Pretenţii. Decizia nr. 84/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 558/83/2015
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 84/R
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Z. K.
Judecător I. M. C.
Judecător M. G. R.
Grefier M. B.
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea B. I.-I., dom în Valea lui M., .. 3, județul Bihor, prin av. P. V., cu sediul în Carei, P-ța A. I., nr. 19/1, județul Satu M., împotriva Deciziei civile nr. 11/R/16.01.2015 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimata R. B. CAREI, cu sediul în Carei, str._ Decembrie 1918, nr. 19, județul Satu M., având ca obiect pretenții.-contestație în anulare
Prin serviciul de registratură a instanței, la data de la data de 06.05.2015, contestatoarea a depus concluzii scrise.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 24.04.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi;
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la instanță sub dosar nr.de mai sus, contestatoarea B. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata RAIFFEISEN B. CAREI, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea parțial a deciziei 11/R/16.01.2015 a Tribunalului Satu M. si admiterea în totalitate a recursului declarat de contestatoare pe care Tribunalul Satu M. l-a admis doar în parte; admiterea recursului si în privința cheltuielilor de judecată, deoarece instanța de recurs a admis doar cheltuielile din recurs, cauza judecându-se de 2 ori pe fond si de 2 ori în recurs, nefiind acordate cheltuielile din celelalte faze procesuale, mai ales că primul recurs a fost admis tot în favoarea sa.
În motivare contestatoarea arată că instanța de recurs a admis recursul ei împotriva sentinței Judecătoriei Carei nr.1206/2014 din dosarul cu nr._ *, admițând acțiunea în răspundere civilă contractuală doar parțial, în sensul obligării pârâtei la plata sumei capital de 8620 lei, respingând capătul de cerere privind acordarea de către intimata-pârâtă a dobânzilor legale asupra capitalului cu titlu de daune interese moratorii.
Precizează că suma de 8620 lei reprezintă suma depusă de contestatoare într-un cont de depozit la sediul intimatei, contract nr.332/21.02.2002 pe termen de o lună, dar cu dobânda convențională stabilită în contract, si foaia de vărsământ din 21.02.2002 în contul nr._. Astfel banca era obligată la ridicarea capitalului de către titular să-i achite si dobânda legală pe suma depusă. D. că această sumă a fost delapidată de angajatele băncii a căror răspundere penală a fost atrasă în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Carei. Arată contestatoarea faptul că de la data depunerii sumei din 21.02.2002 si până în prezent 2015 nu și-a ridicat nici capitalul si nici dobânzile legale prevăzute în contractul încheiat cu intimata.
Învederează contestatoarea faptul că la a doua judecată în recurs, instanța de recurs i-a admis acțiunea dispunând obligarea intimatei la plata capitalului inițial din anul 2002, fără dobânzi daune interese moratorii, care se acordă în cazul executării cu întârziere a obligației, iar depozitul fiind cu reînnoire automată, nu a devenit scadent termenul suspensiv, nefiind cazul unei executări cu întârziere pentru a se pune problema plății unor daune-interese moratorii.
Consideră că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei erori materiale (judiciare) si de aceea recursul a fost admis în parte, obligând intimata la plata capitalului nu si a dobânzilor legale așa cum s-a solicitat în acțiune, în acțiune nefiind solicitate dobânzi penalizatoare.
Contractul de depozit prevedea o dobândă convențională stabilită de părți prin încheierea contractului, dobândă care curge si în cazul înnoirii automate a contractului. Aceasta este dobânda solicitată ca o dobândă remuneratorie ce este datorată de debitor cu titlu de preț al folosinței capitalului începând din anul 2002 si până în prezent, si nu a solicitat dobânzi penalizatoare care au natura juridică a unor daune moratorii pentru neplata la scadență.
Astfel din moment ce s-a dispus restituirea capitalului la nivelul anului 2022, capital folosit în continuare de bancă, trebuiau acordate si dobânzile remuneratorii aferente capitalului si nu dobânzi penalizatoare care diferă de primele si pe care nu le-a solicitat.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța de recurs a acordat doar cheltuielile din recurs, ori partea care cade în pretenții este obligată la plata tuturor cheltuielilor ocazionat de desfășurarea procesului.
