Revendicare imobiliară. Decizia nr. 240/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE: T. T.

Judecător: T. B.

Grefier: A. M.

Pe rol se află pronunțarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă M. I., domiciliată în Satu M., . 31, scara A, etaj 2, . M., împotriva Sentinței civile nr. 4136/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă O. M., domiciliată în Satu M., .. CR 12, . M. având ca obiect revendicare imobiliară.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 12.05.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, amânându-se pronunțarea în cauză la 19.05.2015, iar apoi la data de azi, 26.05.2015.

Prin serviciul de registratură al instanței, la data de 25.05.2015, apelanta a depus concluzii scrise.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4136/04.11.2014 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a respins acțiunea formulată de reclamanta M. I., născuta JAKAB, în contradictoriu cu pârâta O. M., fost căsătorita JAKAB. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de reclamanta M. I., născută Jakab, este nefondată raportat la probatoriul administrat în cauză și la temeiurile de fapt și de drept incidente în speță.

Astfel, prin acțiunea de față reclamanta a tins a demonstra că pârâta deține în folosință fără drept imobilul casă situată în Satu M., ., înscris în cartea funciara nr. 153 056, provenita din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr._ Satu M., nr. topografic 6526/109 și a solicitat obligarea pârâtei la contravaloarea beneficiului nerealizat de către reclamantă, de la data de 05 aprilie 2011, când s-a constatat dreptul irevocabil de moștenitor legal rezervatar al reclamantei asupra bunului imobil mai sus descris, până la data plății, cu aplicarea de dobânzi legale.

Din probele cu înscrisuri de la dosar reiese că în evidențele de carte funciară imobilul casă din litigiu este menționat a avea titular pe numitul Jakab I. în prezent decedat – act de deces depus la fila 9 de la dosar, construcția fiind edificată pe teren proprietatea a statului român – extras de carte funciară depus la fila 10 de la dosar.

După defunctul Jakab I. a fost stabilită calitatea de moștenitor pentru reclamantă în calitate de descendent direct alături de nepoții acesteia Jakab A. și Jakab C. în reprezentarea tatălui predecedat Jakab S. – aspecte necontestate de niciuna din părțile litigante, care reies și sunt menționate și în cuprinsul considerentelor deciziei civile nr.863/2011 – R din 05.04.2011 pronunțată în dosar nr._ de Curtea de Apel Oradea – filele 20-23 de la dosar.

Totodată nu s-a contestat sub nicio de reclamantă faptul că terții Jakab A. și Jakab C. sunt copiii pârâtei rezultați din căsătoria acesteia cu defunctul Jakab S., fratele reclamantei.

S-au administrat probe la dosar atât de reclamantă, dar și de pârâtă cu martori, în urma cărora a reieșit că în curtea unde este situat imobilul casă situată în Satu M., ., a mai fost construit atât cu aportul defunctului Jakab I., al defunctului Jakab S. și al pârâtei care o perioadă a fost soția acestui din urmă defunct – o bucătărie de vară în regim extratabular care nu a fost înscrisă în evidențele de carte funciară.

Tot din probele testimoniale, precum și din interogatoriile părților a reieșit alături de înscrisul denumit contract de închiriere încheiat între terțul Jakab A. și . din 15.10.2008 cu valabilitatea pe perioada 15.10._12 (fila 85 de la dosar) că un spațiu ce avea ieșire înspre stradă de cca. 30 mp, a făcut obiectul închirierii a unei părți din casa situată în Satu M., ., încă din timpul vieții lui Jakab I. cu destinația de bar.

Instanța a mai reținut din probele sus menționate, că nu există nicio dovadă a faptului că pârâta a folosit în scop personal casa situată în Satu M., ., ci a folosit doar bucătăria de vară din curtea ce aparține de drept terțului proprietar statul român, această bucătărie nefiind stabilită nici măcar sub aspect extratabular care îi sunt proprietarii și în ce cote, întrucât din probe a reieșit că la edificarea acesteia au contribuit atât părinții reclamantei, cât și fratele reclamantei Jakab S., care a fost totodată soț al pârâtei, precum și frați ai pârâtei care l-au ajutat pe Jakab S..

Instanța așadar nu a putut reține că pârâta ar fi deposedat pe reclamantă și copiii pârâtei de vreunul din dezmembrămintele dreptului de proprietate cu privire la casa situată în Satu M., ., nefiind reținute ingerințe în dreptul de proprietate al acestui imobil și nefiind afectate elementele acestuia așa cum sunt ele reglementate și garantate de dispozițiile art.555 Cod civ., art.44 alin.1 și 2 din Constituția României și de prevederile art.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamanta nu a făcut nicio dovadă că pârâta nu are dreptul de la ceilalți coproprietari în a deține cheile de acces în casa situată în Satu M., ., instanța reținând chiar o prezumție contrară de accept pentru pârâta în a deține cheile respective de la ceilalți coproprietari care sunt copii săi de altfel, prezumția fiind reținută atât în raport de probele de la dosar dar și raportat la dispozițiile art.329 Cod proc.civ.

