Pretenţii. Decizia nr. 203/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. G. R.

Judecător Z. K.

Grefier E. P.

Pe rol se află judecarea apelurilor civile declarate de apelantul-pârâtS. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., cu sediul în localitatea Cluj N., . I., nr.19, jud.Cluj, CUI_, cont bancar RO61TREZ__, deschis la Trezoreria Cluj N., prinADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M.,cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr.3-5, jud. Satu M., prin reprezentanții săi legali, potrivit art.10 și art.11 alin.3 din HG nr.520/2013 cât și potrivit Ordinului Președintelui ANAF nr.1500/01.08.2013, și de apelantul-reclamantO. V., domiciliat în Vetiș, ., prin avocat împuternicit P. C., cu sediul profesional în Satu M., ..1/7, jud.Satu M., împotriva Sentinței civile nr.4681/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._ , având ca obiect pretenții – restituire preț.

Prin serviciul de registratură al instanței la data de 06.05.2015, apelantul-reclamant O. V. prin d-na avocat P. C., a depus la dosar prin fax, note de ședință.

Se constată că judecarea cauzei în fond, a avut loc în ședința publică din data de 28.04.2015, dată la care susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4681/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._ , instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul O. V., domiciliat in Vetis, ., prin avocat imputernicit P. Contras, cu sediul profesional in Satu M., .. 1/7,în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul in București, .-5, prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Finanțelor Publice Satu M. și în consecință a obligat paratul la achitarea către reclamant a sumei de 19.000 euro echivalent în lei a sumei de 83.980 lei stabilit prin expertiza tehnică judiciară de la dosar realizată de ing.ec. M. Z., sumă reprezentând valoarea prețului de circulație al imobilului situat in Satu M., ., . cartea funciară nr._ Satu M., sub nr.top 299/3, imobil pe care reclamantul l-a dobândit cu buna credință, prin cumpărare de la pârât, prin instituții autorizate la acea dată, dar pentru care contractul de cumpărare a fost constatat nul in baza Legii nr.10/2001 prin hotărâre judecătorească irevocabilă. De asemenea a a obligat pârâtul ca să plătească reclamantului suma de 1440 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de reclamantul O. V., domiciliat in Vetis, ., prin avocat imputernicit P. Contras, cu sediul profesional in Satu M., .. 1/7, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul in București, .-5, prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Finanțelor Publice Satu M. starea de fapt fiind confirmată de probatoriul administrat în cauză, de temeiurile de fapt și de drept incidente în speță.

Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă ca nefondată de către instanță potrivit considerentelor reținute în cadrul încheierii de ședință din data de 30.09.2014, nulitatea contractului prin care reclamantul a devenit proprietar prin cumpărarea bunului de către antecesoarea sa G. I. de la pârât și practic pentru care am fost evins fiind constatată prin sentința civilă nr10760 din 14.12.2012 pronunțată la dosar nr._ de Judecătoria Satu M. (filele 9-14) astfel că termenul de 3 ani de prescripție invocat de pârât nu avea cum să se împlinească până la data de 16.04.2014 când a fost înregistrată acțiunea de față pe rolul instanței.

Contractul anulat și dovada faptului că bunul cumpărat de antecesoarea reclamantului și moștenit apoi de reclamant a ajuns la terți foști proprietari B. de la care a fost preluat bunul de către pârât a fost dovedit atât cu considerentele deciziei civile nr.1264/2010-R din 15.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea sub dos. nr._, dar și cu copia contractului de vânzare cumpărare și evidențele de carte funciară și interogatoriul pârâtului – filele 8, 15-18 și 39 de la dosar.

Reclamantul a mai dovedit și prin proba cu martori faptul că a fost cumpărat imobilul pierdut de reclamant de către G. de la stat, persoană care a fost chiriașă în respectivul imobil care apoi a trecut în proprietatea reclamantului – depoziție martorei Big V. fila 47 din dosar.

