Pretenţii. Decizia nr. 473/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. G. M.

Judecător G. D. S.

Grefier M. B.

Pe rol soluționarea apelurilor civile declarate de apelanta-reclamantă K. I., dom. în ., ., județ Satu M., cu domiciliul procedural ales la C.. Av. S. S., din Satu M., .. 2/15, județ Satu M., și de apelanta-pârâtă V. E., dom. în ., ., județ Satu M., împotriva sentinței civile nr. 647/12.05.2015 pronunțate de Judecătoria Carei, în dosar nr._, având ca obiect pretenții.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 28.09.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de 05.10.2015, ulterior la data de azi.

INSTANȚA

deliberând asupra apelurilor declarate constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 647/12 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta K. I., în contradictoriu cu pârâta V. E., aceasta din urmă fiind obligată să reclamantei suma de 5000 lei cu titlu de daune morale. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 14.10.2013, în localitatea Sechereșa, județul Satu M., în jurul orei 18:00, pârâta V. E., proprietară a unui câine - rasă comună (ce figurează înregistrat la medicul veterinar dr. Ș. V. din localitatea Supuru de Jos), a lăsat la imobilul unde locuiește porțile dinspre stradă deschise, întrucât urma ca vitele să se întoarcă de la pășune, moment în care câinele acesteia a ieșit din curte, pe porțile lăsate deschise, atacând-o în stradă pe reclamanta K. I., mușcând-o de mai multe ori în zona capului, a brațului stâng și a toracelui, provocându-i astfel acesteia mai multe leziuni traumatice. Ulterior agresiunii, reclamanta a fost transportată la Spitalul Județean Satu M., fiind necesară internarea acesteia în perioada 14.10._13, eliberându-i-se apoi Certificatul medico-legal nr. 1563/I/a/574 din 25.10.2013 prin care s-a stabilit că necesită pentru vindecare un număr de 15-16 zile de îngrijiri medicale. Această situație de fapt este pe deplin dovedită prin coroborarea lucrărilor penale efectuate în dosar nr. 1570/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei, respectiv: Proces verbal de consemnare a plângerii din data de 04.11.2013 (f. 35 d.p.), Proces verbal de contravenție . nr._/16.01.2014 (f. 29d.p.), Carnet de sănătate pentru câini . nr._ (f. 28 d.p.), Adeverință nr. 280/29.10.2013 privind rezultatul examenului clinic la animalul pus sub observație (f. 27d.p.), Bilet de externare persoană vătămată (f. 26 d.p.), Certificat medico-legal nr. 1563/I/a/574 din 25.10.2013 (f. 25 d.p.), Declarație persoană vătămată (f. 18 d.p.), Declarație făptuitor (f. 19 d.p.), Declarații martori (f. 21-22, 23, 24 d.p.).

În ceea ce privește soluția dispusă în dosarul penal nr. 1570/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei, instanța de fond a reținut că prin Ordonanța din 11.09.2014 s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de către persoana vătămată K. I., având ca obiect infracțiunea de neluare a măsurilor legale de prevenire a atacului canin de către proprietarul câinelui asupra unei persoane, prev. și ped. de art. 11 alin. 1 din OUG nr. 55/2002, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, soluție menținută și prin Ordonanța nr. 373/II/2/2014 din 17.11.2014 a prim-procurorului de la P. de pe lângă Tribunalul Satu M..

În raport cu cele dispuse în dosarul penal nr. 1570/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei, reclamanta a formulat acțiunea dedusă judecății.

Potrivit art. 1349 alin. (1) cod civil „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar potrivit art. 1357 Cod civil „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”. Cele două texte precizate, constituie temeiul comun al angajării răspunderii civile delictuale. Totodată, potrivit art. 1375 Cod civil „Proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa”.

Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane potrivit dispozițiilor legale sus-menționate trebuie îndeplinite patru condiții, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Instanța de fond a reținut că toate aceste condiții sunt întrunite în persoana pârâtei V. E., aceste aspecte rezultând inclusiv din cuprinsul Procesului-verbal de contravenție . nr._/16.01.2014 aflat la fila 29 din dosarul penal 1570/P/2013, potrivit căruia pârâta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 200 lei în baza art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991, pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991, constând în faptul că, la data de 14.10.2013, ora 18:00, în localitatea Sechereșa „a lăsat fără supraveghere câinele pe care îl deține, fiind și porțile de la stradă deschise, câinele ieșind astfel în stradă unde a mușcat-o pe persoana vătămată K. I., provocându-i acesteia mai multe leziuni”. Totodată, în cuprinsul acestui proces verbal de constatare a contravenției, la secțiunea „Mențiuni (obiecțiuni) ale contravenientului”, contravenienta V. E. (pârâtă în dosarul pendinte) a recunoscut și regretat fapta comisă, luându-și obligația de a lua măsuri pentru a nu mai ieși câinele din curte.

Față de cele reținute de instanța de fond cu privire la circumstanțele producerii evenimentului prejudiciabil, susținerile pârâtei potrivit cărora câinele său a rupt lanțul cu care era legat și astfel a ieșit în stradă fiind provocat de câinele reclamantei care la rândul lui nu era legat cu lesă și nici nu purta botniță, au fost înlăturate ca neîntemeiate, întrucât pe de-o parte o eventuală faptă contravențională ce ar putea fi reținută în sarcina reclamantei nu este în măsură să exonereze pârâta de la răspunderea ce îi incumbă potrivit propriei fapte contravenționale, iar pe de altă parte, chiar și admițând că lanțul cu care era legat câinele pârâtei a fost rupt prin smucirile repetate ale animalului, o astfel de situație nu poate conduce la concluzia absolvirii de orice culpă a pârâtei, atât timp cât aceasta avea în continuare o obligație legală de supraveghere a animalului său; mai mult decât atât, prevederile art. 1375 Cod civil făcând referire inclusiv la o asemenea situație, atât timp cât proprietarul animalului răspunde independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.

În ceea ce privește prejudiciul material cauzat reclamantei și cuantificat de aceasta la valoarea de 5000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea medicamentelor și a tratamentelor medicale prescrise, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 1385 Cod civil, a apreciat că acordarea unor asemenea daune cu caracter material este strict condiționată de dovedirea lor, aspect față de care, raportat la ansamblul materialului probator administrat în cauză, pretențiile reclamantei formulate cu acest titlu sunt nedovedite, fiind respinse ca neîntemeiate, atât timp cât la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisurile justificative a cheltuielilor efectuate, iar declarațiile martorilor sunt neconcludente sub acest aspect, cu atât mai mult cu cât, ulterior externării reclamantei, pârâta i-a plătit acesteia în amiabil suma de 100 euro, această sumă fiind oferită și acceptată întocmai pentru a acoperi eventuale asemenea cheltuieli ce urmau a se efectua cu tratamentul medical.

În ceea ce privește prejudiciul moral cauzat reclamantei și cuantificat de aceasta la valoarea de 5000 lei reprezentând daune morale, instanța de fond a apreciat pretențiile formulate de reclamantă cu acest titlu ca fiind pe deplin întemeiate.

Sub aspectul criteriilor definitorii în stabilirea daunelor morale, potrivit art. 1391 alin. 1 Cod civil, în caz de vătămare a integrității corporale sau sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. Totodată, potrivit art. 253 alin. 4 Cod civil persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. Spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, este necesar ca instanța să aibă în vedere o . criterii cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.

Prin urmare, din perspectiva principiilor enunțate anterior, statuând în echitate și având în vedere circumstanțele concrete ale speței, respectiv numărul de 15-16 zile de îngrijiri medicale, precum și leziunile suferite, iar pe de altă parte, ținând seama că daunele morale nu trebuie să constituie o sancțiune excesivă pentru cel care este obligat și nici o sursă de îmbogățire nejustificată pentru cel căruia i se acordă, păstrând un just echilibru între interesele părților, instanța de fond, pronunțându-se în limitele cu care a fost învestită, a considerat că suma de 5000 lei solicitată de reclamantă reprezintă o despăgubire echitabilă și rezonabilă, ca echivalent a suferinței morale ce i-a fost provocată.

