Ordin de protecţie. Decizia nr. 158/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. M. C.

Judecător E. R.

Grefier V. S.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta C. E., domiciliată în Satu M., ., . M., împotriva Sentinței civile nr. 402 din 30.01.2015, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul P. Ș. O., dom. în Satu M., ., ., jud. Satu M., având ca obiect ordin de protecție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta, în reprezentarea apelantei, av. B. Abigel, în reprezentarea intimatului, av.P. A. E., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 175 din 23.02.2015.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile. Apelul nu este timbrat.

Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile și reține că apelul nu este timbrat.

Reprezentanta apelantei depune la dosar delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 315 din 30.03.2015.

Pe parcursul dezbaterii cauzei se prezintă apelanta și martorii C. P. și A. F..

Instanța, învederează apelantei că Baroul Satu M. a desemnat avocat din oficiu pe d-na avocat B. Abigel, iar dl. Av. P. A. E., se prezintă pentru intimat, întrucât legea prevede ca atât victima, cât și presupusul agresor să beneficieze de apărare.

Învederează reprezentantei apelantei că instanța a stabilit în sarcina apelantei o taxă judiciară de timbru de 20 lei, jumătate din taxa de timbru stabilită și achitată în fața instanței de fond, precum și faptul că la termenul anterior instanța a omis să aducă în discuție această obligație procesuală a apelantei.

Reprezentanta apelantei, față de dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, consideră că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Reprezentantul intimatului arată că nu are nici o obiecțiune legat de această împrejurare.

Instanța, față de conținutul textului de lege prevăzut în mod expres la art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, consideră că această dispoziție operează inclusiv în căile de atac și prin urmare apelanta-reclamantă nu datorează taxă judiciară de timbru.

Reprezentanta apelantei aduce în discuție compunerea completului de judecată, arătă că hotărârea instanței de fond a fost dată cu apel, însă raportat la art. 30 din Legea nr. 217/2003, consideră că recursul este calea legală de atac.

Instanța, cu privire la această chestiune prealabilă sau incidentală, referitoare la legalitatea căii de atac, învederează reprezentantei apelantei modificările Codului de procedură civilă aduse prin art. 2 din Legea nr. 76/2012, care prevede că ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească pronunțată de primă instanță este supusă recursului sau poate fi atacată cu recurs după caz, va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Aceasta este și practica instanței pentru că această Lege 217/2003 este anterioară Noului Cod de procedură civilă, care a readaptat căile de atac după normele de punere în aplicare a Legii 134/2010, exemplul grăitor este cel al Legii fondului funciar, toate litigiile se judecau cu recurs în căile de atac, iar după . noul cod se judecă cu apel ținând seama de textul de lege evocat. Învederează părților că situația este similară și în cauza de față pentru că într-adevăr în lege se menționează în mod expres calea de atac a recursului, dar fiind anterioară intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, ținând cont de disp. art. 3 din Legea 76/2012 se reconsideră toate căile de atac, ceea ce a fost înainte recurs, devine apel, cu hotărâre definitivă.

Reprezentanta apelantei, față de dispozițiile evocate, consideră că apelul este calea legală de atac.

Apelanta, învederează instanței că sunt prezenți martorii încuviințați.

Instanța, învederează reprezentanților părților că reprezentantul Ministerului public lipsește din motive obiective, având cauze penale în derulare, dar va sosi pe parcursul dezbaterilor.

S-a trecut la audierea martorilor C. P. și A. F., în temeiul art. 318 și urm. C.proc.civ., coroborat cu art. 482 C.pr.civ., sub prestare de jurământ, punându-li-se în vedere consecințele mărturiei mincinoase, depoziția acestora fiind atașată la dosarul cauzei după citirea conținutului și semnarea acestora.