În condițiile dispozițiilor art. 50 ind.1 al.1 și 2 ale Legii nr.10/2001 instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize care să cuantifice valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru imobilul pentru care a fost evins iar din raport a reieșit că se impune obligarea paratului la achitarea către reclamant a sumei de 19.000 euro echivalent în lei a sumei de 83.980 lei stabilit prin expertiza tehnică judiciară de la dosar realizată de ing.ec. M. Z., sumă reprezentând valoarea prețului de circulație al imobilului situat in Satu M., ., . cartea funciară nr._ Satu M., sub nr.top 299/3, imobil pe care reclamantul l-a dobândit cu buna credință, prin cumpărare de la pârât, prin instituții autorizate la acea dată, dar pentru care contractul de cumpărare a fost constatat nul in baza Legii nr.10/2001 prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Pârâtul nu a invocat vreo obiecțiune motivată vizavi de constarea efectivă a valorilor de despăgubire reținute de expert în cadrul expertizei ci a invocat chestiuni legate de lipsa calității procesuale pasive pe motiv că despăgubirea se achită prin intermediul terțului Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților raportat la prevederile Legii nr.247/2005 și a Comisiei Centrale de pe lângă Cancelaria primului ministru raportat la prevederile OUG nr.81/2007 însă aceste argumente au fost respinse de instanță ca nefondate deoarece ele sunt aplicabile doar pentru titularii sau cei îndreptățiți în locul titularilor de a –și recupera proprietățile imobilelor preluate abuziv de către pârât sub perioada regimului comunist, și nu speței de față în care despăgubirile se plătesc direct de pârât prin aplicarea dispozițiilor art. 50 al.3 ale Legii nr.10/2001 reclamantul nefiind în situația recuperării unui bun preluat abuziv în timpul regimului comunist ci în situația unui terț evins pentru un contract încheiat de antecesorul său G. I. cu pârâtul – prin mandatarul său . data de 30.11.2009.

În consecință instanța de fond în temeiul dispozițiilor art. 50 ind.1 al.1 și 2 ale Legii nr.10/2001, a textelor de lege și a considerentelor expuse mai sus a admis ca fondată acțiunea formulată de reclamantul O. V., domiciliat in Vetis, ., prin avocat imputernicit P. Contras, cu sediul profesional in Satu M., .. 1/7, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul in București, .-5, prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Finanțelor Publice Satu M. și va obliga paratul la achitarea către reclamant a sumei de 19.000 euro echivalent în lei a sumei de 83.980 lei stabilit prin expertiza tehnică judiciară de la dosar realizată de ing.ec. M. Z., sumă reprezentând valoarea prețului de circulație al imobilului situat in Satu M., ., . cartea funciară nr._ Satu M., sub nr.top 299/3, imobil pe care reclamantul l-a dobândit cu buna credință, prin cumpărare de la pârât, prin instituții autorizate la acea dată, dar pentru care contractul de cumpărare a fost constatat nul in baza Legii nr.10/2001 prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

În temeiul dispozițiilor art.451 c.pr.civ. instanța de fond a obligat pârâtul ca să plătească reclamantului suma de 1440 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului achitat expertului judiciar M. Z. care a fost justificat prin chitanțe de către reclamant depuse la dosar.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul O. V., solicitând schimbarea sentinței atacate in ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, rejudecarea cauzei pe fond in sensul acordării prețului de circulație al imobilului din litigiu asa cum a fost solicitat precum si cheltuieli de judecata, cu cheltuieli de judecata in apel,

În motivarea căii de atac exercitate apelantul-reclamant arată ca, critică sentința instanței de fond doar din punctul de vedere al faptului ca nu a avut in considerare toate cheltuielile efectuate de reclamant, ori a depus dovezi ale acestor cheltuieli, nu s-au acordat cheltuieli de judecata.

In ceea ce privește prețul imobilului, se referă la prețul de circulatie al acestuia.

Având in vedere dispozițiile Legii nr. 1/2009, apelantul-reclamant susține faptul ca desi paratul nu si-a intabulat dreptul de proprietate buna credința se circumscrie fata de el, deoarece aceasta operează doar fata de vânzător. Cumpărătorul nu avea obligația de a verifica intabularea dreptului vânzătorului, cat timp acesta ii dădea reprezentarea ca este proprietar al imobilului, cum de altfel si era, proprietatea statului fiind imprescriptibila, insesizabila si inviolabila.

F. de aceste argumente, vazand ca a achitat prețul de piața la data cumpărării, in condițiile legii atunci in vigoare, respectiv Legea nr. 112/1995, iar ulterior a fost evacuat din imobil, rămânând in situația de a pierde atât proprietatea, cu atributele sale a bunului, cat si a prețului achitat, apelantul-reclamant consideră se impune admiterea acțiunii.