Față de considerentele ce preced, instanța de fond a apreciat ca parțial întemeiată acțiunea formulată și, în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 1375 Cod civil coroborat cu art. 1349 și art. 1357 - 1359 Cod civil, a admis-o doar în parte și în limitele arătate anterior, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 5000 lei cu titlu de daune morale, respingând celelalte pretenții ca neîntemeiate.

În privința cheltuielilor de judecată solicitate, întrucât soluția îi este defavorabilă pârâtei, instanța de fond, pe de-o parte a avut în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) C.proc.civ. potrivit cărora, partea care pierde procesul va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată, iar pe de altă parte, întrucât se solicită cheltuieli de judecată constând în plata onorariului avocațial ce s-ar fi achitat de către reclamantă, instanța de fond a reținut caracterul nedovedit al acestor pretinse cheltuieli, atât timp cât la dosar nu s-a depus în acest sens vreo chitanță în original, motiv pentru care a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată avansate cu titlu de onorariu avocat.

Împotriva Sentinței civile nr. 647/2015, atât pârâta, cât și reclamanta au declarat apel.

1. Prin apelul său (filele 2-4 de la dosar), pârâta V. E., solicită admiterea căii de atac promovate și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulată de către reclamanta K. I. și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, reținându-se culpa procesuală.

În susținerea apelului său, apelanta pârâta arată că instanța de fond greșit a admis acțiunea ca urmare a reținerii stării de fapt întocmai cum a fost menționată în acțiune doar pe simpla declarație a reclamantei-intimate, stare de fapt care apreciază că nu a fost infirmată prin probele administrate considerând că sunt întrunite dispozițiile art. 1357 Cod civil.

De asemenea, arată că instanța de fond, deși a analizat actele depuse în probațiune la dosar, a cercetat cele arătate de pârâta apelantă în sensul că, câinele a scăpat ca urmare a ruperii lanțului în vederea apărării teritoriului prin pătrunderea câinelui reclamantei, a admis acțiunea cu motivarea că este o culpa evidentă a acesteia, reclamanta neavând nici o culpă prin faptul că nu avea asigurat câinele.

Apelanta pârâtă învederează faptul că acest incident nu s-ar fi produs dacă câinele reclamantei ar fi fost asigurat conform legislației cu botniță și lesă, iar acesta nu s-ar fi refugiat după reclamantă, iar aceasta nu ar fi intervenit să despartă cei 4-5 câini care erau într-o încăierare în jurul său.

Astfel, cum a arătat pe tot parcursul procesului, apelanta pârâtă susține că nu s-a încercat stabilirea culpei de către instanța de fond a celor două părți, așa cum era normal în condițiile în care se arată foarte clar în motivare că reclamanta nu a avut nici o culpă, ea putând să umble prin ..

Apelanta pârâtă apreciază că motivarea instanței de fond este una destul de ciudată în condițiile în care se reține că culpa sa se bazează pe recunoașterea acesteia odată cu încheierea procesului verbal de contravenție . nr._/16.01.2014 prin care agentul constatator a consemnat fără a exista un martor faptul că câinele său ar fi muscat-o pe reclamantă-intimată, în condițiile în care erau mai mulți câini care se încăieraseră.

Apelanta pârâtă solicită a se observa că temeiul pretențiilor reclamantei constau în dispozițiile art. 1375 Cod civil privind răspunderea delictuală pentru prejudiciul cauzat de animale, iar pentru angajarea răspunderii sale delictuale, intimata reclamantă are obligația de a face dovada întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite săvârșite de către pârâtă, vinovăția, existența unui prejudiciu și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtei și prejudiciul suferit de reclamantă.

Din actele depuse și probatoriul administrat la dosar, apelanta pârâtă apreciază că nu rezultă întrunirea acestor elemente.

Față de cele menționate mai sus consideră apelul său fondat, acțiunea promovată de reclamantă-intimată nu îndeplinește prevederile art. 1375 Cod civil și solicită respingerea acesteia.

În drept, invocă art. 1375 Cod civil, art. 406 și urm., art. 205 și urm., art. 249 și urm., art. 453 C.proc.civ.

