Prestaţie tabulară. Decizia nr. 10/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 914/296/2013
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10/R
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. C.
Judecător Z. K.
Judecător M. G. R.
Grefier M. C.
Pe rol se află judecarea recursului civil declarat de recurenții-reclamanți M. A. V., M. B., ambii domiciliați în localitatea Lazuri, nr. 26, județul Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 3299/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți I. I., dom.în Lazuri, nr. 337 H, județul Satu M., R. A. Z., dom.în Satu M., ., ., dom.în Lazuri, .. 296, M. A., dom.în Lazuri, nr. 674, județul Satu M., M. I., dom.în Lazuri, nr. 503, județul Satu M., D. M. A., dom.în Lazuri, nr. 272, județul Satu M., I. J., dom.în Lazuri, ., I. C. G. la numita D. M. A., din Lazuri, nr. 272, județul Satu M., având ca obiect
prestație tabulară.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc la 7 ianuarie 2015, când concluziile părților prezente au fost consemnate prin încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de azi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3299/10.09.2014 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a respins acțiunea formulată de reclamanții M. A. V. și M. B. în contradictoriu cu pârâții IILES I., R. A. Z., R. L., M. A., M. I., D. M. A., I. J., I. A., I. C. G., ca neîntemeiată. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond, raportat la obiectul acțiunii, a constatat că cererea principală a reclamanților, dată de finalitatea practică principală urmărită prin prezentul demers judiciar, vizează pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare. Având în vedere data încheierii antecontractului, respectiv data de 29.03.2001, aceasta este întemeiată pe dispozițiile art.1073 și 1077 Cod civ. din 1864, rap. la art.948 și art.969 și art.1294-1295, art.1310 și art.1311 Cod civ. din 1864.
Celelalte capete de cerere privind dezbaterea succesiunii după defuncții I. E., R. I. și I. I., stabilirea calității de moștenitori ai succesorilor acestora și de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare reprezintă cereri incidentale de tip acțiune - mijloc, formulate pe cale oblică, ce servesc în realizarea capătului de cerere principal.
La data de 29.03.2001 s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată, intitulat contract de vânzare-cumpărare, reprezentând în fapt un antecontract de vânzare-cumpărare, încheiat între reclamanți, în calitate de promitenți cumpărători și I. E., R. I., I. A., I. I. și I. I., în calitate de promitenți vânzători. Obiectul antecontractului îl constituie transmiterea nudei proprietăți asupra imobilului situat în ., nr.top. 562 și 563/2, înscris în TP nr.31-_, căruia în natură îi corespunde casa, curte și grădină în intravilan în suprafață totală de 1.114 mp. Prețul de vânzare a fost stabilit de comun acord la suma de 20.000.000 ROL, încasată de promitenții vânzători la data încheierii înscrisului sub semnătură privată astfel: I. E., 8.000.000 ROL, R. I. (R. I., potrivit actelor de stare civilă de la dosarul cauzei și semnăturii olografe de pe antecontract), 5.000.000 ROL, I. A., 1.000.000 ROL, I. I., 1.000.000 ROL și I. I., 5.000.000 ROL.
Potrivit extrasului CF nr._, proprietari tabulari ai imobilului în suprafața de 1.114 mp apar I. E., R. I., I. I. și I. I..
Promitenta vânzătoare I. E. a decedat la data de 20.06.2002, promitentul vânzător I. I. a decedat la data de 02.08.2002, iar promitenta vânzătoare R. I. a decedat la data de 20.07.2009, succesiunea după aceștia nefiind dezbătute.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că, la momentul întocmirii înscrisului intitulat „contract de vânzare” încheiat la data de 29.03.2001, înstrăinarea imobilelor se putea realiza numai în formă autentică, cerința prevăzută sub sancțiunea nulității, fiind, deci, o condiție de validitate a actului juridic.
Deși nulă ca vânzare-cumpărare, în virtutea conversiunii actelor juridice, convenția valorează totuși antecontract de vânzare-cumpărare, generator de obligații „de a face” în sarcina părților.
Antecontractul nu este un act juridic translativ de proprietate, ci doar o promisiune sinalagmatică, care implică promisiunea intenției de a vinde și promisiunea intenției de a cumpăra în viitor, un imobil. Acesta implică și un moment viitor și virtual al îndeplinirii prestației de a consimți la demersurile încheierii și certificării calificate a înstrăinării. Antecontractul de vânzare-cumpărare nu are, așadar, prin el însuși forța probantă a unui act ce transferă dreptul de proprietate, ci generează numai obligația atât pentru părți, cât și pentru succesorii acestora de a îndeplini toate operațiile legate de încheierea contractului în formă autentică.
