Fond funciar. Decizia nr. 90/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 1728/296/2012*
Cod operator:_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 90/R
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. R.
Judecător Z. K.
Judecător I. M. C.
Grefier M. C.
Pe rol se află judecarea recursului civil declarat de recurenții-reclamanți D. M. M., domiciliată în Satu M., .,.. 3, K. Ș. I., F. V. G., Z. M., K. Z. P., toți prin mandatar D. M. M., dom.în, Satu M., .,.. 3, K. M., Satu M., .,.. 3, împotriva Sentinței civile nr. 4782 din 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. M. SATU M. DE APLICARE LG 18/91, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/91 SATU M., având ca obiect fond funciar .
Se constată că judecarea cauzei a avut loc la 22 aprilie 2015, când concluziile părților prezente au fost consemnate prin încheierea din acea zi,încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la 29.04.2015, iar apoi la data de azi.
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr.4782/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, s-a respins cererea principală formulată de reclamanții D. M. M., K. Ș. I., F. V. G., K. Z. P. și Z. M. toți prin mandatar D. M. M. în contradictoriu cu intimatele C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 SATU M., C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 SATU M., ca neîntemeiată.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind restituirea terenului în suprafață de 2,60 ha.
S-a respins capătul de cerere privind restituirea terenului în suprafață de 2,60 ha ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin încheierea din 21 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ s-a disjuns capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat restituirea imobilului situat în Satu M., ., în natură teren și casă, înscrise în c.f. nr. 7749 Satu M., nr. top. 4405/6, de capătul de cerere având ca obiect retrocedarea a două parcele de teren în suprafață de 1,3 ha fiecare, situate în L. S.. P. sentința civilă nr.3154/29.06.2006 judecătoria a declinat competența de soluționare a capătului de cerere disjuns, în favoarea Tribunalului Satu M., reținând că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, dispoziții ce atrag competența materială a acestei instanțe.
P. sentința civilă nr.673/D/28.06.2007 a tribunalului, acțiunea a fost respinsă, reținându-se tardivitatea cererii de retrocedare. Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 24/A/30.01.2008 a admis apelul reclamanților, a desființat sentința apelată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Satu M.. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr.5371/02.10.2008, a admis recursul declarat de Primarul M. Satu M., a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Oradea.
În rejudecare, instanța de apel, prin decizia civilă nr. 92/20.05.2009, a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Satu M.. În motivarea soluției curtea de apel a reținut că încă din anul 1991 antecesoarea reclamantelor, K. V., a formulat cerere pentru restituirea imobilului în cauză (situat în Satu M., .), cerere reiterată în baza Legii nr. 112/1995 precum și ulterior, până la decesul acesteia, survenit în anul 2005. S-a considerat că instanțele trebuiau să califice cererea introductivă ca fiind formulată în baza Legii nr. 18/1991 în privința terenului înscris în c.f. nr. 7739 Satu M. nr. top. 4405/6 și în baza Legii nr. 112/1995 în ce privește construcțiile cu destinație de locuință situate pe acesta și care au fost preluate de stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primarul M. Satu M..
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 7682/01.11.2011, a respins recursul reținând irevocabil că instanța de apel a calificat corect cererea ca fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 în ce privește terenul și pe cele ale Legii nr. 112/1995 în ce privește construcțiile. De asemenea, a statuat că autoarea reclamanților, defuncta Keizer V. a formulat încă din anul 1991 cerere de restituire a imobilului, cerere reiterată și ulterior, după . Legii nr. 112/1995, deci că restituirea imobilului ce constituie obiectul prezentului litigiu a fost solicitată în termenele legale prevăzute de cele două legi menționate.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, raportat la probele administrate și textele de lege incidente, a reținut în fapt următoarele:
În ceea ce privește cele două parcele de teren de câte 1,3 ha situate în L. S., acestea nu au făcut obiectul prezentului dosar în etapele procesuale anterioare întrucât obiectul cauzei l-a constituit exclusiv imobilul situat în Satu M., ., cererea cu privire la acest din urmă imobil fiind disjunsă și înregistrată separat, sub dosar nr. 5899/2006, dosar în care s-a dat sentința inițială de declinare a competenței, respectiv 3154/29.06.2006 și care, ulterior, a constituit obiectul căilor de atac finalizate cu decizia nr. 7682/01.11.2011 a Î.C.C.J.