Astfel cauza a suportat o primă judecată pe fond, unde s-a achitat taxa de timbru si onorar avocat, acțiunea fiind respinsă pe excepția autorității de lucru judecat. Contestatoarea a declarat recurs, din nou taxa de timbru si onorar avocat, recurs care a fost admis prin decizia 750/R/29.X.2013 si trimisă cauza spre rejudecare, unde din nou s-a achitat onorar de avocat, si apoi din nou în recursul admis parțial prin decizia civila 11/R/2015, unde s-a achitat din nou taxa de timbru si onorar de avocat. Astfel că instanța din eroare nu a calculat si taxa de timbru si onorariile de avocat din primul ciclu procesual, sume pe care contestatoarea le-a achitat, cheltuieli efectuate nu din vina sa.
În drept, invocă art.318 Cod de procedură civilă vechi.
Prin întâmpinarea formulată de intimata RAIFFEISEN B. SA Carei (filele 18-20), aceasta solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și inadmisibilă și menținerea Deciziei civile nr.11/R din data de 16.01.2015 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosarul nr._ *, ca temeinică și legală.
În motivare intimata arată că prin acțiunea inițială, astfel cum a fost precizată, ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Carei, reclamanta B. luliana a solicitat obligarea băncii, în temeiul răspunderii civile contractuale, la plata sumei de 86.200.000 lei vechi constituită ca depozit în temeiul Contractului de depozit la termen nr. 332/21.02.2002, cu dobânzile legale de la data constituirii depozitului, adică 21.02.2002 si până la plata efectivă a sumei de bani, fără a preciza cuantumul dobânzilor legale solicitate.
Prin Sentința civilă nr. 238/2013pronunțată de Judecătoria Carei la data de 30 ianuarie 2013 în dosar nr._, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat si respinsă acțiunea civilă intentată de reclamanta B. luliana I. având ca obiect pretenții, apreciindu-se că în cauză există autoritate de lucru judecat.
Urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, prin Sentința civilă nr. 1206/15.04.2014 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._ *, au fost respinse ca neîntemeiate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Raiffeisen B. SA Agenția Carei si excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepții invocate de bancă, si respinsă pe fond acțiunea în pretenții formulată de reclamantă.
Pentru a dispune în acest sens, s-au avut în vedere următoarele:
- din înscrisurile depuse la dosar, atât copie după rechizitoriul din dosarul penal, cât si constituirea de parte civilă, reiese că reclamanta B. luliana llona, care a avut calitatea de parte civilă în dosarul penal, a solicitat sumele din prezenta acțiune inculpatei Hernadi E. R. în solidar cu Raiffeisen B. SA.
- în considerentele Deciziei penale nr.834/R/14.10.2011, Curtea de Apel Oradea a precizat faptul că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, neimpunându-se nici obligarea băncii Raiffeisen B. SA în solidar sau împreună cu cele două inculpate la plata despăgubirilor către părțile civile recurente si nici la plata dobânzilor începând cu data lichidării depozitelor;
- cu toate că reclamanta se întemeiază pe răspunderea civila contractuală invocând contractul de depozit încheiat cu banca nr. 332/21.02.2002, în dosarul penal a fost statuat, intrând în puterea lucrului judecat, faptul că reclamanta din prezenta cauză nu este îndreptățită la plata sumei de bani pe care o solicită prin prezenta acțiune;
- reclamanta solicită în prezenta cauză obligarea băncii la plata aceleiași sume cu care s-a constituit parte civilă în dosarul penal, soluționat irevocabil, în sensul respingerii cererii de obligare a băncii la plata sumei de 8600 RON plus dobânzile aferente, datorată conform contractului de depozit 332/21.02.2002;
- în condițiile în care reclamanta s-a constituit parte civilă în dosarul penal si a solicitat obligarea băncii în calitate de parte responsabilă civilmente în solidar cu inculpatele la plata sumelor de bani, aceasta nu este îndreptățită să solicite aceleași sume în acest dosar, întrucât a ales o cale inițială în fața instanței penale;
- din moment ce reclamanta a optat pentru una din cele două căi - acțiunea delictuală - ea nu mai poate urma cealaltă cale (acțiunea contractuala) - electa una via non datur recursus ad alteram.
