Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 171/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. G. M.

Judecător G. D. S.

Grefier M. B.

Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către apelanții – pârâți U. A. TERITORIALA MUNICIPIUL SATU M. și P. M. SATU M., ambii cu sediul în Satu M., ., nr. 1, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 703 din data de 20.02.2015 pronunțată de către Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimați - reclamanți N. I., S. P., S. V., P. V. D., M. I., B. V. C., L. I., S. G., J. A., S. M., T. G., B. V., C. I., toți cu domiciliul procedural ales în Satu M., .. 5, . M., având ca obiect ordonanță președințială – sistare lucrări.

Prin serviciul de registratură a instanței, la data de la data de 08.04.2015, apelanții au depus concluzii scrise.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi;

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 703/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamanții N. I., domiciliat în Satu M., ., . domiciliat în Satu M., ./a, ., domiciliat în Satu M., ., . DORUȚ, domiciliat în Satu M., ., ., M. I., domiciliat în Satu M., ., ., B. V. C., domiciliat în Satu M., ., ., domiciliat în Satu M., ., ., domiciliat în Satu M., ., J. A., domiciliat în Satu M., . B, S. M., domiciliat în Satu M., ., ., domiciliat în Satu M., ./A, ., domiciliat în Satu M., ., ., C. I., domiciliat în Satu M., ., . domiciliul procedural ales la sediul secundar al Cabinetului de avocat - C. G. V., situat în localitatea Satu M., .. 5, . M., în contradictoriu cu pârâții U. A. TERITORIALĂ - MUNICIPIUL SATU M., cu sediul în localitatea Satu M., P-ța 25 Octombrie, nr.1, județul Satu M. și P. M. SATU M., cu sediul în localitatea Satu M., P-ța 25 Octombrie, nr. 1, județul Satu M..

S-a dispus obligarea pârâților la sistarea activității de demolare a garajelor realizate în baza Autorizației nr. 56/1991 pentru executarea lucrărilor de construcții situate pe ., 1B, 3A, 3 B, 5 Satu M. până la soluționarea dosarului cu nr._ al Judecătoriei Satu M..

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, analizând cererea formulată de reclamanți din perspectiva dispozițiilor art. 996 C.proc.civ. (din perspectiva îndeplinirii condițiilor de exercitare a acestei proceduri speciale: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii, urgența și neprejudicierea fondului), a reținut că toate aceste condiții sunt îndeplinite cumulativ.

Astfel, cu privire la prima condiție a existenței aparenței dreptului în favoarea reclamanților, prima instanța a arătat că aceștia sunt conform autorizației cu nr. 56/1991 pentru executarea lucrărilor de construcții (fila 17 dosar prima instanță) beneficiarii lucrărilor ce „cuprind construcții garaje 11 module 3,15 ori 5,70 m, rândul A, pozițiile 10-20 situate pe ., 3A, 3B, 5 Satu M.”

În condițiile în care așa cum rezultă din autorizația depusă la dosar, reclamanții au făcut dovada că garajele au fost construite cu acordul proprietarului terenului, prima instanță a arătat că, caracterul provizoriu al acestor construcții (astfel cum acesta a fost specificat în autorizația de construcție) nu este de natură să înlăture aparența de drept ce există în favoarea acestora pe de o parte cu privire la caracterul licit al construcțiilor, iar pe de altă parte cu privire la dreptul de proprietate asupra acestor construcții.

Referitor la condiția caracterului provizoriu al măsurii solicitate de reclamanți, prima instanță a constatat că cererea privind sistarea lucrărilor de demolare are caracter provizoriu, până la soluționarea dosarului cu nr._ al Judecătoriei Satu M. în care reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra construcțiilor provizorii cu destinație de garaj, realizate în baza autorizației de construire nr. 56/1991 și obligarea pârâților la asigurarea, în condițiile legii, a unui drept de folosință asupra terenului afectat de construcțiile garaj, pe cote părți.

În ceea ce privește condiția caracterului urgent al măsurii, prima instanță a arătat că în privința urgenței, legiuitorul nu definește acest concept, ci doar indică situațiile ce pot face necesară o intervenție a justiției, și anume, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executării.

Prin urmare, se poate desprinde ideea că există urgența ori de câte ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube sau înlăturarea unor piedici cu ocazia executării silite nu s-ar putea realiza adecvat pe calea dreptului comun.

