Grăniţuire. Decizia nr. 336/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 8008/306/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 336
Ședința publică de la 23 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Judecător C. H.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind recursul formulat de recurenta reclamantă V. M. în contradictoriu cu intimații pârâți I. I., I. P. împotriva sentinței civile nr. 6503/05.10.2012 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta reclamantă V. M., reprezentantul intimaților pârâți ,av. B. D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință .
Recurenta reclamantă depune chitanță reprezentând diferența de taxă judiciară .
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea respectiv combaterea recursului.
Având cuvântul în susținerea recursului recurenta reclamantă V. M., solicită admiterea recursului, solicită să i se respecte suprafața de teren stipulată în contract, consideră că instanța și-a format o părere corectă întrucât la instanța de fond a avut loc și o cercetare la fața locului. Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Reprezentantul intimaților pârâți av. B. D., solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală . la această dată nu există două proprietăți distincte, ele urmează să fie create ca urmare a sistării stării de indiviziune . Față de data introduceri acțiunii consideră că în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil conform cărora partajul nu este constitutiv de drepturi, ci doar declarativ. Trebuie menționată și inexistența titlului executoriu. Consideră că varianta de partaj aleasă de instanță ar trebui acceptată de fiecare din părți întrucât reușește să întrunească toate criterii pentru o gospodărie țărănească din zonă de munte. Solicită respingerea recursului, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 6503/5.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta V. M. în contradictoriu cu pârâții I. I. și I. P. și în consecință:
S-a constatat că asupra imobilului înscris în CF_ R. nr. top. 8679/2/2/4 teren în suprafață de 1021 m.p. sunt proprietari, reclamanta în cotă de 3/8 părți și pârâții în cotă de 5/8 părți.
S-a dispus sistare de indiviziune asupra imobilului prin dezmembrarea acestuia în două corpuri funciare ,astfel:
-nr. top. 8769/2/2/4/1 teren în suprafață de 638 m.p. se atribuie pârâților.
-nr. top. 8769/2/2/42 în suprafață de 383 m.p. se atribuie reclamantei, conform variantei doi din suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expertul R. D., ce face parte integrantă din hotărâre.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF .
După compensarea cheltuielilor de judecată, pârâții au fost obligați să-i plătească reclamantei suma de 1238 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel instanța reține:
Reclamanta este proprietară asupra cotei de 3/8 părți din imobilul menționat iar pârâții asupra cotei de 5/8 părți. Aceștia au efectuat un partaj de folosință.
In cauză a fost efectuat un raport de expertiză de către expert R. D.. Acesta a făcut două propuneri de dezmembrare. Cu ocazia deplasării la fața locului instanța a ajuns la concluzia că imobilul este comod partajabil în natură datorită frontului mare pe care îl are la stradă.
D. o parte mică din teren poate fi folosită în mod normal deoarece partea din spate este în pantă.Ca atare varianta a doua este optimă pentru amândouă părțile deoarece le atribuie în mod proporțional în cotele lor de proprietate terenul de la stradă.
Față de acestea,în baza art.728 din C.civil de la 1865 și art.48 din Lg.7/.96 instanța va admite acțiunea.
In baza art.276 C.p.c, cheltuielile de judecată au fost compensate.
Impotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat în termen apel solicitând modificarea hotărârii în sensul stabilirii liniei de graniță dintre cele două proprietăți rezultate în urma sistării de indiviziune, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Din motivarea apelului se reține că instanța în mod nelegal a stabilit că linia de graniță pe aliniamentul C-B trebuie să respecte picătura streșinei, acordând un spațiu de 0,35 m pe întreg aliniamentul C-B.
Apelanta arată că pentru stabilirea stării de fapt și pentru pronunțarea unei hotărâri legale cu respectarea dreptului de proprietate a părților se impune a fi reținută adevărata stare de fapt care rezultă din probele dosarului.
In drept se invocă art.282 C.p.c. și art.274 C.p.c.
Intimații prin întâmpinarea depusă la fila 13 dosar ,solicită a se constata că prezenta cale de atac este apelul, solicită respingerea apelului cu cheltuieli de judecată întrucât solicitarea apelantei pentru stabilirea liniei de graniță este prematură, la ora actuală nu există două proprietăți ce urmează să fie create urmare sistării de indiviziune.
Față de varianta de partaj aleasă de instanță ,intimații arată că aceasta este cea mai apropiată de un deziderat ideal pentru o partajare în natură a unei gospodării țărănești situată într-un mediu natural specific, respectiv într-o zonă de munte.
Instanța califică prezenta cale de atac ca fiind recursul.
Analizând sentința atacată atât sub aspectul motivelor invocate și în condițiile art.304 ind. C.p.c. tribunalul constată ca fiind nefondat recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea pronunțată instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a dispus sistarea stării de indiviziune .
Față de probatoriul administrat varianta aleasă de instanță este cea corectă, fiind respectate în principal cotele de coproprietate.
Corespunde adevărului că instanța nu s-a pronunțat în mod expres asupra capătului de cerere privind grănițuirea ,dar această solicitare nu a mai fost susținută de reclamantă și dealtfel nici nu poate fi supusă analizei, anterior îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a unei cereri în acest sens.
Dealtfel, recurenta nu critică hotărârea instanței de fond în sensul dispozițiilor art.304 C.p.c. ci prezintă în mod detaliat o stare de fapt nesupusă analizei la prima instanță.
Pentru considerentele expuse, în condițiile art.312 (1) C.p.c. recursul astfel cum a fost formulat va fi respins ca nefondat.
Conform art. 274 C.p.c. recurenta va fi obligată să plătească intimaților suma de 900 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat justificat prin chitanța nr. 33/1.04.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta V. M. ,împotriva sentinței civile nr. 6503/2012 a Judecătoriei Sibiu pe care o menține.
Obligă recurenta la cheltuieli de judecată de 900 lei către intimații I. I. și I. P. .
Irevocabilă.
Pronunțată ,azi 23.05.2013 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. L. M. D. C. H.
Grefier,
M. M.
Red. M.D. 30.05.2013
C..M.M. 20.06.2013
2.ex.
J.F. N. F. jud Sibiu
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 217/2013. Tribunalul SIBIU | Partaj judiciar. Decizia nr. 595/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
