Legea 10/2001. Sentința nr. 135/2015. Tribunalul SATU MARE

Comentarii

0

Sentința nr. 135/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 681/83/2014

Cod operator:_

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SATU M.

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 135/D

Ședința publică de la 03 Iulie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. G. R.

Grefier I. B.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul F. S., prin mandatar K. A., cu dom. în Satu M., Piața 25 Octombrie, nr. 9, . M., în contradictoriu cu pârâtul PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN SATU M. ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL JUDEȚULUI SATU M., cu sediul în Satu M., Piața 25 Octombrie, nr. 1, jud. Satu M., având ca obiect Legea nr. 10/2001.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se că prin serviciul de registratură al instanței la data de 30.06.2015 pârâtul PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN SATU M. ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL JUDEȚULUI SATU M., depune concluzii scrise.

La data de 01.07.2015 reclamantul F. S., prin mandatar K. A., prin av.Vașvari G. depune dovada achitării onorariului de avocat, respectiv copie certificată pentru conformitate cu originalul a chitanței nr.11 din 29.05.2014.

La data de 02.07.2015 reclamantul F. S., prin mandatar K. A., prin av.Vașvari G. depune concluzii scrise.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 26.06.2015, când părțile prezente au pus concluzii, ce s-au consemnat prin încheierea ședinței publice din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de azi.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

P. acțiunea civilă înregistrată sub dosar cu nr. de mai sus, reclamantul F. S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să oblige pârâtul CONSILIU JUDEȚEAN SATU M., P. PREȘEDINTE, la emiterea unei dispoziții de restituirea în natură a imobilului situat în Satu M. .. 30, înscris în CF E nr._, provenind din CF vechi 4855 nr. top. 4849/1, căruia în natură îi corespunde curți - construcții, conform art. 1 alin. 1, din Legea 10/2001, și art. 1. alin 1 din Legea 165/2013, sau în cazul în care nu este posibil potrivit legislației in vigoare, restituirea în natură, să-l oblige să acorde alt bun imobil în compensare, conform aceleiași legi.

În motivare reclamantul arată că, imobilul în cauza a fost proprietatea bunicului său Guth A. și a fost preluat de către Statul Român, cu titlu de naționalizare în anul 1960, fapt ce rezultă din coala CF în extenso.

Mama sa și unchiul său au depus notificare pentru retrocedare în termen, în baza Legii 10/2001. Până în prezent instituția abilitată cu soluționarea retrocedării respectiv C. Județean Satu M., nu a făcut nici un demers pentru restituirea imobilului. În toți acești ani de tergiversare, antecesorii lui au decedat.

Reclamantul mai arată că, în data de 11.06.2013, a depus adresă prin care a solicitat soluționarea notificării depuse de antecesorii. Pentru că au trecut mai bine de 12 ani, de la data depunerii, și nici în prezent nu a fost soluționată, iar după mai multe insistențe personale în data de 4.10.2013, a primit o adresă din care rezultă că entitatea investită adică C. Județean Satu M., intenționează să tergiverseze în continuare soluționarea notificării, având în vedere timpul îndelungat și neavând altă soluție, s-a adresat Tribunalului Satu M., în vederea soluționării acestui litigiu.

P. întâmpinare pârâtul C. Județean Satu M. (filele 26-33) a invocat excepția lipsei calității pasive a Consiliului Județean Satu M., excepția prematurității acțiunii și respingerea acesteia ca inadmisibilă, nelegală și neîntemeiată pentru următoarele motive:

I. Excepția lipsei calității pasive a Consiliului Județean Satu M..

C. Județean Satu M. nu are calitate procesuală pasivă, în primul rând, pentru faptul că această autoritate nu are atribuții materiale legale în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) din legea mai sus menționată „Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare ".

În conformitate cu prevederile pct. 21.5 din Hotărârea nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 în cazul în care entitatea obligată la restituire este unitatea administrativ-teritorială, organul de conducere abilitat expres de lege [alin. (4) al art. 21 din lege] este primarul, respectiv primarul general al municipiului București, ori, după caz, președintele consiliului județean. Avându-se în vedere această precizare expresă a legiuitorului, rezultă că nu este necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a restituirii de către consiliul local (sau, după caz, general) ori județean, responsabilitatea aplicării legii aparținând în totalitate primarului ori președintelui consiliului județean. Cu toate acestea, se recomandă ca deciziile de restituire să fie prezentate spre informare consiliului local (sau, după caz, general) ori județean în vederea asigurării transparenței actului decizional.

In temeiul dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, unitățile administrativ-teritoriale, respectiv județele, sunt persoane juridice de drept | public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

Raportat la faptul că imobilul revendicat este atestat în domeniul public al Județului Satu M., entitatea obligată la restituire este unitatea administrativ-teritorială a județului Satu M., organul de conducere abilitat expres de lege fiind președintele consiliului județean, potrivit art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001. Din cuprinsul dispozițiilor art. 1 alin. 2, art. 22, 26 și 28 din actul normativ invocat rezultă că entitatea investită cu soluționarea notificării este unitatea deținătoare, în speță județul Satu M. prin Președintele Consiliului Județean Satu M..

Precizează că există practică judiciară în acest sens, chiar a Tribunalului Satu M. prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Satu M. pe considerentul că această autoritate nu are atribuții materiale legale în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare -dosar nr._ al Tribunalului Satu M..

II. Excepția prematuritații acțiunii.

în anul 1952, imobilul situat în .. 30, jud. Satu M., identificat în C.F. nr. 4855 Satu M., a fost preluat de Statul Român cu titlu juridic de bun abandonat. Ulterior, în anul 1960, imobilul a fost preluat de Statul Român și cu titlu juridic naționalizare. P. Hotărârea Consiliului Județean Satu M. nr. 93/28.07.2000 privind aprobarea protocoalelor de predare-preluare a instituțiilor prevăzute de H.G.R. nr. 261/2000 s-au preluat în proprietatea publică a Județului Satu M. două clădiri, identificate la aceeași adresă cu imobilul revendicat, respectiv .. 30, fiind atestate în domeniul public al Județului Satu M., conform Anexei nr. 1 la H.G.R. nr. 967/2002 privind atestarea domeniului public al județului Satu M., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Satu M., la pozițiile 137, 138, 206, și 207.

Raportat la faptul că există două clădiri situate la aceeași adresă cu imobilul revendicat, în vederea identificării imobilului preluat abuziv situat în municipiul Satu M., .. 30, jud. Satu M., a stabilirii dacă acestui imobil i-au fost adăugate pe orizontală și/sau pe verticală noi corpuri de clădiri și a ariei desfășurate a construcțiilor noi, precum și stabilirea valorii de circulație a imobilului preluat abuziv de Statul Român și a adăugirilor și clădirilor noi, s-a propus de către Comisia de evaluare internă și Comisia internă pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, întrunită pentru analizarea notificării, efectuarea unei expertize tehnice de identificare și a unei expertize în construcții.

Precizează că aceste expertize sunt în curs de efectuare, nefiind deci finalizate încă, neexistând niște concluzii ale unor experți cu privire la adăugirile făcute imobilului în raport de forma inițială sau dacă acestea au o arie desfășurată ce însumează peste 100 % din aria desfășurată inițial, astfel încât să se poată propune sau acorda, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 10/2001, măsuri reparatorii în echivalent.

În consecință, reclamantul prin mandatarul său s-a grăbit să promoveze prezenta acțiune, fără a aștepta, finalizarea expertizelor, de care are cunoștință, fiind prezent la efectuarea expertizei tehnice de identificare a construcțiilor existente și fără a da posibilitatea Comisiei de a se pronunța cu privire la modalitatea de restituire.

Precizează că reclamantul nu este și notificatorul inițial. In cursul anului 2013 a formulat o cerere prin care a solicitat soluționarea notificării nr. 102/2002 a antecesorilor lui care, în opinia sa, a avut ca obiect restituirea în natură a imobilului. Notificarea nr. 102/2002 formulată de antecesorii reclamantului a avut un cu totul alt obiect, respectiv acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești.

Mai mult, tot în anul 2013, o terță persoană a depus o altă cerere, prin care a solicitat emiterea unei dispoziții de retrocedare în natură a imobilului de la adresa sus amintită în baza dreptului obținut de acesta prin contractul de cesiune de drepturi, încheiat în formă autentică.

Astfel că, Comisia de evaluare internă și Comisia internă pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 s-au aflat în prezența a două noi solicitări, total diferite de notificarea inițială, nedovedite și incomplete. Cu toate acestea, fiind de bună-credință, Comisiile au mers mai departe cu demersurile pentru clarificarea celor două notificări provenite de la două persoane cu calități diferite și au hotărât efectuarea unei expertize tehnice și în construcții care să se raporteze la întreaga suprafață a imobilului revendicat, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 10/2001.

Pentru toate aceste motive, consideră prematură acțiunea reclamantului, deoarece nu s-a intenționat nici o clipă tergiversarea soluționării notificării, în ciuda faptului că au apărut cereri succesive, chiar din partea unui terț, iar dosarul a fost incomplet, lipsind documentele necesare cerute de lege.

IIl. Pe fondul cauzei.

P. Notificarea înregistrată la Prefectura județului Satu M. în data de 09.08.2001, petenții Orit F. și Alfred Guth au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul situat în loc. Satu M., . (fosta ., Vajay nr. 30), imobil care a fost preluat de Statul Român în mod abuziv prin Decretul nr. 52/1950.