Reprezentanta apelantei învederează instanței că la fila 3 din dosarul Judecătoriei Satu M. se află adresa Poliției Mun. Satu M. nr._/ 08.10.2014 prin care se comunică apelantei că sesizarea depusă și înregistrată la poliție cu număr de mai sus face obiectul lucrării penale nr. 164.567/2014.

Apelanta, confirmă că a formulat o plângere pentru lovire, însă nu a primit nici un răspuns și nu au fost luate măsuri. Arată că a încercat să stea de vorbă cu intimatul, dar acesta nu recunoaște că ar fi bolnav, mai mult, acesta i-a spus „nebună, sclerozată, handicapată și du-te tu și te tratează”. Mai arată că în acest sens a solicitat și ajutorul poliției, dar i s-a spus că nu pot face nimic. De asemenea, când intimatul a fost închis pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, s-a dus în audiență și a solicitat obligarea acestuia la tratament, însă i s-a răspuns că nu este o instituție unde se fac tratamente. Consideră că intimatul este bolnav, nu poate să-i pună un diagnostic, însă o persoană sănătoasă în mod sigur nu ar face ce face acesta. Solicită emiterea ordinului de protecție și scoaterea din locuință a intimatului, apreciind că acesta reprezintă un pericol, chiar și pentru alte persoane.

Reprezentanta apelantei propune aplicarea măsurilor prevăzute de art. 23 lit. a și d din Legea 217/2003. Consideră că intimatul chiar dacă ar fi obligat la consiliere și tratament, nu se va prezenta în vederea administrării acestuia. Învederează instanței că intimatul a fost condamnat pentru tentativă de omor, că în mod sigur a fost luat în evidențele psihiatrice și că în astfel de situații se face în mod obligatoriu o expertiză psihiatrică. Consideră că s-ar putea emite o adresă pentru a se vedea dacă intimatul a avut discernământ la momentul săvârșirii faptei.

Apelanta susține că în hotărâre s-a menționat faptul că intimatul și-a păstrat discernământul la momentul săvârșirii faptei.

Reprezentanta apelantei arată că s-ar putea verifica ce măsuri se pot solicita în cazul intimatului, având în vedere că a fost condamnat pentru tentativă de omor.

Instanța, învederează apelantei și reprezentantei acesteia că nimic nu o împiedică pe apelantă să formuleze o nouă cerere, să solicite copia hotărârii din dosarul penal și după expertiza medico-legală, că instanța a adus în discuție și era obligată să le pună în discuție aceste aspecte raportat la depoziția martorilor. Îndrumă apelanta să păstreze legătura cu reprezentanta sa, învederându-i că are posibilitatea să formuleze o nouă cerere la Baroul Satu M., pentru a i se delega în continuare un avocat și dacă d-na avocat va fi din nou numită, mai ales că are cunoștință de împrejurările relevate de martori, pentru a avea eficiență ordinul, poate solicita concursul poliției și al medicilor pentru un consult și tratament.

Instanța rămâne investită pentru ceea ce s-a solicitat în fața primei instanțe, emiterea ordinului de protecție prin evacuarea agresorului, reintegrarea victimei în locuință, interzicerea oricărui contact fizic, verbal sau telefonic și păstrarea unei distanțe minime de cel puțin 100 m față de apelantă.

Reprezentanta apelantei declară că nu are alte cereri, excepții de formulat sau probe de administrat în cauză.

Reprezentantul intimatului declară că nu are alte cereri, excepții de formulat sau probe de administrat în cauză.

Instanța închide etapa cercetării procesului și în temeiul art. 23 C.pr.civ., întreabă părțile dacă se poate dezbate apelul la acest termen de judecată.

Reprezentanta apelantei solicită dezbaterea apelului la acest termen de judecată.

Reprezentantul intimatului solicită dezbaterea apelului la acest termen de judecată.

Nemaifiind alte excepții sau cereri de formulat, potrivit art.244 C.pr.civ., rap. la art. 482 C.pr.civ., instanța declară terminată cercetarea procesului și în temeiul art.3 al aceluiași articol, cu acordul părților, fixează pentru astăzi termen pentru dezbaterea fondului.