Acestea au fost considerentele pentru care instanța de fond a reținut incidența în speță a principiului susevocat si soluționarea acțiunii, respectiv a acțiunii în pretenții alăturate acțiunii penale, în dosarul penal, motiv pentru care a respins acțiunea în pretenții prin care se solicita obligarea băncii la plata aceluiași prejudiciu, fundamentat de această dată pe o răspundere contractuală.
Împotriva Sentinței civile nr. 1206/15.04.2014 pronunțata de Judecătoria Carei în dosar nr._ *, intimata arată că a declarat recurs, în ceea ce privește soluția dată excepțiilor lipsei capacității procesuale de folosință a Raiffeisen B. SA Agenția Carei si excepției prescripției dreptului material la acțiune, sentința fiind recurată si de reclamanta B. luliana.
Relativ la contravaloarea contractului de depozit a cărui contravaloare a fost solicitată de reclamantă, acest depozit nr.332/21.02.2002 (contract nesemnat de reclamanta, ci doar de împuternicitul B. Szigmond) nu mai era în vigoare încă din data de 22.04.2002, depozitul fiind lichidat de persoana împuternicită B. Szigmond, cu respectarea normelor si procedurilor bancare.
Astfel, banca a achitat încă din anul 2002 suma rezultată din lichidarea depozitului împreună cu dobânzile aferente, în condițiile contractuale, împuternicitului B. Z., deci banca și-a onorat în întregime obligația de restituire a sumelor depuse cu titlu de depozit si a dobânzilor datorate până la data lichidării, dispunând restituirea sumelor persoanei mandatate, la cererea acestuia (aspect care reiese din înscrisurile depuse în probațiune: cerere de lichidare, nota de contabilitate, extras de cont, expertiza contabila si grafoscopică efectuate în dosarul penal).
Răspunderea contractuală a băncii semnifică a da curs cererii de constituire a unui depozit si a da curs solicitării de lichidare a acestuia, cu dobânzile aferente, la cererea titularului sau a persoanei împuternicite, cum în speță a procedat, lichidând depozitul la solicitarea scrisă a împuternicitului B. Z., atât pentru capital, cât si pentru dobânzile contractuale datorate până la data lichidării.
Cu toate acestea, intimata arată că prin Decizia civilă nr. 1l/R pronunțată la data de 16.01.2015, Tribunalul Satu M. i-a respins recursul în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune si al lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Agenția Carei si a admis recursul declarat de reclamantă, modifică în parte sentința recurată, în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată si obligă banca să plătească reclamantei suma de 8620 lei, cu cheltuieli de judecata de 1 173 lei.
Pe fond, intimata arată că solicită respingerea contestației în anulare formulată de către contestatoare, ca nefondată si inadmisibilă, întrucât:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, care poate fi promovată numai dacă sunt îndeplinite expres si limitativ cazurile si condițiile prevăzute de art.317 sau 318 Cod procedură civilă.
Observând motivele contestației în anulare formulate de către contestatori, constată că acestea nu se încadrează în prevederile art.318 Cod de procedură civilă, ceea ce face ca această contestație în anulare să fie nefondată si inadmisibilă.
Legiuitorul nu a dat posibilitatea părților ca, pe calea extraordinară de atac de retractare, a contestației în anulare, să se invoce alte motive decât cele strict reglementate de articolul suscitat, motivele de contestație în anulare neputând fi extinse prin analogie la alte situații decât cele vizate în mod expres.
Apreciază că reclamanta-contestatoare interpretează eronat prevederilor legale în ceea ce privește art.318 Cod de procedură civilă si anume: "dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".