In urma unei adrese către Prefectura județului Satu M. formulată de reprezentanta notificatorilor, N. V., prin care solicită înaintarea notificării către Primăria municipiului Satu M., deoarece se considera că imobilul poate fi restituit în natură, Prefectura județului Satu M., prin adresa nr. 4282/10.03.2003, în temeiul prevederilor art. 7 alin. 1 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, a înaintat Primăriei municipiului Satu M., spre competentă soluționare, notificarea depusă la această instituție prin executor judecătoresc Vașvari A..

Dosarul nefiind complet, au fost solicitate reprezentantei notificatorilor de către Primăria municipiului Satu M., prin mai multe adrese, depunerea de documente necesare cerute de lege.

Având în vedere că prin Hotărârea Consiliului Județean Satu M. nr. 151/2001 privind aprobarea protocoalelor de predare-primire a terenurilor și clădirilor în care își desfășoară activitatea instituțiile de învățământ special de stat din județul Satu M., acest imobil a fost inventariat în domeniul public al județului Satu M., iar prin Hotărârea Consiliului Județean Satu M. nr. 42/2003, modificata prin H.C.J. nr. 85/2003, a fost dat în administrare către Inspectoratul Județean de Protecție Civilă Satu M. ( actualmente Inspectoratul Pentru Situații de Urgență Satu M.), dosarul de notificare a fost înaintat de către Comisia internă de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Satu M., prin adresa nr._/23.03.2007, spre competentă soluționare, Consiliului Județean Satu M. - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001. La data de 11.05.2007 s-au mai comunicat și niște acte depuse în completarea dosarului de către avocata P. (V.) N. în reprezentarea petenților Orit F. și Alfred Guth.

La puțin timp, reprezentanta petenților a încercat să vadă care este stadiul soluționării notificării, lăsând să se înțeleagă că este posibil ca unul dintre cei doi petenți să fi decedat.

În anul 2013, în 28 martie, din neant, a apărut dl. I. V. S., în calitate de cesionar al drepturilor defuncților F. R. Orit și Guth Alfred care a depus o nouă cerere prin care a solicitat emiterea unei dispoziții de retrocedare în natură a imobilului de la adresa sus amintită în baza dreptului obținut de acesta „prin contractul de cesiune de drepturi, încheiat în formă autentică, pe care îl anexez ".

În urma acestei cereri, s-a emis adresa nr. 8533/24.04.2013 prin care s-a solicitat petentului-cesionar să anexeze documentul care îi atestă dreptul de a solicita soluționarea notificării, respectiv să depună contractul de cesiune de drepturi încheiat în formă autentică, precum și orice alte acte pe care le deține, urmând ca după deținerea acestora să se analizeze solicitarea acestuia în proxima ședință a Comisiilor interne pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

Precizează că acest contract de cesiune de drepturi nu a fost niciodată depus ori arătat Comisiei interne pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, astfel încât nu are certitudinea că acesta a existat, la ce notar a fost încheiat în formă autentică, între ce părți a fost încheiat, ce obiect a avut, de ce a fost reziliat și în ce mod. Toate aceste elemente sunt crucial de avut în vedere, deoarece cesiunea de creanță este un contract prin care un creditor, în speța de față este vorba de notificatorii inițiali - Orit F. și Alfred Guth - transmite dreptul său de creanță - dreptul de proprietate asupra imobilului situat în loc. Satu M., . (fosta ., Vajay nr. 30), imobil care a fost preluat de Statul Român în mod abuziv prin Decretul nr. 52/1950 - unei alte persoane, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Petentul I. V. S. amintește în cererea sa de un „contract de cesiune de drepturi, încheiat în formă autentică", deci se presupune că ar fi vorba de o operație juridică (vânzare-cumpărare, donație etc.) ce ar impune ca cesiunea să îndeplinească condițiile de fond specifice acestor contracte (forma ad validitatem).

Totodată, principalul efect al cesiunii este transmiterea dreptului de creanță de la cedent la cesionar. Intre părți, cesiunea de creanță are ca efect transferul dreptului de creanța, ut singuli, din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului, cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului. Deci, cesionarul preia toate drepturile cedentului.

De ce a fost relevant să se țină cont, să se analizeze și să se probeze cesiunea de creanță de către Comisiile interne. In speța de față, se lansează ipoteza faptului că dreptul de creanță - dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat - ar fi ieșit din patrimoniul notificatorilor inițiali și ar fi intrat în patrimoniul petentului I. V. S., ca efect principal al cesiunii. Precizează că un alt efect al acestei cesiuni în reprezintă diminuarea patrimoniului succesoral cu aceste drepturi față de ceilalți moștenitori legali sau testamentari.

In același an, în 11 iunie 2013, la C. Județean Satu M. a fost înregistrată o altă cerere făcută de petentul F. S., în calitate de moștenitor legal al defuncților notificatorilor inițialI, prin mandatar K. A. prin care se solicită soluționarea Notificării nr. 102/2002 privind restituirea în natură a imobilului situat în Satu M., .. 30.

În aceiași zi, 11.06.2013, la C. Județean Satu M. este înregistrată un înscris sub semnătură privată, de către terțul-cesionar I. V. S. prin care informează că renunță la cererea sa anterioară, întrucât ar fi reziliat „actul de cesiune de drepturi de pe urma defuncților F. R. Orit și Guth Alfred", însă nici de data aceasta nu anexează dovada retractării acelui act de cesiune încheiat în formă autentică.

Se pun mai multe întrebări: Cine are dreptul de a cere revendicarea imobilului din speța de față, cesionarul sau moștenitorul legal. Cum s-a putut rezilia contractul de cesiune de drepturi când în data de 11.06.2013, notificatorii inițiali erau decedați, iar rezilierea face să înceteze efectele contractului numai pentru viitor și se poate cere doar în instanță, în lipsa unui pact comisoriu expres prevăzut în contract. De ce s-a solicitat de către cesionar și moștenitorul legal restituirea în natură, din moment ce notificatorii inițiali au solicitat despăgubiri bănești.

P. Notificarea nr. 102/2002, petenții Orit F. și Alfred Guth au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul situat în loc. Satu M., . (fosta ., Vajay nr. 30), imobil care a fost preluat de Statul Român în mod abuziv prin Decretul nr. 52/1950. Așadar, restituirea în natură a imobilului menționat, solicitată prin adresele ulterioare, contravine total cu solicitarea notificatorilor inițiali, fiind o altă măsură prevăzută de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 care este foarte clar: imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent.

În baza art. 26 din O.U.G. nr. 192/1999 privind înființarea Agenției Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, a prevederilor H.G. nr. 2261/2000, precum și a prevederilor art. 166 alin. 4 ind. 2 din Legea nr. 84/1995 a învățământului, cu modificările și completările ulterioare, între Consiliului Județean Satu M. și Inspectoratul Școlar județean Satu M. s-a încheiat, cu privire la imobilul situat în . Salcâmilor), Protocolul nr. 3279/27.09.2001, respectiv Procesul-verbal de predare-primire nr._01.

P. Hotărârea Consiliului Județean Satu M. nr. 151/2001 privind aprobarea protocoalelor de predare-primire a terenurilor și clădirilor în care își desfășoară activitatea instituțiile de învățământ special de stat din județul Satu M., acest imobil a fost inventariat în domeniul public al județului Satu M.,regăsindu-se la pozițiile 137, 206 și 207 din Anexa la H.G. nr. 967/2002 privind atestarea domeniului public al județului Satu M., precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul Satu M., iar prin Hotărârea Consiliului Județean Satu M. nr. 42/2003, modificată prin H.CJ. nr. 85/2003, a fost dat în administrare către Inspectoratul Județean de Protecție Civilă Satu M. (actualmente Inspectoratul pentru Situații de Urgență Satu M.). Așadar, și în prezent în imobilul revendicat își desfășoară activitatea Inspectoratul pentru Situații de Urgență Satu M..

În drept invocă prevederile legii nr. 10/2001.

Reclamantul a înregistrat la dosar precizare la acțiune si răspuns la întâmpinare (filele 101-105), prin care solicită instanței a avea în vedere următoarele la soluționarea litigiului.

I. P. precizarea de acțiune, solicită introducerea în cauză, în calitate de pârât a Președintelui Consiliului Județean Satu M., în calitate de reprezentant al Județului Satu M., persoană față de care înțelege să-și susțină acțiunea formulată în baza prevederilor Legii 10/2001 și care are calitatea de unitate deținătoare, în privința imobilului în litigiu în sensul prevederilor legii, înțelegând să-și mențină acțiunea astfel cum a fost formulată față de acest pârât, respectiv înțelege să renunțe la judecată față de pârâtul C. Județean Satu M., prin Președinte.

In ceea ce privește obiectul acțiunii, solicită ca instanța să dispună următoarele:

- să constatate că, imobilul înscris în CF 4855 Satu M., având nr. top 4849/1 care a format proprietatea defunctului Guth A., a fost trecut abuziv în proprietatea Statului Român, în baza Decretului 92/1950,

- să constatate că reclamantul F. S., în calitate de moștenitor al defuncțiilor F. R. Orit și Guth Alfred, este îndreptățit la restituirea în natură a imobilului situat în Satu M., .. 30, înscris în CF nr._ Satu M., provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi 4855 Satu M., având nr. top 4849/1 căruia în natură îi corespunde curți și construcții,

- în situația în care din probele de la dosar va rezulta că imobilul de mai sus nu poate fi restituit în natură, solicităm acordarea unui alt bun imobil în compensare, să oblige pârâta să emită o dispoziție în conformitate cu cele de mai sus,cu cheltuieli de judecată.

