Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 462/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 462/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 462/2015
Ședința publică de la 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător E. D.
Grefier F. O.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe apelanții H. M. și H. I. și pe intimatul M. O., împotriva s.c. nr. 351/2014 a judecătoriei Săliște ,având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanți avocat L. B., pentru intimat avocat C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentanta apelanților depune declarația reclamantului intimat de renunțare la judecată, arată că apelanții pârâții au achitat întreg debitul solicitat, ca urmare consideră că cererea a rămas fără obiect.
Reprezentantul intimatului confirmă cele susținute de reprezentanta apelanților solicită a se lua act de renunțarea la judecată. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțarea față de declarația de renunțare la judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 351/2014 pronunțată de Judecătoria Săliște s-a admis cererea formulată de reclamantul M. O. în contradictoriu cu pârâții H. M. și H. I., având ca obiect ,,cerere cu valoare redusă" și în consecință:
Au fost obligați pârâții H. M. și H. I. să achite creditorului M. O. dobânda legală aferentă debitului reprezentat de echivalentul în lei la data plății al sumei de 16.000 euro, calculat începând cu data de 11.10.2012 și până la data de 1.07.2014, precum și dobânda legală aferentă sumei de 2622 lei, calculată începând cu data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 6687/2012 a Judecătoriei Sibiu și până la data de 1.07.2014, plus 1000 lei ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de judecată în prezenta cauză.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește obligarea pârâților la plata dobânzii legale calculate asupra debitului principal - echivalentului în lei la data plății al sumei de 16.000 euro, instanța a reținut următoarele: acest debit rezultă dintr-o sentință pronunțată de Judecătoria Sibiu sub nr. 6687/2012, la data de 11.10.2012. Prin această sentință s-a constatat că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de M. O. cu H. I. și M. s-a desființat din data de 15.07.2010, ca efect al pactului comisoriu stipulat, sens în care s-a constatat că M. O. achitase suma de_ euro și au fost obligați H. I. și M. să restituie lui M. O. suma de 16.000 euro, (1000 euro fiind deja restituiți, iar 10.000 reprezentând sumă stabilită cu titlul de clauză penală care reprezintă o evaluare anticipată a prejudiciului suferit de H. I. și M. pentru situația în care contractul nu se mai încheie din vina lui M. O.).
Instanța a constatat cu putere de lucru judecat că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de M. O. cu H. I. și M. s-a desființat din data de 15.07.2010, dată la care numiții H. I. și M. trebuiau să restituie sumele care exced clauzei penale în valoare de_ euro.
Prin urmare, instanța a constatat că la data de 11.10.2012 era deja scadentă plata sumei de 16.000 euro. Cum potrivit actelor de la dosar, plata sumei de 16.000 euro s-a realizat numai la data de 10.10.2014, debitorii datorează și dobânda legală aferentă echivalentului în lei al acestei sume.
Potrivit art. 1 alin. 3 din OUG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar: „Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.”
Potrivit art. 2 din OUG nr. 13/2011 - În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Debitorii nu au probat achitarea debitului principal – cei_ euro plătiți cu titlul de avans de reclamant atunci când a intervenit rezoluția de drept a contractului.
Pârâtul nu a depus formularul de răspuns în termenul legal deși cererea reclamantei i-a fost comunicată la data de 19.09.2014 (fila 26).
În ceea ce privește dobânda legală calculată raportat la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantului prin sentința civilă nr. 6687/2010, instanța a constatat că și această creanță reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, achitată mult după data exigibilității sale – data rămânerii definitive și irevocabile.
Critica formulată de pârâți a vizat nu doar perioada raportat la care s-a calculat dobânda pretinsă, dar și cuantumul dobânzii aplicate, invocându-se, greșita raportare la dobânda prevăzută pentru raporturile juridice cu element de extraneitate, ori, se arată în înscrisul depus la dosar de către pârâți, raportul juridic din care s-au născut creanțele asupra cărora este calculată dobânda nu au un element de extraneitate.
Potrivit art. 3 alin. 1 și 2 din OUG nr. 13/2011, „Rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României. Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.”
Potrivit arhivei BNR – www.bnr.ro/Raport-statistic-606.aspx. - rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României variază după cum urmează:
- 11.10.2012-3.05.2013 – 5,25%
- 3.05.2013-2.07.2013 – 5%
- 2.07.2013-6.08.2013 – 4,50%
- 6.08.2013-1.10.2013 – 4,25%
- 1.10._13 – 4,25%
- 11.10.2013 – 6.11.2013 – 4%
- 6.11.2013 – 9.01.2014 – 3,75%
- 9.01.2014 – 5.02.2014 -3,50%
- 5.02.2014 – 1.07.2014 – 3.25%.
Ori, așa cum rezultă din textele de lege de mai sus, și având în vedere cuantumul dobânzii aplicate de creditor sumelor datorate de debitori, instanța a constatat că s-au avut în vedere dobânzi mai mici decât cele care rezultau din acumularea ratei dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României. Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus cele 4 puncte procentuale, situație în care dobânda legală s-ar fi situat între 9,25% aferent intervalului de timp 11.10.2012-3.05.2013 și 7,25 %, aferent intervalului de timp de 5.02.2014 – 1.07.2014.
Reclamantul a calculat dobânda aplicând un procent de 6% în intervalul de timp 11.10._13, 5% în intervalul de timp 11.10.2013-1.07.2014 pentru debitul provenit din plăți cu echivalent în euro, și 5,25% în intervalul de timp 11.10._13, 5% în intervalul de timp 1.07-31.12.2013, respectiv 3,75% în intervalul de timp 1.01.2014-1.07.2014.
Potrivit art. 1025 Cod procedură civilă, procedura privind cererile cu valoare redusă are ca obiect realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani în cuantum maxim de 10.000 lei.