În temeiul art. 392 C.pr.civ., instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, în ordinea și condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ., pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.

Reprezentanta apelantei, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond și emiterea ordinului de protecție în sensul de a se dispune evacuarea temporară a agresorului pe un termen de 6 luni din locuința familiei, mai ales că din extrasul CF rezultă că intimatul nu este proprietar și nici nu are un drept de proprietate asupra locuinței. De asemenea, solicită reintegrarea apelantei-reclamante în locuință, să se aibă în vedere că aceasta beneficiază de un drept de uzufruct viager și obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime de 100 m. Consideră că raportat la depozițiile martorilor, dispozițiile din art. 3 și 4 din Legea 217/2003, sunt îndeplinite, s-a dovedit că intimatul este o persoană agresivă față de apelantă, atât prin acte de violență continuă care durează de ani de zile, cât și prin violență verbală, așa cum este definită prin lege. În probațiune, în fața instanței de fond, s-a depus plângerea penală formulată împotriva intimatului, astfel cum rezultă din adresa nr._/2014, acte medicale (fila 56), din care rezultă că apelanta a fost agresată fizic fiind constatate echimoze și mai multe lovituri pe corp. Raportat la faptul că aceste violențe sunt continue, iar prin probele testimoniale s-a dovedit legătura de cauzalitate între aceste urme de violență, respectiv fapta agresorului, solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii în sensul emiterii ordinului de protecție. Solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatului învederează instanței că a depus în scris punctul său de vedere și că instanța de fond a reținut că susținerile apelantei-reclamante nu ar fi probate. Solicită cheltuieli de judecată.

Apelanta solicită să i se comunice hotărârea la adresa din Satu M., ., ., jud. Satu M., iar în ceea ce îl privește pe intimat, acesta locuiește în Satu M., pe .-na V. M..

În temeiul art.167 raportat la art.58 alin.4 C.proc.civ., va stabili remunerația cuvenită d-nilor avocați B. Abigel și P. A. E., la suma de 300 lei, pentru fiecare, potrivit art.2 alin.1 lit.h din Protocolul comun încheiat între Ministerul Justiției nr._/2008 și Uniunea Națională a Barourilor din România nr.1693/2008, sens în care în temeiul art.49 alin.3 din OUG nr.80/2013, va dispune emiterea unei adrese către Serviciul de contabilitate al Tribunalului Satu M. pentru a se achita renumerația cuvenită în cuantum de 300 lei pentru d-na avocat B. Abigel și 300 lei pentru dl. avocat P. A. E..

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ., instanța declară închise dezbaterile în vederea deliberării.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

P. sentința civilă nr.402/30.01.2015 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a respins cererea privind emiterea Ordinului de protecție formulată de petenta C. E. împotriva intimatului P. S. O., a stabilit onorariul avocatului T. I. C., desemnat din oficiu pentru pârâtul P. S. O., conform delegației nr.1512/2014 la suma de 200 lei și a stabilit onorariul avocatului C. A., desemnat din oficiu pentru reclamanta C. E., conform delegației nr.1511/2014 la suma de 200 lei, dispunând efectuarea plății onorariilor în sumă de 200 lei, din conturile Ministerului Justiției, în contul Baroului Satu M. pentru asistența juridică asigurată de av.T. I. C. și av.C. A..

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, așa cum relevă extrasul de CF nr._-C1-U10 Satu M., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ Ind.Satu-M. (filele 25-27), asupra imobilului-apartament compus din două camere, dependințe, situat în Satu M., ., . drept de uzufruct viager, proprietar tabular fiind P. Steluța G..

Sentința civilă nr.561/22.02.1977, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr.421/1976 (filele 31-33) atestă divorțul petentei, de P. Ș., căsătorie din care au rezultat fii: P. Steluța G. și P. Ș. O..