În acest sens, prima instanță a mai arătat că din textul de lege, art. 996 alin. 1 C.proc.civ. se desprinde concluzia că în cazul în care ordonanța este cerută pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, urgența este prezumată.

Pirma instanță a reținut că cererea petenților de sistare a lucrărilor de demolare a garajelor situate pe terenul pârâtei, dar pentru care reclamanții au autorizație de construcție, întrunește condițiile art. 996 alin. 1 C.proc.civ.

Paguba este iminentă pentru că încă nu s-a produs, dar se va produce cu siguranță dacă instanța nu va schimba împrejurarea prezentată de către reclamanți.

În acest sens, prima instanță a reținut că așa cum rezultă din somația depusă la dosar, fila 16, reclamanții au fost somați „ca până la data de 22.02.2015 să elibereze terenul aparținând domeniului public, situat în municipiul Satu M., zona delimitată de: ., .-ța Soarelui ocupat în prezent de construcții ilegale, barăci, etc. În caz de neconformare începând cu data de 23.02.2015 construcțiile vor fi desființate în conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 50/1991 actualizată”.

Așadar, este evident că în lipsa admiterii cererii de ordonanță președințială, începând cu data de 23.02.2015 se va proceda la demolarea garajelor aparținând reclamanților, iar „paguba” pretinsă de către aceștia se va produce.

În ceea ce privește ultima condiție, aceea a neprejudicierii fondului prima instanță a arătat că aceasta derivă din chiar caracterul vremelnic al măsurii, în analiza acestei cererii instanța verificând doar existența unei aparențe de drept în favoarea reclamanților, prin soluția pronunțată de către instanță nedispunându-se măsuri care să ducă la rezolvarea situației juridice a garajelor în discuție, aceasta urmând a fi tranșată definitiv în dosarul de fond cu nr._ al Judecătoriei Satu M..

Față de cele arătate, constatând îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, prima instanță a admis cererea și a dispus obligarea pârâților la sistarea activității de demolare a garajelor realizate în baza Autorizației nr. 56/1991 pentru executarea lucrărilor de construcții situate pe ., 1B, 3A, 3 B, 5 Satu M. până la soluționarea dosarului cu nr._ al Judecătoriei Satu M..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul MNUNICIPIUL SATU M. prin PRIMAR solicitând admiterea căii de atac promovate și în consecință:

- în principal - admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Satu M. ca primă instanță și, drept urmare, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, raportat la prevederile art. 480 alin. (4) C.proc.civ. coroborate cu prevederile art. 2 alin. 1) lit. g) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și cu prevederile art. 997 C.proc.civ.;

- în subsidiar - schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul de a admite excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială în materia contenciosului administrativ, cu consecința respingerii cererii ca inadmisibilă;

Apreciază că se impune admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială, având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite cerințele de la art. 996 C.proc. civ.

În motivare, în fapt, se arată că prin Hotărârea nr. 703/2015, pronunțată de Judecătoria Satu M. la data de 20.02.2015 în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamanții N. I. și alții și s-a dispus sistarea demolării garajelor realizate în baza Autorizației nr. 56/1991 referitoare la construcții situate pe ., 3A, 3B, 5 Satu M. până la soluționarea dosarului cu nr._ al Judecătoriei Satu M.. Această hotărâre este provizorie și executorie. Apelantul susține că sentința atacată a fost pronunțată fără citarea în cauză a pârâților, fiind astfel puși în imposibilitatea de a-și formula apărările.

Apelantul critică sentința sub următoarele aspecte:

1. În primul rând, înțelege să invoce excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Satu M., raportat la prevederile art. 2 alin. 1) lit. g) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, unde este definită noțiunea de instanță de contencios administrativ, potrivit cărora instanță de contencios administrativ, denumită în continuare instanță - Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și tribunalele administrativ-fiscale.

2. De asemenea, cu privire la cererea de ordonanță președințială, apelantul invocă excepția inadmisibilității, având în vedere faptul că petenții au la dispoziție, în materia contenciosului administrativ, posibilitatea de a solicita suspendarea actului administrativ în condițiile și cu respectarea procedurii speciale prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

3. Spre deosebire de prima instanță, apelantul apreciază că nu sunt întrunite în mod cumulativ cerințele de la art. 996 și urm. C.proc.civ. Mai mult, la art. 997 C.proc.civ. se menționează în mod expres că: „Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului”. Or, fiind vorba despre un litigiu de natura contenciosului administrativ, obiectul fiind desființarea dispoziției de demolare, este evident că nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la competența instanței de fond de a soluționa cererea de ordonanță președințială.