Prețul de circulație este reclamat in condițiile Legii nr. 1/2009, vazand ca s-a achitat efectiv pentru imobilul din litigiu întregul preț, a si folosit acest imobil, iar ulterior a fost evacuat asa cum a mai arătat. Nu mai folosește locuința, dar buna credința trebuie analizata cu situația efectiva de fapt de la data vânzării, deci se atribuie reclamanților, aceștia au dreptul sa reclame valoarea de circulație a imobilului. Solicită admiterea acțiunii asa cum a fost formulata.

Mai arată că, instanța de judecata este indreptatita sa reevalueze modalitatea de acordare a despăgubirilor in favoarea reclamantului-apelant, in lumina legii, a valorii de circulație a imobilului.

În drept apelantul-reclamant invocă Legea nr. 1/2009 cu aplicare Legea nr. 10/2001. art. 466 si urm. NCPC.

Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Cluj N. solicitând admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei si pe cale de consecință respingerea acțiunii.

În motivarea căii de atac exercitate apelantul-pârât S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Cluj N., arată că sentința instanței de fond o apreciază ca nelegala si netemeinica, având in vedere cele ce urmează:

Apelantul-pârât, arată că, ca o chestiune prealabila in temeiul prevederilor art. 2500 Cod.civil, a invocat excepția prescripției acțiunii, respinsa de către instanța de fond ca neintemeiata.

Potrivit 2500 cod civil "Dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege ", întrucât cererea privind acordarea de despăgubiri in temeiul Legii nr. 1/2009 a fost promovata ulterior termenului de 3 ani, prezenta acțiune este prescrisa.

Apelantul-pârât intelege sa invoce si prevederile art. 2500 alin. 1 din Codul civil:,, Dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege."

Potrivit art. 103 alin. 1 din Codul de procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui altui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Prin urmare, pentru a opera decăderea nu este necesar ca legea să prevadă sancțiunea decăderii pentru nerespectarea fiecărui termen în parte, fiind suficient faptul că partea nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul peremptoriu fixat de lege.

Învederează instanței ca demersul reclamantului vizează eludarea dispozitiilor legale prohibitive și faptul ca, pe calea obiectiunilor formulate si depuse la dosarul cauzei a arătat ca nu are calitate procesuala pasiva in discuție.

Astfel, raportat la decizia nr.27/2011 data de către ICCJ si la prevederile art.21 si 26 din Legea nr. 10/2001, instituția pârâtă nu are calitate procesuala pasiva.

Astfel, art. 21 alin. 1din Legea nr.10/2001 prevede ca restituirea in natura se va face direct de către unitatea care deține imobilul solicitat •.„Imobilele- terenuri si construcții- preluate in mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării in vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o societate sau o companie naționala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatista sau de orice alta persoana juridica de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, in natura prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivata a organelor de conducere ale unității deținătoare".

Potrivit aceluiași articol alin.4 din Legea nr.10/2001, „In cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ - teritoriale restituirea in natura sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivata a primarilor, respectiv a primarului general a! municipiului București, ori după caz, a președintelui consiliului județean ".

De asemenea, art. 25 din legea citata, reglementează procedura administrativa de restituire in natura a imobilelor, alin.7 al articolului arătând ca „ prevederile alin.(I)-(6) sunt aplicabile si dispozițiilor emise de primari ori, după caz, de președinții consiliilor județene potrivit art.21 alin(4) ".

Prin urmare, unitatea administrativ- teritoriala investita cu soluționarea notificării are competenta, conferita de lege, de a se pronunța asupra: categoriei imobilelor care fac obiectul notificărilor, valabilității titlului statului, actelor care fac dovada proprietății, acordării masurilor reparatorii prin echivalent care pot consta in compensare cu alte bunuri sau servicii, urmând sa emită, după caz, decizia sau dispoziția motivata cu privire la soluționarea notificarii. Intrucat, conform legii, unitatea administrativ - teritoriala se pronunța asupra soluționării notificării din cadrul procedurii administrative, rezulta, in virtutea principiului simetriei, ca si asupra constatării preluării abuzive, care se desprinde din contextul procedurii administrative ca un element component al acesteia, trebuie sa se pronunțe măcar si in contradictoriu, daca nu in contradictoriu, tot unitatea administrativ- teritoriala.

Totodată, apelantul-pârât invoca in susținerea excepției invocate si art.62 alin.2 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala, conform căruia: „ primarul reprezintă unitatea administrativ- teritoriala in relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice romane sau străine, precum si injustiție ".