În virtutea dispozițiilor art.1(2) din Lg.nr.217/2003, ”prevenirea și combaterea violenței în familie fac parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică”.

Prevederile art.3 și 4 din Legea nr.217/2003, dispun: persoana vizată de actele de violență, are calitatea de victimă, iar violența exercitată asupra sa, poate fi reprezentată de orice acțiune intenționată sau înadins intenționată, manifestată fizic sau verbal de un membru al aceleiași familii ce provoacă, sau poate provoca prejudicii, suferințe fizice sau psihice, emoționale, inclusiv amenințarea cu asemenea acte.

Din cuprinsul adresei nr._/08.10.2014, emisă de Poliția M. Satu-M. (fila 3), rezidă că petenta a promovat denunț penal împotriva intimatului, ce face obiectul dosarului înregistrat sub nr._/2014, aflat în curs de soluționare.

Biletul de externare-scrisoarea medicală nr._ din data de 22.10.2014, precum și Examinare computer tomograf nr._/28.10.2014 (filele 29 și 39) relevă diagnosticul și tratamentul, nerezidând vreun raport de cauzalitate între boală și eventuale agresiuni fizice ce le-ar fi săvârșit intimatul asupra sa.

Fișa UPU nr._/2013 (fila 56), atestă săvârșirea asupra petentei de agresiune faptică, prin echimoze, escoriații, tumefieri… care a avut loc în anul 2013, constituind insuficiente probe actuale care să releve vreo violență exercitată asupra sa și care să determine emiterea ordinului de protecție.

Dată fiind situația aparte, declanșată de promovarea cauzei pendinte, deși avea posibilitatea probării calității de victimă, consecință a actelor de violență exercitate asupra sa, în formă continuată, inclusiv pe anul 2014, petenta nu a depus la dosar acte medicale - dovezi actuale, și nu a solicitat încuviințarea administrării probei testimoniale.

Petenta nu a făcut dovada faptului că este „victimă” a intimatului în sensul legii, nefiindu-i pusă în pericol viața, integritatea fizică sau psihică, ori libertatea acesteia printr-un act de violență concretizat.

Ca atare, dispozițiile art.23 din Lg.217/2003(1) nu sunt aplicabile speței pendinte, nefiind necesară emiterea ordinului de protecție pentru înlăturarea stării de pericol, nefiind probată existența pericolului; .

Raportat la faptul că, cauza pendinte se judecă cu precădere și de urgență, pe considerentele de mai sus, instanța, în baza dispozițiilor art.225, art.261 Cod proc.civ., a prevederilor Legii nr.217/22.05.2003, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, a respins cererea conform dispozitivului sentinței atacate.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel petenta C. E., solicitând admiterea căii de atac promovate, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de emitere a ordinului de protecție.

În motivare, apelanta arată că soluția instanței de fond este nelegală, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.3 și 4 privind violența în familia, iar pentru respectarea principiului prevenirii săvârșirii actelor de violență în familia impus de art.2 lit.c din lg.nr.217/2003, republ., solicită admiterea cererii. Astfel, arată că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv sentința civilă nr.561/22.02.1977, apelanta este mama intimatului P. Ș. O.. Precizează că nu a putut face dovada cu certificatul de naștere, deoarece acest act se află în posesia intimatului, iar apelantei îi este teamă să-i solicite predarea acestuia.

Învederează că în luna noiembrie 2013, apelanta a fost victima unei agresiuni fizice săvârșite de către intimat, așa cum rezultă din copia fișei UPU a Spitalului de Urgență Satu M. depusă la dosarul cauzei. Deși supusă unei agresiuni fizice din partea intimatului, apelanta nu a formulat plângere împotriva acestuia, în primul rând, datorită faptului că intimatul este fiul ei, iar, în al doilea rând, cunoscând că acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, pentru tentativă la infracțiunea de omor, pedeapsă care a fost executată de către intimat, așa cum reiese din copia atașată la dosar, extrasă de pe portalul instanțelor judecătorești, apelanta, în ciuda violențelor pe care le suportă nu a dorit ca fiul ei să ajungă din nou la închisoare, datorită statutului de recidivist.