II. P. răspunsul la întâmpinare, arată următoarele față de apărările invocate de C. Județean, prin Președinte, prin întâmpinarea depusă la dosar:

1.Cu toate că pârâta C. Județean Satu M., prin Președinte, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, este de observat totuși faptul că, întâmpinarea a fost formulată în deplină cunoștință de cauză, cuprinzând apărări formulate atât pe cale de excepție, cât și pe fondul litigiului, respectiv această pârâtă a depus înscrisuri din dosarul de Legea 10/2001.

C. Județean Satu M. are ca reprezentant legal același Președinte care era persoana abilitată să soluționeze notificarea formulată de antecesorii de drept ai reclamantului de azi, respectiv care are calitatea și de reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale - Județul Satu M., motiv pentru care, cu toate că nu există identitate între acești subiecți de drept, totuși întâmpinarea semnată de acesta, reflectă poziția persoanei abilitate să soluționeze notificarea în litigiu.

Acțiunea a fost formulată de reclamantul F. S., prin mandatar K. A., fără a fi asistat de avocat, motiv pentru care aceste diferențe dintre C. Județean Satu M. și Județul Satu M., ca subiect de drept diferiți, sunt greu de sesizat pentru o persoană fără cunoștințe juridice, cu toate că sunt relevante din punct de vedere juridic.

Având în vedere faptul că, prin prezentele precizări a înțeles să indice în mod clar pârâtul care are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în baza prevederilor Legii 10/2001, care este Președintele Consiliului Județean Satu M., în reprezentarea Județului Satu M. și să renunțe la judecată față de C. Județean Satu M., solicitând respingeți excepția invocată, ca fiind rămasă fără obiect.

2.In ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, arată că pârâta nu invocă un temei legal pentru susținerea acestei excepții, iar raportat la prevederile Legii 10/2001 și a practicii CEDO în această materie, prin care s-a constatat în mod repetat încălcarea flagrantă în procedura administrativă de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii 10/2001 a articolului 6 din Convenție, solicită respingerea acestei excepții ca fiind nefondată.

Pârâta în susținerea excepției invocă faptul că, ar fi în curs de efectuare diferite expertize pentru a se stabili dacă imobilul în litigiu se poate sau nu restitui în natură, raportat la prevederile art. 19 din Legea 10/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, totuși, se anexează în probațiune expertiza întocmită încă în cursul lunii februarie 2014 de ing. D. M. P., care însă, nu a fost comunicată reprezentantului reclamantei decât odată cu întâmpinarea, fiind de observat și faptul că, acțiunea s-a înregistrat cu data de 12.03.2014.

Toate acestea se întâmplă, în condițiile în care, problema calității de unitate deținătoare a Județului Satu M., în privința imobilului în litigiu, a fost clarificată încă din anul 2007, când Primăria Municipiului Satu M., a restituit Notificarea nr. 102/2002 și înscrisurile anexate, spre competenta soluționare în favoarea Consiliului Județean Satu M., probabil de unde mandatarul reclamantului a ajuns la concluzia că acest subiect de drept ar avea calitate procesuală pasivă.

Se întreabă, în perioada 2007-2013, ce impediment a întâlnit unitatea deținătoare pentru soluționarea notificării și întocmirea expertizelor care se impun în cauză, aceasta având obligația -legală să soluționeze notificarea, respectiv să verifice dacă imobilul poate fi sau nu, restituit în natură în favoarea autorilor notificării.

Raportat la aspectele arătate mai sus, invocarea excepției prematurității acțiunii este lipsită de temei legal și de-a dreptul o apărare „ridicolă", întrucât unitatea deținătoare putea în toată această perioadă să întocmească expertize, să efectueze diferite verificări pentru a emite o dispoziție în deplină cunoștință de cauză.

Este lipsit de echivoc faptul că, s-a urmărit tergiversarea soluționării notificării în cauză, întrucât imobilul este folosit de o instituție publică, care până în momentul soluționării cererii formulate în baza Legii 10/2001 de antecesorii reclamantului, nu are nici o eventuală obligație față de persoana acestuia, care, în opinia noastră, este îndreptățit la restituirea în natură a imobilului în litigiu, chiar și raportat la acea expertiză vagă și neconcludentă care a fost întocmită în faza administrativă a soluționării notificării la solicitarea Consiliului Județean Satu M., după cum se reține în cuprinsul expertizei.

Reclamantul consideră că, invocarea acestei excepții reflectă reaua credință în ceea ce privește soluționarea notificării și lipsa de interes a unității deținătoare, care ar avea obligația să cunoască și să respecte atât legislația internă, adică prevederile Legii 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cât și numeroasele hotărâri CEDO în această materie.

3. In privința soluționării problemelor care privesc fondul litigiului, pârâta invocă o . apărări care, pe de o parte sunt lipsite de relevanță juridică, cum ar fi cea care privește pretinsa cesiune de drepturi, despre care însăși titularul cesiunii arată că a renunțat deoarece contractul în final s-a reziliat, respectiv acea problemă prin care se arată că, antecesorii reclamantei au solicitat doar despăgubiri bănești, prin notificarea inițială.

Din apărările invocate în privința fondului litigiului, pârâta nu expune un punct de vedere clar dacă imobilul în litigiu poate fi sau nu restituit în natură, cu toate că depune o expertiză întocmită de un specialist.

Pârâta face trimitere la o corespondeță purtată cu un avocat reprezentant al petenților Orit Fridler și Alfred Guth, care nu se regăsește printre actele depuse în probațiune, motiv pentru care, ca un prim aspect, considerăm că se impune, ca pârâta să depună întregul dosar de Legea 10/2001, aferent notificării formulate de petenții indicați mai sus, care inițial a fost înregistrată la Prefectura Județului Sau M..

Cert este că, raportat la actele depuse în probațiune de pârâtă imobilul în litigiu formează proprietatea publică a Județului Satu M., aspect care nu constituie un impediment pentru restituirea în natură a imobilului.

Cu toate că Inițial petenții Orit Fidler și Alfred Guth, au solicitat plata unor despăgubiri pentru imobilul în litigiu, probabil necunoscând situația faptică în ceea ce privește construcțiile ridicate ulterior preluării imobilului de către Statul Român, nu prezintă nici acest fapt vreo relevanță în ceea ce privește posibilitatea restituirii în natură a imobilului, deoarece conform prevederilor legale în materie, de principiu imobilele se restituie în natură, iar în situația în care, o asemenea restituire nu este posibilă, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, sens în care invocăm prevederile art. 1 din Legea 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau alte bunuri în compensare.

Chiar dacă autorii notificării au solicitat doar măsuri reparatorii, unitatea deținătoare are obligația să verifice posibilitatea restituirii în natură a imobilului, în lumina prevederilor legale de mai sus, motiv pentru care, aceste apărări ale pârâtei după cum am arătat și mai sus, sunt lipsite de relevanță juridică.

Acea problemă a persoanei care în calitate de cesionar al unor drepturi a solicitat emiterea unor dispoziții de retrocedare, adică a domnului I. V. S., consideră de asemenea că nu are relevantă în soluționarea notificării si nu constituia un impediment real, întrucât aceeași persoană a depus și o altă adresă prin care a renunțat la acea cerere, întrucât s-a desființat contractul de cesiune, toate aceste aspecte fiind cunoscute de pârâtă amintindu-le în întâmpinare.

Pentru a nu exista nici un dubiu în această privință, depun atât contractul de cesiune de drepturi cât și convenția pentru revocarea acestuia încheiate în formă autentică de BNP Heței A. G., cu toate că era clar că în lipsa unei dovezi clare în privința cesiunii pârâta nu avea nici o obligație față de cesionar, care nu și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, întrucât nu a depus contractul autentic de cesiune de drepturi.

Față de actele depuse în probațiune de pârâtă respectiv de susținerile acesteia în ceea ce privește existența corpului nou de clădire construit afirmativ pe terenul care a fost preluat abuziv de la antecesorii reclamantului de azi, consideră că se impune efectuarea unor expertize în specialitate de construcții și topografie, pentru identificarea clădirilor existente pe terenul obiect al notificării, respectiv a clădirilor existente în momentul naționalizării și cele construite ulterior preluării imobilului în favoarea statului.

Apreciază că sunt nevoiți să formuleze aceste cereri de probațiune, întrucât pârâta nu aduce lămuriri în privința clădirilor ridicate după preluarea imobilului de către Statul Român, sens în care, consideră de asemenea că se impune a fi solicitată întreaga documentație tehnică inclusiv autorizații de construire, care au stat la baza ridicării construcțiilor respectiv, în diferitele etape ale realizării acestora, întrucât, chiar în expertiza depusă se reține că ar fi fost ridicate clădiri și după anul 2003.

In situația în care, din probele care urmează să fie administrate ar rezulta că imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură, solicită obligarea pârâtei în baza prevederilor art. 19 din Legea 10/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, să acorde un alt bun imobil în compensare, în echivalent valoric cu imobilul preluat abuziv.