D. urmare, raportat la toate aceste aspecte, apelantul pârât solicită admiterea apelului său și, în consecință, în principal, admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Satu M. ca primă instanță și, drept urmare, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, raportat la prevederile art. 480 alin. (4) C.proc.civ. coroborate cu prevederile art. 2 alin. 1) lit. g) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței apelată, în sensul admiterii excepției inadmisibilității cererii de ordonanță președințială în materia contenciosului administrativ, cu consecința respingerii cererii ca inadmisibilă.

În drept, invocă art. 466 și urm., art. 480 alin. (4) C.proc.civ., art. 2 alin. 1) lit. g) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 997 C.proc.civ. și textele legale evocate în cererea de apel.

Intimații, legal citați, nu formulează întâmpinare.

Prin Decizia civilă nr. 196/..03.2015, instanța investită, față de obiectul cauzei – ordonanță președințială, și de temeiurile de fapt și de drept invocate de reclamanți, a admis excepția necompetenței materiale a Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a declinat în favoarea Secției I civilă din cadrul Tribunalului Satu M. competența de soluționare a apelului formulat.

După transpunerea cauzei la Secția I civilă, cauza a fost înregistrată sub dosar nr._ .

Apelul nu este fondat.

I.Excepția necompetenței materiale a judecătoriei ca primă instanță este nefondată. În soluționarea acestei excepții este important de reținut că inițial, în apel, cauza a fost înregistrată pe rolul secției civile II și repartizată unui complet specializat în materia contenciosului administrativ. Prin decizia civilă nr.196/..2015 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției civile I, apreciind că având în vedere temeiurile de fapt precum și dispozițiile legale invocate de către intimați în susținerea cererii de ordonanță președințială, competența de soluționare a apelului aparține completelor specializate în materie civilă.

Instanța de control judiciar, în materie civilă, apreciază că, într-adevăr, competența de soluționare aparține unui complet specializat în această materie. Pentru a se declara competentă, își însușește argumentele reținute de către completul specializat în materia contenciosului administrativ prin decizia de declinare a competenței. Astfel, intimații nu au atacat un act administrativ în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și nici nu au solicitat suspendarea executării unui asemenea act. Faptul că ulterior pronunțării sentinței apelate de către prima instanță apelantul a emis o dispoziție de desființare a construcțiilor edificate fără autorizație nu are relevanță întrucât, chiar și în această împrejurare, nu se poate reține că intimații contestă această dispoziție. În realitate, intimații apreciază că sunt proprietarii garajelor a căror demolare se are în vedere de către apelant și, până la recunoașterea sau infirmarea de către instanța investită cu o cerere de drept comun în acest scop, a dreptului lor de proprietate, solicită sistarea lucrărilor de demolare. Se tinde la a preîntâmpina păgubirea lor, apreciindu-se totodată, că o astfel de pagubă nu ar mai putea fi reparată în ipoteza în care le-ar fi recunoscut dreptul de proprietate. Suntem în prezența unei cereri de ordonanță președințială obișnuită, întemeiată pe dispozițiile art. 996 – 1001 NCPC. Potrivit dispozițiilor art. 997 „Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului”. În cauză, litigiul având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al intimaților asupra garajelor și înscrierea acestui drept în cartea funciară a fost înregistrat și este de competența, în primă instanță, a judecătoriei. În consecință, judecătoria a fost competentă să soluționeze cauza în primă instanță și, în temeiul dispozițiilor art. 94, art. 130 și art. 248 NCPC, va fi respinsă excepția necompetenței materiale a judecătoriei.

