Contestaţie la executare. Decizia nr. 333/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 1280/90/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 333/2013
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător D. T. L.
Grefier F. O.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei Civile privind pe apelanții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., apelant ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE V., A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, S.C. R. V. S.R.L.-P. LICHIDATOR JUDICIAR SP EVILEX IPURL, B. SA- P. SUCURSALA RM.V., S.C. R. S.A. B. și pe intimații: C. D. V. D., D. C., C. L. DE FOND FUNCIAR BUJORENI, C. JUDEȚEANĂ P. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR V. și A. R. PAS, având ca obiect contestație la executare strămutat.
Cauza a fost dezbătută la data de 8.11.2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.2679/2008 a Judecătoriei Rm.V. s-a admis contestația la executare formulată de contestatorii C. D.V. D. și D. C. în contradictoriu cu intimații Administrația Finanțelor Publice, Banca Română de Dezvoltare - Sucursala V., S.C. R. V. SRL prin administrator U. M., C. L. BUJORENI DE APLICARE A LEGII 18/1991, C. JUDEȚEANĂ P. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR V. și chemații în garanție A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, și ., și în consecință,:
- s-a dispus anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare cu nr. 56/2006 și a publicației de vânzare din 05.05.2006,în ceea ce privește terenul în suprafață de 1800 m.p. situat în pct. „La Dăndica „ cu vecinii N-drum, E-F. I., S-drum, V-zona de protecție DN7 Rm.V. - Sibiu, identificat în ./2, pe raza localității Bujoreni.
- S-a constat nulitatea absolută parțială a Contractului de vânzare cumpărare autentificat .sub nr. 387/25.02.2000, în ce privește terenul în suprafață de 1800 m.p.
- S-a admis cererea de chemare în garanție fila 102 dosar, formulată de S.c. R. V. SRL, în contradictoriu cu S.C. R. S.A. București.
- A fost obligată chemata în garanție S.C. R. SA la plata sumei de 73.368 lei către intimată S.C. R.. V. SRL.
- S-a respins cererea privind constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 1614/26.06.2006 și a procesului verbal de punere în posesie cu nr. 713/01.06.2006 și excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor invocate la fila 115 dosar.
- S-a admis cererea de chemare în garanție fila 115 dosar, formulată de S.C. R. SA București în contradictoriu cu A. pentru Valorificarea Activelor Statului și Ministerul Economiei și Finanțelor.
- Au fost obligate în solidar chematele în garanție A. și Ministerul Economiei și Finanțelor, la plata sumei de 73.368 lei, către chemata în garanție S.C. R. SA .
- S-au respins excepțiile lipsei de reprezentare a chematei în garanție S.C. R. SA și a inadmisibilității cererii de chemare în garanție .
- A fost obligată intimata ., la 400 lei cheltuieli de judecată către contestatori.
- Au fost obligate chematele în garanție A. și Ministerul Economiei și Finanțelor în solidar Ia 2000 lei cheltuieli de judecată către S.C. R. SA.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în mod legal s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea constatatorilor care au dovedit cu acte de proprietate primare că au calitatea de proprietar, impunându-se respingerea cererii de constatare a nulității absolute formulată de chemata în garanție ..
Terenul care a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate de 1800 mp face parte din suprafața de 14.825,29 mp, pentru care în favoarea .-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr.0365/26.07.1993 în baza legii nr._,așa cum rezultă din raportul de expertiză și asupra căruia s-a pornit executarea silită la cererea creditoarei. Terenul a fost vândut de către . comerciale R. V. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.387/25.02.2000, acesta constituind o garanție ipotecară în favoarea B. - Sucursala V., pentru a garanta astfel plata împrumutului debitoarei ..
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs toți intimații: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM. V., ., prin lichidator judiciar SP EVILEX IPURL RM. V., și BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE- SUCURSALA V., și chemații în garanție A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - reprezentat de DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE V. și ..
P. decizia nr. 350/2009 a Tribunalului V. s-au respins toate recursurile. Împotriva acestei decizii a formulat recurs . prin dec.civ. nr. 1799/R/26.11.2009 în dos. nr._ Curtea de Apel Pitești respinge recursul ca inadmisibil.
P. dec.civ. nr. 12/R/11.01.2010 a Curții de Apel Pitești dată în dos. nr._ (f.24) se admite contestația în anulare formulată de . împotriva dec.civ. nr. 1799/R/2009, care este anulată, iar în rejudecare, Curtea de Apel Pitești, prin dec.civ. nr. 281/R/22.02.2010 casează dec.civ. nr. 350/2009 a Tribunalului V. și apreciază că împotriva sentinței civile nr. 2679/2008 calea de atac este apelul, nu recursul, trimițând cauza pentru rejudecare în apel la același tribunal.
