Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 328/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 328/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 13592/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 328/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător E. D.
Grefier F. O.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe apelanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP SA și pe intimatul V. A. C., apel împotriva s.c. nr. 6298/2014 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Față de actele existente la dosar și întrucât apelanta reclamantă solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.6298/2014 a Judecătoriei Sibiu s-a respins cererea formulată de reclamanta . GROUP SA în contradictoriu cu pârâtul V. A. C..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 14.598/24.10.2011, definitivă și irevocabilă prin nerecurare la data de 28.11.2011, cererea reclamantei a fost admisă integral. Pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 2.034,15 lei, dobânzii legale aferente de la data de 7.11.2007 până la plata efectivă și cheltuielilor de judecată în cuantum de 218,68 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reclamanta a fost reprezentată convențional de un avocat din cadrul societății „C. & Asociații”. Onorariul aferent serviciilor avocațiale, acordat pentru redactare, asistență și reprezentare juridică în toate fazele procesuale, a fost stabilit prin aplicarea unui procent de 10% + TVA la valoarea pretențiilor solicitate, conform contractului de asistență juridică.
Reclamanta a achitat onorariul avocatului în două tranșe: 317,25 lei la data de 17.1.2012 și 17,25 lei la data de 4.7.2014, aspect ce reiese din coroborarea mai multor înscrisuri: ordin plată (f. 10), extras de cont nr. 656 (f. 11-12) și factură nr._/16.5.2014 (f. 13). Aceasta a arătat că prima suma reprezintă onorariul aferent debitului principal și accesoriilor calculate până la introducerea cererii, iar cea de-a doua constituie onorariul corespunzător dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii și până la data comunicării sentinței civile nr. 14.598/24.10.2011.
În practicaua sentinței civile nr. 14.598/24.10.2011 este consemnat faptul că reclamanta a fost prezentă la termenul de judecată prin avocat, respectiv că acesta din urmă a solicitat cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul avocațial, depunând la dosar dovada achitării sumei cuvenite reprezentantului convențional. Cu toate acestea, considerentele hotărârii judecătorești nu fac trimitere la onorariul de avocat („Față de cererea reclamantei și întrucât pârâtul a căzut în pretenții, în raport cu dispozițiile art. 274 C., instanța va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 218,68 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată.”). Totodată dispozitivul sentinței civile obligă pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 218,68 lei, reprezentând doar taxa judiciară de timbru și timbru judiciar (f. 14-15).
Instanța de fond reține că în cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate aferente procedurii speciale, atât în ceea ce privește domeniul de aplicare, cât și din perspectiva valorii cererii și că situația de fapt dedusă judecății atrage incidența instituției răspunderii civile delictuale.
În prezenta cauză, reclamanta a făcut dovada culpei procesuale a pârâtului din cadrul dosarului nr. 41._ și a efectuării cheltuielilor aferente onorariului avocatului, astfel cum rezultă din considerentele anterioare ale hotărârii, la secțiunea „în fapt”.
Cu toate acestea, instanța care a soluționat litigiul în cadrul căruia și în legătură cu care au fost efectuate cheltuielile de judecată a statuat deja asupra pretențiilor reclamantei. Astfel, cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului au fost solicitate în cadrul procesului respectiv, reprezentantul convențional al reclamantei depunând la dosar inclusiv dovada achitării acestora, astfel cum rezultă din practicaua sentinței civile nr. 14.598/24.10.2011. Faptul că instanța s-a limitat să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând doar taxa judiciară de timbru și timbru judiciar nu este o împrejurare care să legitimeze reclamanta în demararea procesului de față.
Reclamanta ar fi avut posibilitatea de a contesta soluția instanței pe calea recursului, în 15 zile de la comunicare, opțiune de care nu a înțeles să se prevaleze. Prin urmare, sentința civilă nr. 14.598/24.10.2011 a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare la data de 28.11.2011 și sub aspectul cheltuielilor de judecată.
În consecință, în baza art. 1.030 C., instanța a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Având în vedere că reclamanta este partea care a căzut în pretenții, instanța nu i-a acordat cheltuielile de judecată solicitate, nefiind întrunite prevederile art. 1.031 rap. la art. 453 C..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A., care a solicitat schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii civile formulate, cu motivarea că suma solicitată prin acțiune reprezintă parte din cheltuielile de judecată efectuate în dos. nr._/301/2010 al Judecătoriei Sector 3 București, pe care le solicită pe cale separată. Consideră că sunt îndeplinite toate condițiile prev. de art. 274 c.pr. civ. pârâtul având culpă procesuală în acel dosar, onorariul avocațial a fost calculat conform contractului de asistență juridică, iar instanța de fond, prin argumentarea existenței unei autorități de lucru judecat neagă posibilitatea recuperării onorariului de avocat de la partea aflată în culpă procesuală. Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat este reprezentat de culpa părții care cade în pretenții și sunt îndeplinite și toate condițiile răspunderii civile delictuale. Instanța de fond a nesocotit practica CEDO din care rezultă că pot fi acordate cu titlu de cheltuieli de judecată acele sume care în mod real și necesar au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu, respectiv acele cheltuieli care în mod real și necesar au fost plătite de partea care a câștigat procesul, ori caracterul real ține de justificarea ca onorariul de avocat să fi fost perceput într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, a precedat sau a fost contemporan cu acesta. Caracterul rezonabil presupune ca aceste cheltuieli să nu fie exagerate în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat și reputația celui ce acordă asemenea servicii. În dos. nr._/301/2010 instanța nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, astfel că nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat. Apoi, instanța nu și-a motivat soluția cu privire la suma de 17.25 lei, reprezentând partea din onorariu achitată ulterior pronunțării sentinței.
Apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Prin sentința civilă nr._/24.10.2011 pronunțată în dos. nr._/301/2010 pârâtul V. A. C. a fost obligat la plata de despăgubiri în favoarea reclamantei BCR Asigurări V. Insurance Group S.A și la cheltuieli de judecată de 218,68 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Deși reprezentantul reclamantei, avocat din cadrul SCA C. și Asociații, a solicitat obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat, consemnându-se că a depus dovada acestuia, instanța a obligat pârâtul doar la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în total 218,68 lei. Sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Reclamanta, în cererea formulată, arată că onorariul de avocat a fost achitat ulterior pronunțării sentinței civile nr._/2011, în două etape, respectiv suma de 317,25 lei, reprezentând 10% din valoarea debitului principal și a accesoriilor solicitate, și apoi diferența de 17,25 lei, susținând că această împrejurare nu are nici o relevanță, nefiind aplicabile disp. art. 452 c.pr.civ.
Într-adevăr, din actele dosarului rezultă că, deși în practicaua sentinței civile nr._/2011 s-a reținut că avocatul reprezentant al reclamantei a depus dovada achitării onorariului de avocat, onorariul a fost achitat după rămânerea irevocabilă a sentinței, parțial la data de 17.01.2012(suma de 317,25 lei), iar la data de 4.07.2014s-a achitat diferența de 17,25 lei.
Solicitarea cheltuielilor de judecată pe calea unei acțiuni separate este posibilă în două situații, respectiv atunci când nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată, sau deși au fost cerute instanța a omis a se pronunța asupra acestora.
În speță reclamanta, prin avocat, a solicitat în cadrul dosarului nr._/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureștii cheltuieli de judecată, fiind acordate taxa de timbru și timbru judiciar, nu și onorariul de avocat, deși s-a reținut în practicaua sentinței că s-a depus chitanța privind plata acestuia. În această situație, așa cum corect a reținut instanța de fond, partea avea posibilitatea să declare recurs împotriva sentinței prin care i s-au acordat cheltuieli de judecată, practic, doar parțial.
Cuantumul onorariului plătit de client avocatului său este stabilit prin contractul de asistenta juridică, conform art. 28 al.1 din L. 51/1995 și art. 127 al. 1 din Statutul profesiei de avocat, iar depunerea în proces a originalului chitanței de plată a onorariului, emisa în baza contractului de asistență juridică, naște prezumția ca acesta este onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică pentru respectiva cauză.
Ori contractul de asistență juridică nr. 243 025/30.06.2010 depus la fila 16 are un obiect generic, cu referire la dosarele în care clientul este parte, și nu are ca obiect în mod special dosarul nr._/301/2010.
Mai mult art. 2 din contractul de asistență juridică prevede clar modul de calcul și facturare a onorariului fix agreat de părți, de 10% + TVA calculat la valoarea pretențiilor solicitate, ce se va plăti în lei după înregistrarea cererii introductive pe rolul instanței, în termen de 5 zile de la data primirii facturii emise de SCA.
În cauza de față, un onorariu de 317,25 + 17,25 lei a fost achitat după rămânerea irevocabilă a sentinței civilă nr._/2011, deși în partea introductivă a acesteia s-a reținut că exista la acel moment dovada plății onorariului avocațial, iar reclamanta nu a făcut nici o dovadă că onorariul perceput a fost mai mare de 334,50 lei și că parțial a fost achitat la data pronunțării sentinței. Ca urmare, nu s-a dovedit cu certitudine că suma de 334,50 lei a reprezentat efectiv onorariul de avocat pentru dosarul nr._/301/2010.
Este greșită susținerea apelantei că instanța de fond a respins acțiunea pe argumentul existenței autorității de lucru judecat, pentru că instanța a avut doar în vedere considerentele din sentința civilă nr._/2011 referitoare la cheltuielile de judecată efectuate acolo, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, fără să susțină existența autorității de lucru judecat.
De asemenea, este greșită susținere apelantei că instanța de fond a nesocotit practica CEDO, pentru că așa cum ea însăși susține, acea practică are în vedere sumele care „în mod real și necesar” au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu ori în speță, cheltuielile reprezentând onorariul de avocat nu s-a dovedit a fi fost efectuate în timpul litigiului. Nu se pune problema caracterului rezonabil al onorariului de avocat câtă vreme nu acesta a fost motivul respingerii acțiunii reclamantei. Cu privire la diferența de 17,25 lei cu privire la care apelanta susține că instanța de fond nu s-a pronunțat, reținem că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la onorariul de avocat fără a face distincția între cele două sume achitate la date diferite, analizându-le pe amândouă din aceeași perspectivă.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, potrivit art. 480 c.pr.ci. va respinge apelul și o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. împotriva sentinței civile nr. 6298/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 .04. 2015
Președinte, D. T. L. | Judecător, E. D. | |
Grefier, F. O. |
Red. D.T.L 26.05.2015
Tehnored. F.O. 26.05.2015
5 ex.
j.f. A. G. L.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 329/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