Astfel, procedura privind cererile cu valoare redusă este o procedură specială care necesită îndeplinirea unor condiții speciale de admisibilitate a cererii prin care se declanșează această procedură: creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani în cuantum maxim de 10.000 lei; în al doilea rând, creanța să nu-și aibă izvorul în domeniile prevăzute de art. 1025 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă; în al treilea rând, urmarea procedurii instituite de art. 1029 Cod procedură civilă.
Instanța a considerat îndeplinite în speță condițiile impuse de lege pentru admiterea cererii, având în vedere următoarele argumente:
În cadrul raporturilor juridice obligaționale, creditorului care invocă obligarea debitorului la îndeplinirea unei anume obligații îi revine sarcina de a dovedi existența creanței, respectiv a raportului juridic care a dat naștere dreptului său subiectiv.
Odată făcută această probă, pârâtul este obligat să iasă din pasivitate și în apărare să facă dovada fie a ineficienței raportului juridic obligațional în baza căruia creditorul își întemeiază dreptul său de creanță, fie a executării obligației invocată de către creditor.
Creditorul a făcut dovada raportului juridic care a dat naștere dreptului său subiectiv – sentința civilă nr. 6687/2012, potrivit căreia contractul s-a desființat încă din data de 15.07.2010 (fila 13).
Debitorul nu a făcut nici dovada ineficienței raportului juridic, nici a executării la timp a obligației sale de plată.
Obligarea pârâtului la plata dobânzilor pretinse corespunde prevederilor art. 1-3 OUG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești.
Față de considerentele de mai sus, instanța a admis cererea, a obligat pârâții la plata dobânzii legale, în cuantumul pretins de reclamant – (prin aplicarea principiului disponibilității, cuantumul pretins fiind inferior celui rezultat din aplicarea ratei corecte a dobânzii legale penalizatoare stabilite la nivelul ratei dobânzii de referință plus cele 4 puncte procentuale), începând cu pronunțării sentinței – 11.10.2012 (prin aplicarea principiului disponibilității) pentru dobânda aferentă echivalentului în lei al sumei de_ euro, respectiv începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței pentru dobânda aferentă cheltuielilor de judecată din sentință.
În privința cheltuielilor de judecată instanța a reținut următoarele: potrivit prevederilor art. 473 cod procedură civilă rezulta ca partea care cade în pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuieli de judecata. La baza obligației de restituire stă culpa procesuala a părții care a căzut în pretenții.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei după cum urmează: 800 lei onorariu avocat potrivit chitanței, 200 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței.
Având în vedere culpa procesuală a pârâtului și faptul că reclamanta a dovedit cheltuielile judiciare realizate, instanța a admis capătul de cerere și a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții H. M. și H. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Încheierea atacata cuprinde mențiuni contradictorii, în conținutul motivării și al dispozitivului, care nu pot fi aduse la îndeplinire.
Instanța reține în cuprinsul motivării faptul ca reclamantul a cerut o dobândă mai mica decât dobânda legală conform BNR.
În dispozitiv însă, instanța îi obligă la dobânda legală (deci la mai mult decât s-a cerut de către reclamant), potrivit chiar celor reținute de către instanța de fond.
Astfel, potrivit celor învederate anterior, prin încheierea atacată, instanța de fond a dat mai mult decât ce s-a cerut de către reclamant.
Chiar și în condițiile în care instanța de fond nu ar fi reținut aspecte contradictorii în cuprinsul încheierii, această cerere formulată de către reclamant nu putea fi admisă în condițiile în care din cuprinsul cererii și actele anexă nu rezultă cu certitudine cuantumul dobânzii solicitate de către reclamant.
Un alt aspect de nelegalitate îl constituie obligarea pârâților de către instanța de fond la plata contravalorii dobânzii aferentă debitului principal de la data de 11.10.2012 (data pronunțării sentinței nr. 6687/2012 și nu de la data rămânerii definitive a acesteia respectiv 05.12.20I2.
Data scadenței pentru plata sumei de 16.000 euro nu este data pronunțării sentinței ci, eventual, data rămânerii irevocabile a acesteia și anume 05.12.2012, aceasta fiind data la care sumele de bani au devenit exigibile.
Un alt aspect de nelegalitate îl constituie și faptul ca instanța nu a luat în considerare apărările formulate de către pârâți motivat de faptul ca nu au depus în termenul legal, răspunsul la cererea reclamantului, pe formularul de răspuns.
Cu toate acestea, potrivit dispozițiilor art. 1029 pct. 4 cod procedură civilă răspunsul nu trebuie să fie cuprins obligatoriu pe formular tip, putând fi dat prin orice mijloc adecvat, cu condiția respectării termenului de 30 de zile.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că la termenul de judecată fixat la data de 28.05.2015 reclamantul a invederat instanței că înțelege să renunțe la judecarea acțiunii.
Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil și față de manifestarea de voință expresă a reclamantului constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 406 Cod procedură civilă, instanța va admite apelul declarat de pârâții H. M. și H. I. împotriva încheierii civile nr.351/2014 pronunțată de Judecătoria Săliște, va lua act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii formulată în contradictoriu cu pârâții H. M. și H. I..
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâții H. M. și H. I. împotriva încheierii civile nr.351/2014 pronunțată de Judecătoria Săliște .
Anulează în tot încheierea atacată și procedând la o nouă judecată:
Ia act de renunțarea reclamantului M. O. la judecarea cererii formulată în contradictoriu cu pârâții H. M. și H. I. .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 .05.2015
Președinte, E. D. | Judecător, D. T. L. | |
Grefier, F. O. |
Red. Tehnored. E.D. 12.06.2015
6 ex.
A. D.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 98/2015.... → |
|---|
