Obligaţie de a face. Decizia nr. 193/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. R.

Judecător I. M. C.

Grefier V. S.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul P. T., domiciliat în Satu M., str. . 18/5, jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr.4525 din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. E., cu ultimul domiciliu cunoscut în Satu M., .. 12, jud. Satu M., citată conform dispozițiilor art. 167 alin. 3 NCPC prin curator special B. S. C., cu sediul profesional în mun. Satu M., .. 1, jud. Satu M., având ca obiect obligație de a face.

La pronunțare nu au răspuns părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;

Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de 29.04.2015, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

P. Sentința civilă nr.4525/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. T. împotriva pârâtei B. E., citată conform dispozițiilor art.167 al.3 NCPC prin curator special av. B.-S. C. și a fost obligat în temeiul dispozițiilor art.48 al.1-3 din OUG nr.80/2013 reclamantul P. T. să plătească curatorului special av. B.-S. C. o remunerație finală de 100 de lei cu titlu cheltuieli de judecată.

S-au respins restul pretențiilor formulate de curatorul special av. B.-S. C. în privința remunerației stabilită cu titlu cheltuieli de judecată în speță.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de reclamantul P. T. împotriva pârâtei B. E. citată conform dispozițiilor art.167 al.3 NCPC prin curator special av. B.-S. C. este nefondată, starea de fapt nefiind confirmată de probatoriul administrat în cauză și de temeiurile de drept incidente în speță.

În speță reclamantul cere obligarea pârâtului la o transcriere a autovehiculului pe care acesta i l-a vândut în baza contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat în 15.11.2012 cu pârâta având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra autovehiculului marca Dacia, tipul R_ LI nr. identificare UU1R_2, ._, nr. înmatriculare_ .

Acțiunea de față este una care se circumscrie sferei de reglementare impusă de Ordinul nr.1501 din 13.11.2006 al Ministrului Administrației și Internelor privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor și care a stabilit clara în situația vânzărilor de autovehicule care este procedura de înmatriculare pe o persoană nouă în cazul vânzărilor la art.8 din Ordin.

Instanța nu poate suplini printr-o hotărâre în speță toate cerințele legate de prezentarea unor acte, autorizări și taxe impuse de dispozițiile art.8 din Ordinul nr.1501 din 13.11.2006, și ca atare nu poate, tocmai pentru lipsa îndeplinirii acestor condiții, a admite prezenta acțiune.

Mai mult atunci când pârâtul are la îndemână o acțiune în realizare instanța nu poate admite printr-o acțiune în constatarea obligației de transcriere a autovehiculului cumpărat de pârâtă, chiar dacă este inițiată de reclamant ca persoană interesată, deoarece în acest sens sunt aplicabile dispozițiile art.35 C.pr.civ..

Chiar dacă instanța înțelege situația și motivele expuse de reclamant a greutăților pe care le determină atitudinea pârâtei cumpărătoare care refuză transcrierea autoturismului vândut de reclamant, instanța nu poate trece peste dispozițiile legale în materie cerute în materie la o nouă înmatriculare a autovehiculelor după vânzare.

Atitudinea pârâtei nu poate fi sancționată decât din punct de vedere contravențional pentru încălcarea termenului de 30 de zile stabilit de lege ca scadent pentru înmatriculare nouă de la cumpărare, iar pentru înregistrarea fiscală în speță reclamantul nu a formulat petit.

În consecință instanța în temeiul dispozițiilor art.8 din Ordinul nr.1501 din 13.11.2006 Ministrului Administrației și Internelor, a textelor de lege și a considerentelor expuse mai sus a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P. T. împotriva pârâtei B. E. citată conform dispozițiilor art.167 al.3 NCPC prin curator special av. B.-S. C..

Instanța a obligat în temeiul dispozițiilor art.48 al.1-3 din OUG nr.80/2013 reclamantul P. T. să plătească curatorului special av. B.-S. C. o remunerație finală de 100 de lei cu titlu cheltuieli de judecată raportat și la faptul că a pierdut procesul de față coroborat cu dispozițiile art.453 din C.pr.civ.

