Contestaţie la executare. Decizia nr. 186/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 19804/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 186/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător M. T.
Judecător V. C. D.
Grefier N. O.
Pe rol judecarea contestației la executare formulată de recurentul P. M. P. în contradictoriu cu intimata I. T., împotriva sentinței civile nr. 2197/5.03.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei avocat Rafailescu M. – A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul intimatei avocat Rafailescu M. – A. depune la dosar împuternicire avocațială și declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și față de actele existente la dosar instanța constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei avocat Rafailescu M. – A. solicită respingerea recursului, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă. În motivele de recurs este întamat fondul. Solicită cheltuieli pe cale separată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la data de 14.10.2011 cu nr._ pe rolul Judecătoriei Pitești, contestatorul P. M. Pitești a solicitat instanței ca, pe baza probelor ce vor fi administrate în cauza în contradictoriu cu intimata I. T., prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea tuturor actelor de executare întreprinse in cadrul dosarului de executare silita nr. 307/2011 al B. C. V. D., suspendarea executării silite pana la soluționarea irevocabila a contestației, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea contestației contestatorul arată că, prin sentința civila nr.9130 din 21.12.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești, irevocabila prin decizia 1845 din 15.11.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, fiind respinsă acțiunea promovată de P. M. Pitești și admisă cererea reconvențională promovată de I. T., instanța a dispus obligarea reclamantei-parate P. M. Pitești la deschiderea unei poziții de rol agricol pentru pârâta-reclamantă si la plata daunelor cominatorii, precum si obligarea reclamantului-parat la plata sumei de 400.000 lei reprezentând daune-interese, precum si 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Mai arată contestatorul că, hotărârea evocată a fost investita cu titlu executoriu prin încheierea Judecătoriei Pitești din 01.02.2011, pronunțata in dosarul nr._, a cărei încuviințare spre a fi executata silit s-a dispus prin încheierea din 03.08.2011, data in dosarul nr._/280/2011 al aceleiași instanțe, ulterior fiind emisă de B. C. V. D. in dosarul de executare nr.307/2011 si comunicata la 03.10.2011 somația prin care i-a fost adus la cunoștința obligația de plata a sumei de 409.074,15 lei, reprezentând debit si cheltuieli de executare in suma de 7475,15 lei, stabilite conform procesului-verbal din 19.09.2011.
Cât privește fondul contestației, arată contestatorul că, potrivit aprecierii sale, actele îndeplinite până în acest moment în legătură cu punerea în executare a sentinței mai sus amintite, au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv ale art.373/1 alin.4 pct.3, art.379 alin. l, art.387 alin. l C. proc. civ, rap. la disp. O.G. nr.22/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Arată contestatorul că, se impune a fi menționată cu prioritate neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege privind mențiunile pe care trebuie sa le conțină somația, respectiv termenul de plata, precum si cele privind consecințele nerespectării termenului, mai precis forma in care urmează a se face executarea silita, aspect relevant în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor la executare, in concret onorariul executorului judecătoresc, care se calculează in mod diferențiat după cum e vorba de executare silita mobiliara, imobiliara sau poprire (conform Legii nr. 188/2000, rap. la Ordinul M.J. nr. 2550/2006).
Arată, de asemenea contestatorul că începerea executării odată cu procedura de încuviințare silita a executării s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor impuse de disp.art.379 alin.l C.pr.civ., care prevăd necesitatea creanței de a fi certa, lichida si exigibila, în condițiile în care, creanța de fata este afectata de o condiției suspensiva, care nu are caracter exigibil, având in vedere ca nașterea însăși a acesteia depinde de îndeplinirea condiției.