Prin noțiunea de "eroare materială" atât doctrină cât și jurisprudența au apreciat că această noțiune nu trebuie interpretată extensiv, în intenția legiuitorului aflându-se doar greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța Ie-a săvârșit prin confundarea unor elemente sau date cu caracter material.
Greșeala materială avută în vedere de lege trebuie, așadar, să vizeze aspecte formale ale judecății (precum, spre exemplu, respingerea recursului ca tardiv, deși din piesele dosarului rezultă că a fost depus în termen; ca netimbrat; sau ca introdus de o persoana fără calitate), în sfera ei de cuprindere neputând intră si situațiile în care instanța de recurs ar fi interpretat sau aplicat în mod eronat o prevedere legală privitoare la soluționarea cauzei pe fondul ei.
În sensul art.318 Cod procedură civilă, prin eroare materială trebuie să se înțeleagă greșeala de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite, iar nu greșeala de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare si aplicare a dispozițiilor legale.
O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs pentru a cărei verificare să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau reapreciere a probelor, cu alte cuvinte contestația în anulare prevăzută de art.318 Cod procedură civilă este o contestație specială, care urmărește neregularitățile evidente privind actele de procedura si nu probleme de fond, astfel că prin exercitarea sa, să nu se deschisă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat sub motivul greșitei stabiliri a situației de fapt.
Într-un asemenea context de reglementare, aspectele învederate de către contestatoare în motivarea contestației în anulare nu pot fi considerate ca valorând greșeli materiale în înțelesul art.318 Cod proc.civ, căci prin ele se tinde la a fi puse în discuție elemente ale cauzei care, departe de a fi greșeli privitoare la aspecte de ordin formal ale judecății, țin de dezlegarea aspectelor de fond ale pricinii, tinzând la a semnifica - în măsura în care s-ar accepta că susținerile contestatoarei sunt corecte - greșeli de judecată.
De asemenea, greșeala materială nu poate viza modul în care instanța a înțeles să interpreteze legea.
Or, dacă instanța de judecată ar trece la cercetarea motivelor contestației în anulare potrivit celor cerute de contestatoare, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, analizându-se legalitatea de fond a deciziei atacate.
În concluzie, contestația în anulare nu poate fi convertită într-un "recurs la recurs", concluzia fiind aceea că, în prezenta cauză, ea trebuie respinsă, nefiind vorba despre săvârșirea de către instanța de recurs a vreunei erori materiale potrivit evocatelor prevederi ale art. 31 8 Cod procedură civilă.
Precizează că toate motivele invocate de contestatoare în contestația în anulare formulată, exced prevederilor art.318 Cod de procedură civilă, constituind veritabile critici ale deciziei pronunțate de instanța de recurs, și nicidecum erori materiale în sensul prevederilor legale pe care își întemeiază reclamanta contestația în anulare.
În consecință, pentru toate considerentele expuse, în baza art.318 din Codul de procedură civilă, intimata solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă si nefondată, în speță neregăsindu-se niciunul dintre cazurile limitative prevăzute de lege ca motive ale contestației în anulare.
În drept, invocă art.320 alin.2 Cod.proc.civ., precum și toate textele legale la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.
Prin concluziile scrise și depuse la dosar, contestatoarea solicită în temeiul art.318 teza 1 vechiul Cod de procedură civilă, admiterea în principiu a contestației în anulare, cu anularea în parte a deciziei Tribunalului Satu M., privind dobânzile solicitate în petitul acțiunii; să se atribuie contestatoarei toate cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces, si nu numai cele din faza de recurs, cauza având 2 judecăți pe fond si 2 judecăți în recurs, ceea ce a presupus taxa de timbru odată la fond si 2 ori recurs si onorar avocat.
Arată contestatoarea faptul că acțiunea pe care a introdus-o viza obligarea, în temeiul răspunderii civile contractuale, a intimatei la plata sumei de 8620 lei pe care reclamanta contestatoare a depus-o într-un cont de depozit la R. B., împreună cu dobânzile legale.
