Succesiune. Decizia nr. 206/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. M. C.

Judecător E. R.

Grefier V. S.

Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantele-pârâte D. L., domiciliată în loc. A., ., județul Satu M. și M. C., domiciliată în Satu M., . M., împotriva Sentinței civile nr. 8243/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. S. O., domiciliat loc. A., ., județul Satu M., având ca obiect succesiune.

La pronunțare nu au răspuns părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, privind îndeplinirea procedurii de citare, după car, se învederează instanței că la data de 07.05.2015 intimatul a depus concluzii scrise, iar la data de 08.05.2015, apelanții au depus concluzii scrise.

Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de 29.04.2015, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 8243/19.12.2013, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, a fost admisă acțiunea civilă înaintată de reclamantul D. S. O., precum și cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante D. L. și M. C., și în consecință s-a constatat că masa succesorală rămasă după def.D. A. (dec.28.12.2000) se compune din bunurile imobile enumerate în dispozitivul sentinței, în natură casă P + 1, casă părintească și anexe gospodărești, precum și teren aferent, dispunându-se partajul bunurilor succesorale în sensul atribuirii casei părintești pe seama reclamantului D. S. O. conform variantei nr.2 din raportul de expertiză întocmit în cauză de exp.ing.P. D., precum și teren aferent, atribuind restul imobilelor pe seama pârâtei reclamante M. C..

Prin aceeași hotărâre s-a luat act de renunțarea la judecată din partea reclamantului cu privire la bunurile succesorale mobile luându-se totodată act de tranzacția încheiată între părți privind împărțirea în natură a terenurilor agricole din extravilan care au aparținut antecesorului părților în litigiu.

În urma partajării de mai sus prima instanță a dispus compensarea sultelor precum și a cheltuielilor de judecată, reținând în considerentele sentinței că din probatoriul administrat în cauză, coroborat cu puterea de lucru judecat de care se bucură sentința civilă nr.5787/18.12.2006 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ prin care s-a stabilit în mod irevocabil componența masei succesorale și cotele succesorale în cauză, a rezultat că bunurile supuse împărțelii judiciare sunt imobilele din intravilan situate în comuna Păulești, . M., identificate conform datelor din dispozitiv, că în privința bunurilor mobile succesorale reclamantul personal a renunțat la judecată și că în privința terenurilor agricole extravilan părțile au încheiat o tranzacție de care instanța a luat act în cursul judecății.

În privința bunurilor imobile din intravilan instanța de fond a apreciat că, raportat și la concluziile expertului judiciar desemnat în cauză, acestea sunt comod partajabile în natură și în consecință a sistat indiviziunea succesorală conform propunerii din varianta nr.2 a exp.ing.P. D. în sensul celor de mai sus.

Împotriva acestei sentințe au promovat apel în termenul legal pârâtele reclamante solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul constatării că imobilele din intravilan care fac obiectul judecății nu sunt comod partajabile în natură și că prin urmare se impune atribuirea lor în întregime pe seama unuia dintre comoștenitori, cu obligarea acestuia la plata sultelor corespunzătoare.

Apelantele mai solicită ca imobilele să le fie atribuite în proprietate exclusivă, apelanta M. C. prevalându-se de cota sa succesorală mai mare, de 13/16 părți, în calitate de fiică, rezultată și din încheierea contractului de întreținere cu mama sa, apelanta D. L., dobândind astfel și cota de proprietate a acesteia din urmă.

Totodată, se solicită cheltuieli de judecată în apel și se aduc critici în privința modalității de partajare realizată de către prima instanță, arătându-se că imobilul casă părintească este locuit de către apelanta D. L., care l-a edificat împreună cu defunctul în timpul vieții sale, că este singurul imobil în care au locuit de când s-a căsătorit și până în prezent și că soluția primei instanțe de a-i atribui etajul imobilului P + 1, în natură în condițiile în care apelanta D. L. suferă de o afecțiune locomotorie având montată o proteză la sold se prezintă a fi netemeinică și nelegală.