In acest sens arată contestatorul că daunele interese a căror executare se solicita, nu sunt urmarea unui raport juridic direct intre P. M. Pitești si llinca T., dimpotrivă, raportul juridic in baza căruia s-a stabilit obligația la plata sumei in cauza deriva in mod indirect, din raportul stabilit intre aceasta si promitentul cumpărător al terenului in cauza - in baza antecontractului încheiat intre cei doi, promitentul cumpărător având in virtutea executării in natura sau prin echivalent a unei obligații de a face (de a înstrăina un teren) posibilitatea de a cere fie executarea in natura (prin executarea de buna-voie a intimatei sau prin obligarea acesteia de către instanța de judecata investita cu pronunțarea unui contract care sa tina loc de vânzare - cumpărare), fie rezoluțiunea antecontractului cu obligarea intimatei la plata daunelor interese constând in plata dublului avansului primit (a sumei de 400.000 lei) - obligația sa de plata cu titlu de daune-interese urmând a se naște, in acest context, numai in momentul in care promitentul cumpărător își va fi manifestat opțiunea . descrise mai sus, pana la acel moment creanța intimatei fiind afectată de o condiție suspensiva, în caz contrar fiind în situația de a se recunoaște intimatei posibilitatea de a obține atât suma pretinsa prin titlul executoriu cât și aceea de a vinde terenul in cauza cu consecințe vătămătoare în ceea ce o privește pe contestatoare și a îmbogățirii fără justa cauza a intimatei.
Se arată în continuarea de către contestator că, potrivit aprecierii sale, creanța ce face obiectul ridului executoriu nu este exigibila, ea fiind afectata de o condiție suspensiva, si anume manifestarea de voința a promitentului cumpărător de a cere rezoluțiunea antecontractului, cu obligarea intimatei la plata daunelor interese constând in plata dublului avansului primit (a sumei de 400.000 lei), moment până la care intimata nu datorează promitentului cumpărător nicio suma de bani, iar dreptul intimatei la plata daunelor interese nu este născut fiind afectat de o condiție suspensiva.
Cu referire la titlul executoriu, arată contestatorul că, în cadrul probatoriului aflat la baza obținerii acestuia, nu a fost administrată nicio dovadă în sensul că antecontractul de vânzare-cumpărare ar fi fost rezoluționat, respectiv ca avansul primit de către creditoarea llinca T. s-ar fi cerut a fi restituit în cuantumul dublu sau ca nu s-ar fi încheiat până în acest moment contractul așa cum acesta era preconizat de către părți.
Contestatorul susține că în cauză trebuie avute în vedere dispozițiile legii speciale, respectiv ale O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice potrivit cu care, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, iar daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 (șase) luni, sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului. In cazul in care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plata în termenul prevăzut la art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie.
Prin urmare arată contestatorul că demararea unei proceduri de executare silita împotriva sa nu poate fi efectuata decât in condițiile in care, după trecerea unui termen de 6 (șase) luni de la primirea somației, in lipsa unei Hotărâri a Consiliului Local de aprobare a rectificării bugetare in acest scop, potrivit art. 36 alin.2, lit. b, rap. la art.48 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, nu procedează la efectuarea demersurilor necesare achitării obligației impuse prin titlul executoriu, astfel că neexistând la acest moment defalcata o suma pentru plata acestor creanțe, demararea procedurilor execuționale, prin încuviințarea executării silite asupra instituției noastre, este vădit nelegala.
Arată contestatorul că, întrucât legiuitorul a stipulat prin dispozițiile OG nr.22/2002 o procedura speciala privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, obligații ce sunt stabilite prin titluri executoriu (procedura asupra căreia Curtea Constituționala s-a pronunțat ca nu încalcă prevederile legii fundamentale, instituindu-se numai anumite limite asupra executării silite), apare ca evident că procedura de executare propriu zisa, efectuata in conformitate cu dispozițiile Codului de procedura civila, este una subsidiara, putând fi valorificată numai in măsura in care instituția publica în cauza nu a executat obligația în termenul rezonabil de 6 (șase) luni, astfel încât executorul judecătoresc nu e competent a proceda la acte de executare înainte de expirarea termenului stabilit de lege (eventual convenit de părți), astfel că potrivit dispozițiilor Legii nr. 188/2000 raportat la disp.art.373/1 alin.l C.proc.civ, urmează a fi constatat caracterul prematur al cererii de încuviințare a executării silite, dar și necompetenta executorului judecătoresc de a cere încuviințarea unei astfel de cereri, care are caracterul cert al unui act de executare.