P. decizia civilă nr. 155/1 iulie 2010, Tribunalul V. a respins apelurile formulate în cauză, reținându-se că procesul în fața instanței de fond s-a desfășurat cu respectarea principiului dreptului la apărare al tuturor părților, precum și alte garanții procesuale.
P. decizia civilă nr.390/R/3 martie 2011, Curtea de Apel Pitești casează decizia tribunalului și trimite cauza la rejudecare reținând că atât instanța de fond cât si instanța de apel nu au procedat la o operațiune de comparare reală a titlurilor de proprietate, respectiv titlul de proprietate al contestatorilor, actul de vânzare-cumpărare autentificat prin care . înstrăinat terenul pe care îl deținea în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
A mai reținut că nu s-a depus la dosar un certificat de moștenitor al defunctului C. Gr. D. și nu s-a clarificat situația juridică a terenului în litigiu începând cu data de 10 ian. 1979 și până la momentul aplicării Legii nr. 18/1991, și că nu s-a dovedit în cauză că terenul în suprafață de 1800 mp. a rămas și în succesiunea defunctului C. Gr. D., impunându-se suplimentarea probelor de către intimați.
De asemenea, Curtea de Apel Pitești a mai reținut că instanțele nu au clarificat nici împrejurarea dacă terenul în suprafața de 14.825 mp. provine sau nu din redările în circuitul agricol.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului V. sub nr._ *. În această fază procesuală s-a formulat cerere de intervenție în interesul intimatei . Asociația R. PAS(f.35 dos._ *)
P. dec. civ. nr. 128/A/2012 au fost respinse toate apelurile.
P. dec.civ. nr. 63/2013 a Curții de Apel Pitești a fost casată dec.civ. nr. 128/A/2012 a Tribunalului V. pentru lipsa încheierii de amânare a pronunțării, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la același tribunal.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat cu nr._ , iar prin încheierea din 9.05.2013 cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă la Tribunalul Sibiu, ca urmare a strămutării.
Tribunalul Sibiu este investit, deci, cu soluționarea apelurilor formulate de intimații în contestație ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM. V., ., prin lichidator judiciar SP EVILEX IPURL RM. V., și BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE- SUCURSALA V., și chemații în garanție A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - reprezentat de DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE V. și . împotriva sent. civ. nr. 2679/2008 a Judecătoriei Rm. V., pronunțată în dos._, nr. vechi 4355/2006.
Împrejurările ce trebuie dezlegate au fost stabilite cu forță obligatorie prin dec.civ. nr. 390/R/CM/3.03.2011 a Curții de Apel Pitești sunt următoarele:
- Instanța de apel nu a procedat la o operațiune de comparare reală a titlurilor de proprietate exhibate de părți, având în vedere că Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr.12/11.01.2010, a stabilit cu autoritate de lucru judecat că prezenta cerere este o contestație la executare formulată de către un terț, care pretinde că are un drept de proprietate asupra bunului urmărit și astfel îmbracă forma unei acțiuni în revendicare.
- Analiza actului final eliberat în baza Legii fondului funciar, respectiv titlul de proprietate, presupune analiza tuturor actelor primare avute în vedere la data reconstituirii dreptului de proprietate.
- titlul de proprietate a fost eliberat intimaților-contestatori în calitatea lor de moștenitori ai defunctului C. Gr.D.. Nu s-a depus la dosar un certificat de moștenitor de pe urma acestui autor, ci numai certificatul de moștenitor nr.1136 din 10 ianuarie 1979 care atestă masa succesorală rămasă de pe urma autoarei C. Antonica, decedată la data de 10 ianuarie 1979 astfel că nu s-a clarificat situația juridică a terenului în litigiu începând cu data de 10 ianuarie 1979 și până la momentul aplicării Legii nr.18/1991.
- nu au clarificat instanțele nici împrejurarea dacă terenul în suprafață de 14.825 m.p. provine sau nu din redările în circuitul agricol.
- Celelalte motive de recurs neluate în discuție de către instanța de control judiciar, urmează a fi analizate de către tribunal, cu ocazia rejudecării cauzei, ca apărări de fond, având în vedere că această instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor criticilor invocate prin apelurile declarate, iar o parte dintre acestea au fost analizate, însă neargumentat, fără prezentarea motivelor de fapt și drept care au format convingerea instanței în sensul respingerii apelurilor, fiind astfel încălcate prevederile art.261 c.pr.civ.