Instanța a respins tot în temeiul dispozițiilor art.48 al.1-3 din OUG nr.80/2013 ca nefondate restul pretențiilor formulate de curatorul special av. B.-S. C. în privința remunerației stabilită cu titlu cheltuieli de judecată în speță, avansarea cu precădere a acestor cheltuieli fiind nejustificată în condițiile în care instanța a rămas în pronunțare chiar la primul termen de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul PFEIFFER T., solicitând, în baza art.480 alin.2 Cod proc.civ., admiterea apelului, în sensul modificării în tot a hotărârii atacate, ca fiind nelegală și netemeinică, și pe cale de consecință, să se dispună radierea autoturismului Dacia tip 1310 număr de înmatriculare_ de pe numele apelantului.

Motivele de apel vizează esențialmente nelegalitatea hotărârii instanței, respectiv pronunțarea unei hotărâri fără temei legal și cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, arată că în data de 15.11.2012 apelantul a încheiat cu pârâta un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, iar pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de radiere a autovehiculului de pe numele vechiului proprietar și înmatricularea și înregistrarea autoturismului pe numele său.

Conform clauzelor contractuale, cumpărătorul B. E. avea obligația să transcrie autoturismul pe numele său, în termen de 30 zile de la data semnării contractului de vânzare cumpărare.

Art.1674 cod civil prevede că vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă. Întrucât pârâta este proprietarul autoturismului, acesteia îi revin obligațiile legale de radiere de pe numele apelantului și înmatricularea și înregistrarea pe numele său. De asemenea, conform prevederilor art. 11 din Ordonanța de Urgență nr.195 din 12 decembrie 2002 (**republicată**)(*actualizată*) privind circulația pe drumurile publice**) „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidentele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului."

Învederează că pârâta, nici până în prezent, nu și-a întocmit formalitățile de transcriere a autoturismului pe numele său, iar apelantul este nevoit să suporte plata impozitului, precum și a amenzilor.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat faptul că acțiunea apelantului se circumscrie sferei de reglementare impusă de Ordinul MAI nr. 1501/2006, respectiv art.8.

Consideră soluția instanței de fond criticabilă și a având un caracter nelegal și netemeinic.

Prevederile precitate se aplică în situația în care cumpărătorul este bună credință și își transcrie în mod voluntar mașina pe numele său.

În speță de față, cumpărătorul fiind de rea-credință, refuză să își îndeplinească obligațiile prevăzute de art.11 din OUG nr. 195/2002 republicată, de a-și transcrie autoturismul pe numele său.

În aceste condiții, apelantul a fost nevoit să recurgă la concursul instanței de judecată, fiind singura modalitate legală de soluționare a problemei, respectiv de a radia autoturismul de pe numele său. Altfel, apelantul este nevoit să suporte, în continuare, amenzile aplicate (cum ar fi lipsa rovinietei, etc), precum și celelalte consecințe ce decurg din calitatea de titular de drept a autoturismului. Aceste fapt contravine prevederilor constituționale (art.21 din Constituție) și directivelor europene.

Mai mult, curatorul special numit în cauză, respectiv av.B. S. C. a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii, cunoscând situația de fapt și de drept.

În considerarea celor ce preced, solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței apelate și, pe cale de consecință, să se dispună radierea de pe numele apelantului a autoturismului_ .

În drept, invocă art.29, 468, 470, 480 Cod de procedură civilă, art.192 Cod de procedură civilă; OUG nr.195/202 actualizată; Ordinul nr.1501/2006 actualizat.

P. întâmpinarea formulată, intimata B. E., prin curator special av.B.-S. C., solicită respingerea apelului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată.

În fapt, arată că într-adevăr la data de 15.11.2012 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului marca Dacia, tipul R_ LI, nr.identificare UU1R_2, ._, nr. înmatriculare_ .

Pentru transcrierea autoturismului pe numele intimatei, reclamantul urmează să facă dovada predării tuturor actelor autoturismului către intimată, caz în care într-adevăr obligația de a transcrie autoturismul aparține intimatei.