In același context, arată contestatorul că este nelegal întocmit si procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare care, datorita caracterului sau de act de executare, nu poate fi decât ulterior trecerii la executarea silita a creanței, mai exact după expirarea termenului de 6 (șase) luni impus de actul normativ susmenționat sau după expirarea termenului de gratie acordat de către instanța la expirarea termenului legal, respectiv datorită faptului că, suma reprezentând onorariu de executor, este nelegal stabilită prin raportare la disp. art. 37 alin.4 din Legea nr. 188/2000, rap. la Ordinul MJ nr.2550/2006, care stabilesc nivelul onorariilor maximale in raport de forma de executare silita la care urmează a se apela pentru punerea in executare silita a titlului executoriu.
In motivarea cererii de suspendare a executării silite, arată contestatorul că o astfel de măsură se impune a fi luată întemeiat pe disp.art.403 alin.l C.proc.civ. rap. la OG nr.22/2002. urmând ca în analiza acesteia să fie avută în vedere cu deosebire nelegalitatea actelor de executare întreprinse pana in acest moment precum si contextul faptic anterior si ulterior sentinței ce reprezintă titlu executoriu, relevante în ceea ce privește fraudarea sa cu concursul altor persoane si instituții de stat, în detrimentul său.
Mai menționează contestatorul că, începând cu încheierea tranzacției amintite, si finalizând cu încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat "pro cauza" de intimata I. T., cu concursul Comisiei Locale B. si al doamnei expert D. I., Municipiul Pitești se vede privat de însuși dreptul sau de proprietate publica asupra terenului in cauza, fiind in plus obligat, prin intermediul Primarului mun. Pitești, sa plătească in mod nejustificat daune pentru prejudicii inexistente ale intimatei în cauză, în condițiile în care terenul in cauza, ce a făcut obiectul actelor procedurale, administrative si civile arătate mai sus, se afla in domeniul public al mun. Pitești, încă din 1968, fiind expropriat prin Decretul nr. 46/1975 din proprietatea unor persoane fizice si trecut in domeniul public din nou prin HCL 194/1999 si HG 447/2002, anexa 2, poz.487 (ambele în vigoare), nefiind niciodată la dispoziția CLFF B. pentru a putea face obiectul unor acte de dispoziție încheiate de către aceasta.
In drept au fost invocate disp.art.399-404 C.proc.civ. rap. la OG nr.22/2002, completata si modificata prin Legea nr. l 10/2007 si OUG nr.4/2011, art.274 C. proc. civ.
Intimata, legal citată s-a prezentat în instanță prin avocat și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată sub toate capetele de cerere ale acesteia, obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata, făcând o prezentare a situației de fapt a arătat că, fiind chemată în judecată de către contestator pentru a se constata nulitatea actelor sale de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la o suprafață de 2.589,7 m.p., astfel cum a făcut obiectul punerii sale în posesie de către Comisia Locală de Fond Funciar B. pe raza administrativă a municipiului Pitești, cu invocarea faptului că punerea în posesie a acesteia încălca dreptul său de proprietate publică, terenul făcând parte din domeniul public al unității administrativ-teritoriale pe care o reprezenta, în cadrul demersului acestuia, intimata formulând cerere reconvențională cu scopul obligării contestatorului la înscrierea în registrul agricol al municipiului Pitești și luarea sa în evidențele fiscale și obligării simultane a reclamantului (contestatorul în cauză) la plata sumei de 400.000 de lei cu titlu de daune interese rezultate din punerea sa în imposibilitatea transmiterii dreptului de proprietate ce deține în favoarea unei terțe persoane ca urmare a atitudinii culpabile a contestatorului.
Arată de asemenea intimata că, sunt neadevărate susținerile contestatorului potrivit cărora partea cu care a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare ar putea fie să obțină de bunăvoie terenul în suprafață de 2.589,7 mp, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, fie să ceară pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, niciuna dintre cele două ipoteze evocate nereprezentând o posibilitate viabilă, pe de o parte intimata fiind și în acest moment în imposibilitate de a înstrăina terenul de bunăvoie sau prin intermediul unei hotărâri care să țină loc de act autentic, nici până acum contestatorul neînțelegând să își îndeplinească obligația pusă în vedere prin titlul executoriu, aceea de a face mențiunile cuvenite în registrul agricol al municipiului Pitești, în lipsa lor nefiind posibilă întocmirea documentației cadastrale - condiție sine qua non pentru înstrăinarea de bună-voie a terenului, iar pe de altă parte nefiind posibilă încheierea contractului de vânzare-cumpărare în lipsa certificatului fiscal în raport de disp.art.32 alin. l din Legea nr.146/1997.
