Uzucapiune. Decizia nr. 201/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. G. R.

Judecător Z. K.

Grefier E. P.

Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant M. I. G., cu domiciliul în com. Turț, ., nr.26, jud.Satu M., împotriva Sentinței civile nr.1280/16.10.2014, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimații-pârâți M. V., cu domiciliul în Carei, ., nr.9, . M., M. N., M. I., domiciliați în Turț, ., nr.26, jud.Satu M. și M. M., prin curator special avocat H. M., cu sediul în Satu M., ./1, jud. Satu M., având ca obiect uzucapiune.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 28.04.2015, dată la care susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi când;

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului de față, constată următoarele:

P. sentința civilă nr. 1280/16.10.2014, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în dosar nr._, instanța a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantul M. I. G., cu domiciliul în . M. și domiciliul procedural ales în Mun. Satu M., .. 66, jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâții M. V., M. N. și M. I., domiciliați în loc. Turț, ., nr. 26, jud. Satu M. și M. M., cu ultimul domiciliu cunoscut în Mun. Satu M., . M..

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, așa cum reiese din extrasul de CF (fila 22), proprietar al terenului înscris în CF_ Turt, cu nr. cadastral_, în suprafață de 1890 mp este defunctul Mondoka G., care este bunicul reclamantului și tatăl pârâților. Acesta și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului susmenționat, în baza TP nr. 31-_ (fila 15).

Așa cum reiese din declarația martorului D. G. (fila 48), până la decesul proprietarului (1992), terenul a fost folosit de către defunctul proprietar tabular. Defunctul a locuit împreună cu tatăl reclamantului, iar împreună cu ei a locuit și reclamantul. Același martor mai declară că, pe acest teren, reclamantul și-a construit o casă.

Instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca reclamantul M. I. G. să dobândească dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în litigiu, din următoarele motive:

P. notele de ședință depuse la dosar, reclamantul arată că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 1897 și urm. din V. C. civ., precum și dispozițiile art. 1895 din același act normativ.

Potrivit art. 1895 din V. C. civ. „cel ce cistiga cu buna-credinta si printr-o justa cauza un nemiscator determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, daca adevaratul proprietar locuieste in circumscriptia tribunalului judetean unde se afla nemiscatorul, si prin douazeci de ani daca locuieste afara din acea circumscriptie.”

Instanța de fond a constatat însă că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 10 până la 20 de ani, mai exact nu este îndeplinită condiția existenței unui just titlu. Ceea ce este esențial, este ca acest titlu să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar, pentru că dacă el ar proveni de la adevăratul proprietar, ar fi suficient prin el însuși să ducă la dobândirea proprietății, fără a fi necesar să treacă vreo perioadă de timp.

În speță, însă, titlul în baza căruia reclamantul a primit terenul este succesiunea legală și provine de la însuși proprietarul tabular, care este bunicul reclamantului. Din acest punct de vedere, acțiunea reclamantului nu este întemeiată.

Pe de altă parte, posesia realizată de către reclamant este afectată de viciul echivocului. Astfel, moștenitorii sunt presupuși că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alții, cât timp se găsesc în stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor, având caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, în același sens pronunțându-se și fostul Tribunal Suprem-Secția Civilă, decizia nr. 769/21.04.1979. Din acest punct de vedere, nu sunt îndeplinite nici condițiile uzucapiunii de 10 până la 20 de ani, nici condițiile uzucapiunii de lungă durată.

În concluzie, instanța de fond a reținut că, pentru a putea să-și intabuleze dreptul de proprietate asupra terenului pe care l-a moștenit de la bunicul său, reclamantul M. I. G. trebuie să urmeze calea partajului succesoral.

Potrivit art. 22 din C. proc. civ., „(4) Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.

(5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.”

Instanța de fond a pus în discuție calificarea juridică a actelor supuse judecății în ședința din data de 25.09.2014 (fila 125), însă reclamantul și-a calificat acțiunea ca fiind uzucapiune și înțeles să limiteze dezbaterile la temeiurile de drept care reglementează această instituție juridică.

Ținând cont de cele mai sus expuse, prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantul M. I. G., ca neîntemeiată.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. loan G., solicitând instanței de control judiciar admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea căii de atac exercitate apelantul-reclamant arată că prima instanța a reținut că pentru a putea intabula dreptul de proprietate asupra terenului, trebuia să urmeze procedura cale partajului succesoral, invocând dispozițiile art. 22 cod procedură civilă „(4)Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. în acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.

(5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și materiale de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora".

Posesia utilă o putea dovedi prin cei cu care a construit casa proprietatea sa pe terenul din litigiu. Personalul Primăriei Turț, unde a înregistrat casa ca fiind proprietatea sa, numai a sa. Putea dovedi că toate imobilele proprietatea bunicului său au fost predate copiilor bunicilor lui prin înzestrare la încheierea căsătoriei lor. Deși bunicul locuia cu el, nu înseamnă că el era proprietarul.

Apelantul mai arată că cel ce a dispus de terenul din litigiu a fost el, așa a fost și cunoscut și recunoscut în Turț (fostă comună, actual oraș).

Legitimarea sa procesuală se înscrie în dispozițiile art.1895 cod civil.

Oprirea fazei cercetării judecătorești înainte de administrarea probatoriului, starea de fapt reținută nu este conform cu realitatea.

Așa fiind, solicită încuviințarea, refacerea și completarea probatoriului precum și administrarea altor probe scrise și testimoniale.

În temeiul art.480 cod procedură civilă, solicită instanței de control judiciar a constata că prima instanța a soluționat procesul fără a intra în judecarea fondului.