1.In motivarea apelului său, apelanta A.F.P. Râmnicu V. a arătat că, în vederea recuperării debitelor datorate bugetului general consolidat de către debitoarea S.C R. V. S.RX. - în insolvență, a procedat la executarea silită în temeiul Codului de procedură fiscală, fiind emise somații, titluri executorii și procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/21.12.2005, prin care a sechestrat terenul în suprafață de 14.825,529 mp., situat în . această apelantă că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină și care au condus la anularea actelor de executare, nefăcându-se referire la dispozițiile legale care reglementează executarea silită. Pe de altă parte, nu a fost avută în vedere apărarea pe care aceasta a făcut-o în sensul că, la baza întocmirii procesului verbal de sechestru se află contractul de vânzare-cumpărare nr.387/2000, iar instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, neținând seama de titlul de proprietate al debitoarei S.C R. V. S.RJL. pentru terenul în litigiu. De asemenea, a arătat că, din dispozitivul hotărârii nu rezultă actele cărui organ de executare (AJF.P. sau B.R.D.) au fost anulate.
2.Apelantul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că a fost chemat în garanție de către S.C R. S.A, în temeiul art.1336 Cod civil, iar, față de contractul de vânzare cumpărare încheiat între S.C R. V. S.A și S.C R. S.A, Ministerul Economiei și Finanțelor este un terț, nefiind parte în acesta. A mai susținut apelantul că, față de dispozițiile art.l lin.2 din O.U.G. nr.23/2004, AV.AS. trebuie să răspundă pentru evicțiune, în calitatea sa de succesoare în drepturi și obligații a F.P.S.
3.In apelul său, apelanta B.RD. S.A prin sucursala Rm. V. a arătat că la termenul din data de 12.01.2007 s-a dispus suspendarea contestației la executare, față de disp.art.36 din Legea nr.85/2006, întrucât debitoarea a intrat în procedura falimentului, iar la data de 16.03.2007, fără să fi intervenit elemente noi, s-a dispus repunerea cauzei pe rol. A mai susținut apelanta că băncii, în calitate de creditor garant, nu-i este opozabil titlul contestatorilor, neînscris în cartea funciară, titlu care nu poate fi mai presus de cel al S.C R. V. S.RL., care a fost cumpărător de bună credință.
4. Apelanta S.C R. S.A a arătat că sentința primei instanțe este nelegală întrucât au fost încălcate dispozițiile legale la competența după materie, deoarece litigiul privind proprietatea imobiliară este de natură comercială. A mai susținut că expertiza tehnică a fost efectuată după introducerea sa în proces și nu au fost citate toate părțile, iar daunele interese pentru evicțiune nu au fost stabilite conform an. 1337 Cod civil. De asemenea, a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor de procedură invocate prin întâmpinare - fila 113 lit.a și b (privind suspendarea cauzei și repunerea pe rol). Susține apelanta că a dobândit în mod legal terenul de 14.825,53 mp. prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr.0365/26 iulie 1993, teren pe care 1-a înstrăinat debitoarei S.C R. V. S.RL., iar contestatorilor li s-a emis titlul de proprietate abia la data de 26 iunie 2006. Or, conform legii fondului funciar, se putea cere reconstituirea numai dacă terenurile respective nu au făcut deja obiectul reconstituirii sau constituirii. De asemenea, a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că terenul a fost expropriat prin Decretul nr.357/1972, în vederea construirii Hidrocentralei Dăești.
5. Apelanta S.C R. V. S.RL. a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii privind suspendarea de drept a acestei cauze; nu a motivat excepția de nelegalitate a titlului emis contestatorilor, a soluționat procesul fără citarea D.G.F.P. V.; proba tehnică în specialitatea topometrie a fost respinsă nemotivat; nu a făcut verificări cu privire la situația terenului în litigiu și a reținut nedovedit că terenul a aparținut autoarei contestatorilor; în mod greșit, a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare; deși a calificat cererea formulată de contestatori ca având caracterul unei acțiuni în revendicare, nu a pus în vedere contestatorilor să timbreze la valoarea terenului; actele de executare pentru care un terț poate să ceară anularea nu există, căci nu a avut loc vânzarea sau predarea silită a bunului, câtă vreme executarea începută a fost suspendată de drept o dată cu declanșarea procedurii falimentului; nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor pe care le-a formulat; a obligat-o la cheltuieli de judecată, deși cererea sa a fost admisă. A mai invocat apelanta S.C R. V. S.RL., în temeiul art.105 Cod procedură civilă, nelegalitatea încheierii de ședință din data de 18 aprilie 2008, susținând că aceasta conține mențiuni contrare realității, întrucât apărătorul său, av.P. M., nu a participat la dezbateri.
