Contestaţie la executare. Decizia nr. 559/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 559/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 1984/306/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 559/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător D. T. L.
Judecător D. R. L.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe recurent M. A. D., recurent C. O. I. și pe intimat P. S. D., având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr. 3447 din 27.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Cauza se soluționează în completul de mai sus, față de împrejurarea că d-na judecător C. E. G. se află în delegație, ca urmare s-a procedat la includerea în componența completului de judecată a d-nei judecător D. R. L. din planificarea de permanență pe luna octombrie 2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. C. M. pentru recurentul M. A. D., lipsă fiind recurentul C. O. I. și intimatul P. S. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentanta recurentului M. A. D., av. C. M., depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță în sumă de 97 lei reprezentând plata taxei judiciare de timbru și înscrisuri, respectiv contract de cesiune, extras de CF și certificat de urbanism. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului M. A. D., av. C. M., susține recursul astfel cum a fost formulat în scris la dosar solicitând a se admite și a se modifica sentința primei instanțe în sensul respingerii contestației la executare și menținerea formelor de executare instituite în dosarul execuțional nr. 18/2012.
Invocă dispozițiile art. 304 pct.9 C.p.c. și arată că instanța a reținut eronat situația de fapt și a făcut o greșită aplicare a legii. Astfel arată că în mod greșit a fost respinsă atât excepția prescripției dreptului material la acțiune cât și excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului ignorând prevederile art. 399 C.p.c. În mod eronat instanța de fond a reținut că debitorul nu este titularul vreunui drept real ce poate fi supus executării silite or, obiectul executării silite îl constituie tocmai dreptul patrimonial de a executa o mansardă, drept notat în favoarea debitorului în CF precum și dreptul real asupra mansardei, care este la stadiul „la roșu”. Mai mult înscrierea în CF nu este constitutivă de drepturi câtă vreme această construcție există.
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 3447/2013 a Judecătoriei Sibiu s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al contestatorului și excepția lipsei calității procesuale active a acestuia, invocate de intimatul M. A. D.; s-a admis contestația formulată de contestatorul P. S. D. împotriva intimaților M. A. D. și C. O. I. și în consecință, s-a dispus anularea formelor de executare instituite în dosar execuțional nr. 18/2012 al B. G. C. E.; au fost obligați intimații, în solidar, la plata sumei de 1.579 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că referitor la excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, aceasta este neîntemeiată, deoarece contestatorul este beneficiarul unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare înscrisă în CF, motiv pentru care justifică un interes în promovarea prezentei contestații.
Prescripția dreptului la acțiune apare ca neîntemeiată deoarece această prescripție ar fi putut fi eventual invocată în cadrul acțiunii separate, de drept comun, pentru valorificarea promisiunii de vânzare cumpărare.
Pe fond,se reține că în temeiul sentinței civile nr. 1421 din 20.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ s-a pornit executarea silită în dosar 18/2012 al B. G. C. E., iar din publicația de vânzare comunicată contestatorului rezultă că obiect al executării silite imobiliare îl reprezintă: dreptul patrimonial de a executa o mansardă și mansarda construită pe două nivele cu șapte apartamente proprietatea debitorului.
Conform evidențelor de CF imobilul supus executării este înscris în CF_ Sibiu nr. top 4195/2/2/1/1; 4195/2/2/1/2 și este descris ca fiind livadă de 602 mp și livadă de 298 mp cu bl. 52, . . asupra imobilului sunt . terenului și o . persoane fizice asupra apartamentelor, ori debitorul nu este titularul vreunui drept real supus executării silite imobiliare, iar bunul supus executării nu există ca și obiect al vreunui drept real, care ar putea face obiectul unei execuții silite imobiliare.
De asemenea, instanța reține că, contestatorul a fost citat doar la faza finală a executării propriu-zise fapt ce nu acoperă viciul celorlalte acte de executare încheiate fără citarea acestuia.
În baza art. 274 C.p.c. intimații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 1.579 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimatul în contestație M. A. D. și C. O. I..
Recurentul creditor M. A. D. a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare, cu motivarea că instanța de fond a respins greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune al contestatorului, reținând că putea fi invocată în cadrul unei acțiuni separate, pentru că excepția prescripției este de ordine publică și poate fi invocată și în cadrul contestației la executare, iar soluționarea ei în această cauză nu implica administrarea unor probe suplimentare. De asemenea, greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active, întrucât, având în vedere prescripția dreptului material la acțiune, contestatorul nu mai justifică un interes legitim în exercitarea contestației la executare. Apoi, debitorul nu este titularul vreunui drept real ce poate fi supus executării silite, obiect al executării silite este dreptul patrimonial de a executa o mansardă și dreptul real asupra mansardei, care este construită, și poate fi supusă executării silite, iar existența dreptului de proprietate al debitorului, chiar neîntabulat în cartea funciară, este de necontestat. În al patrulea motiv de recurs se susține că instanța de fond a reținut greșit că contestatorul a fost citat doar la faza finală a executării propriu-zise, fapt ce nu acoperă viciul celorlalte acte de executare încheiate fără citarea acestuia, având în vedere că executorul a procedat întocmai conform art. 500 c.pr.civ.