Toate aceste probleme care țin de soluționarea notificării formulate de antecesorii reclamantului, urmează să fie stabilite de instanța de judecată legal investită, întrucât pârâta nu a avut și nu are nici un interes pentru soluționarea notificării într-un termen rezonabil conform prevederilor art. 6 din Convenție, care, în realitate, a fost depășit demult.

În drept reclamantul invocă prevederile Legii 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 192 și următoarele C. pr. civ., art. 453 C. pr. civ.

Pârâtul C. Județean Satu M., a formulat întâmpinare (filele 125-129) la precizarea la acțiunea civilă promovată de către reclamantul F. S., prin care arată că își susține excepția prematurității acțiunii și solicită respingerea acesteia ca inadmisibila, nelegală și neîntemeiată pentru următoarele motive:

I. Excepția prematurității acțiunii.

În anul 1952, imobilul situat în .. 30, jud, Satu M., identificat în C,F. nr. 4855 Satu M., constând în casă și curte, a fost preluat de Statul Român cu titlu juridic de bun abandonat. Ulterior, în anul 1960, imobilul a fost preluat de Statul Român și cu titlu juridic naționalizare. De la data preluării și până în prezent imobilul a avut destinații diferite, respectiv instituții de învățământ special de stat, iar din anul 2003 în prezent, acolo își desfășoară activitatea Inspectoratul pentru Situații de Urgență Satu M.. Datorită acestui fapt, casa și curtea au suferit mai multe modificări, în sensul că au fost renovate, consolidate.

P. Hotărârea Consiliului Județean Satu M. nr. 93/28.07.2000 privind aprobarea protocoalelor de predare-preluare a instituțiilor prevăzute de H.G.R. nr. 261/2000 s-au preluat în proprietatea publică a Județului Satu M. două clădiri, identificate la aceeași adresă cu imobilul revendicat, respectiv .. 30, fiind atestate în domeniul public al Județului Satu M., conform Anexei nr. 1 la H.G.R. nr, 967/2002 privind atestarea domeniului public al județului Satu M., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Satu M., la pozițiile 137, 138,206, și 207,

Raportat la faptul că există două clădiri situate la aceeași adresă cu imobilul revendicat, în vederea identificării clădirii și terenului aferent preluat abuziv situat în municipiul Satu M., .. 30, jud. Satu M., a stabilirii dacă acestui imobil i-au fost adăugate pe orizontală și/sau pe verticală noi corpuri de clădiri și a ariei desfășurate a construcțiilor noi, precum și stabilirea valorii de circulație a imobilului preluat abuziv de Statul Român și a adăugirilor și clădirilor noi, s-a propus de către Comisia de evaluare internă și Comisia internă pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, întrunită pentru analizarea notificării, efectuarea unei expertize tehnice de identificare și a unei expertize în construcții.

Precizează că aceste expertize sunt în curs de efectuare, nefiind deci finalizate încă, neexistând niște concluzii ale unor experți cu privire la adăugirile făcute imobilului în raport de forma inițială sau dacă acestea au o arie desfășurată ce însumează peste 100 % din aria desfășurată inițial, astfel încât să se poată propune sau acorda, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 10/2001, măsuri reparatorii în echivalent.

În consecință, reclamantul prin mandatarul său s-a grăbit să promoveze prezenta acțiune, fără a aștepta finalizarea expertizelor, de care are cunoștință, fiind prezent la efectuarea expertizei tehnice de identificare a construcțiilor existente și fără a da posibilitatea Comisiei de a se pronunța cu privire la modalitatea de restituire.

De asemenea face precizarea că reclamantul nu este si notificatorul inițial. In cursul anului 2013 a formulat o cerere prin care a solicitat soluționarea notificării nr. 102/2002 a antecesorilor lui care, în opinia sa, a avut ca obiect restituirea în natură a imobilului* Notificarea nr. 102/2002 formulată de antecesorii reclamantului a avut un cu totul alt obiect, respectiv acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești.

Mai mult, tot în anul 2013, o terță persoană a depus o altă cerere, prin care a solicitat emiterea unei dispoziții de retrocedare în natură a imobilului de la adresa sus amintită în baza dreptului obținut de acesta prin contractul de cesiune de drepturi, încheiat în formă autentică.

Astfel că, Comisia de evaluare internă și Comisia internă pentru aplicarea Legii nr, 10/2001 s-au aflat în prezența a două noi solicitări, total diferite de notificarea inițială, nedovedite și incomplete. Cu toate acestea, fiind de bună-credință, Comisiile au mers mai departe cu demersurile pentru clarificarea celor două notificări provenite de la două persoane cu calități diferite și au hotărât efectuarea unei expertize tehnice și în construcții care să se raporteze la întreaga suprafață a imobilului revendicat, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 10/200 L

Pentru toate aceste motive, consideră prematură acțiunea reclamantului, deoarece nu s-a intenționat nici o clipă tergiversarea soluționării notificării, în ciuda faptului că au apărut cereri succesive, chiar din partea unui terț, iar dosarul a fost incomplet, lipsind documentele necesare cerute de lege. Așadar, nu poate fi considerată „ridicolă" apărarea pârâtei de către reprezentanta mandatarului, întrucât Comisia de evaluare internă și Comisia internă pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 nu au putut să soluționeze notificarea inițială pe baza unui dosar din care lipseau documentele prevăzute de lege.

Il. Pe fondul cauzei.

In ceea ce privește fondul cauzei, solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, nelegală și neîntemeiată.

Contrar celor afirmate de reprezentanta mandatarului în precizarea la acțiune referitor la faptul că „pârâta nu expune un punct de vedere clar dacă imobilul în litigiu poate fi restituit sau nu în natură", menționăm că prin Notificarea nr. 102/2002, petenții Orit F. și Alfred Guth au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul situat în loc Satu M., . (fosta . Vajay nr. 30), imobil care a fost preluat de Statul Român în mod abuziv prin Decretul nr. 52/1950. Așadar, restituirea în natură a imobilului menționat, solicitată prin adresele ulterioare, contravine total cu solicitarea notificatorilor inițiali, fiind o altă măsură prevăzută de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 care este foarte clar: imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent.

În baza art. 26 din 0,U,G, nr. 192/1999 privind înființarea Agenției Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, a prevederilor H.G. nr. 2261/2000, precum și a prevederilor art. 166 alin. 4A2 din Legea nr. 84/1995 a învățământului, cu modificările și completările ulterioare, între Consiliului Județean Satu M. și Inspectoratul Școlar Județean Satu M. s-a încheiat, cu privire la clădirile situate în . Salcâmilor), Protocolul nr. 3279/27.09.2001, respectiv Procesul-verbal de predare-primire nr._01.

P. Hotărârea Consiliului Județean Satu M. nr. 151/2001 privind aprobarea protocoalelor de predare-primire a terenurilor și clădirilor în care își desfășoară activitatea instituțiile de învățământ special de stat din județul Satu M., acest imobil a fost inventariat în domeniul public al județului Satu M.» regăsindu-se la pozițiile 137, 206 și 207 din Anexa la H.G- nr. 967/2002 privind atestarea domeniului public al județului Satu M., precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul Satu M., iar prin Hotărârea Consiliului Județean Satu M. nr. 42/2003, modificată prin H.C.J. nr. 85/2003, a fost dat în administrare către Inspectoratul Județean de Protecție Civilă Satu M. ( actualmente Inspectoratul pentru Situații de Urgență Satu M.). Așadar, și în prezent în imobilul revendicat își desfășoară activitatea Inspectoratul pentru Situații de Urgență Satu M..

Referitor la contractul de cesiune de drepturi, menționează că obiectul cesiunii este precis și clar determinat în contract - drepturile pe care le avea reclamantul F. S., în calitate de moștenitor, asupra imobilului situat în .. 30, înscris în C.F. nr._ Satu M., pentru care a solicitat măsuri reparatorii aferente proprietății amintite.

Principalul efect al cesiunii este transmiterea dreptului de creanță cu titlu oneros de la cedent la cesionar, între părți, cesiunea de creanță are ca efect transferul dreptului de creanță, ut singuli, din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului, cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului. Deci, cesionarul preia toate drepturile cedentului.

În speța de față, dreptul de creanță - dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat - a ieșit din patrimoniul notificatorilor inițiali și a intrat în patrimoniul petentului I. V. S., ca efect principal al cesiunii.

Menționează că dacă moștenitorul înstrăinează drepturi determinate cu titlu oneros din moștenire, se aplică regulile generale ale vânzării, nefiind vorba despre o moștenire, ci de drepturi asupra universalității. în speța de față, s-a realizat cesiunea unui drept de creanță care este un contract prin care titularul dreptului succesoral a înstrăinat cu titlu oneros dreptul sau altei persoane. Deci, cesiunea de drepturi succesorale echivalează cu o vânzare (s-a plătit un preț). In conformitate cu dispozițiile art. 1567 alin. 3 din C. civ. „dacă cesiunea este cu titlu oneros, dispozițiile prezentului capitol se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de vânzare-cumpărare ".

In actul intitulat „revocarea convențională a contractului de cesiune de drepturi", încheiat în baza art. 1270 alin. 2 C.civ., se prevede, ca efect al încetării convenționale a contractului de cesiune, repunerea părților în situația anterioară, deci transferul (reîntoarcerea) drepturilor cesionate asupra imobilului situat în ., 30, înscris în C.F. nr._ Satu M. în patrimoniul cedentului F. S..