Învederează că eroarea juridică strecurată în decizia atacată vizează faptul că instanța de recurs a admis recursul, a obligat intimata la plata capitalului de 8620 lei depuși în cont în anul 2002, dar nu a acordat dobânzile legale asupra capitalului, cu titlu de daune interese moratorii, reținându-se că asemenea dobânzi se datorează pentru prejudiciul cauzat din motivul executării cu întârziere a obligație.
De asemenea, arată contestatoarea, prin acțiunea introductivă nu a solicitat daune-interese moratorii, ci doar dobânda legală pe care capitalul de 8620 lei a produs-o din 2002 si până la plata efectivă.
Daune-interese moratorii sau dobânzile penalizatoare sunt dobânzile calculate pentru neplata obligației la scadență. Momentul scadenței este momentul obținerii titlului executoriu si al obligării intimatei la plată, acestea urmând a fi achitate ulterior acestui moment (O.G. 13/2011) dacă nu se achită capitalul si dobânzile legale, în schimb dobânda solicitată este dobânda calculată anterior împlinirii termenului scadenței obligației, adică daune interese compensatorii, constând din executarea defectuoasă a prestațiilor contractuale asumate, adică valoarea efectivă a prejudiciului suferit de creditor (damnum emergens) si valoarea câștigului nerealizat (lucrum cessans).
În privința cheltuielilor de judecată, arată că în prima decizie de casare cu trimitere spre rejudecare s-a stabilit că în rejudecare se vor avea în vedere si cheltuielile de judecată.
În rejudecare acțiunea la fond a fost respinsă si admițându-se recursul s-au restituit cu litiu de cheltuieli doar cheltuielile din cel de al doilea recurs, nu si celelalte cheltuieli.
Analizând actele și lucrările dosarelor prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, tribunalul reține următoarele:
Contestatoarea invocă, în esență, probleme de drept soluționate greșit, în opina acesteia, de către instanța de recurs, care a pronunțat decizia civilă nr.759/2013 a Tribunalului Satu M. pronunțată în dosarul nr._ considerând erori materiale în condițiile art.318 teza I VCPC respectiv: 1. instanța de recurs a admis recursul, a obligat intimata la plata capitalului de 8620 lei depuși în cont în anul 2002, dar nu a acordat dobânzile legale asupra capitalului, cu titlu de daune interese moratorii, reținându-se că asemenea dobânzi se datorează pentru prejudiciul cauzat din motivul executării cu întârziere a obligație deși prin acțiunea introductivă nu a solicitat daune-interese moratorii, ci doar dobânda legală pe care capitalul de 8620 lei a produs-o din 2002 si până la plata efectivă; 2. cu privire la cheltuielilor de judecată, arată că în prima decizie de casare cu trimitere spre rejudecare s-a stabilit că în rejudecare se vor avea în vedere si cheltuielile de judecată.
În rejudecare, acțiunea la fond a fost respinsă și admițându-se recursul s-au restituit cu titlu de cheltuieli doar cheltuielile din cel de al doilea recurs, nu și celelalte cheltuieli.
Aceste elementele invocate ca greșeli materiale de către contestator sunt aspecte ce țin de cercetarea procesului, contestatorul tinde astfel la modificarea soluției date în recurs, aceste greșeli invocate se referă la aspecte de judecată și nu pot fi încadrate în ipoteză dispozițiilor art.318 teza I VCPC, motiv pentru care tribunalul va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de partea interesată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B. I.-I., dom.în Valea lui M., ..3, județul Bihor, prin av. P. V., cu sediul în Carei, P-ța A. lancu, nr.19/1, județul Satu M., împotriva Deciziei civile nr.11/R/16.01.2015 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimata R. B. CAREI, cu sediul în Carei, ., nr.19, județul Satu M., având ca obiect pretenții.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2015.
Președinte, Z. K. | Judecător, I. M. C. | pt.Judecător, M. G. R., fiind în concediu legal de odihnă, semnează președintele instanței |
Grefier, M. B. |
Red.Z.K./24.06.2015
Tehnored_BER /25.06.2015
2 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 242/2015. Tribunalul SATU MARE | Fond funciar. Decizia nr. 90/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