Este adevărat că, în prezenta cauză, în rejudecare în fața primei instanțe, a fost formulată o precizare de acțiune având ca obiect parcelele de teren de câte 1,3 ha situate în L. S., cerere soluționată de către prima instanță și casată prin decizia civilă nr. 295/R din 17.09.2014 pronunțată de Tribunalul Satu M., motiv pentru care instanța a analizat cu prioritate excepția autorității de lucru de judecat invocată de către pârâta C. Locală de Fond Funciar Satu M. la fila 29 de la dosar.
Având în vedere că cererea vizând cele două terenuri în suprafață de câte 1,3 ha situate în L. S. a rămas înregistrată sub dosarul inițial, respectiv_, din care a fost disjunsă prezenta cauză, fiind soluționată prin sentința civilă nr.4364/04.07.2007 rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 633/R/08.10.2007 a Tribunalului Satu M., instanța a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind restituirea terenului în suprafață de 2,60 ha și a respins capătul de cerere privind restituirea terenului în suprafață de 2,60 ha ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
În consecință, problema dispozițiilor legale aplicabile cererii de chemare în judecată precum și cea a formulării în termen a cererilor de restituire a fost dezlegată irevocabil. În temeiul dispozițiilor art. 315 alin. 1 C.proc.civ. vechi aplicabile, instanței de rejudecare îi revine obligația de a respecta îndrumarul și de a cerceta în ce măsură sunt îndeplinite condițiile de restituire prevăzute de actele normative reținute în îndrumarul deciziei de casare ca fiind aplicabile cererii în sensul că instanțele trebuiau să califice cererea introductivă ca fiind formulată în baza Legii nr. 18/1991 în privința terenului înscris în c.f. nr. 7739 Satu M. nr. top. 4405/6 și în baza Legii nr. 112/1995 în ce privește construcțiile cu destinație de locuință situate pe acesta și care au fost preluate de stat.
Având în vedere că imobilul situat în Satu M., . a fost expropriat de stat de la autoarea petentei, respectiv numita K. T. prin Decretul nr. 250/1974 și, pe cale de consecință, la data de 01.01.1990 imobilul ce formează obiectul reconstituirii dreptului de proprietate nu s-a aflat în patrimoniul unei cooperative agricole de producție conform cerințelor dispozițiilor art.8, alin.1 și art.11, alin.3 din Legea nr.18/1991, instanța a respins cererea principală, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal recurenții reclamanți D. M. M., K. Ș. I., F. V. G., K. Z. P. și Z. M. toți prin mandatar D. M. MAGADALENA, solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare recurenții reclamanți arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală. Astfel, arată că prin cererea de chemare în judecată formulată, a solicitat instanței de judecată admiterea acesteia și reconstituirea dreptului de proprietate pe numele antecesoarelor lor K. V. pentru suprafața de 1,3 ha teren intravilan situat în L. S. pe amplasamentul nr.top 4517, 4516, 4529 și a imobilului nr.top. 4405/6 CF Satu M. situat în Satu M., ., jud.Satu M., anularea eventualelor titluri emise pentru aceste imobile, iar, în subsidiar pentru părțile care nu mai pot fi atribuite în natură, a solicitat despăgubiri.
Învederează că așa cum a arătat și prin cererea introductivă, antecesoarele lor K. V. și Peto E. au solicitat în anul 1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile care au aparținut antecesorului lor Peto G., precum și pentru cele aflate în proprietatea lor extratabulară.
Pentru terenurile moștenite de la tatăl lor, respectiv de la Peto G. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5,39 ha, iar pentru imobilele aflate în proprietate lor, nu li s-a comunicat niciodată un răspuns. Aceste terenuri au fost proprietatea extratabulară ale antecesoarelor lor, iar cererea privitoare la acestea a fost respinsă pentru motivul că acestea nu figurau în evidențele Primăriei.
