Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 329/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 2628/257/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 329/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
JUDECĂTOR E. D.
Grefier F. O.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe apelanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. și pe intimatul M. V., apel împotriva sentinței civile nr. 1524/2014 a Judecătoriei Mediaș, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Față de actele existente la dosar și întrucât apelanta reclamantă solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Mediaș reclamanta . Group SA a chemat în judecată pe pârâtul M. V. solicitând ca pe calea procedurii speciale a soluționării cererilor cu valoare redusă, instituită de art. 1025 și urm. Cod procedură civilă, să fie obligat la plata sumei de 698,22 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Prin sentința civilă nr. 1524/2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș s-a respins cererea formulată de reclamanta . Group SA, formulată împotriva pârâtului M. V. având ca obiect pretenții.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 1029 C. pr. civilă, soluționarea cererilor în această procedură derogă de la dreptul comun în sensul în care se desfășoară în întregime în camera de consiliu, de regulă, fără citarea părților și pe baza înscrisurilor depuse de părți, fără încuviințarea altor probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporționate față de valoarea cererii de chemare în judecată.
În cauză, reclamanta pretinde de la pârât suma de 698,22 lei, reprezentând onorariul avocațial din dosarul nr._/301/2010. Înscrisurile depuse de aceasta la filele 10-14 dosar, certifică faptul că în cadrul dosarului amintit, instanța a tranșat problema cheltuielilor de judecată la care reclamanta a fost îndreptățită să le primească în legătură cu procesul respectiv.
Suma pretinsă prin cererea de față în sumă de 698,22 lei, a fost facturată și achitată ulterior pronunțării sentinței. Astfel din înscrisul de la fila 10 dosar, rezultă că pentru suma de 659,78 lei a fost emisă factura nr._ la data de 08.11.2011, sentința fiind pronunțată anterior acestei date, în 26.10.2011, iar plata s-a efectuat în 16.12.2011 când hotărârea era deja definitivă. Diferența de 38,44 lei, de asemenea a fost facturată în luna mai 2014, plata fiind efectuată în 04.07.2014. Dispozițiile art. 31 din Legea 51/1995 se referă strict la raporturile dintre avocat și client, iar contractul de asistență juridică invocat – fila 18 dosar, are un obiect generic /fără nici o particularizare la dosarul amintit/ pentru care plățile se efectuau în mod cumulat – potrivit dovezii de la fila 11 dosar.
Prin urmare, pe de o parte reclamanta nu este îndreptățită a primi alte despăgubiri din moment ce, prin neatacare, a achiesat la soluția obținută și care se referă și la modul de stabilire a cheltuielilor de judecată, în integralitatea lor, și nu numai la taxa judiciară de timbru, în hotărâre neexistând nici o astfel de precizare, sau mențiune ori lămurire de acest fel, iar pe de altă parte, pretinsele cheltuieli se dovedesc a fi fost făcute în afara procesului avut, întrucât facturarea și plata sumei pretinse de 698,22 lei, s-a efectuat după ce procesul s-a finalizat, pronunțându-se sentința, respectiv după ce hotărârea devenise definitivă.
În consecință, lipsind legătura cauzală, între culpa procesuală a pârâtului reținută de instanță și plata ulterioară efectuată de către reclamantă, în condițiile în care pârâtul fusese deja obligat prin hotărâre la toate despăgubirile, inclusiv la cheltuielile de judecată făcute cu procesul respectiv, nu mai subzistă condițiile antrenării răspunderii sale civile delictuale, așa încât, cererea reclamantei s-a dovedit neîntemeiată, fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel se susține că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecata - onorariul de avocat - este reprezentat de culpa procesuala a pârtii care „cade in pretenții”.
În prezenta cauza sunt întrunite toate condițiile privind răspunderea civilă delictuală a pârâtului (fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate si vinovăția paratului constând in culpa procesuala a acestuia) fapt stabilit, in mod definitiv si irevocabil, prin hotărârea pronunțata de către Judecătoria Sector 3 București in dosarul_/301/2010.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat: „Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute in interesul procesual al clientului sau”.
În mod netemeinic instanța de judecata a considerat ca există autoritate de lucru judecat a sentinței data în dosarul_/301/2010 privește onorariul de avocat. Într-adevăr nu este admisibil ca o instanță să se pronunțe încă o data asupra a ceea ce alta instanța a decis deja. În schimb in cazul de fata nu suntem în aceasta situație deoarece instanța din dosarul_/301/2010 nu s-a pronunțat deloc asupra onorariului de avocat.
Nu se poate asimila pronunțarea asupra cheltuielilor de judecata constând în taxele de timbru cu pronunțarea asupra tuturor cheltuielilor de judecata. per a contrario o astfel de soluție înseamnă direct negarea dreptului de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Referitor la faptul că onorariul de avocat a fost achitat după pronunțarea sentinței nr._/26.10.2011 și de aceea trebuie respins, neexistând o legătură cauzală între plata onorariului și culpa pârâtului stabilită prin acea sentință, apreciază că o asemenea motivare nu poate rezista criticii.
Astfel, se susține că instanța da o apreciere eronată articolului 452 și interpretează greșit și aplică greșit legea, pretinzând ca data plații facturilor de onorariu de avocat aferente dosarului nr._/301/2010 ar fi trebuit sa fie anterioară soluționării irevocabile a acestui dosar, adică anterioare datei de 26.10.2011.
Textul invocat nu se referă la această ipoteză. Astfel, pentru ca o cerere în pretenții constând în onorariu de avocat să fie exigibila înseamnă ca onorariul avocațial să fie achitat și să existe această dovadă.