6. Apelanta AV.A.S.,, în apelul formulat, a arătat că instanța a încălcat dreptul său la apărare, întrucât nu i-a comunicat nici contestația la executare, nici cererea de chemare în garanție, nici înscrisurile depuse la dosar; hotărârea a fost dată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, deoarece nu a încheiat cu S.C R. S.A. un contract de vânzare-cumpărare de bunuri imobile, ci un contract de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.572/20.10.2004, iar potrivit art.6.3. din acesta, „vânzătorul atestă că societatea deține în proprietate terenurile și clădirile prevăzute în anexa la contract și răspunde față de cumpărător pentru liniștita posesie a acestora, conform art.1336 Cod civil"; în mod greșit a respins excepția inadmisibilității, neanalizând argumentele aduse în susținerea acesteia; nu a motivat respingerea excepțiilor.
În dos. nr._ *, în rejudecare, potrivit dispozițiilor deciziei de casare nr. 390/R/CM/3.03.2011 instanța a administrat mai multe probe. Astfel, a fost efectuat un raport de expertiză tehnică întocmită de trei experți ce au avut ca obiective: să identifice și să individualizeze terenul de 1800 mp. ce a fost reconstituit și pentru care i s-a eliberat titlu de proprietate intimatului C. D. și să precizeze dacă, în raport de actele de executare silită, acest teren a făcut obiectul executării silite ; să verifice actele primare de reconstituire a dreptului de proprietate, schițele care au stat la baza celorlalte acte de proveniență (acte de vânzare -cumpărare, etc.); identificarea terenului pretins de către reclamanți în raport cu actele primare, acte, care potrivit deciziei civile nr. 390/R-CM/03.03.2011 a Curții de Apel Pitești -Secția civilă, avea obligația să le depună la dosar; să se stabilească dacă terenul pretins de reclamanți, cel menționat în schița de plan prezentată de reclamanți, a făcut obiectul exproprierii prin unul din următoarele acte normative: decret nr. 28/1976, decret nr. 357/1972, decizia nr. 579/1971, urmărindu-se să se stabilească dacă există identitate între suprafața de 1800 mp. și terenul executat în care este inclusă și această suprafață.
Contestatorul intimat a depus în copie înscrisurile de la filele 61-117 dosar.
. depus în copie actele de la filele 139-168 dosar.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de fiecare dintre apelanți, cât și indicațiilor obligatorii date de instanța de recurs – Curtea de Apel Pitești, instanța reține următoarele:
Instanța de fond a fost sesizată în dos. nr. 4355/2006, devenit dos. nr._, cu o contestație la executare prin care contestatorii C. D. V. D. și D. C. au solicitat anularea actelor de executare silită efectuate de executorul bancar al B. – Suc. Rm. V. în dosar execuțional nr. 56/2006, inclusiv a publicației de vânzare din 5.05.2006, în contradictoriu cu intimații B. Sucursala Rm. V. și ..
A mai fost sesizată instanța, în dos. nr. 5429/2006 al aceleiași instanțe, și cu contestația la executare formulată de aceeași contestatori în contradictoriu cu intimata AFP Rm. V., împotriva actelor de executare, inclusiv a publicației de vânzare emise în dosarul de executare silită întocmit de AFP Rm. V.. Motivele invocate în această contestație sunt identice cu cele invocate în prima contestație.
P. încheierea din 6 octombrie 2006 dosarul 5429/2006 a fost conexat la dos. nr. 4355/2006.
Deși instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la această contestație la executare, nici una dintre instanțele care au fost investite în căile de atac împotriva sentinței civile nr. 2679/2008, nu a reținut acest aspect, cu atât mai puțin Curtea de Apel Pitești, care prin decizia nr. 390/R/CM/2011 a stabilit indicații obligatorii pentru instanța de apel, care nu privesc și acest aspect, indicații care vizează exclusiv fondul cauzei. În aceste condiții, prezenta instanță de apel se află în imposibilitate de a analiza sentința atacată sub acest aspect, deși el a fost invocat de apelanta AFP Rm. V. în motivele de apel, fiind împiedicată de dispozițiile deciziei de casare, care, așa cum am arătat, sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare, în cond. art. 315 c.pr.civ.
Curtea de Apel Pitești, prin dec.civ. nr. 281/R/22.02.2010, în dos. nr._ a stabilit cu caracter obligatoriu pentru instanța de apel, că contestația la executare de față este o acțiune în revendicare pentru care trebuie procedat la compararea titlurilor de proprietate, după verificare tuturor actelor primare de proprietate.
Contestatorii nu au formulat nici o precizare de acțiune în care să arate exact nulitatea cărui titlu de proprietate o solicită, ci au solicitat în motivările contestațiilor la executare, ca în cazul în care debitoarea . va prezenta vreun înscris drept titlu, să se constate nulitatea acestuia.
