Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 170/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 14103/306/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 170/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. E. G.
Judecător D. T. L.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe recurent M. A. și pe intimat M. C., intimat M. S. - P., având ca obiect constatare nulitate act juridic împotriva sentinței civile nr. 3459 din 2.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. M. D. pentru recurentul M. A., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentanta recurentului depune la dosar set de acte, respectiv sentință penală, certificat de legatar nr. 82/2007, cupon mandat poștal, dovadă expediere sumă de bani și scrisoare.
Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând a se admite și modifica sentința primei instanțe în sensul admiterii acțiunii privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 3459/2012 a Judecătoriei Sibiu s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul M. A. împotriva pârâților M. C. și M. S..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul și pârâții au încheiat la data de 14.04.2008 contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 842 (fila7, 8) prin care reclamantul a înstrăinat cota de 36/216 părți din întregul teren arabil în suprafață de 9545 mp, înscris în CF 1674 Cisnădie, A+1, nr. top 5067; teren fânaț înscris în CF_ Cisnădie, A+1, nr. top 5068; cota de 36/108 părți din imobilul arabil înscris în CF_, nr. top 5069, teren fânaț înscris în CF_ Cisnădie, nr top 5070, imobil teren fânaț înscris în CF_ Cisnădie, nr. top 5071, imobil teren arabil înscris în CF 1675 Cisnădie, nr. top 5072 către pârâți.
Prețul de vânzare cumpărare a fost stabilit de comun acord la suma de 30.700 lei, preț pe care reclamantul l-a primit în întregime și mai înainte de semnarea contractului.
Susținerea reclamantului cu privire la neplata prețului nu este întemeiată deoarece în chiar cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 842/2008 se arată faptul că prețul a fost primit în întregime înainte de semnarea contractului.
Cele consemnate de către notarul public, inclusiv plata prețului, fac dovada, conform art. 180-184 C.p.c. până la înscrierea în fals, fapt ce nu a avut loc în prezenta cauză. Simpla afirmație a reclamantului că nu a încasat prețul nu are nici o valoare atâta timp cât există un înscris autentic, înscris ce se bucură de prezumția de validitate, cel ce îl folosește fiind scutit de orice dovadă, proba contrară revenind celui ce îl contestă.
Solicitarea de a administra proba cu martori, fila 48 dosar pentru a se face dovada faptului că nu s-ar fi încasat nici un preț este inadmisibilă având în vedre dispozițiile art. 1191 alin. 2 C. civil, dispoziții care stabilesc că „nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înainte, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei”.
De vreme ce părțile au avut grijă să întocmească un înscris, în care au consemnat actul juridic intervenit, este de presupus că ele au înțeles ca raportul juridic dintre ele să fie și să rămână cel ce rezultă din înscris, până când acesta nu va fi modificat tot printr-un înscris.
Pentru considerente prezentate,instanța a constat faptul că contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 842/2008 a fost încheiat în mod valabil și pârâții și-au executat obligația contractuală, motiv pentru care acțiunea reclamantului a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii sale sau casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probelor solicitate în prima instanță. În motivarea recursului se arată că sentința este netemeinică și nelegală având în vedere starea de fapt descrisă în motivarea acțiunii, probată cu înscrisurile depuse la dosar, în sensul că actul a fost încheiat imediat după decesul soției sale, fără a i se da de către cumpărători vreo sumă de bani, doar în baza unei înțelegeri de întreținere pentru viitor, însă ulterior l-au lăsat fără nici un ajutor.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți s-a stabilit prețul tranzacției la 30.700 lei, consemnându-se de către notar că acest preț s-a plătit mai înainte de semnarea actului. Potrivit art. 1191 c.civ. este inadmisibilă dovada cu martori peste sau în contra unui înscris, ori cu privire la „ ce s-a zis înainte, la timpul sau în urma confecționării actului”, chiar dacă este vorba despre o sumă sau o valoare ce nu depășește 250 lei. În mod corect instanța de fond a respins proba cu martori sub acest aspect. Celelalte înscrisuri de la dosarul de fond( extrase CF, scrisori adresate de reclamant pârâților) nu fac nici ele dovada nulității contractului, așa cum greșit se susține în recurs.
Împrejurarea că până la soluționarea prezentei cauze s-a soluționat o cauză penală, în care reclamantul M. A. a fost condamnat cu amendă penală pentru faptul că a declarat în mod fals că este singurul moștenitor al defunctei sale soții, nu are nici o relevanță în prezenta cauză.
Prin sentința penală nr. 669/2012 a Judecătoriei Sibiu s-a dispus și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, respectiv desființarea certificatului de moștenitor prin care s-a constatat că reclamantul este singurul moștenitor. În această calitate reclamantul a încheiat cu pârâții contractul de vânzare-cumpărare atacat. Această împrejurare nu este, însă de natură a duce la constatarea nulității absolute a contractului, pe de o parte pentru că la instanța de fond a fost invocat ca singur motiv de nulitate neplata prețului, și pe de altă parte, pentru că nu este admisibilă acțiunea în condițiile în care se dovedește propria culpă a reclamantului.
Nici împrejurarea că recurentul a trimis prin poștă intimaților sume de bani nu face în vreun fel dovada nulității contractului de vânzare-cumpărare, așa cum aceasta a fost solicitată la instanța de fond, mai mult, ar putea dovedi, eventual, că reclamantul a încasat prețul pentru terenuri însă ulterior s-a răzgândit și l-a restituit.
ață de aceste împrejurări, instanța constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, potrivit art. 316 c.pr.civ. va respinge recursul și o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul M. A. împotriva sentinței civile nr. 3459/2012 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 7.03.2013.
Președinte, G. C. | Judecător, C. E. G. | Judecător, D. T. L. |
Grefier, S. E. |
red.D.T.L.26.03.2013
j.f.A.D.
tehn.S.E.26.03.2013
2 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 695/2013. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Sentința nr. 1174/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