Instanța a reținut că validarea unui astfel de antecontract de vânzare cumpărare prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare presupune ca manifestarea de voință a părților să fie valabilă în sensul transmiterii dreptului de proprietate, existând consimțământul părților, obiectul, cauza și capacitatea acestora, conform dispozițiilor art.948 și art.1294-1295 Cod civ. din 1864, iar singurul impediment este refuzul uneia dintre părți de a încheia contractul.
Totodată, instanța a reținut că antecontractul de vânzare cumpărare a fost încheiat și însușit prin semnătură și de numitul I. A., care a și primit de altfel o parte din prețul încasat de vânzătorii promitenți.
Este adevărat că numitul I. A. nu apare ca proprietar tabular în extrasul CF nr._ sau în TP nr. 31-_, însă instanța a constatat că această persoana figurează ca parte contractantă în antecontractul mai sus menționat, iar pentru validarea antecontractului de vânzare cumpărare prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare este necesar împrocesuarea tuturor părților, aspect care a fost pus în discuție de instanța de judecată la termenul din data de 10.09.2014.
Raportul juridic dedus judecății decurge din antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 29.03.2001, antecontract încheiat între I. E., R. I., I. A., I. I. și I. I., în calitate de promitenți vânzători, și reclamanți, în calitate de promitenți cumpărători.
Antecontractul de vânzare-cumpărare a dat naștere la drepturi și obligații în favoarea și în sarcina tuturor persoanelor menționate și, fiind vorba de un raport juridic cu pluralitate de subiecți, validarea unui astfel de antecontract prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic presupune condiția participării în proces a acestor subiecți, în speță condiția coparticipării procesuale pasive. Acțiunea astfel cum a fost formulată are ca efect inopozabilitatea hotărârii față de partea care nu a fost chemată în judecată.
Raportat la principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța nu poate din oficiu să lărgească cadrul procesual stabilit de părți prin cererile deduse judecății. Părțile fixează limitele în care va avea loc judecat atât din punct de vedere al obiectului, cât și al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, judecătorul neavând posibilitatea de a introduce din oficiu un terț în proces, neexistând niciun text de lege care să-i confere acest drept (în acest sens, D. procesual civil, Ed. All B., G. B. și V. M. C., p. 27-28).
Ceea ce poate face instanța, raportat la prevederile alin.4 al art.129 Cod proc.civ. este să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept pe care le consideră oportune. Instanța a apreciat că a respectat acest principiu, punând în discuție necesitatea extinderii cadrului procesual pasiv prin împrocesuarea tuturor părților contractante care figurează în antecontractul de vânzare cumpărare, însă, reclamanții, prin reprezentant, au arătat că nu înțeleg să facă acest lucru, motivat de faptul că I. A. nu deține vreun drept de proprietate, acesta fiind un copil din afara căsătoriei al defunctului I. A., antecesorul celorlalți promitenți vânzători, și că a existat o înțelegere între promitenții vânzători în sensul că acesta să primească o parte din prețul vânzării imobilului care a aparținut antecesorului lor. Instanța a reținut că reclamanții, prin reprezentant, nu aduc în sprijinul acestor simple afirmații nicio probă, ceea ce contravine dispozițiilor art.1169 Cod civil, potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În plus, instanța a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile privind consimțământul părților, obiectul, cauza și capacitatea acestora, conform dispozițiilor art.948 și art.1294 -1295 Cod civ. din 1864, deoarece manifestarea de voință în sensul înstrăinării este lovită de nulitate absolută. Lipsa calității de proprietar a vânzătorului este, de regulă, sancționată cu nulitatea relativă, în cazul în care cumpărătorul ar fi de bună credință și nu ar fi cunoscut acest aspect.
În speța de față, instanța a reținut că reclamanții cumpărători au cunoscut că în realitate terenul situat în intravilanul localității Lazuri în suprafață de 1.114 mp aparținea doar numiților I. E., I. I., I. I. și R. I., deoarece terenul este identificat în antecontract prin nr. top 562 și 563/2 din titlul de proprietate nr.31-_ emis la data de 06.03.1996, ceea ce nu se putea realiza fără o prealabilă cercetare a înscrisurilor relevante, precum titlul de proprietate, și de care puteau și trebuiau să ia la cunoștință. Mai mult, în antecontract există chiar o mențiune expresă potrivit căreia vânzătorii (toți vânzătorii, nu numai unii dintre ei) sunt proprietari în calitate de moștenitori după defunctul I. A.. Prin urmare, instanța a apreciat că reclamanții au fost de rea credință, în sensul că au cunoscut că I. A. nu este proprietarul terenului respectiv, astfel că promitenții cumpărători au contractat pe riscul lor, în mod speculativ, contractul în sensul de negotium juris fiind lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită, conform dispozițiilor art.948, 966 și 968 Cod civ. din 1864.