In acest sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție statuând ca:„ in situațiile in care imobilele solicitate au ca persoana juridica deținătoare primăria, dispozițiile date in temeiul Legii nr.10/2001 se emit de catre primar.

Mutatis mutandis, acțiunea in justiție va fi deschisa si va fi îndreptata de către persoana îndreptățită nemulțumita de soluția adoptata, prin decizie sau dispoziție, împotriva primarului ce a emis actul si care reprezintă, in temeiul legii ., atât in etapa procedurii administrative instituita de Legea nr.10/2001, cat si ulterior, in justiție, legiuitorul neintelegand, sub aspectul reprezentării unităților administrativ - teritoriale, sa facă vreo deosebire intre etapa administrativa obligatorie si cea judiciara"(l.C.CJ.f secția civila, decizia nr.1522 din 25 februarie 2004)

Totodată arată ca, Art. 1 alin. 1 Titlul VII, Legea nr.247/2005 reglementează sursele de finanțare, cuantumul si procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite in natura. In acest sens art. 13 alin. 1 precizează ca pentru analizarea si stabilirea cuantumului final despăgubirilor care se acorda potrivit prevederilor Legii nr.247/2005, se constituie in subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar conform art. 13 alin. 5, secretariatul acestei comisii se asigura de către Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților.

Actul normativ mai sus menționat limitează competențele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la procedura administrativă aferentă emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire (Cap. V din Titlul VII.

Conform pct. 20 și 22 din O.U.G. nr. 81/2007, Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților este organismul căruia îi revin competențe de executare a acestei decizii, prin emiterea titlurilor de plată, a titlurilor de conversie, prin realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar, în acest sens fiind înființată Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în O., în structura acestei instituții.

Rezulta, pe cale de consecința ca si in ideea in care despăgubirile ar fi acordate pe cale judecătoreasca, instanța are obligația de a respecta prevederile legale incidente in cauza. Astfel, stabilirea si plata despăgubirilor este prerogativa legiferata a Comisiei Centrale de pe langa Cancelaria Primului Ministru si nicidecum obligația Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R..

Împrejurarea ca imobilul a fost preluat de către S. R., considera ca acorda întâietate normei speciale.

Susține că trebuie avute in vedere cele reținute prin decizia nr. 27/14.11.2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție - complet competent sa judece recursul in interesul legii s-a statuat ca in litigiile in care se solicita obligarea Statului R. de a acorda despăgubiri bănești pentru imobilele preluate in mod abuziv S. R. nu are calitate procesuala pasiva.

Astfel potrivit deciziei mai sus invocate „în acțiunile întemeiate pe dispozițiile ari. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea statului român de a acorda despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, statul român nu are calitate procesuală pasivă.

Acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 13 din această convenție, sunt inadmisibile".

In lumina prevederilor legale la care a făcut referire, rezulta pe cale de consecința ca Ministerul Finanțelor Publice in reprezentarea Statului R. nu are calitatea de a se pronunța asupra constatării preluării abuzive si restituirea imobilului.

In ceea ce privește obligarea instituției pârâte la plata prețului actual de circulație, invederează instanței următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 50^1 alin. 1 din Legea nr.1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 se restituie valoarea de piața a acelor contracte care au fost incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995,ori reclamanții nu se afla in ipoteza vizata de textul de lege invocat, intrucat acesta prevede următoarele; „ Proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile a dreptul la restituirea prețului de piața al imobilelor, stabilita conform standardelor internaționale de evaluare ".

In susținerea celor invederate, arată apelanta-pârâtă, este relevanta, decizia civila nr. 242/2005-A 29.03.2005 pronunțata de Curtea de Apel Oradea, având ca obiect imobil sub incidența Legii nr.112/1995, in considerentele căreia (fila nr. 11) instanța retine, in mod clar ca „imobilul in litigiu a format dreptul de proprietate al Comunității Evreiești Mozaice din Satu M., astfel ca la dat a preluării de către S. R. acesta nu era proprietatea unei persoane fizice ci juridice. Art. 6 al. 3 titlu II din OUG nr. 184/2002 prevede expres ca actele de instrainare a imobilelor ce fac obiectul OUG nr. 94/2000 sunt lovite de nulitate absoluta daca au fost incheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative a legilor in vigoare la data instrainarii iar chiriașii puteau constata printr-o simpla analiza a cârtii funciare a cestui aspect juridic".