Data la care se plătește onorariul de avocat este o chestiune internă între părțile semnatare ale contractului de asistență juridică, iar faptul că la data la care dosarul nr._/301/2010 s-a judecat irevocabil onorariul avocațial nu era plătit încă de client, aceasta nu înseamnă ca acest onorariu nu poate fi solicitat pe cale separată prin altă acțiune în justiție.
Singura condiție necesară este aceea ca să fie plătit efectiv onorariul avocațial și să existe această dovadă de plată din care să rezulte legătura cu dosarul nr._/301/2010.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată a invederat instanței de judecata faptul ca onorariul avocațial solicitat a fost stabilit conform contractului de asistenta juridică nr._/30.06.2010, contract ce reglementează activitatea desfășurata ce reprezentanții convenționali, SCA C. & Asociații. Cuantumul onorariului avocațial solicitat pe cale separata în prezenta cerere a fost calculat conform art. 2 pct. 1 ce prevede modul de calcul și care se aplică pentru toate fazele procesuale.
Onorariul avocațial nu are caracter arbitrar sau discreționar ci a fost stabilit anterior prin însuși contractul de asistenta juridică, modul de calcul și facturare, fiind precis și clar explicate.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 452 NCPC deoarece se aplica numai în situația în care onorariul avocațial ar fi fost solicitat de partea care a câștigat procesul odată cu pretențiile deduse judecații fondului în cadrul dosarului nr._/301/2010.
În măsura în care instanța de judecata ar da o alta interpretare dispozițiilor art. 452 NCPC, s-ar ajunge automat la încălcarea dreptului de acces la justiție al apelantei și la adăugarea la lege, cu atât mai mult cu cat normele imperative legale și procedurale acorda dreptul oricărei persoane, fizice sau juridice, să își recupereze prejudiciul produs - în speță, onorariul avocațial pe cale separata, nefiind condiționat acest drept decât de respectarea termenului de prescripție extinctiva.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul apreciază ca nefondat apelul formulat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 274 cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, să plătească cheltuielile de judecată. Aceste dispoziții stabilesc principiul că partea care pierde procesul este obligată, la cererea părții adverse, sa suporte cheltuielile de judecată, având la baza culpa procesuală.
În cazul în care partea omite sa solicite cheltuielile de judecată în cursul procesului, ea este în drept sa le solicite pe cale separată, daca nu a renunțat la acest drept.
Așadar recuperarea, pe cale separată, a cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul altui litigiu este dependentă de întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: partea care solicită cheltuielile de judecată să fie partea care a câștigat litigiul; partea care a câștigat litigiul să dovedească împrejurarea că a făcut cheltuielile pe care le solicită.
Potrivit art. 998 cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Astfel, condițiile angajării răspunderii civile delictuale sunt: existența unui prejudiciu; săvârșirea unei fapte ilicite; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția persoanei care a săvârșit fapta ilicită.
La acestea se adaugă condiția rezultată din însăși rațiunea unei acțiuni de tipul celei de față: instanța care a soluționat litigiul în cadrul căruia și în legătură cu care au fost efectuate cheltuielile de judecată să nu fi statuat în vreun fel asupra pretențiilor reclamantului vizând recuperarea sumelor respective.
Prin urmare solicitarea cheltuielilor de judecată pe calea unei acțiuni separate este posibilă în două situații, respectiv atunci când nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată, sau deși au fost cerute instanța a omis a se pronunța asupra acestora.
În speță reclamanta a solicitat în cadrul dosarului nr._/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureștii cheltuieli de judecată, acestea fiind acordate în limita dovedirii respectiv taxa de timbru și timbru judiciar.
De altfel instanța nici nu putea să acorde onorariul de avocat întrucât pentru suma de 659,78 lei a fost emisă factura nr._ la data de 08.11.2011, sentința fiind pronunțată anterior acestei date, în 26.10.2011, iar plata s-a efectuat în 16.12.2011 când hotărârea era deja definitivă. Diferența de 38,44 lei, de asemenea a fost facturată în luna mai 2014, plata fiind efectuată în 04.07.2014.
Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, avocatul are dreptul sa asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în forma scrisă, iar pentru aceasta activitate avocatul are dreptul la onorariu, element care trebuie menționat obligatoriu în cuprinsul contractului de asistență juridică, conform art. 127 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat.
Așadar, cuantumul onorariului plătit de client avocatului său este stabilit prin contractul de asistenta juridică, iar depunerea în proces a originalului chitanței de plată a onorariului, emisa în baza contractului de asistență juridică, naște prezumția ca acesta este onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică pentru respectiva cauză.
Ori contractul de asistență juridică nr._/30.06.2010 depus la fila 18 are un obiect generic, fără nici o referire la dosarul în cauză.
Mai mult art. 2 din contractul de asistență juridică prevede clar modul de calcul și facturare a onorariului de avocat respectiv 10% + TVA calculate la valoarea pretențiilor solicitate, ce se va plăti în lei după înregistrarea cererii introductive.
Față de aceste considerente Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut că nu subzistă condițiile antrenării răspunderii civile delictuale, astfel că în baza art. 480 NCPC va respinge apelul ca nefondat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. împotriva sentinței civile nr. 1524/2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 .04. 2015
Președinte, D. T. L. | Judecător, E. D. | |
Grefier, F. O. |
Red. Tehnored. E.D. 13.05.2015
5 ex.
j.f. D. O.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 328/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 145/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