Având în vedere că în cauză promitentul vânzător I. A., deși este parte în contractul de vânzare cumpărare, nu a fost chemat în judecată, nefiind astfel îndeplinită condiția participării tuturor subiecților raportului juridic, instanța a respins acțiunea având ca obiect principal pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru neîndeplinirea condiției privind coparticiparea procesuală, în speță pasivă, obligatorie.
În ceea ce privește capetele de cerere privind dezbaterea succesiunii după defuncții I. E., R. I. și I. I., stabilirea calității de moștenitori ai succesorilor acestora și de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, acestea au fost respinse ca lipsite de obiect și interes din moment ce sunt doar un mijloc pentru realizarea acțiunii principale, iar prin respingerea acțiunii principale, acestea rămân fără o finalitate practică, lipsind interesul în promovarea acestora și obiectul concret al acestor cereri. Cererile accesorii de intabulare, de asemenea, au fost respinse conform principiului accesorium sequitur principale.
Față considerentele anterior expuse, instanța a respins acțiunea astfel cum a fost formulată în totalitate, conform dispozitivului sentinței atacate.
În temeiul art.274 Cod proc.civ., instanța a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții M. A. V., M. B., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată; fără cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
În motivarea căii de atac prin sentința civilă adoptată în cauză, Judecătoria Satu M. a respins în tot cererea de chemare în judecată, iar motivația respingerii constă în faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare, care stă la baza prestației tabulare încheiat la data de 29. 03. 2001 la Cabinet Avocat G. losif a fost semnat și de o persoană, care nu are calitatea de proprietar al imobilului înstrăinat, dar care totuși a primit o parte din prețul achitat de către recurenții-reclamanți.
Învederează că nu pot fi de acord cu această susținere a instanței și consideră că în mod nelegal și netemeinic a fost respinsă cererea lor.
Așa cum au arătat și în fața instanței de fond, recurenții-reclamanți au chemat în judecată toate persoanele care pot avea legitimare procesuală pasivă în cauză, respectiv toți proprietarii tabulari al imobilului. Proprietari tabulari au fost I. E. și copiii ei, I. I., R. I. și I. losif. Evident, locul celor care între timp au decedat a fost luat de copii lor, însă toate persoanele, care au calitatea de proprietari al imobilului ce face obiectul antecontractului încheiat la data de 29.03.2001 au fost împrocesuate.
Învederează că într-adevăr o persoană care nu avea calitatea de proprietar, care nu avea calitatea de descendent după I. E., a semnat acest antecontract și într-adevăr I. A. a beneficiat de o parte din prețul obținut pentru imobil, însă aceasta a fost opțiunea membrilor familiei, care așa au considerat moral și echitabil, însă I. A., nefiind proprietar nu putea să-și asume obligații cu privire la imobil și nu poate să transfere dreptul de proprietate cu privire la imobilul obiect material al vânzării prin acest litigiu.
Pentru acest considerent, recurenții-reclamanți au susținut și susțin și în prezent că au stabilit corect cadrul procesual și la solicitarea instanței au arătat că nu înțeleg să se judece cu alte persoane. Consideră că susținerile lor sunt dovedite de actele existente la dosarul cauzei. Din actele de stare civilă depuse rezultă că I. E. a avut trei copii, pârâtul I. loan și antecesorii celorlalți pârâți, def.R. I. și def.I. losif. Din titlul de proprietate și extrasul de carte funciară depuse de asemenea la dosarul cauzei rezultă faptul că aceste persoane sunt proprietarii bunului înstrăinat și nu vreo altă persoană.
Celelalte constatări ale instanței cu privire la nulitatea absolută a antecontractului pentru cauză ilicită, cu privire la reaua credință a recurenților-reclamanți, contractând cu un neproprietar, sunt pur și simplu aberații juridice, niște susțineri bazate pe interpretarea originală dată de instanță textului contractului, textelor legale aplicabile în materie și în general speței deduse judecății.
Antecontractul este un act valabil încheiat, nu este operant în cauză niciun motiv de nulitate absolută sau relativă. Pur și simplu, proprietarii de drept a imobilului au considerat că este echitabil să împartă suma de bani primită și cu numitul llles A., care este și el descendent al lui llles A., care însă nu a rezultat din căsătoria cu llles E., chiar dacă reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut doar în favoarea soției llles E. și copiii ei comuni cu llles A., însă, în opinia recurenților de la această stare de fapt și până la nulitate absolută este o cale lungă.