Mai arată intimata că, au fost respectate întocmai în cadrul dosarului de executare nr. 307/2011 al B.E.J. C. V. D. prevederile O.G. nr.22/2002, neprocedându-se deocamdată de către executor la emiterea de noi acte de executare până la clarificarea situației patrimoniale a debitorului contestator, ca urmare nu s epot invoca eventuale abuzuri în acest moment.
Pentru argumentele expuse în cadrul întâmpinării de față, arată intimata că solicită de asemenea respingerea capătului de cerere privind suspendarea executării, nefiind vorba de acte de executare emise cu încălcarea legii și neexistând cel puțin pentru moment acte de executare care să vizeze vreuna din formele de executare prevăzute de lege, astfel încât contestatorul să poată reclama producerea unui prejudiciu pe care apoi nu l-ar mai putea recupera.
Cât privește operațiunile "frauduloase" și numeroasele și gravele nelegalități produse în cadrul dosarului nr._ de o "rețea" al cărei unic scop era prejudicierea contestatorului, arată intimata că acestea sunt simple afirmații calomnioase și nedovedite ale contestatorului care încearcă pe această cale să atragă simpatia instanței învestite cu soluționarea dosarului de față și să influențeze decizia care se va lua.
In drept au fost invocate disp.art. 115-118 C.pr.civ și dispozițiile evocate în conținut.
La termenul de judecată din data de 19.12.2011 având în vedere că în cadrul contestației la executare s-a formulat de către contestator și o cerere de suspendare a executării silite, făcând aplic, disp.art.20 al.l din Legea nr. 146/1997 modificată potrivit cu care: " .. (2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii ... instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată" și art.403 al.l C.pr.civ. potrivit cu care: " Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de ca^ul în care legea dispune altfel" instanța, individualizând distinct sumele necesar a fi achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru și respectiv cauțiune, a reținut obligația de plată a contestatorului cu acest titlu, sub sancțiune .
La termenul de judecată din 16.01.2012, constatând neîndeplinită de către contestator obligația reținută în sarcina sa, instanța a invocat din oficiu excepția de netimbrare a cererii formulată de aceasta și făcând aplic disp.art. 137 C.pr.civ. potrivit cu care: "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii" analizând cu prioritate excepția invocată a anulat cererea de suspendare ca netimbrată.
La solicitarea părților a fost încuviințată administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând cererea contestatorului din perspectiva probelor administrate raportat la dispozițiile legale incidente, instanța de fond a reținut următoarele.
Contestatorul P. M. PITEȘTI, în calitate de debitor și intimata I. T. în calitate de creditor sunt părți în dosarul de executare silită nr.307/2011 al B.E.J. C. V. D. ca urmarea cererii de executare formulată de creditor, în baza titlului executoriu constând din sentința civilă nr.9130/21.12.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr.l845/R/15.11.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, învestită cu formulă executorie și pentru care a fost încuviințată executarea silită.
Așadar fiind stabilită în sarcina contestatorului o obligație a cărei executare, aceasta nu a dovedit a fi îndeplinit-o de bună voie, solicitarea creditoarei apare ca fiind în concordanță cu dispozițiile ce reglementează procedura execuțională, somația și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită încheiat la data de 19.09.2011 fiind singurele acte de executare nr.307/2011 al B.E.J.C. V. D..
In ceea ce privește somația din data de 19.09.2011, act începător de executare, instanța reține în afara oricărui dubiu, că fundamentul ei legal îl constituie OG nr.22/2002 în condițiile în care, executorul judecătoresc nu numai ca s-a conformat OG nr.22/2002 dar mai mult le-a invocat expres fiind evident că prin invocarea expresă a textului de lege special a acordat debitorului termenul maxim de gratie de 6 (șase) luni stabilit prin actul normativ amintit.