Simpla deținere a cheilor de acces în casa situată în Satu M., ., de către pârâtă nu face dovada folosirii de către aceasta a respectivului imobil mai cu seamă că încăperile din casă care au rămas în afara spațiilor închiriate terțului ., nu sunt apte de trai, deoarece au fost lipsite de întreținerea necesară și s-au degradat, chiar și martora V. M. propusă de reclamantă arătând că pârâta folosește doar bucătăria de vară.

Instanța nu a primit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă la dosar, pe motiv că nici pârâta nu a contestat calitatea de coproprietar al reclamantei subliniind-o ca atare alături de cea a copiilor săi vizavi de casa situată în Satu M., ., chiar în prima întrebare pe care a formulat-o în interogatoriul adresat reclamantei.

Cu toate astea dreptul de coproprietate al reclamantei este legitim și fără înscrierea în cartea funciară, deoarece el provine din moștenire, sens în care sunt incidente dispozițiile art.897 al.1 Cod civ., care justifică pe deplin respingerea excepției invocată în această privință de pârâtă.

De asemenea, instanța nu a putut reține în privința pârâtei folosirea imobilului coproprietatea reclamantei, casa situată în Satu M., ., nici din faptul că în curtea deci pe terenul pe care este proprietatea statului român terț în cauză, pârâta ar ține câini, deși aceasta a susținut că îi îngrijește fiind câinii copiilor săi ceilalți coproprietari, însă aspectul nu are relevanță atâta timp cât curtea și terenul pe care este edificată casa din litigiu nu este proprietatea reclamantei.

Este evident că netemeinicia primului capăt din acțiune bazat pe o revendicare imobiliară propriu zisă este de natură a induce implicit și netemeinicia capătului secundar în baza căruia reclamanta a pretins pârâtei sume de bani în legătură cu folosința bunului său coproprietate care s-a dovedit a fi nefondată.

Probele de la dosar au fost apreciate ca apte în a duce la soluționarea cauzei și în acest sens au și fost reținute la dosar potrivit dispozițiilor art.255 Cod proc.civ., cu mențiunea că ele au probat netemeinica acțiunii în mod integral și în mod corespondent temeinicia apărărilor făcute de pârâtă în speță, fără cea a excepției ridicate și respinse de instanță.

În consecință, instanța, în temeiul dispozițiilor art.555 Cod civ., a textelor de lege și a considerentelor de mai sus, instanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta M. I., născuta Jakab. Hotărârea a fost dată fără cheltuieli de judecată, nefiind nimic justificat în acest sens de pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel reclamanta M. I., născ.Jakab, solicitând admiterea apelului, desființarea în tot sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și, în consecință: „obligarea paratei la lasarea in deplina proprietate și posesie a imobilului casa, situate în Satu M., ., inscris in cartea funciară nr._, provenita din conversia de pe hartie a carții funciare nr._ Satu M., nr. topografic 6526/109, obligarea paratei la contravaloarea beneficiului nerealizat de către reclamanta, de la data de 05 aprilie 2011, cand s-a constatat dreptul irevocabil de mostenitor legal rezervatar al reclamantei asupra bunului imobil mai sus descris, pana la data platii, cu aplicarea de dobânzi legale, cu cheltuieli de judecată. În ceea ce priveste completarea sa se pronunte instanta de fond și in ceea ce priveste beneficiul nerealizat care nu a fost pus in discutia partilor, fiind privit probabil ca si o cerere accesorie.”

În motivarea căii de atac exercitate apelanta reiterează starea de fapt prezentată în fața instanței de fond, arătând, în plus, că instanța de fond a eludat în totalitate normele de drept civil aplicabile în speță, respectiv cele ale Codului civil anterior, având în vedere când s-a născut situația juridică, care a creat conflictul, nu a avut în vedere declarațiile martorilor, chiar cei prezentați de partea pârâtă, mai mult a sfidat orice normă logică încercând să acrediteze ideea că imobilul este de fapt format din doua imobile, două corpuri locative, aspect cu totul fals. S-a ajuns astfel la o soluție a instanței de fond care neagă accesul liber la justiție, neagă evidențe în sensul că pârâta nu are niciun drept real sau de altă natură, locativ, pentru a ocupa imobilul din litigiu.

În drept, apelanta a invocat art.563 și urm.Cod civ., art.408 și urm.Cod proc.civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata O. M. solicită respingerea apelului și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii primei instanțe; cu cheltuieli de judecată.

În fapt, intimata arată că prin motivele de apel se reiterează starea de fapt prezentată în fața instanței de fond, fără a fi menționate, cu argumente juridice, criticile aduse hotărârii apelate, nici în ceea ce privește starea de fapt reținută prin prisma depoziției martorilor audiați în cauză și nici normele de drept civil eludate de instanța de fond.

Consideră că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, întemeiată pe probele administrate în cauză la solicitarea părților (interogatoriu, depoziții de martori), precum și înscrisuri depuse la dosar (extras de carte funciară, contract de închiriere).

Învederează că acțiunea în revendicare formulată împotriva intimatei, are ca obiect material casa situată în Satu M., ., înscrisă în CF_, nr.top. 6526/109 Satu M., casă edificată pe terenul Statului Român.