În drept, invocă art.304 pct.7, 8, 9 Cod proc.civ. vechi, art.304 ind.1 Cod proc.civ.
Tribunalul, analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține următoarele:
În esență, respingerea acțiunii reclamanților de către prima instanță s-a datorat, în principal, refuzului acestora de a extinde cadrul procesual și față de I. A., semnatar al antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiat la data de 29.03.2001.
Pe acest viciu formal însă prima instanță a analizat și conduita reclamanților la încheierea convenției, stabilind în mod netemeinic că ar fi de rea credință întrucât au contractat și cu un neproprietar, I. A. nefiind înscris în T.P. nr.31-_/06.03.1996.
Atunci când există impedimente de ordin formal, instanța nu mai cercetează nici un element de fond al acțiunii, se pronunță pe excepție sau pe inadmisibilitatea acțiunii reținând aspectele care împiedică cercetarea pe fond a cauzei.
Soluția de respingere ca inadmisibilă se impune tocmai pe considerentul că acțiunea trebuie soluționată într-un cadru procesual distinct decât cel creat de reclamanți în temeiul principiului disponibilității.
Prin urmare, față de poziția părților reclamante de a refuza extinderea cadrului procesual prin împrocesuarea promitentului-vânzător, așa cum apare ca și semnatar al convenției numitul I. A., în mod greșit s-au făcut aprecieri pe fondul cauzei și s-a reținut existența unei cauze ilicite cu consecința desființării actului ca fiind lovit de nulitate absolută, în condițiile art.948, 966 și 964 cod civil de la 1865 (f.151 verso din hotărâre).
Reținând, față de motivele invocate de reclamanții-apelanți, care este poziția semnatarului antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv a numitului I. A., tribunalul a apreciat că nu poate fi extins cadrul procesual în recurs, din perspectiva art.316, 294 Cod proc.civ.
Câtă vreme însă se solicită executarea antecontractului de vânzare-cumpărare, este nevoie de împrocesuarea tuturor părților care au încheiat convenția, urmând ca instanța în urma dezbaterilor să se pronunțe dacă toți promitenții-vânzători sunt sau nu titulari ai dreptului de proprietate, obligație esențială pentru validarea contractului în forma cerută de lege pentru a putea fi întabulat și adus în sistemul publicității imobiliare.
În situația în care reclamanții vor refuza, în mod evident împrocesuarea tuturor subiecților raportului juridic creat prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată și care nu poate fi întabulat, neavând îndeplinită condiția de formă autentică, atunci soluția care se impune este cea de respingere a cererii ca inadmisibilă, fără alte considerații de fond privind temeinicia pretențiilor formulate.
În considerarea celor ce preced, tribunalul a considerat că remediul juridic în cauză îl reprezintă reluarea judecății, dând astfel posibilitatea reclamanților de a îndeplini toate formalitățile pentru realizarea dreptului pretins, astfel că în baza art.312 alin.1, art.304 pct.9 Cod proc.civ., art.304 ind.1 Cod proc.civ., s-a admis recursul, s-a casat hotărârea, cauza urmează a fi trimisă la aceeași instanță, Judecătoria Satu M., unde cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere considerentele prezentei decizii asupra chestiunilor de drept dezlegate în cauză, iar pe fond părțile vor putea face apărări în vederea susținerii acțiunii promovate.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursului civil declarat de recurenții-reclamanți M. A. V., M. B., ambii domiciliați în localitatea Lazuri, nr. 26, județul Satu M., împotriva Sentinței civile nr.3299/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți I. I., dom.în Lazuri, nr. 337 H, județul Satu M., R. A. Z., dom.în Satu M., ., ., dom.în Lazuri, .. 296, M. A., dom.în Lazuri, nr. 674, județul Satu M., M. I., dom.în Lazuri, nr. 503, județul Satu M., D. M. A., dom.în Lazuri, nr. 272, județul Satu M., I. J., dom.în Lazuri, ., I. C. G. la numita D. M. A., din Lazuri, nr. 272, județul Satu M., având ca obiect prestație tabulară și în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță, Judecătoria Satu M..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată ședință publică, azi: 15.01.2015.
Președinte, I. M. C. | Judecător, Z. K. | Judecător, M. G. R. |
Grefier, M. C. |
Red.I.M.C./22.01.2015
Tehnored_BER /22.01.2015
Ex.2
Jud.fond: C. D. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul SATU... | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 9/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