2. Prin apelul său (filele 5-6 de la dosar) reclamanta K. I., prin avocat, solicită admiterea acestuia în baza art. 480 alin. 2 NCPC, schimbarea în parte a hotărârii apelate și, pe cale de consecință admiterea acțiunii sale privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale în sumă totală de 5.000 lei reprezentând operații, tratamente medicale, medicamente, deplasări decont etc. De asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată solicitate la instanța de fond în sumă totală de 2.000 (a câte 1000 lei onorar avocat) potrivit chitanțelor . VPV nr._/13.11.2013, . VPV nr._/02.10.2014 și . VPV nr._/10.06.2015.

În motivare, arată că potrivit probatoriul administrat la instanța de fond, apelantei reclamante i s-au produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 15-16 zile de îngrijiri medicale potrivit certificatului medico-legal nr. 1563/I/a/25 octombrie 2013, leziuni care pot fi văzute și în prezent și care i-au cauzat un prejudiciu estetic grav și permanent. Ilustratele depuse în probațiune și coroborate cu înscrisurile doveditoare ale leziunilor (scrisoare medicală - chirurgie plastică și reparatorie 14.10._14), arată că vătămarea corporală a cauzat și un prejudiciu estetic, care probabil prin operații estetice costisitoare ar putea fi reparat parțial.

Apelanta reclamantă - partea vătămată a fost supusă atât unor examinări neurologice, cât la consultații de chirurgie plastică reparatorie, dar pentru eventuale intervenții de chirurgie plastică aceasta nu dispune de banii necesari având o pensie totală în sumă de 136 lei.

În baza acestor probe, instanța de fond a respins pretențiile privind daunele materiale, deoarece ele nu au fost cuantificate.

Întrucât leziunile au creat un prejudiciu estetic permanent, contravaloarea unor operații estetice, apelanta reclamantă arată că nu le-a putut cuantifica și nici aprecia deoarece ele nu au fost efectuate datorită lipsei de bani, dar sunt absolut necesare producând un prejudiciu estetic permanent.

Menționează că singurele aspecte ale cheltuielilor efectuate până la data promovării apelului, pe care le poate cuantifica sunt chitanțele depuse în anexă privind tratamentul medical acordat, contravaloarea medicamentelor prescrise și cumpărate de la farmacie și contravaloarea biletelor de transport în comun necesare deplasării apelantei însoțită de fiica acesteia.

Sumă totală a acestor cheltuieli este de 857,73 lei (din care: examinări medicale 126 lei; medicamente 169,73 Iei și deplasări 562 lei.)

În privința cheltuielilor de judecată solicitate, apelanta reclamantă arată că instanța de fond le acordă în totalitate, dar reține caracterul nedovedit al acestor cheltuieli prin lipsa chitanțelor în original. Având în vederea că chitanțele au fost depuse în copii xerox certificate, apreciază că instanța de fond trebuia să pună în vedere reclamantei-apelante depunerea lor în original și nu să respingă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată avansate cu titlu de onorar avocat.

Pentru considerentele mai sus arătate, apelanta reclamantă solicită admiterea apelului prin obligarea pârâtei-intimate la plata despăgubirilor solicitate și a cheltuielilor de judecată de la fond și din apel.

În drept, invocă dispozițiile art. 480 alin. 2, art. 453 alin. 1 NCPC, art. 1349, art. 1357-1359, art. 1375 Cod civil.

În probațiune, depune înscrisurile doveditoare ale chitanțelor, cupon de pensie, chitanțe în original onorar avocat (filele 8-25 dosar).

La filele 38-39, intimata reclamantă K. I., prin avocat, depune întâmpinare la apelul intimatei-pârâte, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și admiterea apelului său, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocat, conform chitanței . VPV nr._/10.06.2015.

În motivare, arată că potrivit probatoriul administrat la instanța de fond, apelantei reclamante i s-au produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 15-16 zile de îngrijiri medicale potrivit certificatului medico-legal nr. 1563/I/a/25 octombrie 2013.

Nu corespunde adevărului starea de fapt relatată de către pârâta apelantă.