Intimatul reclamant legal citat se prezintă și depune întâmpinare (filele nr.14-15) prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, motivând în fapt că imobilul poate fi partaj în natură, că eventuala depășire a cotei sale succesorale de 3/16 părți poate fi compensată prin plata unei sulte, exprimându-și disponibilitatea în privința achitării acesteia, invocând totodată pe cale de excepție lipsa interesului juridic și a calității procesuale active în promovarea apelului pentru apelanta D. L., față de împrejurarea că aceasta din urmă și-a înstrăinat în întregime cota sa de proprietate, prin contractul de întreținere pe care l-a încheiat cu fiica sa, apelanta M. C..

Instanța de apel reține ca un prim aspect, de ordin procedural, că cele două excepții au fost soluționate în condițiile disp.art.137 raportat la art.298 Cod de procedură civilă (1865), aplicabil în cauză raportat la data înregistrării cererii introductive în primă instanță, în ședința publică de la termenul de judecată din data de 28.05.2014 (filele nr.24-25 din dosarul de apel), în sensul respingerii acestora, pentru argumentele expuse pe larg în considerentele încheierii de ședință de la respectivul termen de judecată, reținându-se în principal că, atâta vreme cât comoștenitoarea D. L. și-a constituit un drept de uzufruct viager și că din acest drept real principal derivă conținutul celorlalte drepturi subiective ale sale, coroborat și cu afecțiunile medicale evocate, aceasta justifică atât calitate procesuală activă în apel, cât și un interes legitim.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a disp.art.295 Cod de procedură civilă (1865), a materialului probator administrat în cauză și a reglementărilor legale în materie, tribunalul apreciază soluția primei instanțe ca netemeinică și nelegală în privința modalității concrete de partajare a masei succesorale în cauză și găsește fondate criticile apelantelor din perspectiva următoarelor considerente:

Așa cum a rezultat din probatoriul administrat în apel în speță completarea la expertiza efectuată de către exp.ing.D. V., desemnat și în primă instanță (filele nr.44, 113), coroborat cu constatările instanței de apel realizate în teren cu ocazia deplasării la fața locului din data de 02.02.2015 (fila nr.113), în prezența părților și a exp.ing.D. V., ocazie cu care au fost furnizate instanței lămuririle solicitate, imobilul în cauză nu este comod partajabil în natură.

S-a reținut în acest sens că la . există două construcții, de o parte și de alta a căii de acces, o casă P + 1 în partea stângă și casa părintească în partea dreaptă, aceasta din urmă având accesul din curte în spațiul comun dintre cele două construcții, iar nu direct la stradă.

Ca urmare a acestui amplasament, un acces comod în curte poate fi realizat doar printr-o cale comună de acces, soluție irealizabilă ca urmare a stării tensionate, conflictuale dintre părțile în litigiu, iar în ipoteza stabilirii unei linii de hotar la jumătatea distanței dintre cele două construcții, pe lângă că ar conduce la depășirea semnificativă a suprafeței de teren corespunzătoare cotei de proprietate a intimatului reclamant, ar determina două căi de acces la stradă având o lățime de sub 3 metri fiecare, cu toate inconvenientele decurgând din aceasta.

De asemenea, instanța de apel a înlăturat propunerea intimatului reclamant privind demolarea scărilor de acces în casa părintească dinspre curtea imobilului, cu executarea unei alte intrări, direct din stradă, pe de o parte întrucât aceasta ar presupune lucrări majore de construcție, în condițiile în care cele două apelante la rândul lor au realizat investiții până în prezent la imobilul casă părintească tocmai în vederea sporirii gradului de confort, iar pe de altă parte întrucât într-o atare ipoteză accesul în întregul imobil casă părintească s-ar realiza trecând dintr-o cameră în alta.

În acest sens, instanța de apel reține și un impediment procedurale, decurgând din aceea că intimatul reclamant la rândul său nu a formulat apel împotriva hotărârii primei instanțe, a acceptat modalitatea de partajare propusă de către aceasta, iar față de criticile celor două apelante nu a formulat nici măcar calea de atac a apelului incident, în condițiile disp.art.283 Cod de procedură civilă (1865) în urma comunicării apelului declarat de acesta.