P. urmare, cele două titluri de proprietate ce trebuie analizate și comparate sunt cel emis pe numele contestatorilor în baza Legii 18/1991, cu nr. 1614/2006(f.41 fond) și contractul de vânzare-cumpărare încheiat între . ., prin care aceasta din urmă a cumpărat de la prima terenul în suprafață totală de_ mp.(f. 160 dos. fond)
Titlul de proprietate nr. 1614/26.06.2006 a fost emis în favoarea contestatorilor D. C. și C. D. D. V., în calitate de moștenitori ai defunctului C. Gr. D.(f. 41 dos. fond), pentru suprafața de 1800 mp pășune, ./2, situat în locul numit „La Dăndica”.
Din actele de stare civilă rezultă că antecesorul contestatorilor, defunctul C. Gr. D. a fost fiul lui G. și s-a căsătorit cu D. Antonica, aceasta fiind fiica lui D. P.(f. 244 fond, f. 73-76 dos. 1223/90/10*).
Din expertiza efectuată în rejudecarea apelului de T. V. rezultă că actul de schimb din 1937(f.240 dos. fond, 224 dos. apel) a avut ca obiect și terenul de aprox. 0,28 ha, care apare ulterior în registrul agricol la D. P..
Cererea de înscriere în CAP a fost făcută în anul 1959 de bunicul matern al contestatorilor, D. P., care avea înscris terenul în litigiu în registrul agricol din anul 1959. Dar titlul de proprietate are ca persoană după care se reconstituie dreptul de proprietate pe tatăl contestatorilor, C. Gr. D., ori acesta nu a avut niciodată în proprietate acest teren.
Contestatorii, în cererile formulate în baza L. 18/1991 în anul 1991(f.64 dos. 1223/90/10*) și în cea formulată în baza L. 247/1995 în anul 1995(f. 65 același dos.) au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate atât după antecesorii lor, C. Gr. D. și C. Antonica, în patrimoniul cărora nu a existat niciodată terenul în litigiu, dar și după bunicul lor, D. P., după care au solicitat tocmai terenul din locul numit „La Dăndică”.
P. adeverința emisă în anul 1991 în baza legii 18/1991 se atestă că celor doi contestatori li se recunoaște dreptul de proprietate după tatăl lor C. Gr. D. pentru suprafața de 1,78 ha, conform Hot. nr. 60/1991, deci nu după bunicul lor, D. P.. Pe de altă parte, adeverința nu stabilește amplasamentul terenului pentru care li s-a recunoscut dreptul de proprietate, nici pe terenul în litigiu și nici pe altele, ci stabilește doar suprafața la care contestatorii erau îndreptățiți.
De asemenea, cum vom vedea mai jos, terenul nu s-a aflat la momentul aplicării legii 18/1991 în circuitul agricol, ci se afla în patrimoniul . că nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate. Mai mult, la data emiterii titlului de proprietate terenul se afla în proprietatea privată a altei persoane, neaflându-se la dispoziția comisiilor de fond funciar pentru a se putea reconstitui dreptul de proprietate pe acest amplasament.
Față de toate aceste împrejurări, constatăm că titlul de proprietate nr. 1614/26.06.2006 este lovit de nulitate pentru că persoana după care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, C. Gr. D., nu a fost niciodată proprietar al terenului de 1800 mp aflat în zona numită „La Dăndică”, ce face obiectul acestui titlu, terenul nu a fost preluat de la el la CAP, deci nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren, în cond. art. III al.1) lit.a) pct. (i) din L. 169/1997.
Trebuie precizat că în mod greșit instanța de fond a reținut că chemata în garanție . formulat cerere reconvențională pentru că în cauză nici una dintre părți nu a formulat o astfel de cerere. Nulitatea titlului de proprietate al contestatorilor a fost invocată pe cale de excepție, prin întâmpinarea formulată de chemata în garanție(f. 115 dos. fond).
Față de împrejurările arătate mai sus, instanța urmează a admite această excepție a nulității titlului de proprietate.
În acord cu dispozițiile instanței de recurs,deși fără relevanță în cauză, s-a depus la dosar certificatul de moștenitor al defunctului C. Gr. D.(f. 77 dos. apel rejudecare), după care s-a reconstituit dreptul de proprietate al contestatorilor. Acesta a decedat la data de 31.12.1986 iar în masa succesorală rămasă după el nu a intrat terenul în litigiu, pentru că acesta nu l-a moștenit niciodată pe tatăl soției sale, defunctul D. P., și, mai mult, terenul a fost preluat la CAP Bogdănești încă din anul 1959(f.67 dos. 1223/90/10*). De asemenea, nici în certificatul de moștenitor al defunctei C. Antonica emis la 10.01.1979 nu este cuprins terenul în litigiu, pentru același simplu motiv că acest teren nu se mai afla în proprietatea defunctei la momentul decesului său. De altfel, terenul nu se mai găsea nici în proprietatea defunctului D. P. la data decesului acestuia, în anul 1976(f. 74), pentru că, așa cum am arătat, intrase în patrimoniul CAP Bogdănești în anul 1959.