Așadar, se disting doua aspecte:

-1. contractul de vânzare cumpărare a fost incheiat cu nerespectarea Legii nr.112/1995, insa textul legal prevede dreptul la restituirea prețului de piața a contractelor de vânzare cumpărare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995;

-2. la baza anularii contractelor de vânzare cumpărare incheiate cu eludarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, a stat insasi reaua credința a reclamanților, dovedita pe parcursul litigiului ce a format obiectul nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.

Prin urmare, intrucat demersul judiciar cade sub incidența de reglementare a articolului de lege menționat (art. 50^ 1 alin.1 din Legea nr.1/2009), de pe suprafața acestor aspecte poate fi conturata irepresibil concluzia ca reclamanta nu se încadrează in textul de lege invocat.

Soluția legislativa actuala, introdusa prin Legea nr.1/2009, diferă esențial fata de dreptul comun in materia răspunderii vânzătorului pentru evictiune, intrucat, potrivit art.1344 din Codul civil, cumpărătorul evins are dreptul Ia restituirea sporului de valoare al imobilului, in caz de evictiune totala.

Este adevărat ca instituirea unui tratament juridic diferit pentru situații distincte este admisibil, insa nu fara omisiunea lipsei bunei credințe a cumpărătorului si mai mult obligarea vânzătorului, in speța, S. R., la plata unei despăgubiri cu mult superioare prețului plătit, chiar actualizat cu rata inflației.

Totodată, apelantul-pârât arată ca in speța similara, Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 406/2010-R pronunțata in ședința publica din data de 25.02.2010 in dosarul nr._ a admis recursul pe care l-au promovat si a statuat următoarele:

„Ca urmare, in mod greșit instanța de apel, a concluzionat ca se impunea aplicarea art.50 al Legii nr.10/2001, cată vreme acesta se refera doar la situațiile in care vânzările de imobil s-au făcut cu respectarea Legii nr. 112/1995, ceea ce in speța, conform celor expuse nu este cazul."

In considerarea celor de mai sus, apelantul-pârât solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei si respingerea acțiunii ca nefondata.

În drept invocă: art. 205 C. Proc. Civ., art. 44, 45, 172 si urm. din OUG 92/2003 privind codul de procedură fiscală, art. 10 si art. 11 alin 3 din HG 520/2013 cat si potrivit Ordinului Președintelui ANAF nr. 1 500/01.08.2013.

În probatiune invoca înscrisuri.

Reclamantul O. V., a formulat întâmpinare la apelul pârâtului, solicitând instanței ca prin decizia ce o va pronunța în cauză sa dispună respingerea apelului ca nelegal, menținerea sentinței instanței de fond ca si temeinica si legala.

În motivarea întâmpinării arată următoarele:

1. În cauza nu se pune problema restituirii proprietății preluate în mod abuziv, sau atacării vreunei decizii sau dispoziții a Primarului.

2. Mai mult, imobilul din litigiu nu a făcut niciodată parte din patrimoniul cultului mozaic, cele relatate in apel nu corespund cauzei.

3. Excepția prescripției a fost in mod just soluționata de către instanța de fond, dreptul material la acțiune s-a născut după epuizarea litigiului având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vanzare cumpărare, in consecința argumentele apelului sunt nelegale.

4. Teoria bunei credințe pentru obținerea contravalorii bunului pierdut este picata, afirmă reclamantul, se poate exprima in desuetudine, buna credința a dobanditorilor se prezuma; având in vedere ca S. R. nu a intabulat niciodată dreptul de proprietate, deci aceasta teorie nu se susține, nefiind identificata de către jurisprudenta.

F. de aceste argumente, vazand ca reclamantul a achitat prețul de piața la data cumpărării, in condițiile legii atunci in vigoare, respectiv Legea nr. 112/1995, iar ulterior a fost evacuat din imobil, rămânând in situația de a pierde atât proprietatea, cu atributele sale a bunului, cat si a prețului achitat, se impune admiterea acțiunii.

Mai arată că, prețul de circulație este reclamat in condițiile Legii nr. 1/2009, vazand ca s-a achitat efectiv pentru imobilul din litigiu întregul preț, a si folosit acest imobil, iar ulterior au fost evacuați asa cum au mai arătat. Nu mai folosesc locuința, dar buna credința trebuie analizata cu situația efectiva de fapt de la data vânzării, deci se atribuie reclamanților, aceștia au dreptul sa reclame valoarea de circulație a imobilului. Solicită admiterea acțiunii asa cum a fost formulata.