Cu toate acestea, violențele verbale (precum amenințarea cu moartea) și violențele fizice au continuat, provocând apelantei o stare de puternică temere, aceasta fiind nevoită la sfârșitul anului 2014 să părăsească locuința, nemaisuportând violențele si amenințările la care a fost supusă, fiindu-i teamă pentru viata ei, dat fiind și faptul că aceasta a suferit recent două operații chirurgicale. Toate aceste acte de violență verbală, psihologică, fizică, îi provoacă apelantei, pe lângă suferința fizică și stări de tensiune și suferință psihică. Precizează că vecinii au cunoștință despre aceste violențe verbale și fizice, doar că, cunoscând caracterul violent al acestuia, precum și faptul că acesta a mai fost condamnat anterior, le este teamă să intervină sau să depună mărturie în acest sens.

Ca urmare a acestor acte, apelanta a formulat plângere la poliție, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar care atestă existența lucrării penale nr._/2014, cauza fiind în curs de soluționare.

Precizează că are drept de uzufruct asupra locuinței, proprietară fiind fiica apelantei, P. Steluța G., așa cum reiese din copia CF, care este plecată în străinătate, intimatul neavând nici un drept în acest sens.

Solicită instanței să aprecieze faptul că se impune luarea unei măsuri de protecție pentru a preîntâmpina săvârșirea vreunei infracțiuni de violență în familie, prevăzute de art.199 Cod Penal.

În drept, invocă dispozițiile art.498 Cod proc.civ., art.2, art.3, art.4 și art.23 din Legea nr.217/2003, republicată.

P. întâmpinarea formulată (fila 26), reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, nefondat și nemotivat, considerând hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.

În fapt, se arată că nu se poate emite ordin de protecție fără administrarea unor probe concludente, lucru care nu s-a întâmplat, motivația apelantei bazându-se doar pe un denunț depus la Poliția municipiului Satu M., care nu este soluționat, nu s-a făcut dovada presupusei violențe nici prin acte și nici cu martori (adresele depuse, emise de către UPU Satu M. sunt din anul 2013), nu există un raport de cauzalitate și nu există dovada că aceste violențe ar exista în prezent.

Tribunalul, analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale în materie cât și a materialul probator aflat la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor legale incidente, constată următoarele:

Conform art.5 din Legea nr.217/2003, măsurile de protecție se pot lua numai între membrii familiei, din care fac parte soțul/soția sau fostul soț/fosta soție și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soț și soție, părinți și copii în cazul în care conviețuiesc. De asemenea, conform art.3, reglementarea vizează violența în familie, ca orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, violența în familie putând fi exercitată în următoarele forme: violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică, socială și spirituală.

Susținerile apelantei cu privire la comportamentul violent al intimatului sunt confirmate de faptul că aceasta a depus împotriva intimatului plângere penală prealabila la Poliția M. Satu M., conform adresei de la fila 3 dosar fond, apoi din fișa UPU din data de 08.11.2013 rezultă în mod evident gravele leziuni suferite de apelantă, intimatul a fost condamnat la 4 ani de închisoare și interzicerea drepturilor pe o durată de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, conform Sentinței penale nr.122/13.04.2009 a Tribunalului Satu M..

În ansamblul său, materialul probator administrat în cauză atestă că intimatul are manifestări de violență fizică, verbală, psihologică, emoțională față de apelantă, care este mama acestuia și pe care o expune la traume fizice și psihice. Elocvente în acest sens sunt depozițiile martorilor audiați în apel, care au descris duritatea agresiunilor fizice la care a fost supusă apelanta de către propriul fiu, că uneori după asemenea leziuni nu i se mai putea recunoaște fața, că intimatul are un comportament deviant și că ar fi necesară efectuarea unui tratament psihiatric de specialitate ca măsură de protecție și siguranță atât pentru el dar și pentru societate, întrucât este în stare să atace pe oricine chiar și pe stradă.