Tot din actele dosarului rezultă că terenul în litigiu a fost expropriat de la CAP Bogdănești, aflat în perimetrul comunei Bujoreni(f. 149 dos, 1223/90/10/*) prin D. 28/1976, în scopul efectuării unor lucrări și construcții hidroenergetice( f.138-161 dos . 1223/9/10*). Această împrejurare este dovedită și cu expertiza efectuată în apel de 3 experți (f. 221 și urm. apel rejudecare, dos. 1223/90/10*) care identifică terenul în litigiu ca fiind inclus în suprafața de 14.825,52 mp proprietatea ., și care a făcut obiectul exproprierii prin D. 28/1976.
De asemenea, în legătură cu împrejurarea dacă terenul de 14.825 mp provine sau nu din redările în circuitul agricol, față de cele două adeverințe ci conținut contradictoriu existente la dosar, care trebuie lămurită, în concordanță cu indicațiile de casare, reținem următoarele:
Din adeverința emisă în anul 1993(f. 24 dos. 1223/R/_, f. 120 dos. 1223/90/10*) rezultă că această suprafață provine din redările în circuitul agricol predate comunei Bujoreni de către R. SA, procesul-verbal fiind semnat de primarul C. V., pe când adresa nr. 4810/2007 atestă faptul că acest teren nu a făcut obiectul redării în circuitul agricol, și se află în posesia .. Proba care clarifică această împrejurare este expertiza tehnică efectuată în apel, care stabilește fără putință de tăgadă că terenul de 1800 mp se suprapune cu terenul expropriat de la CAP Bujoreni, aflat actualmente în proprietatea intimatei .. De altfel, și din actele care au stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate rezultă fără dubiu că acest teren, inclus în suprafața de_ mp a făcut parte din patrimoniul R. SA, fiind atestat dreptul de proprietate al acesteia cu privire la acest teren, ceea ce înseamnă că nu a fost redat circuitului agricol, pentru a putea face obiectul L. 18/1991. Procesul-verbal semnat în anul 1993 de însuși contestatorul C. V., care la acea dată a avut calitatea de primar, este nelegal pentru că terenul aflat în proprietatea . făcea parte din cele reglementate de art. 36 și 38 din L. 18/1991, astfel că îi erau aplicabile disp. art. 1 din HG 834/1991, și nu ale art. 3 din aceeași HG.
Deci, în ce privește situația juridică a terenului în litigiu după data de 10 ianuarie 1979 și până la data aplicării legii 18/1991, aceasta este lămurită astfel: nu s-a mai aflat în proprietatea antecesorilor contestatorilor din anul 1959, dată la care a intrat în CAP fiind preluat de la D. P., bunic matern, apoi a fost expropriat de la CAP Bogdănești în anul 1976 și trecut în proprietatea statului, fiind cu aceeași situație juridică la data de 10 ianuarie 1979 și după această dată, până în anul 1990. Terenul a făcut parte din grupul de șantiere V., iar din anul 1990, s-a aflat în patrimoniul . comercială „Reparații și Modernizări Energetice în România SA, cu capital de stat), care avea în structura sa și șantierul V.(f. 163, 164, 167 dos. 1223/90/10*) .
În ce privește titlul de proprietate al intimatei . reținem următoarele:
În baza HG 831/1991 întreaga suprafață de teren de_,53 mp a fost atestată ca fiind proprietatea . Certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0365, conform unei documentații vizate de OCOTA V.(f. 120-164 dos. fond, f. 163-167 apel 1223/90/10*). Practica judiciară este constantă în a reține că natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este aceea a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi, ce face dovada deplină a proprietății până la anulare. Dreptul de proprietate astfel dobândit a fost transcris în registrul de transcripțiuni de la notariatul de Stat V. la 25august 1993.
Deci, chemata în garanție . a terenului în suprafață de_ mp, îl vinde debitoarei ., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 387/25.02.2000, fiind întabulat în favoarea cumpărătoarei încă din anul 2000.
Din cele de mai sus rezultă că nu există nici un motiv de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două societăți comerciale, cum greșit au cerut contestatorii. Cum cererea contestatorilor privind nulitatea titlului debitoarei a fost formulat în cadrul contestației la executare, și nu petit separat, va fi respins în cadrul soluției de respingere a contestației la executare.
Mai reținem că în sistemul de publicitate imobiliară prin cărți funcțional și în jud. V., dreptul de proprietate este dovedit cu înscrierea în cartea funciară, potrivit art. 30, 31 din L. 7/1996, situație în care nici nu mai este necesară compararea titlurilor de proprietate. Dar, pentru a respecta dispozițiile instanței de recurs, față de analiza celor două titluri de proprietate apreciem că cel al debitoarei . este cel mai caracterizat, nu cel al contestatorilor.