Recurentul debitor C. O. I. a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare, cu motivarea că este prescris dreptul material la acțiune al contestatorului. Recurentul, deși a fost legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 97 lei, nu a achitat-o, motiv pentru care, potrivit art. 20 din L. 146/1997 instanța va dispune anularea recursului său ca netimbrat.
În ce privește recursul creditorului, acesta este întemeiat pentru considerentele ce urmează.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, reținem că în mod corect a fost respinsă de instanța de fond. Se susține că contestatorul nu mai are posibilitatea valorificării promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiate cu debitorul C. O. I., orice drept al său născut din acea convenție putea fi apărat în justiție în termen de 3 ani de la încheierea convenției, termen care s-a împlinit la 1.04.2012. Este adevărat că excepția prescripției dreptului material la acțiune este de ordine publică, însă aceasta nu înseamnă că poate fi invocat într-un litigiu în care nu se pune problema valorificării de către contestator a vreunui drept din acea convenție. Acesta a fost sensul în care instanța de fond a arătat că excepția putea fi invocată în cadrul unei acțiuni separate, de drept comun.
De asemenea, instanța de fond a respins corect excepția lipsei calității procesuale active, față de împrejurarea că, având notată promisiunea de vânzare-cumpărare în cf, justifică un interes în prezenta contestație la executare. Recurentul confundă excepția lipsei calității procesuale cu temeinicia sau netemeinicia cererii formulate, calitatea procesuală activă presupunând existența identității între persoana reclamantului și persoana care este indicată ca fiind titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
În ce privește al treilea motiv de recurs, reținem că din extrasul de carte funciară rezultă că debitorul C. O. I. este titularul drepturilor patrimoniale aferente apartamentelor 1-9, 11-15, 26-28, 30, 31, 33-35 precum și a unui drept de a edifica o construcție asuprta terasei acoperiș . pot face obiectul executării silite, indiferent dacă debitorul nu are întabulat în cartea funciară un drept de proprietate.
În ce privește al patrulea motiv de recurs, reținem că în mod greșit a constatat instanța de fond că contestatorul a fost citat în dosarul execuțional doar în faza finală, ceea ce nu acoperă viciul celorlalte acte de executare încheiate fără citarea acestuia. Contestatorul,în calitate de promitent cumpărător, care are notată în cartea funciară promisiunea de vânzare-cumpărare, neavând calitatea de debitor sau creditor nu trebuia să fie citat în cauză decât în faza în care a fost citat, nu la toate actele de executare silită. Astfel, potrivit art. 500 al.3 c.pr.civ. executorul judecătoresc este obligat să solicite biroului de carte funciară drepturile reale și alte sarcini care grevează imobilul urmărit, iar titularii acestor drepturi vor fi înștiințați despre executare și vor fi citați la termenele fixate pentru vânzarea imobilului. Ori în cauză, executorul judecătoresc a comunicat contestatorului publicațiile de vânzare-emise, însă acesta nu s-a prezentat la termenele stabilite pentru vânzare. Contestatorul nu este parte în executarea silită, ci este un terț, astfel că până la data la care executorul judecătoresc a fost informat de biroul de carte funciară despre existența promisiunii de vânzare-cumpărare notată în cartea funciară, nu trebuia citat în dosarul de executare silită.
Față de aceste împrejurări instanța constată că contestația formulată de contestatorul P. S. D. este neîntemeiată.
În consecință, potrivit art. 312 c.pr.civ. va admite recursul formulat de intimatul creditor M. A. D. și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge contestația la executare. Se vor menține dispozițiile din sentință referitoare la respingerea excepțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimatul din contestație M. A. D. împotriva sentinței civile nr. 3447/2013 a Judecătoriei Sibiu, pe care o modifică în parte în sensul că respinge contestația la executare formulată de contestatorul P. S. D..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de intimatul în contestație C. O. I. împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 31.10.2013.
Președinte, G. C. | Judecător, D. T. L. | Judecător, D. R. L. |
Grefier, S. E. |
red.D.T.L.3.12.2013
j.f.M.M.
tehn.S.E.3.12.2013
2 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 188/2013.... | Validare poprire. Decizia nr. 4/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