Mai arată că prin precizările de acțiune formulate pe parcursul judecății, a arătat, atât în nume propriu cât și în calitate de mandatară a persoanelor amintite mai sus, că solicită restituirea imobilului situat în Satu M., ., jud.Satu M., compus din casă de locuit, curte cu moară și batoză.
Menționează că prin sentința recurată, instanță de judecată reține autoritate de lucru judecat în ceea ce privește petitul privitor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor două parcele în suprafață de 1,3 ha fiecare și nefondarea capătului de cerere privitor la restituirea imobilului situat în Satu M., ., reținând, că imobilul a fost expropriat.
Astfel cum a arătat în repetate rânduri pe parcursul judecății, arată recurenții reclamanți, antecesoarea lor nu a încasat nicio despăgubire pentru exproprierea imobilului și confiscarea batozei, iar semnătura de pe anexa la Decretul de expropriere nr. 250 /1974 nu-i aparține.
De asemenea, arată că instanța de judecată de fond nu a analizat motivat netemeinicia acestei cereri, nu s-au administrat probe cu privire la autenticitatea celor reținute de organele statului cu privire la plata despăgubirilor, nicăieri nu s-a făcut referire la batoza menționată și care figurează ca fiind declarată în registrul chiaburilor. În opinia lor, arată recurenții reclamanți, certitudinea existenței acestor bunuri nu poate fi contestată, instanța de fond nepronunțându-se asupra acestora.
Având în vedere cele expuse mai sus, recurenții reclamanți solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În drept, invocă art. 304, pct. 7, pct. 9, art.3041 Cod de procedură civilă.
P. întâmpinarea formulată de intimata C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 SATU M. (filele 10-11), aceasta solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, iar cu privire la petitul pentru terenului de 2,6 ha teren, reiterează excepția autorității de lucru judecat.
În motivare intimata arată că sentința instanței de fond este temeinică și legală. Arată că așa cum s-a reținut în mod corect de către instanța de fond, o parte din terenul în litigiu este situat în intravilanul municipiului Satu M., respectiv pe .. 15. Acest teren nu a fost colectivizat. În acest sens, relevante sunt dispozițiile art.8 alin.1 și ale art.11 alin.3 din Legea nr.18/1991, care stabilesc o condiție absolut necesară pentru ca un teren să poată face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pornind de la dispozițiile Legii nr. 18/1991, și anume să fi fost în patrimoniul unei cooperative agricole de producție la data de 01 ianuarie 1990.
Însă, arată intimata, terenul mai sus indicat a fost expropriat de stat de la numita K. T. prin Decretul nr.250/1974. Aceasta figurează pe tabelul-anexă la poziția 5. Ca atare, acest imobil face obiectul Legii nr.10/2001 și nu al Legii nr.18/1991, sens în care s-a reținut inexistența unei notificări.
Învederează că nici susținerea potrivit căreia cererea trebuia analizată prin prisma Legii nr.112/1995 în ceea ce privește construcțiile nu poate fi primită deoarece cererea a fost depusă în anul 1991. În aceste condiții, intimata apreciază că o cerere depusă în anul 1991 nu poate fi calificată ca fiind făcută în temeiul unei legi din anul 1995.
Mai mult, arată că cererile părților din anul 1991 au avut ca obiect solicitarea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor în calitate de moștenitoare ale tatălui lor, numitul Petho G.. În acest sens sunt și mențiunile de la fila 3 alin. 3 din sentința civilă nr. 4364/04.07.2007 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._ . Însă, așa cum a arătat, terenul situat în municipiul Satu M., pe .. 15, a fost expropriat de stat în anul 1974 de la numita K. T. și nu de la numitul Petho G..
Interpretând cererile depuse în anul 1991 raportat la voința internă a părților care le-au formulat, se observă voința lor de a li se reconstitui dreptul de proprietate doar asupra terenurilor dobândite în calitate de moștenitoare ale tatălui lor.
De asemenea, intimata indică prevederile art.8 alin.(2) din Legea nr.18/1991, unde se arată că "de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum si, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă si alte persoane anume stabilite ".