Astfel cum se reține în sentința apelată și cum intimata a dovedit cu martorul M. D., ea nu a folosit niciodată casa de locuit asupra căreia este coproprietară apelanta alături de copiii intimatei. Depoziția acestui martor este cât se poate de credibilă, dat fiind faptul că folosește parte din casa de locuit cu destinația de bar, de mai mulți ani de zile, fiind închiriat acest spațiu încă de tatăl apelantei. Precizează că intimata cu soțul ei și cei 2 copii au locuit în bucătăria de vară din curte, edificată ca o construcție tip P+1, casa de locuit, în partea rămasă liberă, neafectată destinației de bar, a locuit tatăl apelantei. După decesul acestuia, spațiul a rămas liber, nelocuit, astfel că în prezent este impropriu de a fi folosit, fiind destul de degradat și datorită vechimii casei și neîntreținerii acestuia.

În opinia intimatei, în mod corect a reținut prima instanță că, raportat la faptul că bucătăria de vară, fiind edificată prin aport comun al def.Jakab I., tatăl apelantei și familia intimatei, atunci fiind căsătorită cu Jakab Ș. și ajutată de frații ei, nu poate fi stabilită la acest moment proprietatea asupra acesteia, având în vedere că dreptul de proprietate asupra terenului aferent aparține Statului Român.

Precizează că și acest spațiu de locuit îl folosește în mod temporar și se deplasează la imobil pentru a duce mâncare câinilor copiilor ei, de la care deține și chei de acces la imobil. De asemenea, intimata arată că a dovedit cu actul de identitate că nu locuiește la adresa imobilului în litigiu. Menționează că apelanta poate oricând să intre în posesia și folosința imobilului revendicat, care nu a fost închiriat de intimată, cum arată martorul audiat în cauză, ci de către fiica intimatei, Jakab A.. De altfel, arată că apelanta nu a trecut niciodată nici măcar în vizită la imobilul în litigiu și nici nu s-a interesat să aibă posesia sau folosința acestuia, după decesul tatălui ei.

Învederează că apelul declarat de apelantă se impune a fi respins și în ceea ce privește admiterea capătului de cerere privind contravaloarea beneficiului folosinței, ca fiind un capăt accesoriu capătului de cerere având ca obiect revendicare, astfel că, în opinia intimatei, instanța a respins motivat acest capăt de cerere. Pe de altă parte, revine la ideea acreditată mai sus, în sensul că, imobilul revendicat a fost dat în chirie nu de intimată, ci de unul dintre coproprietari, situație care urmează a fi pusă în discuție în viitor, într-un eventual litigiu de partaj judiciar .

În drept, invocă art.205, 453 Cod proc.civ.

Tribunalul, analizând apelul, îl apreciază a fi neîntemeiat, chiar în condițiile în care considerentele sentinței sunt, în mod evident, greșite.

Cu privire la cererea în revendicare imobiliară, instanța de apel recunoaște reclamantei dobândirea prin moștenire a unui drept de coproprietate fără înscrierea în cartea funciară (art.887 alin.(1) Cod civil), precum și a dreptului de a sta singură în justiție în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare (art.643 alin.1 Cod civil). Cu toate acestea, tribunalul va confirma soluția primei instanțe, întrucât reclamanta nu a făcut dovada dreptului pretins așa cum o impune art.565 Cod civil. Conform acestui text, în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate, în cazul acțiunii în revendicare, se face cu extrasul de carte funciară. Or, potrivit acestuia (fila nr.10 din dosarul judecătoriei), reclamanta nu este întabulată ca titular al dreptului. Prin urmare, imobilul fiind înscris în cartea funciară, iar reclamanta neavând un drept tabular, dreptul nu poate fi apărat prin mecanismul judiciar la care s-a recurs.

Relativ la cererea reclamantei de a fi dezdăunată de pârâtă pe motiv că aceasta din urmă, fără drept, încasează chirie pentru imobilul disputat, tribunalul o consideră neîntemeiată, pârâta neavând calitatea de parte în contractul de închiriere depus în probațiune la fila nr.85 din dosarul judecătoriei. Nefiind locator pârâta nu încasează chirie și, drept consecință, nici nu poate fi obligată să o predea în tot sau în parte reclamantei.

Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.480 alin.(1) Cod proc.civ., a respins, ca nefondat, apelul reclamantei și a păstrat în întregime hotărârea primei instanțe. Totodată, în baza art.453 alin.(1) Cod proc.civ. combinat cu art.482 din același cod, a obligat apelanta să plătească intimatei cheltuielile de judecată ocazionate în etapa apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul reclamantei M. I., CNP_, domiciliată în Satu M., . A, etaj 2, . M., declarat împotriva Sentinței civile nr.4136/2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă O. M., CNP_, domiciliată în Satu M., ..CR 12, . M..

Obligă apelanta să plătească intimatei 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă și executorie.

Pronunțată azi, 26.05.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Red.T.B./03.06.2015

Tehnored_BER /03.06.2015

Ex.4

- ..cu: M. I., O. M.

Jud.fond: C. Z.