Învederează că nu corespunde adevărului că reclamantul suportă plata impozitului și a amenzilor. Din cuprinsul actelor anexate cererii de chemare în judecată, rezultă că autoturismul a fost scos din evidența fiscală a doua zi înstrăinării autoturismului, respectiv la data de 16.11.2012, iar pe anul 2012 impozitul a fost achitat integral.

Din adresa înaintată de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule, rezultă că s-a menționat în evidențele instituției înstrăinarea autoturismului către intimata B. E..

Consideră că sentința civilă apelată este temeinică și legală, starea de fapt descrisă de către apelant nefiind confirmată de probatoriul administrat în cauză și de temeiurile de drept incidente în speță, achiesând astfel hotărârii și motivelor ce stau la baza acestei hotărâri.

Apelantul a solicitat obligarea intimatei la o transcriere a autovehiculului pe care acesta i l-a vândut în baza contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat în data de 15.11.2012 cu pârâta având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra autovehiculului marca Dacia cu nr.înmatriculare_ .

În opinia intimatei acțiunea de față este una care se circumscrie sferei de reglementare impusă de Ordinul nr.1501 din 13.11.2006 al Ministrului Administrației și Internelor privind procedura înmatriculării,înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor și care a stabilit clar în situația vânzărilor de autovehicule care este procedura de înmatriculare pe o persoană nouă în cazul vânzărilor la art.8 din Ordinul mai sus menționat.

Consideră că instanța într-adevăr nu poate suplini printr-o hotărâre în speță toate cerințele legate de prezentarea unor acte, autorizări și taxe impuse de dispozițiile art.8 din Ordinul nr.1501/13.11.2006, și ca atare nu poate tocmai pentru lipsa îndeplinirii acestor condiții să pronunțe o hotărâre de admitere, apelantul având la îndemână o acțiune în realizarea dreptului în temeiul art.35 Cod proc.civ, în aceste condiții, apelul fiind netemeinic și nelegal.

În drept, invocă art.205 Cod proc.civ.

P. răspunsul la întâmpinare, apelantul PFEIFFER T. arată că la judecata în fond, reprezentanta intimatei nu s-a opus la admiterea cererii apelantului, în schimb prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea cererii ca nefondată, însușindu-și concluziile instanței de fond.

Conform art.1270 alin.1 Cod Civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

Principiul forței obligatorii, exprimat și prin adagiul pacta sunt servanda, este acea regulă de drept potrivit căreia actul juridic civil legal încheiat se impune părților (în cazul contractelor) sau părții (în cazul actelor juridice unilaterale) întocmai ca legea. În alte cuvinte, executarea actului juridic civil este obligatorie pentru părți, iar nu facultativă.

Așa cum rezultă din art.5 din contractul de vânzare cumpărare, depus la dosarul cauzei, cumpărătorul (B. E.) declară ca a primit vehiculul, cheile, fisa de înmatriculare și cartea de identitate a vehiculul menționat la punctul 4. Așadar, prin semnarea contractului, cumpărătoarea B. E. declară că a primit toate actele autovehiculului, acest este dovada incontestabilă că, cumpărătoarea a primit actele, contrar celor susținute de reprezentata intimatei.

De asemenea, în cadrul contractului se face mențiunea că, cumpărătorul are obligația de a-și transcrie autovehiculul pe numele său.

Așa cum a solicitat în cadrul căii de atac promovate, apelantul a cerut radierea autovehiculului de pe numele său, întrucât este nevoit să suporte toate amenzile contravenționale.

Raportat la susținerea reprezentantei intimatei, cum că nu corespunde adevărului că apelantul este nevoit să suporte amenzile, arată că prin PV nr._/24.04.2013 CNADNR a sancționat apelantul cu amenda contravenționala pentru lipsa rovinietei, în sumă de 250 lei, achitată cu chit.nr._/18.11.2013 și chit.nr._/18.11.2013. În aceste condiții, apelantul a depus plângere contravenționala împotriva PV precitat, la Judecătoria Satu M., contestând măsurile luate, având în vedere că nu mai este proprietar al autovehiculului. P. sentința nr.5973/03.11.2013, Judecătoria Satu M. a respins plângerea.