Arată intimata că au, de asemenea aplicabilitate, prevederile art. 11 din Legea nr.18/1991, care prevăd că "(1) Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
(2) Dispozițiile alin.(1) se aplică în mod corespunzător si în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori.
(2^1) Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără niciun titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
(3) Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricola de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativa până la data intrării în vigoare a legii.
(4) Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se depune si se înregistrează la primărie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Cu privire la suprafața de teren de 2,6 ha, intimata arată că aceasta a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Satu M.. P. sentința civilă nr.4364/04.07.2007 a fost respinsă acțiunea de fond funciar, iar prin decizia nr.633/R din 08.10.2007, Tribunalul Satu M. a respins recursul formulat. În acest sens, invocă excepția autorității de lucru judecat.
În drept, invocă art.308 alin.(2) Cod.proc.civ., Legea nr.18/1991, H.G. nr.890/2005, Legea nr.10/2001, Legea nr.165/2013, art.163 Cod.proc.civ.
P. concluziile scrise și depuse la dosar, recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare recurenții-reclamanți arată că, așa cum au precizat și prin cererea de recurs, prin hotărârea recurată, instanța de judecată a respins acțiunea formulată având în vedere autoritatea de lucru judecat pe de o parte, și, nefondarea petitului privitor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Satu M., ., jud. Satu M., pe de altă parte.
În opinia lor, arată recurenții-reclamanți, hotărârea judecătorească pe care au atacat-o este netemeinică și nelegală.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată, au solicitat instanței de judecată admiterea acesteia și reconstituirea dreptului de proprietate pe numele antecesoarelor lor K. V. pentru suprafața de 1,3 ha teren intravilan situat în L. S. pe amplasamentul nr.top 4517, 4516, 4529 și a imobilului nr. top. 4405/6 CF Satu M. situat în Satu M., ., jud. Satu M., anularea eventualelor titluri emise pentru aceste imobile, iar, în subsidiar pentru părțile care nu mai pot fi atribuite în natură, am solicitat despăgubiri.
Astfel cum au arătat și prin cererea introductivă, antecesoarele lor K. V. și Peto E. au solicitat în anul 1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile care au aparținut antecesorului lor Peto G., precum și pentru cele aflate în proprietatea lor extratabulară.
Pentru terenurile moștenite de la tatăl lor, respectiv de la Peto G. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5,39 ha, iar pentru imobilele aflate în proprietate lor, nu li s-a comunicat niciodată un răspuns. Aceste terenuri au fost proprietatea extratabulară ale antecesoarelor lor, iar cererea privitoare la acestea a fost respinsă pentru motivul că acestea nu figurau în evidențele Primăriei.
P. precizările de acțiune formulate pe parcursul judecății, au arătat, atât în nume propriu cât și în calitate de mandatară a persoanelor amintite mai sus, să au solicitat restituirea imobilului situat în Satu M., ., jud. Satu M., compus din casă de locuit, curte cu moară și batoză.
Învederează că prin sentința recurată, instanța de judecată reține autoritate de lucru judecat în ceea ce privește petitul privitor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor două parcele în suprafață de 1,3 ha fiecare și nefondarea capătului de cerere privitor la restituirea imobilului situat în Satu M., ., reținând, că imobilul a fost expropriat.
Astfel cum au precizat în repetate rânduri pe parcursul judecății, antecesoarea nu a încasat nicio despăgubire pentru exproprierea imobilului și confiscarea batozei, iar semnătura de pe anexa la Decretul de expropriere nr. 250 /1974 nu-i aparține.
Precizează că instanța de judecată de fond nu a analizat motivat netemeinicia acestei cereri, nu s-au administrat probe cu privire la autenticitatea celor reținute de organele statului cu privire la plata despăgubirilor, nicăieri nu s-a făcut referire la batoza menționată și care figurează ca fiind declarată în registrul chiaburilor. În opinia lor, arată recurenții-reclamanți, certitudinea existenței acestor bunuri nu poate fi contestată, instanța de fond nepronunțându-se asupra acestora.