Astfel reținând deplina concordanță a somației din data de 19.09.2011 cu dispozițiile speciale prevăzute de OG nr.22/2002 instanța apreciază că în ipoteza în care debitorul nu se va conforma obligației legale de a achita sumele de bani stabilite în sarcina sa, aceasta este echivalează cu somația emisa în condițiile art.387 C.pr.civ. putând fundamenta, fără alte formalități, executarea silita propriu-zisa.
. de idei, având în vedere faptul că debitul pentru care s-a pornit executarea se constituie din debitul stabilit prin titlu executoriu, cheltuieli de judecata, onorariul executorului judecătoresc inclusiv TVA, instanța apreciază că niciuna dintre sumele amintite nu poate fi contestată de către debitor, prima rezultând dintr-o hotărâre judecătorească devenită titlu executoriu, iar celelalte din faza de executare silita propriu - zisă, fiind datorate în baza art.371 pct.7 C.pr.civ..
In acest context este important de subliniat că, dincolo de actul de discriminare pozitiva dintre debitorul-stat si alți debitori-persoane fizice sau juridice, disp.art.2 ale OG nr. 22/2002 nu se pot constitui într-un panaceu pentru refuzul sau omisiunea de a executa o hotărâre judecătoreasca irevocabila, dat fiind faptul că din conținutul acestuia rezultă condiționarea acordării beneficiului unui termen de plata de 6 (șase) luni de "lipsa de fonduri", fapt neprobat la dosarul cauzei si neacceptat în principiu în statele comunitare ca având relevanta în materia executării hotărârilor judecătorești, așa cum a statuat de altfel și Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin nenumărate hotărâri
In ceea ce privește procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită încheiat la data de 19.09.2011, de asemenea reține instanța conformitatea cu disp.art. 3717 C.pr.civ., conform cărora: "(1) Debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. (...) (3) Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu, "având în vedere faptul că executorul judecătoresc a stabilit, cuantumul cheltuielilor de executare compuse din onorariul executorului judecătoresc și cheltuielile necesare executării prin înștiințare (fila 26 dosar ), fiindu-i adus astfel la cunoștință debitorului sumele de executat cu acest titlu.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare, având în vedere faptul că, chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 3717 alin. 2 C.pr.civ.
In ceea ce privește onorariul de executor, sumele pretinse cu titlu de onorariu pentru reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cele ale OMJ nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
În cauză, executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 37 alin.l din Legea nr. 188/2000, astfel că instanța nu va putea interveni pentru a micșora sau mări cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art.37 alin.l din Legea nr. 188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatorul, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
Dispozițiile ar.402 al.l teza I C.pr.civ. stipulează: "...Procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță se aplică în mod corespunzător " însă contestația la executare constituie o procedură specială, distinctă caracterizată de celeritate - în acest sens disp.art.402 al.l teza II Cpr.civ potrivit cu care: " Părțile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestației se face de urgență și cu precădere." necesar a fi corelate cu disp.art.399 al.3 C.pr.civ potrivit cu care: "... (3) In cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac."
Astfel, deși contestația la executare se judecă în principiu după regulile aplicabile judecății în primă instanță, din faza de judecată a propriu-zisă a procesului civil (cognito) pe această cale nu pot fi invocate apărări de fond care se bucură de putere de lucru judecat, la fel cum nu se poate formula contestație la executare pentru alte motive decât cele prevăzute pentru exercitarea sa și care ar fi specifice altor căi procesuale.
Verificând celelalte motive de fapt avute în vedere de contestator la promovarea contestației și apreciind că în raport de limitele stabilite de art.399 al.2 C.pr.civ. potrivit cu care: ".. .Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal" și respectiv art.399 al.3 C.pr.civ potrivit cu care: (3) In cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac", instanța apreciază că acestea exced unor neregularități sau ilegalități vizând actele de executare având în vedere că textele invocate sunt de strictă interpretare și aplicare neputând fi extinse la alte categorii de nereguli pentru care legea asigură un alt mijloc de valorificare, într-o altă procedura.