Față de cele reținute de instanța de fond cu privire la circumstanțele producerii evenimentului, susținerile pârâtei - reiterate prin motivele de apel -, potrivit cărora câinele său a rupt lanțul cu care era legat și a ieșit în stradă fiind provocat de câinele apelantei-reclamante care la rândul lui nu era legat cu lesă și nici nu purta botniță au fost înlăturate ca netemeinice.

Chiar și în situația în care lanțul animalului ar fi fost rupt prin smuciri repetate, nici o situație de acest gen nu poate conduce la concluzia absolvirii de orice culpă a pârâtei, atât timp cât aceasta avea în continuare o obligație legală de supraveghere a animalului său; mai mult decât atât, prevederile art. 1375 Cod civil făcând referire inclusiv la o asemenea situație, atât timp cât proprietarul animalului răspunde independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.

Apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut culpa pârâtei (potrivit dispozițiilor art. 1349 alin. (1) și art. 1375 Cod civil) coroborat cu probele și lucrările penale efectuate în dosar nr. 1570/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caei, respectiv proces verbal de contravenție . nr._/16.01.2014, Adeverința nr. 80/20.10.2013 privind rezultatul clinic al animalului pus sub observație, bilet de externare, certificat medico-legal nr. 1563/I/a/574 din 25.10,2013, declarație persoană vătămată, declarație făptuitor, declarații martori.

Această culpă a pârâtei-apelante rezultă inclusiv și din Procesul verbal de contravenție . nr._/16.01.2014 aflat la fila nr. 29 din dosarul penal nr. 1570/P/2013, potrivit căreia pârâta apelantă a fost sancționată contravențional cu o amendă în sumă de 200 lei în baza art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991 „a lăsat fără supraveghere câinele pe care îl deține fiind și porțile de la stradă deschise, câinele ieșind astfel în stradă unde a mușcat-o pe persoana vătămata K. I., provocându-i acesteia mai multe leziuni”. La rubrica „Obiectiuni” - aceasta a recunoscut și regretat fapta luându-și obligația de a lua măsuri pentru a numai ieși clinele din curte.

Pentru considerentele de mai sus, intimata reclamantă solicită respingerea apelului pârâtei ca nefondat.

La filele 45-46 din dosar, intimata pârâtă V. E., depune întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de reclamanta-apelantă, ca netemeinic și nelegal și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, reținând culpa procesuală.

Susține că prin apelul declarat, reclamanta-apelantă critică sentința civilă fără a aduce o motivare sau a combate hotărârea cu privire la neacordarea daunelor materiale. Nu face decât o înșiruire a actelor în baza cărora a înțeles să le ceara fără a cuantifica valoarea acestora în vederea verificării. La fel critică neacordarea cheltuielilor de judecată cu toate că nu s-au îndeplinit condițiile generale în vederea acordării acestora, în continuare reiterând argumentele din apelul pe care l-a declarat.

În drept, invocă art. 1375 Cod civil, art. 205 și urm., art. 249 și urm., art. 453 C.proc.civ.

Analizând motivele de apel prin prisma stării de fapt dovedite prin probe și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:

În data de 14 octombrie 2013, reclamanta a fost atacată și mușcată de câinele pârâtei, câine care a scăpat din lanț și din curtea casei, incidentul petrecându-se pe stradă. Împrejurarea că și reclamanta era însoțită de un câine, nu este de natură să exonereze pârâta de răspunderea care-i incumbă.

Potrivit art. 1375 Cod civil: „Proprietarul unui animal (...) răspunde independent de orice culpă de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa”.

Pârâta a recunoscut la interogatoriu că reclamanta a fost mușcată de câine, pe stradă unde se afla și câinele său, încercând să acrediteze ideea că erau mai mulți câini în jurul reclamantei, care se băteau între ei. Reclamanta, cu ocazia interogatoriului, precizează că nu-și amintește să fi fost și alți câini în preajma sa în acel moment.