Mai mult, recurenții-reclamanți solicită a se avea în vedere că prin Decizia civilă nr. 295/R pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosarul cu nr._, instanța de control judiciar, admițând recursul, a stabilit că instanța de fond, în rejudecare, urmează a pune în discuția părților citarea comisiilor locală și județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995. Din analiza hotărârii pronunțate de Judecătoria Satu M., sentință ce face obiectul prezentului recurs, instanța de fond nu a urmat indicațiile instanței de control judiciar.
Având în vedere cele expuse mai sus, recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept, invocă art. 304, pct. 7, pct. 9, art.3041 Cod de procedură civilă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, tribunalul reține următoarele:
P. încheierea din 21.06.2006 pronunțată în dosar nr.2007/2006, Judecătoria Satu M., în baza art.165 Cod proc.civ., a dispus disjungerea capătului de cerere prin care se solicită restituirea imobilului situat în Satu M., ., înscris în CF 7749 Satu M., nr.top 4405/6 de capătul de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra a două parcele de teren în suprafață de 1,3 ha fiecare, situat în L. S., nr.top 4517, 4516 și 4529 și anularea titlurilor de proprietate, P. sentința civilă nr.3154/2006, Judecătoria Satu M. a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei, declinând competența materială de soluționare a cererii formulată de reclamanții Dehenes M. M., K. S. I., C. M. și C. I. E., prin mandatar Dehenes M. M. în favoarea Tribunalului Satu M..
Imobilul din litigiu - proprietatea lui K. T., situat în mun.Satu M., ., a fost expropriat în baza Decretului Prezidențial nr.250/1974 (filele 40-41 din dosar), reținând în tabelul anexă la decret la nr.crt.5 poz.9-10 K. T. la rubrica „suprafața imobilului ce se expropriază – terenuri” – 383 mp., iar la rubrica „construcții” nu s-a menționat nicio suprafață P. procura specială nr.1980/2005 K. S. I. și C. M. au împuternicit-o pe reclamanta Dehenes M. M. să îndeplinească în numele lor și pentru ei toate demersurile necesare privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv din proprietatea mamei lor K. V., care a demarat formalitățile necesare conform Lg.10/2001, dar a decedat la data de 27.03.2005.
În baza testamentului aflat la fila 168 din dosar, K. V. a dispus ca despăgubirea pe care urmează să o primească de la Statul Român sau imobilele restituite în natură să se dobândească în coproprietate după cum urmează: ¼ de către fiul său K. S. I., ¼ de către fiica sa C. M. și ½ de către nepoata sa de soră Dehenes M. M..
P. sentința civilă nr._ a Tribunalului Satu M. a fost respinsă plângerea la Legea nr.10/2001 a reclamanților. P. decizia civilă nr.24/A din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._, s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanții reclamanți DEHENES M. M., în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților K. Ș., K. M., în contradictoriu cu intimata INSTITUȚIA PRIMARULUI M. SATU M. împotriva sentinței civile nr.673/A din 28 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu M., care a fost desființată și trimisă cauza la Judecătoria Satu M. pentru o nouă judecare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul M. Satu M., susținând în esență faptul că, este vorba despre o acțiune de fond funciar și una în temeiul Legii nr.10/2001, că demersul pe Legea nr.10/2001, pe care înțeleg să-l susțină reclamanții, este tardiv, că după . Legii nr.10/2001 pentru toate imobilului ce intră sub incidența ei persoanele îndreptățite își pot valorifica dreptul de proprietate sub forma restituirii imobilului în natură sau prin echivalent.
P. decizia civilă nr. 5371/2 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._, s-a admis recursul declarat de Primarul M. Satu M. împotriva deciziei civile nr.24/A din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, fiind casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecarea apelului la aceiași instanță.
În rejudecarea apelul, prin decizia civilă nr92/2009, Curtea de Apel Oradea a admis apelul împotriva sentinței civile nr.673/A din 28 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care a anulat-o și a trimis cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, la Judecătoria Satu M..
Reținând în considerentele deciziei că față de starea de fapt expusă mai sus, instanțele trebuiau să califice cererea de față ca fiind formulată în baza Legii nr.18/1991 și în privința terenului înscris în CF nr.7749, cu nr.top. 4405/6, respectiv în temeiul Legii nr.112/1995 pentru construcțiile cu destinația de locuințe ce au fost preluate de stat.