Referitor la această poziție procesuală, tribunalul apreciază că simpla calitate de comoștenitori a părților în proces, care le conferă atât calitate procesuală activă cât și pasivă în litigiile având ca obiect stabilirea masei succesorale și partajul succesoral, nu se extinde și cu ocazia exercitării și a judecării căilor de atac, astfel încât în absența unui apel propriu ori cel puțin a unui apel incident, intimatul reclamant nu poate valorifica o modificare atât de radicală a poziției sale procesuale survenită direct în stadiul procesual al apelului, în speță la termenul de judecată din data de 29.04.2015.

Față de cele de mai sus tribunalul a reținut în mod neechivoc că imobilul succesoral intravilan în litigiu nu este comod partajabil în natură și că singura soluție legală, din perspectiva disp.art.673 indice 3 și urm. Cod de procedură civilă (1865) este aceea a atribuiri imobilului în proprietate exclusivă pe seama unuia dintre moștenitori, cu obligarea acestuia din urmă la plata sultelor corespunzătoare.

În acest context, reținând criteriile legale instituite prin disp.art.673 indice 9 Cod de procedură civilă (1865) privind atribuirea imobilului succesoral în discuție, tribunalul apreciază că în speță cele două apelante reclamante sunt îndreptățite la o atare atribuire.

Îbn acest sens se reține că imobilul casă părintească a fost edificat de apelanta D. L. împreună cu def.D. A. în timpul vieții sale (fiind astfel un coproprietar care „a făcut construcții și îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor” în înțelesul normei procedurale amintite), că imobilul din satul A. este domiciliul efectiv al acestei apelante, locuind în prezent cu fiica sa (domiciliul fiind de asemenea un criteriu legal de atribuire), că în prezent apelanta M. C. are o cotă majoritară de proprietate de 13/16 părți, față de intimatul reclamant care deține doar 3/16 părți din imobil (art.673 indice 9 Cod de procedură civilă făcând referire expresă la „mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia”) și că, față de afecțiunea medicală de care suferă apelanta D. L., titulara unui drept real principal de uzufruct asupra imobilului casă părintească, orice altă modificare a locuinței sale impune cu prioritate clarificarea aspectelor care țin de accesul comod în imobil.

Din această perspectivă tribunalul găsește fondate criticile apelantelor și în consecință va schimba în parte hotărârea atacată dispunând atribuirea întregului imobil succesoral intravilan pe seama celor două apelante, mamă și fiică, reținând și consecințele juridice ale contractului de întreținere încheiat între acestea în cursul judecății, stabilind totodată în sarcina lor obligația de a plăti intimatului reclamant o sultă cuvenită cotei succesorale a acestuia, prin raportare la valoarea de circulație a imobilului, astfel cum a fost stabilită prin lucrarea de specialitate întocmită în cauză de către exp.ing.P. D. F. (filele nr.79-96 din dosarul de apel) și însușită de către toate părțile în proces, rezultând o valoare totală a imobilului fără investiții de 214.680 lei Ron (fila nr.87 din dosarul de apel) corespunzătoare unei sulte de 40.252,50 lei, prin rotunjire 40.253 lei.

Totodată, ca urmare a atribuirii în natură conform celor de mai sus, tribunalul va obliga cele două apelante la plata către intimatul reclamant a investițiilor realizate de către acesta la imobilul casă P + 1, evaluate într-un cuantum de 5.660 lei prin aceeași expertiză (fila nr.87 idem), valoare însușită de către toate părțile în proces, respingând însă solicitarea apelantelor de obligare a intimatului reclamant la suportarea proporțională a investițiilor executate de către acestea la imobilul casă părintească întrucât în urma atribuirii respectivele investiții le profită în mod exclusiv celor două apelante.