De asemenea, arată că a mai fost sancționat de Politia Locala la data de 29.05.2013 prin PV nr._ cu amenda de 200 lei, pentru faptul ca autoturismul vândut a fost oprit pe carosabil. Or, în aceste condiții apelantul este nevoit să suporte în continuare amenzile contravenționale.

Precizează că este de bună credință și consideră că demersul său este unul cât se poate de legitim.

Învederează că în calitate de contractant de bună-credință, apelantul și-a respectat toate obligațiile ce decurg din executarea contractului de vânzare cumpărare, respectiv a predat autovehiculul, a predat cheile și actele.

P. adresa nr._/09.05.2013 Serviciul Public de Permise, i-a comunicat că a luat act de înstrăinare, însă acest fapt nu produce efectul juridic al transcrierii.

În concluzie, solicită admiterea apelului și, pe cale de consecință, să se dispună radierea autovehiculului de pe numele său.

Tribunalul, analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, apreciază ca nefondată calea de atac exercitată, motivat de următoarele:

Apelantul, prin acțiunea promovată, solicită transcrierea autoturismului obiect al contractului de vânzare-cumpărare, pe numele cumpărătorului, obligație pe care cumpărătorul nu a îndeplinit-o după data încheierii contractului, deși și-a asumat această obligație prin contract.

Procedura înmatriculării și a celorlalte operațiuni pe numele cumpărătorului se derulează după reglementarea impusă prin O.M.A.I. nr.1501 din 13.11.2006, care prevede în mod expres în art.8 condițiile în care se operează transmiterea dreptului de proprietate asupra unui vehicul, către noul proprietar pentru a fi înscris în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării fostului proprietar.

Această procedură se coroborează cu dispozițiile din OUG 195/2002, condiții în care instanța nu poate suplini printr-o hotărâre realizarea procedurilor speciale care cuprind o . formalități (acte, taxe, autorizări) în funcție de tipul de operațiune solicitată.

Întrucât nu s-a operat transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra autovehiculului vândut către noul proprietar, nu este posibilă nici radierea acestuia de pe numele fostului proprietar, în condițiile art.24 alin.2 din Ordinul 1501/2006. Deși s-a realizat înregistrarea fiscală, această mențiune nu are efect asupra transcrierii dreptului de proprietate operațiune care cade în sarcina autorității care a efectuat-o, la cererea noului proprietar.

În consecință, chiar dacă posesia în cazul bunurilor mobile echivalează cu titlu de proprietate asupra bunului, iar proprietatea este de drept strămutată la cumpărător din momentul încheierii contractului, conform art.1674 Noul Cod civil această dispoziție de drept comun se interpretează coroborat cu cele din legea specială, la care anterior s-a făcut referire. Obligațiile asumate de părți (art.1270 alin.1 din NCC) și neexecutate nu pot fi opuse terților, dat fiind efectul relativ al convenției pentru terți, în raport cu care nu au nici un raport juridic decât cel pe care și l-ar asuma în urma executării obligației contractuale asumate.

P. urmare, reținând că nu au fost îndeplinite condițiile în conformitate cu care se realizează transmiterea dreptului de proprietate asupra unui vehicul, din perspectiva dispozițiilor legale citate anterior, tribunalul a respins apelul, ca nefondat, în baza art.480 alin.1 Cod proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de reclamantul P. T., CNP_, cu domiciliul în SATU M. .. K.18/5, Jud. Satu M. împotriva Sen. civ. nr. 4525/02.12.2014 a Judecătoriei Satu M. și în contradictoriu cu intimata B. E., CNP_, cu ultimul domiciliu cunoscut în loc.Satu M., .. 2 citată conform dispozițiilor art.167 al.3 NCPC prin curator special av.B.-S. C. cu sediul profesional în mun.Satu M., ..1, Jud.Satu M..

Obligă în temeiul dispozițiilor art.48 al.1-3 din OUG nr.80/2013 pe apelantul P. T. să plătească curatorului special av.B.-S. C. o remunerație finală de 100 de lei cu titlu cheltuieli de judecată, în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din: 05.05.2015.

Red.I.M.C./25.05.2015

Tehnored_BER /25.05.2015

Ex.5

- ..cu: P. T., B. E. prin curator B. S. C., B. E.

Jud.fond: C. Z.