Aici se impun câteva precizări foarte importante de care instanța trebuie să țină cont. Pe de o parte, revocarea, numită și retractare sau retragere, este specifică actelor administrative și constă în desființarea efectelor juridice ale unui act administrativ de către organul emitent sau de către cel ierarhic superior cu titlu de sancțiune. Revocarea actelor administrative este prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care stabilește că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhice superioare, dacă aceasta există, revocarea totală sau parțială a acestuia. Motivele care duc la revocarea actului administrativ sunt ilegalitatea sau inoportunitatea lui. Efectele revocării actului administrativ au drept consecință stingerea raporturilor juridice care au luat ființă pe baza actului revocat.

In cazul de față nu poate fi vorba de o revocare, deoarece contractul a produs efecte, dreptul de creanță a ieșit din patrimoniul notificatorilor inițiali și a intrat în patrimoniul petentului I. V. S., ca efect principal al cesiunii, s-a plătit un preț, petentul I. V. S. chiar și-a manifestat voința de a cere autorităților administrative restituirea în natură a imobilului situat în .. 30, astfel cum rezultă din cererea sa înregistrată la C. Județean Satu M. cu nr. 6704/28.03.2013.

Pe de altă parte, nu poate fi vorba nici de un contract lovit de nulitate absolută, astfel încât părțile să fie repuse în situația anterioară. Conform prevederilor art. 1254 alin. 1 din C. civ. „ contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat". Din acest principiu general rezidă principiul clasic al efectelor nulității și anume principiul retroactivității, în temeiul căruia părțile contractului nul sau anulat ajung în situația în care nu l-ar fi încheiat, reprezentând o aplicație a principiului legalității, întrucât prin intermediul nulității este restabilită retroactiv legalitatea.

Contractul de cesiune de drepturi invocat nu poate fi considerat că nu a fost niciodată încheiat, din moment ce a fost încheiat în formă autentică, s-a plătit un preț, dreptul de creanță - dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat - a ieșit din patrimoniul notificatorilor inițiali și ar fi intrat în patrimoniul petentului I. V. S., ca efect principal al cesiunii, deci și-a produs efectele. Se pune întrebarea de ce contractul de cesiune a fost semnat doar de dl. I. V. S. în calitate de cesionar, iar „revocarea convențională a contractului de cesiune" a fost încheiată și semnată atât de dl. I. V. S., cât și de soția sa, I. C., în calitate de cesionari.

În consecință, natura raporturilor juridice sunt stabilite de către părți chiar în cuprinsul actului de „revocare". Pe de o parte se invocă de către părțile contractante prevederile art. 1270 alin. 2 din C. civ. unde este vorba de o modificare sau încetare prin acordul părților a contractului de cesiune, iar pe de altă parte se menționează, ca efect al încetării convenționale a contractului de cesiune, repunerea părților contractante în situația anterioară încheierii contractului, element caracteristic nulității absolute. Deci, contractul de cesiune nu poate fi în același timp și revocat și părțile să fie repuse în situația anterioară prin transferul (reîntoarcerea) drepturilor cesionate asupra imobilului din litigiu în patrimoniul cedentului. Revocarea desemnează operațiunea juridică prin care organul emitent dispune retragerea propriului act din proprie inițiativă cu titlu de sancțiune. În prezentul litigiu, nici una dintre părți nu și-a retras propriul act, ba dimpotrivă, au fost de acord să înceteze pur și simplu contractul de cesiune, atunci, unde este sancțiunea ?

Așadar, nu este vorba nici de o revocare a contractului nici de un contract anulat, ci de o încetare prin acordul părților a contractului de cesiune în temeiul art. 1270 alin. 2 din C.civ. care echivalează cu o revânzare, deci cu o schimbare a titularului dreptului de creanță.

Mai mult decât atât, în urma „revocării convenționale a contractului de cesiune de drepturi", putem spune că a avut loc o revânzare, deoarece dreptul de creanță a ieșit din nou dintr-un patrimoniu, cel al cesionarului, și a intrat într-un alt patrimoniu, cel al cedentului, prin aceasta reclamantul dobândind o nouă calitate, aceea de cesionar. Așadar, invocă pe această cale excepția lipsei calității de moștenitor a reclamantului care în urma „revocării convenționale a contractului de cesiune de drepturi" reclamantul din speță nu mai are calitatea de moștenitor al notificatorilor inițiali, ci are calitatea de cesionar dobândită în urma încetării prin acordul părților a contractului de cesiune în temeiul art. 1270 alin, 2 din C.civ. care echivalează cu o revânzare din punctul nostru de vedere, schimbându-se titularul dreptului de creanță.

Se pune întrebarea, în ce calitate va beneficia reclamantul F. S. de prevederile Legii nr. 10/2001, de moștenitor legal sau de cesionar.

In drept, invoca prevederile art. 1254, art. 1270, art. 1567 alin. 3 din C.civ., Legea nr. 554/2004, Legea nr. 10/2001.

Pârâtul Județul Satu M., reprezentat prin Președintele Consiliului Județean a formulat și depus în cauză note scrise (filele 287-289) la acțiunea civilă promovată de către reclamantul F. S., arătând că, în anul 1952, imobilul situat în .. 30, jud. Satu M., identificat în C.F. nr. 4855 Satu M., a fost preluat de Statul Român cu titlu juridic de bun abandonat. Ulterior, în anul 1960, imobilul a fost preluat de Statul Român și cu titlu juridic naționalizare. De la data preluării și până în prezent, imobilul a avut destinații diferite, respectiv instituții de învățământ special de stat, iar din anul 2003 și până în prezent, acolo își desfășoară activitatea Inspectoratul pentru Situații de Urgență Satu M.. Datorită acestui fapt, casa și curtea au suferit mai multe modificări, în sensul că au fost renovate, consolidate.

În baza art. 26 din O.U.G. nr. 192/1999 privind înființarea Agenției Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, a prevederilor H.G. nr. 261/2000, precum și a prevederilor art. 166 alin. 4A2 din Legea nr. 84/1995 a învățământului, cu modificările și completările ulterioare, între C. Județean Satu M. și Inspectoratul Școlar Județean Satu M. s-a încheiat, cu privire la imobilul situat în . Salcâmilor), Protocolul nr. 3279/27.09.2001, respectiv Procesul-verbal de predare-primire nr._01.

P. Hotărârea Consiliului Județean Satu M. nr. 151/2001 privind aprobarea protocoalelor de predare-primire a terenurilor și clădirilor în care își desfășoară activitatea instituțiile de învățământ special de stat din județul Satu M., acest imobil a fost inventariat în domeniul public al județului Satu M., regăsindu-se la pozițiile 137, 206 și 207 din Anexa la H.G. nr. 967/2002 privind atestarea domeniului public al județului Satu M., precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul Satu M., iar prin Hotărârea Consiliului Județean Satu M. nr. 42/2003, modificată prin H.CJ. nr. 85/2003, a fost dat în administrare către Inspectoratul Județean de Protecție Civilă Satu M. ( actualmente Inspectoratul pentru Situații de Urgență Satu M.).

Așadar, Județul Satu M. a dobândit proprietatea din litigiu prin act normativ cu valoare de lege, deci cu titlu valabil.

Precizează că pe rolul instanțelor de judecată nu existat vreo acțiune privind constatarea nevalabilității titlului Statului Român, formulată în condițiile art. 16 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 de către foștii proprietari sau de moștenitorul acestora, drept consecință titlul statului era valabil la data transmiterii imobilului din proprietatea statului în proprietatea publică a județului. P. urmare, este un titlu valabil, dobândit în mod legal.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 „actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării".

Deci, Județul Satu M., în calitate de proprietar în domeniul public, prin președintele acestuia, nu are aptitudinea legală de a decide și de a emite de la sine putere acte de înstrăinare, respectiv de retrocedare în natură către moștenitorii fostului proprietar așa cum s-a cerut prin cea de a doua Notificare depusă de reclamantul din speța de față în anul 2013, deoarece dispoziția de retrocedare ar fi lovită de nulitate absolută.

Reclamantul nu este si notificatorul inițial. În cursul anului 2013 reclamantul F. S., prin mandatar K. A., a formulat o cerere prin care a solicitat soluționarea notificării nr. 102/2002 a antecesorilor lui care, în opinia sa, a avut ca obiect restituirea în natură a imobilului. Notificarea nr. 102/2002 formulată de antecesorii reclamantului a avut un cu totul alt obiect, respectiv acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești.

Relevant este faptul că la data transmiterii imobilului în proprietatea publică a județului Satu M. erau incidente prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora „In situația imobilelor ocupate de unități bugetare din învățământ, din sănătate, așezăminte social-culturale sau de instituții publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanțele organizațiilor internaționale interguvernamentale acreditate în România, precum și de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare în vederea continuării activităților de interes public, social-cultural sau obștesc, foștilor proprietari li se acorda măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile prezentei legi. "

Deci, la data dobândirii dreptului de proprietate publică, respectiv la data emiterii hotărârii de guvern și a încheierii protocoalelor între autorități, foștii proprietari nu erau îndreptățiți la restituirea în natură, aceștia beneficiind doar de măsuri reparatorii prin echivalent, așa cum de altfel au și solicitat prin Notificarea inițială formulată de antecesorii reclamantului.

În consecință, dobânditorul Județul Satu M. este de bună credință, dat fiind faptul că imobilul preluat nu este susceptibil de a fi retrocedat în natură către foștii proprietari sau moștenitorul acestora, potrivit normelor legale aceștia urmând a beneficia de alte măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001.