II. Tot nefondată este și excepția inadmisibilității invocată de către apelant. Argumentul adus în sprijinul acestei excepții este cel potrivit căruia intimații au la dispoziție calea procedurală prevăzută prin art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv aceea de a cere și obține suspendarea actului administrativ. Acest argument nu are relevanță întrucât actul administrativ în discuție a fost emis după soluționarea cauzei în primă instanță, deci la data promovării prezentei acțiuni nu se putea pune problema contestării unui act administrativ. Alături de acest argument, toate considerentele reținute în soluționarea excepției necompetenței materiale a judecătoriei, sunt tot atâtea argumente pentru a aprecia ca fiind admisibilă o cerere de ordonanță președințială întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, având în vedere obiectul acesteia, respectiv sistarea demolării construcției până la soluționarea, pe fond, a unei cereri în recunoașterea dreptului de proprietate privată asupra acesteia, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun în materie (și nu în anularea unui act administrativ). În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 248 și art. 996-1001 NCPC, va fi respinsă și excepția inadmisibilității.

Pe fondul soluției pronunțate de prima instanță, apelantul nu formulează critici. Se rezumă să susțină că nu sunt îndeplinite cerințele art. 996 NCPC dar nu aduce argumente pentru a fi înlăturate cele patru condiții de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială analizate temeinic de către prima instanță. Singurul argument adus este acela că suntem în prezența unui litigiu de contencios administrativ, având ca obiect desființarea dispoziției de demolare fiind astfel „evident că nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la competența instanței de fond”. Ori, așa după cum s-a reținut mai sus, intimații au solicitat sistarea unor lucrări și nu anularea unei dispoziții care nu exista la data promovării cererii de chemare în judecată. De altfel, pe fondul litigiului soluția primei instanțe este corectă și temeinic argumentată în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Din aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate și ale art. 480 alin. 1 NCPC, apelul va fi respins ca nefondat.

Apelantul a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat apreciind că sunt excesiv de mari față de obiectul și durata cauzei. Tribunalul va respinge însă această solicitare întrucât cheltuielile în discuție au fost solicitate doar în apel ori cauza s-a derulat în două etape procesuale, este vorba de 13 intimați-reclamanți iar lucrările dosarului, atât în fața primei instanțe cât și în apel, justifică onorariul avocatului. În consecință, reținând culpa procesuală a apelantului, acesta va fi obligat să plătească intimaților suma de 1500 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat probat cu chitanța depusă la dosar

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția necompetenței materiale a Judecătoriei și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de către apelant.

Respinge apelul declarat de apelantul MUNICIPIUL SATU M., având C.U.I._ și P. M. SATU M., cu sediul în Satu M., ., nr. 1, județul Satu M., în contradictoriu cu intimați – reclamanți N. I. - CNP_, domiciliat Satu M., ., . M., S. P. - CNP_, domiciliat în Satu M., . M., S. V. - CNP_, domiciliat în Satu M., . M., P. V. DORUȚ - CNP_, domiciliat în Satu M., ., ., județul Satu M., M. I. - CNP_, domiciliat în Satu M., ., . M., B. V. C. - CNP_, domiciliat în Satu M., ., . M., L. I. - CNP_, domiciliat în Satu M., ., . M., S. G. - CNP_, domiciliat în localitatea Satu M., ., județul Satu M., J. A. - CNP_, domiciliat în Satu M., . B, județul Satu M., S. M. - CNP_, domiciliat în Satu M., ., . M., T. G. - CNP_, domiciliat în Satu M., ./A, . M., B. V. - CNP_, domiciliat în Satu M., ., ., județul Satu M., C. I. - CNP_, domiciliat în Satu M., ., . M. – toți cu domiciliul procedural ales în Satu M., la Cabinet Av. C. V. cu sediul în Satu M. .. 5, . M., împotriva Sentinței civile nr. 703 din data de 20.02.2015 pronunțată de către Judecătoria Satu M. în dosar nr._ .

Obligă apelanta să plătească intimaților suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.

D E F I N I T I V Ă.

Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 NCPC la 08 aprilie 2015

Red. R.G.M. – 09.04.2015

Tehnored_NM / 09.04.2015

17 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -N. I., S. P., S. V., P. V. DORUȚ, M. I.,

B. V. C., L. I., S. G., J. A.,

S. M., T. G., B. V., C. I. - la dom. proc. ales

la sediul secundar al C..Av. - C. G. V., în Satu M., ..5/1, -U.A.T. - MUNICIPIUL SATU M. și P. M. SATU M., în Satu M.,

P-ța 25 Octombrie, nr. 1, județul Satu M.

Jud.fond: S. G.