In aceste condiții, instanța de fond a reținut că, fie chiar și în situația în care susținerea contestatorului cu privire la faptul că intimata este pe cale de a obține o îmbogățire fără justă cauză în condițiile în care nu a făcut dovada restituirii avansului (sau a dublului avansului) către promitentul cumpărător, ar fi reală, în cauză instanța nu va putea efectua cercetări sub acest aspect în cadrul contestației la executare întrucât o astfel de apărare ar viza în mod evident fondul cauzei, iar nu aspecte de natură a fi avute în vedere pentru anularea actelor de executare nelegale.
De asemenea s-a reținut că apărările contestatorului au în vedere simpla negare a legalității și temeiniciei hotărârii ce se execută și antamează fondul procesului definitiv judecat, exercițiu nepermis pe calea contestației la executare.
Prin sentința civilă nr.2197/2012 Judecătoria Pitești a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul P. M. PITEȘTI în contradictoriu cu intimata I. T..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul P. M. Pitești solicitând modificarea în tot în sensul admiterii contestației la executare cu consecința încetării executării silite din dosarul 307/2011 al B. C. V. și obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurentul arată că motivarea instanței de fond este contradictorie și dată cu încălcarea legii.
Un prim motiv de recurs arată că actele de executare efectuate până la acest moment au fost emise cu încălcarea art.373 ind.1 alin.4, art.379 alin.1, art.378 alin.1 Cod proc.civ. raportat la O.G. 22/2002, respectiv creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, ci este afectată de o condiție suspensivă, pentru că prin convenția părților s-a stabilit promitentul cumpărător are, fie posibilitatea de a cere executarea în natură, fie rezoluțiunea contractului cu daune interese. Ori, până când promitentul cumpărător nu își manifestă opțiunea în acest sens, obligația de plată a daunelor interese nu este născută, deci creanța nu este certă și exigibilă.
Al doilea motiv de recurs vizează inadmisibilitatea executării silite prin poprire a Primarului M. Pitești întrucât, din corelarea art.61 din Legea nr.215/2001 cu art.21 și 63 din aceiași lege rezultă că P. nu este titularul unui patrimoniu propriu, ci doar un administrator al patrimoniului unității administrativ-teritoriale.
În drept se invocă art.304 pct.9, 304 ind.1 și 274 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, intimata I. T. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate întrucât motivele invocate reprezintă critici de nelegalitate aduse hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat și va fi respins, pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Instanța de fond a analizat fiecare dintre motivele invocate de recurent prin contestație la executare și le-a înlăturat motivând fiecare soluție în acest sens.
Prin primul motiv de recurs recurentul repune în discuție fondul cauzei și critică de fapt soluția pronunțată de instanțe prin sentința civilă nr.9130/21.12.2009 a Judecătoriei Pitești irevocabilă prin decizia civilă nr.1845/R/15.11.2010 a Tribunalului Argeș care a fost investită cu formula executorie și care stă la baza executării silite contestate în prezenta cauză.
Prin această sentință a fost obligat recurentul să plătească intimatei suma de_ lei cu titlu de daune interese și cheltuieli de judecată. Prin cererea de recurs recurentul reia în discuție această obligație susținând că nu reprezintă o creanță certă și exigibilă. Motivul invocat aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești sus-amintite și, reprezintă și o apărare de fond care nu poate fi primită în cadrul contestației la executare.
Nici al doilea motiv de recurs nu poate fi reținut. Așa cum a arătat instanța de fond, executorul judecătoresc a respectat în cadrul executării silite toate dispozițiile legale aplicabile, inclusiv cele ale O.G. nr. 22/2002, termenul de grație de 6 luni stabilit prin acest act normativ.
Pentru aceste motive, în baza art.312 Cod proc.civ. se va respinge recursul cu consecința menținerii sentinței atacate.
Intimata nu a dovedit efectuarea vreunei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE RECURSUL DECLARAT DE CONTESTATORUL P. municipiului Pitești împotriva sentinței civile nr. 2197/5.03.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 Martie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
M. BibuMarioara Ț. V. C. D.
Grefier,
N. O.
Red. 21.05.2013 V.C.D.
Tehnored. 23.05.2013 N.O:
Exp. 2
j.fond. A.D.O.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 959/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 407/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