Totuși, în cazul în care instanța va considera că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, solicită acesteia să constatate că sunt incidente dispozițiile art. 16 și ale art.21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, potrivit cărora cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7) din aceeași lege.

În drept invocă prevederile legale la care a făcut referire în prezentele note.

Pârâtul Județul Satu M., reprezentat prin Președintele Consiliului Județean a formulat și depus în cauză concluzii scrise (filele 287-289) la acțiunea civilă promovată de către reclamantul F. S., prin mandatar K. A. împotriva pârâtului Județul Satu M., prin care arată următoarele:

Imobilul situat în .. 30, jud. Satu M., identificat în C.F. nr. 4855 Satu M. a fost inventariat în domeniul public al județului Satu M., regăsindu-se la pozițiile 137, 206 și 207 din Anexa la H.G. nr. 967/2002 privind atestarea domeniului public al județului Satu M., precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul Satu M., iar prin Hotărârea Consiliului Județean Satu M. nr. 42/2003, modificată prin H.C.J. nr. 85/2003, a fost dat în administrare către Inspectoratul Județean de Protecție Civilă Satu M. (actualmente Inspectoratul pentru Situații de Urgență Satu M.).

Județul Satu M. a dobândit proprietatea din litigiu prin act normativ cu valoare de lege, deci cu titlu valabil.

Precizează că pe rolul instanțelor de judecată nu a existat vreo acțiune privind constatarea nevalabilității titlului Statului Român, formulată în condițiile art. 16 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 de către foștii proprietari sau de moștenitorul acestora, drept consecință titlul statului era valabil la data transmiterii imobilului din proprietatea statului în proprietatea publică a județului. P. urmare, este un titlu valabil. dobândit în mod legal.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, Județul Satu M., în calitate de proprietar în domeniul public, prin președintele Consiliului Județean Satu M., nu are aptitudinea legală de a decide și de a emite de la sine putere acte de înstrăinare, respectiv de retrocedare în natură către moștenitorii fostului proprietar, așa cum s-a cerut prin cea de a doua Notificare depusă de reclamantul din speța de față în anul 2013, deoarece dispoziția de retrocedare ar fi lovită de nulitate absolută.

Relevant este faptul că la data transmiterii imobilului în proprietatea publică a județului Satu M. erau incidente prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, așadar Ia data dobândirii dreptului de proprietate publică, respectiv la data emiterii hotărârii de guvern și a încheierii protocoalelor între autorități, foștii proprietari nu erau îndreptățiți la restituirea în natură, aceștia beneficiind doar de măsuri reparatorii prin echivalent, așa cum de altfel au și solicitat prin Notificarea inițială formulată de antecesorii reclamantului.

In consecință, dobânditorul Județul Satu M. este de bună credință, dat fiind faptul că imobilul preluat nu este susceptibil de a fi retrocedat în natură către foștii proprietari sau moștenitorul acestora, potrivit normelor legale aceștia urmând a beneficia de alte măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001.

Totuși, în cazul în care instanța va considera că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, solicităm acesteia să constatate că sunt incidente dispozițiile art. 16 și ale art.21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, potrivit cărora cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7) din aceeași lege.

P. Notificarea înregistrată la Prefectura județului Satu M. în data de 09.08.2001, petenții Orit F. și Alfred Guth au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul situat în loc. Satu M., . (fosta ., Vajay nr. 30), imobil care a fost preluat de Statul Român în mod abuziv prin Decretul nr. 52/1950.

În 28.03.2013, a apărut dl. I. V. S., în calitate de cesionar al drepturilor defuncților F. R. Orit și Guth Alfred care a depus o nouă cerere prin care a solicitat emiterea unei dispoziții de retrocedare în natură a imobilului de la adresa sus amintită în baza dreptului obținut de acesta „prin contractul de cesiune de drepturi, încheiat informă autentică, pe care îl anexez", acest contract de cesiune de drepturi nefiind niciodată depus ori arătat Comisiei interne pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, astfel încât nu au certitudinea că acesta a existat, la ce notar a fost încheiat în formă autentică, între ce părți a fost încheiat, ce obiect a avut, de ce a fost reziliat și în ce mod. Toate aceste elemente sunt crucial de avut în vedere, deoarece cesiunea de creanță este un contract prin care un creditor, în speța de față este vorba de notificatorii inițiali - Orit F. și Alfred Guth - transmite dreptul său de creanță - dreptul de proprietate asupra imobilului situat în loc. Satu M., . (fosta ., Vajay nr. 30), imobil care a fost preluat de Statul Român în mod abuziv prin Decretul nr. 52/1950 - unei alte persoane, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Petentul I. V. S. amintește în cererea sa de un „contract de cesiune de drepturi, încheiat informă autentică", deci se presupune că ar fi vorba de o operație juridică (vânzare-cumpărare, donație etc.) ce ar impune ca cesiunea să îndeplinească condițiile de fond specifice acestor contracte (forma ad validitatem).

În același an, în 11 iunie, la C. Județean Satu M. a fost înregistrată o altă cerere făcută de petentul F. S., în calitate de moștenitor legal al deiuncților notificaton inițiali, prin mandatar K. A. prin care se solicita soluționarea Notificării nr. 102/2002 privind restituirea în natură a imobilului situat în Satu M., .. 30.

În aceiași zi, 11.06.2013, la C. Județean Satu M. este înregistrată un înscris sub semnătură privată, de către terțul-cesîonar I. V. S. prin care ne informează că renunță la cererea sa anterioară, întrucât ar fi reziliat „ actul de cesiune de drepturi de pe urma defuncților F. R. Orit și Guth Alfred", însă nici de data aceasta nu anexează dovada retractării acelui act de cesiune încheiat în formă autentică.

Deci, se pun mai multe întrebări: Cine are dreptul de a cere revendicarea imobilului din speța de față, cesionarul sau moștenitorul legal. Cum s-a putut rezilia contractul de cesiune de drepturi când în data de 11.06.2013, notificatorii inițiali erau decedați, iar rezilierea face să înceteze efectele contractului numai pentru viitor și se poate cere doar în instanță, în lipsa unui pact comisoriu expres prevăzut în contract. De ce s-a solicitat de către cesionar și moștenitorul legal restituirea în natură, din moment ce notificatorii inițiali au solicitat despăgubiri bănești.

În drept invocă prevederile legale la care a făcut referire în prezentele note.

Reclamantul F. S. a înregistrat la dosar concluzii scrise, solicitând instanței a le avea în vedere la soluționarea dosarului, în contradictoriu cu Președintele Consiliului Județean Satu M., în calitate de reprezentant al Județului, ca unitate învestită cu soluționarea notificării depusă în baza Legii 10/2001, prin care arată și solicită următoarele:

-admiterea acțiunii reclamantului F. S., așa cum a fost precizată la data de 28.04.2014, precizare de acțiune depusă la dosar, în sensul:

-să constatate ca imobilul înscris în Cf 4855 Satu M., având nr. top. 4849/1, în natură casă de locuit cu teren de 749 m.p., situat în Satu M., .. 30, în forma inițială, a format proprietatea defunctului Guth A. și a fost trecut abuziv în proprietatea Statului Român, cu titlu do naționalizare, în baza Decretului 92/1950.

-să constatate că reclamantul, în calitate de moștenitor al defuncților F. R. Orith și Guth Alfred, este îndreptățit la restituirea în natură a imobilului situat în Satu M., .. 30, în prezent înscris în Cf cadastral_ Satu M., provenit din conversia de pe hârtie a Cf 4855 Satu M., respectiv asupra corpului clădire A - clădirea inițială, înscrisă în cartea funciară; în suprafață construită de 367 m.p., precum și pentru terenul aferent, în suprafață de 749 m.p., înscris în aceeași carte funciară

-să oblige pârâtul Președintele Consiliului Județean Satu M., în calitatea sa de unitate deținătoare, să emită o dispoziție de restituire în natură în baza Legii 10/2001, asupra imobilului din litigiu, în baza sentinței ce se va pronunța în cauză

-să oblige pârâtul la suportarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorar de avocat în sumă de 3500 lei, justificat cu chitanța depusă la dosar, precum și onorariul achitat de reclamant pentru expertiza în construcții efectuată în cauză.

Reclamantul susține starea de fapt arătată în acțiunea principală, precum și în precizarea de acțiune, în care a arătat că antecesorii de drept, părinții săi, Orith F. și Alfred Guth, în baza Legii 10/2001 au formulat notificare, prin care au solicitat acordarea de despăgubiri, prin echivalent, pentru acest imobil situat în Satu M., .. 30.

Această notificare, Ia data apariției Legii 10/2001, intra în competența de soluționare a Primarului Municipiului Satu M., însă, ulterior depunerii notificării, s-a modificat situația juridică a acestui imobil, în sensul că a devenit domeniu public al Județului Satu M., ori, în această situație, Primarul Municipiului Satu M. a dispus trimiterea acestei notificări spre competentă soluționare la C. Județean Satu M. ca unitate deținătoare, iar Președintele acestei instituții a fost învestit să se pronunțe prin dispoziție asupra notificării.