Solicită admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

P. întâmpinare curatorul special al intimatei M. M., av. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună respingerea apelului reclamantului cu cheltuieli de judecată în apel constând în remunerație provizorie de curator.

În motivarea întâmpinării se arată că, în fapt, prin Sentința civila nr. 1280/16.10.2014 a Judecătoriei Negrești Oaș, s-a respins acțiunea reclamantului M. loan G. ca neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut, în considerentele hotărârii judecătorești pronunțate, că temeiul juridic pe care reclamantul și-a întemeiat cererea este unul greșit si anume prevederile art.1895 cod civil (1865).

Instanța de fond la termenul din data de 25.09.2014 a pus in discuția părților si calificarea juridica a acțiunii insa reclamantul a insistat asupra temeiului uzucapiunii de scurta durata respectiv art.1895 Cod civil, astfel că în temeiul prev. art. 22 alin. (5)

din Codul de procedura civila a luat de poziția procesuală a reclamantului neschimbând temeiul juridic al acțiunii.

În considerarea acestor prevederi instanța de fond în mod corect a respins acțiunea reclamantului apreciind că acesta nu putea să-și intabuleze dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu având ca obiect uzucapiunea ci doar in temeiul partajului succesoral.

Instanța de fond a apreciat că prevederile legale privitoare de condițiile legale ale uzucapiunii de scurta durata nu sunt indeplinite mai exact cea a justului titlu, apreciind că titlul cu care a primit terenul reclamantul este succesiunea legala și provine de proprietarul tabular care este bunicul sau, iar de esența uzucapiunii este faptul că titlul trebuie să provină de altcineva decât adevăratul proprietar.

În ceea ce privește motivele de apel le apreciază ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Apelantul apreciază că instanța de fond a oprit faza cercetării judecătorești și nu i-a dat acestuia posibilitatea să-și administreze întreg probatoriu. Raportat la acest motiv solicita admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apreciază că acest motiv este neîntemeiat. Instanța de fond nu numai că dat posibilitatea reclamantului să propună probe pentru cercetarea fondului ci a acordat mai multe termene astfel încât probatoriul propus să fie complet iar la termenul din data de 25.09.2014. Reclamantul prin reprezentantul său convențional nu a mai avut de formulat cereri, excepții sau de propus probe, astfel ca, instanța a inchis faza cercetării judecătorești si acordat părtilor cuvântul pe fond.

Solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

În drept, invocă prev. art. 58, 255, art. 471 alin. (5) Cod procedura civila.

Tribunalul deliberând asupra apelului în conformitate cu disp. art. 479 C. pr. civ. prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:

P. acțiunea formulată, reclamantul a solicitat constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii asupra terenului înscris în CF_. Acest teren a aparținut bunicului reclamantului-apelant, numitului M. G., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 31-_/18.07.2012, fiind înscris în CF_ prin încheierea din 14.09.2012.

Reclamantul invocă în dobândirea dreptului de proprietate convenția de întreținere avută cu bunicii săi, în baza căreia el a folosit terenul.

Constatăm că eliberarea titlului de proprietate si înscrierea dreptului în CF pe numele bunicului M. G. exclude posesia invocată de reclamant. Reclamantul nu a exercitat o posesie sub nume de proprietar, câtă vreme dreptul de proprietate a fost stabilit în mod univoc în favoarea bunicului său printr-un act juridic.

Pe de altă parte posesia invocată are la bază o convenție verbală care nu constituie însă just titlu în accepțiunea prevăzută de dispozițiile art. 1895 Vechiul Cod civil.

În mod corect instanța de fond a reținut că starea de fapt prezentată de reclamant poate fi calificată din punct de vedere juridic ca uzucapiune.

Probele administrate nu susțin uzucapiunea invocată în baza art. 1895 Cod civil.

Calea legală pentru valorificarea dreptului de proprietate dobândit de reclamant de la bunicii săi o reprezintă partajul succesoral după cum afirmă în considerentele sentinței, instanța de fond.

În virtutea argumentelor expuse și a disp. art. 480 C. pr. civ. Tribunalul va respinge apelul reclamantului M. I. G., cu domiciliul în com. Turț, ., nr.26, jud.Satu M., împotriva Sentinței civile nr.1280/16.10.2014, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. V., cu domiciliul în Carei, ., nr. 9, . M., M. N., M. I., domiciliați în Turț, ., nr. 26, jud.Satu M. și M. M., prin curator special avocat H. M., cu sediul în Satu M., ./1, jud. Satu M..

Fără cheltuieli de judecată.

Va obligă apelantul să achite 100 lei remunerație cuvenită curatorului special avocat H. M..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul reclamantului M. I. G., cu domiciliul în com. Turț, ., nr. 26, jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr.1280/16.10.2014, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimații M. V., cu domiciliul în Carei, ., nr. 9, . M., M. N., M. I., domiciliați în Turț, ., nr. 26, jud.Satu M. și M. M., prin curator special avocat H. M., cu sediul în Satu M., ./1, jud. Satu M..

Fără cheltuieli de judecată.

Obligă apelantul să achite 100 lei remunerație cuvenită curatorului special avocat H. M..

Definitivă.

Pronunțată la data de 06 Mai 2015, cu aplicarea disp. art.396 alin.2 C.proc.civ.

Red. R.M.G. – 26.05.2015

Tehnored_LI /27.05.2015

7 ex. – .. cu: M. I. G., M. V., M. N., M. I. și M. M., prin curator special avocat H. M.

Judecător fond: F. C.