Cu privire la motivele de apel invocate de apelanți, reținem următoarele:
1. Referitor la Apelul declarat de AFP Rm. V.: P. expertiza efectuată în dos. 1223/90/10* s-a stabilit și faptul că terenul inclus în titlul de proprietate al contestatorilor, și care a fost expropriat de la CAP Bujoreni, face parte din suprafața de_ mp supusă executării silite.
Având în vedere că terenul supus executării silite este proprietatea(sau, cel puțin, era la momentul începerii executării silite) debitoarei ., constatăm că nu s-a încălcat nici un drept al contestatorilor, astfel că nu sunt îndeplinite cond. art. 399 și urm. c.pr.civ., actele de executare atacate de contestatori în ambele dosare, atât cele efectuate în dos. execuțional al creditoarei B. – Suc. Rm. V., cât și cele din dosarul execuțional al AFP Rm. V., fiind legale.
Față de aceste împrejurări, dar și față de considerentele legate de contestația conexă, arătate la începutul prezentei, apelul declarat de AFP Rm. V. este întemeiat și urmează a fi admis.
2. În ce privește apelul Ministerului Finanțelor Publice, acesta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cererea de chemare în garanție formulată de . excepție este întemeiată, având în vedere că MFP nu răspunde pentru evicțiune în situația dată, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nu atrage răspunderea acestuia pentru evicțiune, pentru că o astfel de răspundere aparține vânzătorului, iar MFP nu a avut o astfel de calitate, fiind terț față de contract. Însă, față de soluția preconizată cu privire la fondul contestației la executare, și implicit, a cererii de chemare în garanție a . către R.-V. SRL, și apelul MFP este întemeiat, urmând a fi admis, iar cererea de chemare a sa în garanție să fie respinsă.
3. Cu privire la apelul formulat de apelanta B.RD. S.A prin sucursala Rm. V., reținem că motivul privind suspendarea judecății și apoi repunerea cauzei pe rol nu țin de modul de soluționare a cauzei pe fond, ca urmare, nu au nici o relevanță cu privire la sentința pronunțată. Față de susținerile din apel cu privire la fondul cauzei, la titlurile de proprietate ale părților, față de analiza acestora de către instanță în aceste considerente, constatăm că și acest apel este întemeiat.
4. Cu privire la apelul declarat de chemata în garanție S.C R. S.A, considerentele avute în vedere în prezenta decizie cu privire la actele de proprietate au răspuns întru totul motivelor de apel invocate, motiv pentru care și acest apel va fi admis. Celelalte motive, referitoare la competența instanței, au rămas fără obiect, având în vedere traseul procesual parcurs de acest dosar, cererile privind expertiza topografică a fost administrată ulterior, într-un alt ciclu procesual, iar o expertiză contrabilă, chiar neefectuată, nu ar fi avut relevanță, în condițiile în care contestația la executare s-a dovedit neîntemeiată. Pe de altă parte, cum nu s-a dovedit nici un motiv de nulitate a contractului încheiat între această apelantă și debitoarea ., cererea formulată de aceasta, de chemare în garanție a . neîntemeiată, motiv pentru care urmează a fi respinsă. De asemenea, față de aceleași împrejurări analizate mai sus, urmează a fi admisă excepția nulității titlului de proprietate al contestatorilor, excepție ridicată de această apelantă prin cererea de chemare în garanție.
5. Cu privire la apelul declarat de apelanta S.C R. V. S.RL, reținem că nu este posibilă trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, față de dispozițiile deciziei de casare, obligatorii pentru prezenta instanță. Apoi, motivele de nelegalitate a titlului de proprietate al contestatorilor au fost redate în prezenta decizie, expertiza tehnică a fost efectuată la rejudecarea apelului de către tribunalul V., iar pe baza probelor administrate, s-a stabilit, așa cum am arătat mai sus, că titlul de proprietate al contestatorilor este lovit de nulitate. De asemenea, așa cum am arătat mai sus, greșit a constatat instanța de fond nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între această apelantă și chemata în garanție . dovedită nici o cauză de nulitate a acestui contract. Critica referitoare la faptul că instanța de fond a dispus anularea formelor de executare silită fără să spună în concret care sunt acele acte de executare, însă față de împrejurarea că instanța a reținut și soluționat doar contestația la executare formulată în dosarul execuțional al B. – Suc. Rm. V., este evident că cu privire la acele acte a dispus anularea. Critica privind netimbrarea contestației la executare la valoarea terenului este neîntemeiată având în vedere că s-a formulat o contestație la executare, și numai instanța de recurs a apreciat că această contestație are caracterul unei acțiuni în revendicare, fără a o caracteriza astfel. Față de considerentele care justifică nelegalitatea și netemeinicia contestației la executare, apelul debitoarei urmează a fi admis. În ce privește motivul de apel nr.4, reținem că încheierea din 18.04.2008 este cea de amânare a pronunțării și face parte integrantă din sentința pronunțată, și nu s-au dovedit motive de nulitate a acesteia, separat de sentința atacată.