Cu referire la soluționarea acestei notificări, la capătul 1 din acțiune solicită să se constatate că imobilul înscris în Cf 4855 Satu M., sub nr. top. 4841/1 ,,în prezent înscris în Cf_ Satu M., a format proprietatea antecesorului părților în cauză, Guth A., și a fost trecut în proprietatea Statului Român în mod abuziv cu titlu de naționalizare în baza Decretului 92/1950.

Din extrasul de carte funciară depus în xerocopie, la B. 9 și 10, în realitate rezultă faptul că Statul Român a înscris dreptul de proprietate asupra acestui imobil, inițial la data de 02.08.1952, în baza unei cereri formulată de fostul Sfat Popular al Orașului Satu M., în temeiul art. 1 din Decretul 111/1951, cu titlu de imobil abandonat.

La data de 12.06.1960, deci după 8 ani, se face o nouă înscriere a dreptului de proprietate în favoarea Statului Român, dar, de această dată în baza unui proces verbal încheiat de fostul Sfat Popular al Orașului Satu M. - Comitetul Executiv, în sensul că dreptul de proprietate se înscrie cu titlu de „naționalizare", în baza Decretului 92/1950.

Evident că nu poate exista o dublă înscriere în favoarea Statului Român cu privire la acest imobil, pentru următoarele considerente:

Este o certitudine că, pentru preluarea imobilelor cu titlu de naționalizare, în anul 1950, s-a emis un decret al fostului Consiliu de Stat nr. 92/1950. deci un act normativ în care se specifică condițiile în care se pot naționaliza anumite imobile, iar la art. 1 alin. 3 se menționează în mod expres că se naționalizează imobilele prevăzute în listele anexe la Cancelaria Consiliului de Miniștri sub nr. 543/14.04.1950, care face parte integrantă din prezentul decret.

Din moment ce în anul 1952 se face prima înscriere în proprietatea Statului Român, în baza Decretului 111/1951, este evident că acest imobil situat în Satu M., .. 30, nu figura în listele anexe ale imobilelor naționalizate și care tăceau parte clin Decretul 92/1950.

Au încercat legalizarea situației juridice a imobilului în favoarea Statului Român, în baza Decretului 111/1951; însă, din conținutul acestui decret rezultă că nu privește aceste imobile în care locuiau foștii proprietari, deci nu erau bunuri abandonate și așa cum rezultă din actele depuse, de la Arhivele Naționale, însuși proprietarul, atunci în viață, Guth A., a depus contestație, evident aceasta fiind respinsă.

Acest imobil nu intra nici măcar teoretic sub incidența Decretului 92/1950, deoarece, potrivit art. 1 pct. 2, forma obiectul naționalizării acele clădiri – imobile care sunt deținute de exploatatorii de locuințe, respectiv acele locuințe care au fost date în chirie de foștii proprietari.

Acest imobil, așa cum rezultă din expertiza întocmită în cauză și actele depuse de la Arhivele Naționale, erau formate clin două apartamente, locuite de familia fostului proprietar, Guth A.. Astfel nu putea forma obiectul Decretului 111/1950, nefiind un bun abandonat, fiind locuit de proprietari.

Din adresa Arhivelor Statului - Direcția Județeană Satu M., depusă Ia dosar, rezultă că în Decretul de naționalizare nr. 92/1950, anexa II, nu figura nicimăcar imobilul situat în Satu M., ., care, de asemenea, a fost proprietatea lui Guth A. și era format din 15 apartamente și nici imobilul de pe fosta stradă Bethlem nr. 1, care avea un număr de 25 apartamente, cu diferite destinații.

Tocmai pentru motivul că acest imobil, în mod legal, nu putea să fie considerat abandonat în temeiul Decretului 111/14.07.1951, ulterior, în baza unui proces verbal întocmit de fostul Sfat Popular al Orașului Satu M., Comitetul Executiv, conform înscrierilor sub B 10 se mai notează dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, cu titlu de „naționalizare".

În concluzie, imobilul situat în Satu M., .. 30, înscris în proprietatea defunctului Guth A., nu figura pe tabelul anexă al Decretului 92/1950, astfel, evident, preluarea acestui imobil în proprietatea Statului Român, cu titlu de naționalizare, este abuzivă și nelegală.

Titlul de proprietate al Statului Român, înscris în cartea funciară, fiind abuziv și nelegal, în conformitate cu art. 6 alin. 1 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în mod nelegal a fost cuprins șt în domeniul public al Județului Satu M., deoarece potrivit acestei dispoziții legale, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al Unităților Administrativ Teritoriale, bunurile care au fost dobândite de stat în perioada 06.03._89 și dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil cu respectarea Constituției, ai tratatelor internaționale la care România era parte și al legilor în vigoare la data preluării lor de către Stat.

Din această dispoziție legală rezultă fără niciun dubiu că acest imobil din litigiu a fost preluat de Statul Român cu nerespectarea dispozițiilor Constituției în vigoare la data preluării, care, de asemenea, recunoștea dreptul de proprietate privată al cetățenilor, al tratatelor internaționale la care România era parte și, de asemenea, nu au fost respectate nici legile în vigoare la data preluării lor de către stat, legi care reglementau imobilele care pot fi preluate de către Statul Român, condițiile în care se preiau aceste imobile și, așa cum am arătat acest imobil nu s-a încadrat nici în Decretul 92/1950 și nici în Decretul 111/1951.

Calitatea de persoană îndreptățită a persoanelor care au depus notificare în baza Legii 10/2001, respectiv Orith F. și Alfred Guth, rezultă din actele de stare civilă, iar reclamantul în cauză este fiul persoanelor care au depus notificare.

Pe fondul cauzei, reclamantul susține că, în conformitate cu art. 19 din Legea 10/2001, cu modificările ulterioare, în calitate de moștenitor al fostului proprietar, este îndreptățit la restituirea în natură a imobilului, clădire veche, identificată în expertiză corp de clădire A și terenul înscris în Cf_ Satu M..

În conformitate cu art. 19 alin. 1 din Legea 10/2001, în situația imobilelor construcții, care fac obiectul notificărilor și la care au fost adăugate pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și dacă părțile nu convin altfel, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.

Potrivit dispoziției legale de mai sus, în situația imobilelor construcții, care fac obiectul notificărilor formulate, potrivit procedurii prevăzute de Legea 10/2001 și cărora le-au fost adăugite pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, corpuri suplimentare de sine stătătoare foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie în natură suprafața din construcție deținută în proprietate la data trecerii imobilului în proprietatea Statului Român.

Evident, în această situație se aplică dispozițiile art. 19 alin. 3 și 4 prin recunoașterea acelui drept de preemțiune la cumpărarea suprafeței restituită fostului proprietar sau, după caz, moștenitorilor acestuia.

În cauza de față, din expertiza efectuată de către exp. tehnic ing. P. O. D., rezultă că, corpul de clădire A, clădirea inițială, are o suprafață totală construită de 367 m.p., iar clădirile care au fost construite ulterior după preluarea imobilului de către Statul Român, corp B, o clădire nouă, corp C, un garaj și corp D cabină poartă, au o suprafață construită de 281,20 m.p. În această situație, imobilul poate fi restituit în natură în forma inițială, în favoarea reclamantului, în conformitate cu art. 19 din Legea 10/2001.

În ceea ce privește apărările formulate în întâmpinarea depusă de către C. Județean Satu M. prin Președinte, consideră că nu sunt relevante în soluționarea acestei cauze, în primul rând cele două excepții care au fost invocate și găsite ca neîntemeiate, excepția prematuri tații acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Consiliului Județean au fost găsite neîntemeiate:

În întâmpinarea depusă, precum și în notele de ședință depuse s-a mai invocat faptul că reclamantul nu este notificatorul inițial, în sensul Legii 10/2001, deoarece notificarea nr. 102/2002 a fost formulată de antecesorii reclamantului și că acesta a avut un alt obiect, respectiv acordarea de măsuri reparatorii, constând în despăgubiri bănești.

Astfel, acea precizare care a fost făcută în anul 2013 pentru emiterea unei dispoziții de retrocedare în natură a imobilului, este făcută de o terță persoană.

Aceste susțineri sunt neîntemeiate, ținând cont de dispozițiile art. 1 din Legea 10/2001, în care se instituie, ca un principiu, că imobilele preluate în mod abuziv de stat sau de orice alte persoane juridice în perioada 06.03._89, se restituie în natură. Acest principiu al restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de către Statul Român au fost reglementate și prin modificările aduse Legii 10/2001, astfel, prin Legea 247/2005, inclusiv prin Legea 165/2011.

Potrivit art. 16 din Legea 10/2001, așa cum a fost modificată, alin. 1-4 și reprodus în titlul I art. I pct. 37 din Legea 247/2005, se prevede în mod expres că în situația imobilelor ocupate de unități bugerate din învățământ, din sănătate, așezăminte social culturale sau de instituții publice, sedii ale partidelor politice legal înființate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanțele organizațiilor internaționale interguvernamentale acreditate în România, dacă acestea sunt necesare în vederea continuării activității de interes public, social cultural sau obștesc, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile prezentei legi, iar în cazul în care imobilul nu mai este necesar potrivit scopului legal constituit foștii proprietari beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent în cazurile prevăzute de aliniatul 1 și vor fi notificați pentru a opta pe viitor pentru restituirea în natură, situație în care persoanele beneficiare de măsuri reparatorii vor restitui sumele primite sau serviciile de care au beneficiat cu titlu de despăgubire, actualizat cu rata inflației.