Martora P. I. nu a fost de față la incident, dar imediat după aceea a dat ajutor reclamantei care i-a spus că a fost mușcată de câinele pârâtei. Martora Kiraly R. declară că în momentul în care s-au întors de la medic părțile, la fața locului s-a discutat că reclamanta a fost mușcată de câinele pârâtei. Mai mult, pârâta a fost cea care a însoțit-o pe reclamantă la medic și totodată i-a dat acesteia o sumă de bani ca despăgubire.

Cercetarea penală s-a finalizat prin Ordonanța din 11 septembrie 2014, necontestată, prin care s-a stabilit că fapta nu este prevăzută de legea penală și nu că fapta imputată nu ar exista. Dosarul penal a fost încuviințat în probațiune, ambele părți fiind de acord cu această probă. În dosar există și declarația martorului V. M. G., care relatează că a văzut câinele pârâtei fugind în drum unde a sărit direct pe pieptul pârâtei, aceasta căzând la pământ.

Coroborând aceste probe, instanța reține că reclamanta a fost mușcată de câinele pârâtei care a scăpat din lanț, ieșind în stradă. Dacă ar fi fost mai mulți câini, pârâta nu ar fi fost exonerată de răspundere, răspunderea ar fi fost eventual solidară între proprietarii câinilor, față de reclamantă.

În cazul răspunderii civile pentru animale, nu trebuie dovedită culpa și nici fapta ilicită a proprietarului animalului, întrucât suntem în prezența răspunderii pentru prejudiciul cauzat de animale, fundamentată pe ideea de garanție și nu în situația răspunderii pentru fapta proprie.

În consecință starea de fapt a fost corect stabilită de judecătorie, apelul declarat de pârâtă nefiind fondat.

În schimb, apelul reclamantei este în parte fondat.

Leziunile produse reclamantei de către câinele pârâtei au necesitat spre vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale, prin chitanțele depuse în probațiune în apel făcându-se dovada suportării unor cheltuieli necesare vindecării (examinări medicale și medicamente) în cuantum de 295,73 lei, sumă ce va fi acordată cu titlu de daune materiale. Tichetele de călătorie depuse nu au înscrisă data astfel că nu pot proba caracterul necesar al cheltuielilor raportat la tratamentul medical necesar recuperării în urma faptei care a antrenat răspunderea pârâtei în cauză.

În temeiul art. 480 C.proc.civ., instanța va admite apelul reclamantei și va schimba în parte sentința, în sensul că va admite în parte și capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri materiale, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 295,73 lei cu acest titlu.

Suma acordată nu reprezintă o despăgubire globală care să acopere un eventual prejudiciu viitor. În baza probelor administrate, respectiv a scrisorii medicale depuse în copie la fila 10, nu rezultă necesitatea efectuării unor intervenții chirurgicale plastice și reparatorii pentru înlăturarea urmelor lăsate de leziuni și de vindecarea acestora, producerea acestui prejudiciu fiind îndoielnică la momentul soluționării cauzei, față de concluziile cuprinse în biletul de externare (art.1385 alin.2 Cod civil).

În baza art. 453 C.proc.civ., va fi obligată intimata pârâtă să plătească apelantei reclamante suma de 700 lei cheltuieli de judecată în apel (onorariul de avocat), dovedite prin chitanța nr.12/10 iunie 2015 depusă în original la fila 8.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă V. E. - CNP_, domiciliată în ., ., județul Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 647/12.05.2015 pronunțate de Judecătoria Carei, în dosar nr._ .

Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă K. I. - CNP_, domiciliată în ., ., județul Satu M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av. S. S., din Satu M., .. 2/15, județ Satu M., și în consecință:

Schimbă în parte sentința, în sensul că admite în parte capătul de cerere privind daunele materiale și obligă pârâta V. E. să plătească reclamantei K. I. suma de 295,73 lei cu titlu de despăgubiri.

Menține celelalte dispoziții.

Obligă intimata V. E. să plătească apelantei K. I. suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

DEFINITIVĂ

Pronunțată la 8 octombrie 2015, prin mijlocirea grefei instanței.

Red. G.D. S. – 28.10.2015

Tehnored_NM / 02.11.2015

4 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -V. E., în ., ., jud. Satu M.

-K. I., la dom.proc.ales din Satu M., .. 2/15 – la avocat

Jud.fond: C. A.