Consideră că, instanța de judecata este îndreptățită atât in fapt cat si in drept sa mențină sentința pronunțata de către instanța de fond. Solicită respingerea apelului ca nefondat.

În drept invocă: Legea nr. 1/2009 cu aplicare Legea nr. 10/2001.

Tribunalul, deliberând asupra apelurilor formulate prin prisma probelor administrate reține următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul O. V. a solicitat obligarea pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la achitarea prețului de circulație al imobilului situat în Satu M., ., . CF_ Satu M., cu nr. top. 299/3, invocând buna credință la încheierea contractului ulterior constatat a fi nul.

Din considerentele sentinței civile_/2012 a Judecătoriei Satu M., pronunțată în dosar nr._ rezultă că reclamantul este legatar cu titlu particular al defunctei G. I. E..

G. I. E. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 110/30.11.1999 cu S. Român prin Comcas.

Prin sentința civilă menționată s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract, precizându-se că „cumpărătoarea G. I. E. nu poate să invoce buna credință în încheierea contractului deoarece S. Român neavând titlu valabil nu avea un drept de proprietate înscris în Cartea Funciară, fapt „cunoscut de către cumpărătoare”.

Reaua credință a cumpărătoarei este un fapt constatat cu putere de lucru judecat.

În consecință, câtă vreme contractul constatat nul a fost încheiat cu rea credință de către cumpărător, nu se poate reține că el a fost încheiat cu respectarea Legii 112/1995.

Art. 50¹ din Legea 10/2001 prevede că au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor doar proprietarei ale căror contracte încheiate cu respectarea Legii 112/1995, au fost respectate.

Or, în speță nu este aplicabilă această dispoziție.

Conform art. 47 alin. 2¹ din Legea 10/2001 chiriașii ale căror contracte încheiate cu eludarea Legii 112/1995 au fost desființate au dreptul la restituirea prețului actualizat plătit.

În consecință, cererea reclamantului pentru restituirea prețului de circulație este lipsită de temei.

În virtutea argumentelor expuse apreciem ca neîntemeiat apelul reclamantului, urmând al respinge.

În baza acelorași considerente apreciem ca întemeiat apelul pârâtului urmând a-l admite și în consecință va schimba în tot sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului O. V., domiciliat în Vetiș, ., împotriva pârâtului S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., cu sediul în localitatea Cluj N., . I., nr.19, jud.Cluj, CUI_, cont bancar RO61TREZ__, deschis la Trezoreria Cluj N., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr.3-5, jud. Satu M., având ca obiect restituirea prețului de circulație al imobilului situat în Satu M., ., . CF_ Satu M., nr.top 299/3.

De asemenea, va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul reclamantului O. V., domiciliat în Vetiș, ., prin avocat P. C., cu sediul profesional în Satu M., ..1/7, jud.Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 4681/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimatul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., cu sediul în localitatea Cluj N., . I., nr.19, jud. Cluj, CUI_, cont bancar RO61TREZ__, deschis la Trezoreria Cluj N., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr.3-5, jud. Satu M..

Admite apelul pârâtului S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., cu sediul în localitatea Cluj N., . I., nr.19, jud.Cluj, CUI_, cont bancar RO61TREZ__, deschis la Trezoreria Cluj N., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M.,cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr.3-5, jud. Satu M., prin reprezentanții săi legali, potrivit art.10 și art.11 alin.3 din HG nr.520/2013 cât și potrivit Ordinului Președintelui ANAF nr.1500/01.08.2013, împotriva aceleași sentințe, în contradictoriu cu intimatul O. V., și în consecință:

Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului O. V., domiciliat în Vetiș, ., împotriva pârâtului S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., cu sediul în localitatea Cluj N., . I., nr.19, jud.Cluj, CUI_, cont bancar RO61TREZ__, deschis la Trezoreria Cluj N., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr.3-5, jud. Satu M., având ca obiect restituirea prețului de circulație al imobilului situat în Satu M., ., . CF_ Satu M., nr.top 299/3.

Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă, fără cale de atac conform art.483 alin.2 C.proc.civ.

Pronunțată la data de 06 Mai 2015, cu aplicarea dispozițiilor art.396 alin.2 C.proc.civ.

Red. R.M.G. – 08.06.2015

Tehnored_LI /10.06.2015

4 ex. – .. cu: - O. V., S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M.

Judecător fond: Z. C.