În situația imobilelor cu destinațiile arătate mai sus, menționate în Anexa 2 lit. a din lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public de învățământ, sănătate ori social culturale, foștilor proprietari sau după caz moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate, cu obligația de a-i menține afecțiunea pe o perioadă de până la 3 ani, respectiv 5 ani de la data emiterii deciziei.

Față de aceste dispoziții legale este clar că nu există niciun impediment clar pentru restituirea imobilului în proprietatea moștenitorului fostului proprietar înscris în cartea funciară, ci, din contră, există obligație legală instituită în acest sens.

P. hotărârea 42/2003, a Consiliului Județean Satu M., imobilul din litigiu)

situat în Satu M., .. 30, a fost dat în administrare Inspectoratului Județean de Protecție Civilă Satu M., instituție care și în prezent ocupă acest imobil.

P. Legea 247/2005, la capitolul V - Proceduri administrative de restituire, Comisia Centrală instituită prin această lege, conform art. 16 alin. 4, avea obligația să procedeze la analizarea dosarului în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură și numai în situația în care s-a constatat că cererea de restituire în natură a fost respinsă. în mod întemeiat, se putea proceda la calculul despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile legale, prin desemnarea unei societăți de evaluator.

In acest sens și Legea 165/2011 reține același principiu de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, în natură și doar în situația în care acest lucru nu este posibil se vor acorda acele forme de despăgubiri instituite prin această lege.

P. întâmpinare și notele de ședință s-a mai invocat faptul că acest imobil a fost trecut în domeniul public al județului Satu M., în condiții legale și că au un titlu legal constituit prin recunoașterea inventarului întocmit pentru domeniul public al Județului Satu M., cu privire la acest aspect am arătat punctul nostru de vedere la examinarea primului capăt de acțiune privind nelegalitatea titlului statului, ori față de această situație acest imobil nu se încadra în dispozițiile art. 6 din Legea 213/1998.

S-a mai obiecționat faptul că moștenitorii fostului proprietar au încheiat un contract de cesiune de creanță pentru imobilul în litigiu, însă acest contract de cesiune de creanță, așa cum au fost depuse actele la dosar, a fost reziliat prin consimțământul comun al părților, situație în care actul respectiv nu mai poate produce nicio consecință juridică.

Este de principiu, conform dispozițiilor art. 969 C.civ. vechi aplicabil în cauză, că, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și că ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau prin cauza autorizată de lege.

In prisma acestei dispoziții legale, convenția părților de revocare a contractului de cesiune de creanță, prin consimțământul lor, este perfect legală.

Din cele de mai sus, rezultă că apărările invocate de către pârâtă în privința fondului litigiului, aceasta nu expune un punct de vedere clar, dacă imobilul în litigiu poate fi sau nu restituit în natură, cu toate că acest aspect a fost verificat și printr-o expertiză care a fost dispusă de către pârâtă.

De asemenea, același răspuns evaziv, pârâta trimite și instanței de judecată, prin care se solicită să se expună punctul de vedere cu privire la expertiza efectuată în cauză și cu privire la modalitatea în care doresc soluționarea acestei cauze.

Din răspunsul trimis instanței, rezultă că pârâta lasă la aprecierea instanței soluția ce se va da în această cauză, cu mențiunea că ei vor emite dispoziția prevăzută de Legea 10/2001 în baza sentinței ce se va pronunța în cauză.

Pentru aceste considerente, reclamantul solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 C.pr.civ., conform actelor depuse la dosar.

Excepțiile invocate de către C. Județean Satu M., prin întâmpinarea depusă în cauză, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Satu M. și excepția prematurității acțiunii au fost soluționate prin încheierea ședinței publice din 13.06.2014.

Instanța a apreciat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Satu M., constatând că, C. Județean nu are calitate procesuală pasivă în cauză, prin perspectiva Legii nr. 10/2001, acest fapt fiind susținut și prin precizarea de acțiune de către reclamant, care își susține acțiunea față de Președintele Consiliului Județean Satu M. în calitate de reprezentant al Județului Satu M..

În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, instanța a decis să o respingă, apreciind că notificarea inițială a fost formulată în anul 2001, iar toate modificările care au apărut pe parcurs nu sunt aspecte care să justifice nesoluționarea notificării înregistrate în anul 2001. P. urmare, a apreciat că acțiunea nu este înregistrată prematur, sens în care a respins excepția invocată.

Tribunalul, deliberând asupra acțiunii prin prisma probelor administrate o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Imobilul în litigiu casă și curte se identifică prin CF 4855 Satu M. nr. top. 4849/1 ca proprietate tabulară a numitului Guth A., conform înscrierii de sub B.7.

Conform înscrierii de sub B.9 Statul a preluat imobilul în anul 1952 cu titlu de bun abandonat.

Conform înscrierii de sub B.10 dreptul de proprietate al statului este cu titlu de naționalizare.

Întrucât dreptul de proprietate al statului este întabulat încă din anul 1952, apreciem aceasta a 2-a înscriere ca având valoare rectificativă a titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea.

În consecință, reținem naționalizarea ca temei al dobândirii proprietății de către stat.

Pentru aceste motive, apreciem că imobilul se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 1 alin. 1 din Legea 10/2001 și art. 2 lit. a din Legea 10/2001.

Conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 279/2002 eliberat de biroul notarului public Muller Vilhelm, proprietarul de CF Guth A. a fost căsătorit cu Guth Rachel L. născ. Hollander. Ei au avut 2 copii: Guth Alfred și F. R. Orit născ. Guth. Se contestă calitatea lor de moștenitori în cote egale de ½ după părinți, dreptul de proprietate fiind înscris în CF pe numele tatălui.

În această calitate Orit F. R. și Alfred Guth au formulat notificarea nr. 417/9.08.2001 în baza Legii 10/2001.

Ei aveau calitatea de persoane îndreptățite la reparațiile prev. de Legea 10/2001 conform disp. art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea 10/2001.

Potrivit declarațiilor autentificate nici ei nici părinții lor nu au primit nici o despăgubire pentru imobilul preluat, nefiind aplicabil art. 5 din Legea 10/2001.

Alfred Guth a decedat la data de 23.01.2009 conform certificatului eliberat de Statul Israel, depus la fila 16 vol. I dosar.

P. certificatul de moștenitor tradus și legalizat, eliberat de notarul Baruch Orenstein – Israel se constată calitatea reclamantului F. Shevac de moștenitor legal al defunctei F. R. Orit decedată la 24.04.2008 și aldefunctului Guth Alfred decedat la 23.01.2009, ambii fiind moștenitori ai bunicilor Guht A. și Guth Rachel L. (fila 8 Vol. I).

P. acest înscris, reclamantul dovedește calitatea sa de persoană îndreptățită la reparația prev. de Legea 10/2001, calitate dobândită ca moștenitor legal al notificatorilor inițiali Guth Lfred și Guth Orit R., moștenitori la rândul lor ai proprietarului tabular Guth A..

Conform HG 967/2002 anexa 1 poziția 137 imobilul în litigiu aparține domeniului public al județului Satu M. având destinație de sediu al diferitelor instituții publice, potrivit Hotărârilor emise de C. Județean Satu M..

Din expertiza întocmită de exp. P. O. D. rezultă că imobilul preluat este constituit din corpul A cu o suprafață totală construită de 367 mp. După preluare de către stat, au fost construite noi corpuri de clădire cu o suprafață de 281,20 mp. (clădire nouă, garaj, cabină poartă).

Astfel, imobilul a fost adaptat necesității funcționării instituțiilor publice. În prezent este înscris în CF_ Satu M..

Având în vedere caracterul inalienabil al domeniului public destinația imobilului, precum și aria nou construită care se apropie de procentul prev. de art. 19 din Legea 10/2001, chiar dacă nu îl egalează, apreciem că potrivit disp. art. 10 alin. 2 teza ultimă rap. la art. 11 alin. 6 și 8, aplicabile în speță sunt măsurile reparatorii prin echivalent.

În consecință, în baza art. 21 alin. 4 din Legea 10/2001 instanța va dispune emiterea unei dispoziții în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea reclamantului F. S., domiciliat în Israel, ., Hertzina, prin mandatar K. A., domiciliat în Satu M., Piața 25 Octombrie, nr. 9, . M., în contradictoriu cu UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL SATU M. P. PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN SATU M.și, în consecință:

Obligă pârâtul să emită dispoziție privind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent numitului F. S., persoană îndreptățită în calitate de moștenitor al notificatorilor F. R. Orit și Guth Alfred, după proprietarul defunct Guth A., pentru imobilul curții și construcții astfel cum a fost preluat fără extindere și modificări, înscris în CF E nr._, provenind din CF vechi 4855, nr.top. 4849/1, situat în Satu M., ..30.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 03.07.2015, cu aplicarea disp.art.396 C.pr.civilă.

	Președinte, M. G. R.
	Grefier, I. B. fiind în concediu legal de odihnă, pentru semnează Președintele instanței

Red.M.G.R./10.07.2015

Tehnored_LI /13.07.2015

Ex.

- .. cu: F. S. și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL SATU M. P. PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN SATU M.

← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 335/2015. Tribunalul...		Fond funciar. Decizia nr. 330/2015. Tribunalul SATU MARE →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Rectificare carte funciară. Decizia nr. 335/2015. Tribunalul SATU MARE Fond funciar. Decizia nr. 330/2015. Tribunalul SATU MARE