În rejudecare,prin sentința civilă nr.1481/27.03.2014 Judecătoria Satu M. a respins plângerea reclamantei, sentință ce a fost casată prin decizia civilă nr.295/2014 de Tribunalul Satu M. pronunțată în dosarul nr._ .
În rejudecare, în prima instanță, s-a formulat o precizare de acțiune prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Satu M., ., înscris în CF 7749 Satu M., nr.top 4405/6, necesitatea calificării cererii în baza Legii nr.18/1991 pentru teren și în baza Legii nr.112/1995 pentru construcțiile cu destinație de locuință ca au fost preluate la stat întrucât antecesoarea reclamanților numita Kaizei V. a formulat cerere încă din anul 1991 pentru restituirea imobilului situat în Satu M., ., cerere ce a fost reiterară și în baza Legii nr.112/1995.
În dosarul nr._ al Judecătoriei Satu M. din care s-a disjuns capătul de cerere prin care se solicită restituirea terenului situat în Satu M., ., formând obiectul prezentului litigiu s-a soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.4364/2007 a Judecătoriei Satu M. cererea reclamantei privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra a două parcele de câte 1,3 ha teren intravilan, situate în L. S., în sensul respingerii cererii apelantei reclamante.
În a doua rejudecare, instanța de fond, a cărei hotărâre este apelată în prezentul proces, nu a lămurit pe deplin toate aspectele relevate inclusiv și de instanțele de control judiciar care s-au pronunțat în ciclurile procesuale anterioare.
Instanța de fond nu a lămurit aplicabilitatea în cauză a Legii nr.112/1995 în sensul solicitării unor relații de la C. Județeană Satu M. de aplicare a Legii nr.112/1995, dacă există cerere formulată cu privire la imobilul înscris în CF nr.7749 Satu M., nr.top 4405/6 conform susținerilor apelantei din precizarea de acțiune, în caz afirmativ se va stabili de către instanța de fond dacă se impune calificarea cererii ca fiind formulată în baza legii fondului funciar în privința terenului, respectiv dacă construcția intră sub incidența Legii nr.112/1995, se va verifica dacă a fost soluționată o astfel de cerere în baza Legii nr.112/1995, dacă cererea nu a fost formulată eventual de K. V., nora lui K. T., de la care s-a preluat imobilul conform actelor depuse în dosarul nr._ al Tribunalului Satu M., având în vedere că Keizer V. a decedat în 27.03.2005 (fila 159 din dosarul nr._ al Tribunalului Satu M.) care în cadrul testamentului autentificat sub nr.4148/2004 de BNP D. R. –Satu M. a dispus cu privire la despăgubirile ce se vor acorda inclusiv și cu privire la imobilul situat în Satu M. ., în funcție de toate aceste împrejurări se va verifica oportunitatea citării în cauză, în calitate de pârâtă, a comisiei constituite în baza Legii nr.112/1995.
Față de cele de mai sus, tribunalul constată că nu a existat o cercetare a fondului privind aplicabilitatea Legii nr.112 /1995 cu privire la imobilul în litigiu.
Pentru o soluție unitară va fi casată sentința recurată și în ceea ce privește soluționarea capetelor de cerere cu privire la care s-a constatat excepția autorității de lucru judecat, motiv pentru care, tribunalul, în baza art.312 alin.3 Cod proc.civ., va admite recursul de declarat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți D. M. M., domiciliată în Satu M., ., . M., K. Ș. I., F. V. G., K. Z. P. și Z. M., toți prin mandatar D. M. M., domiciliată în Satu M., ., . M. împotriva sentinței civile nr.4782/2014 a Judecătoriei Satu M. în contradictoriu cu intimatele C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 SATU M., C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGI118/1991 SATU M. și în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2015.
Președinte, M. G. R. | Judecător, Z. K. | Judecător, I. M. C. |
Grefier, M. C. |
Red.Z.K./08.06.2015
Tehnored_BER /08.06.2015
Ex.2
Jud.fond: C. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 84/2015. Tribunalul SATU MARE | Legea 10/2001. Sentința nr. 91/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