6. Cu privire la apelul declarat de A., reținem că încheierea din_, atacată cu apel, face corp comun cu sentința civilă 2679/2008, nefiind admisibilă atacarea ei separat de sentință, iar pe de altă parte nu au fost dovedite împrejurările susținute de apelantă. În ce privește motivele de apel, cele referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia sunt întemeiate. Într-adevăr, această apelantă a încheiat contract de vânzare-cumpărare de acțiuni, cu Asociația R. Pas, deci contractul nu a avut ca obiect terenul în litigiu, ci doar acțiunile pe care statul le-a deținut la . a căror valoare a fost stabilită corespunzător bunurilor din patrimoniul societății. Ca urmare, nu răspunde pentru evicțiune față de . nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni. Excepția inadmisibilității invocată de această chemată în garanție nu este întemeiată, ca excepție, cererea de chemare în garanție fiind neîntemeiată, și nu inadmisibilă. Față de aceste împrejurări urmează ca cererea de chemare în garanție a A. să fie respinsă, nefiind îndeplinite cond. art. 60 c.pr.civ. .
În apel a formulat cerere de intervenție în interesul apelantei . Asociația R. Pas(f. 35 dos. 1223/90/10*), care a solicitat admiterea apelului declarat de apelanta . care, față de soluția pronunțată în apelul . fi admisă, în baza art. 51 c.pr.civ.
Față de toate aceste împrejurări, potrivit art. 296 c.pr.civ. instanța va admite toate cele 6 apeluri și va schimba sentința atacată, în sensul respingerii celor două contestații la executare formulate de contestatorii C. V. D. și D. C., in totalitate, prin aceasta înțelegând și cererea de constatare a nulității parțiale a titlului de proprietate al debitoarei .. Se va respinge cererea de chemare în garanție formulată de debitoarea . față de . cererea de chemare în garanție a A. și a Ministerului Finanțelor Publice formulată de chemata în garanție .. Se va admite excepția nulității titlului de proprietate al contestatorilor nr. 1614/26.06.2006, invocată de chemata în garanție ..; se va admite cererea de intervenție în interesul apelantei . de intervenienta Asociația R. PAS.
Cu privire la cheltuielile de judecată, reținem că apelanții MFP, AFP Rm. V. și A. nu au solicitat cheltuieli de judecată și nici nu au dovedit astfel de cheltuieli.
Apelanta B. Suc. Rm. V. a efectuat cheltuieli de judecată, dar nu le-a solicitat.
. efectuat cheltuieli de judecată, însă a cerut obligarea doar a contestatorilor la plata acestora(f. 322 dos._ ), ori apelanta, având calitatea de chemată în garanție, această cerere fiind respinsă, ar putea fi obligată să-i plătească cheltuieli, în baza art. 274 c.pr.civ., doar partea care a chemat-o în garanție, respectiv ., parte de la care nu solicită obligarea la cheltuieli.
În consecință, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de intimații în contestație:
-Administrația Finanțelor Publice a Mun. Rm. V., continuat de Direcția Regională a Finanțelor Publice C., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V.;
-B. S.A. –Sucursala Rm. V.;
-S.C. R.-V. SRL reprezentat în prezent prin lichidator judiciar SP Evilex IPURL;
și de chemații în garanție:
- .;
- Ministerul Economiei și Finanțelor, actual Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Regională a Finanțelor Publice C., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V.;
- A. pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței civile nr. 2679/25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu V. în dos. nr._ (nr. vechi 4355/2006), pe care o schimbă în totalitate, în sensul că:
RESPINGE contestațiile la executare formulate de contestatorii C. D. V. D. și D. C. în contradictoriu cu intimații: creditoarea B.R.D. S.A. Sucursala Rm. V., debitoarea . și cu AFP Rm. V., în totalitate.
Respinge cererea de chemare în garanție a . formulată de debitoarea . și cererea de chemare în garanție a A. și a Ministerului Finanțelor Publice formulată de chemata în garanție ..
Admite excepția nulității titlului de proprietate al contestatorilor nr. 1614/26.06.2006, invocată de chemata în garanție ..
Admite cererea de intervenție în interesul apelantei . de intervenienta Asociația R. PAS.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Președinte Judecător
G. C. D. T. L.
Grefier
F. O.
Red.D.T.L. 16.01.2014/Tehnored. F.O. 16.01.2014
13 ex./j.f. M. Chirvăsiu
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 334/2013. Tribunalul SIBIU | Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 107/2013.... → |
|---|