Instanța, în primul ciclu procesual, în mod nejustificat, a respins emiterea ordinului de protecție, întrucât apelanta este victima agresiunii suferite și exercitată de intimat, cu care a conviețuit în comun în locuința apelantei, folosință exercitată în baza dreptului de uzufruct viager, drept personal de care nu poate profita intimatul fiind major.

Față de probele administrate atât în fața primei instanțe, cât și în apel, tribunalul a găsit întemeiat apelul declarat în cauză, astfel că, în baza art.480 alin.1 Cod proc.civ., art.29 din Lg.217/2003, a schimbat în tot sentința, în sensul admiterii cererii și emiterea ordinului de protecție prin luarea măsurilor solicitate și menționate în dispozitivul deciziei, dispunând ca organele de poliție de la domiciliul părților să pună în aplicare hotărârea pronunțată, prin evacuarea intimatului din locuință și reintegrarea apelantei, măsură de protecție dispusă în conformitate cu art.23 lit a) și b) din Lg.217/2003.

Tribunalul constată, față de probele administrate și în acord cu celelalte dispoziții legale, art.23 lit.d) și f) din actul normativ precitat, că se impune păstrarea unei distanțe față de reclamantă, interzicerea oricărui contact fizic, verbal, telefonic cu aceasta, având în vedere comportamentul violent al pârâtului și necesitatea înlăturării stării de pericol, reclamanta având astfel o perioadă de timp la dispoziție pentru a-și organiza viața, de a se gândi la ce măsuri să întreprindă pentru ca pe viitor să evite astfel de traumatisme.

Pentru executarea prezentului Ordin de protecție, s-au efectuat formalitățile prevăzute de art.31 din Lg.217/2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DEC IDE:

Admite apelul declarat de apelanta C. E., domiciliată în Satu M., ., ., jud.Satu M., asistată de apărător din oficiu av.B. Abigel împotriva Sentinței civile nr.402 din 30.01.2015, în dosar nr._, al Judecătoriei Satu M. în contradictoriu cu intimatul P. Ș. O., prin apărător din oficiu, av. P. A. E., având ca obiect ordin de protecție și în consecință:

Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite cererea de emitere a Ordinului de protecție, formulată de reclamanta C. E., cu domiciliul în Satu M., ., ., jud.Satu M. având CNP_ în contradictoriu cu pârâtul P. S. O., identificat prin CNP_, cu același domiciliu și cu reședința la d-na V. M. din Satu M., ..Satu M., și în consecință:

Obligă pârâtul P. S. O. să respecte următoarele măsuri, obligații sau interdicții, pe o durată provizorie de 6 luni începând cu data emiterii prezentului ordin de protecție în baza dispozițiilor art.23, alin.1 lit.a), b) și d) coroborat cu art.24 alin.1 din Legea nr.217/2003, astfel:

Dispune evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în Satu M., ., ., Jud.Satu M. și dispune reintegrarea reclamantei în aceiași locuință.

Obligă pârâtul la păstrarea unei distanțe minime de 100 m față de reclamantă, interzice pârâtului orice contact fizic, verbal sau telefonic cu reclamanta.

Executorie, fără somație și fără trecerea vreunui termen, în baza dispozițiilor art.29, alin.1 și 2 din Legea nr.217/2003.

Se va comunica din oficiu, de îndată, structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și a agresorului, respectiv Poliției M. Satu M. în baza dispozițiilor art.31, alin.1 din Legea nr.217/2003.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 01.04.2015.

Red.I.M.C./02.04.2015

Tehnored_BER /03.04.2015

Ex.6

- ..cu: C. E., P. Ș. O.-la ambele adrese, P. de pe lângă Tribunalul Satu M.

Jud.fond: M. T.