În consecință, tribunalul va obliga apelanta pârâtă reclamantă M. C. la plata către intimatul reclamant D. S. O. a unei sulte totale de 45.913 lei, însumând cotă succesorală și investiții realizate de acesta din urmă, stabilind în acest sens un termen de 6 luni pentru plata acestei sulte, cel mai târziu data de 11.11.2015, conform dispozițiilor procedurale în materie, respingând însă restul cererilor formulate de apelante.

În ce privește soluția primei instanțe de compensare a cheltuielilor de judecată ocazionate părților în proces, tribunalul reține că aceasta nu a fost criticată prin apelul promovat, intrând astfel în puterea lucrului judecat, ca de altfel și dezlegarea dată de către prima instanță asupra bunurilor mobile, asupra tranzacției încheiate de părți cu privire la terenurile agricole dintre extravilan și asupra compunerii masei succesorale supuse împărțelii judiciare, motiv pentru care va dispune schimbarea sentinței apelate doar în parte, conform dispozitivului prezentei decizii.

În ce privește cheltuielile de judecată ocazionate în apel, tribunalul reține că cele două apelante pârâte au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 40 lei (filele nr.5, 20), a onorariului în sumă totală de 2600 lei pe seama exp.ing.P. D. F. (filele nr.51, 53, 100) precum și a unui onorariu avocațial de 2000 lei pe seama av.T. D., prin chitanțele nr.35/2014 și nr.80/2014, astfel încât din perspectiva disp.art.274 și art.276 raportat la art.298 Cod de procedură civilă (1865) le va acorda parțial, dispunând suportarea de către acestea a jumătate din onorariul cuvenit expertului desemnat în cauză, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantele-pârâte D. L., domiciliată în ., ., județul Satu M. și M. C., domiciliată în mun. Satu M., ., . M., împotriva Sentinței civile nr. 8243/19.12.2013, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. S. O., domiciliat în ., ., județul Satu M., și în consecință:

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite în parte acțiunea principală a reclamantului D. S. O., precum și cererea reconvențională a pârâtelor-reclamante D. L. și M. C., și, prin urmare, atribuie în natură, în întregime, pe seama apelantei-pârâte-reclamante M. C., imobilele succesorale în litigiu, în speță casă de locuit P+1, compusă din 5 camere și dependințe, cu anexe gospodărești, casă părintească și teren intravilan cu destinație curți construcții, în suprafață de 1734 mp, teren aferent în suprafață de 1579 mp și livadă în suprafață de 299 mp (suprafață totalizând 3612 mp), înscrise în C.F. nr. 309 nedef. A., sub nr top 380, 381 și 382.

Constată că la imobilele succesorale de mai sus, evaluate (fără investiții) la o valoare totală de 274.680 lei, conform expertizei tehnice judiciare întocmite de exp. ing. P. D. F. și înregistrate la dosar la data de 25 noiembrie 2014, intimatul-reclamant D. S. a efectuat investiții (în speță, la casa P+1) în sumă totală de 5.660 lei, conform aceleiași lucrări de specialitate.

Obligă apelanta-pârâtă-reclamantă M. C. să plătească pe seama intimatului-reclamant D. S. o sultă de 40.253 lei, reprezentând cota succesorală de 3/16 părți cuvenită acestuia din imobilele de mai sus, precum și contravaloarea investițiilor realizate la casa P+1 de către intimatul-reclamant, în sumă de 5.660 lei, adică în total 45.913 lei, stabilind un termen de șase luni pentru plata acestei sulte, adică cel mai târziu data de 11 noiembrie 2015.

Respinge restul pretențiilor formulate de pârâtele-reclamante prin cererea reconvențională.

Acordă parțial cheltuielile de judecată solicitate de apelantele-pârâte-reclamante, în sensul că obligă intimatul-reclamant să plătească celor două apelante-pârâte-reclamante suma de 3.340 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând 40 lei taxă judiciară de timbru, 2.000 lei onorariu avocațial achitat de acestea din urmă și 1.300 lei reprezentând jumătate din onorariul achitat pe seama exp. P. D. F..

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2015.

Red.E.R./09.06.2015.

Tehnored_VD /09.06.2015.

5 ex. – ..cu: D. L., M. C., D. S. O.

Jud.fond: M. S.