Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 98/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 98/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 98/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător C. H.
Grefier L. A.
Pe rol se află judecarea cauzei minori și familie privind pe apelant F. M. și pe intimat V. D., având ca obiect exercitarea autorității părintești - apel împotriva sentinței civile nr. 2226/14.04.2014 a Judecătoriei Sibiu.
Cauza se soluționează în completul de mai sus, față de împrejurarea că d-na judecător D. R. L., titulară a completului de judecată, se află în concediu medical astfel că s-a procedat pentru data de 12 februarie 2015 la înlocuirea sa cu d-na judecător C. H. din planificarea de permanență din data de 12 februarie 2015 în completele de judecată Apel 3 și Recurs 3.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatului reclamant V. D., av. G. D. C., lipsă fiind părțile.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se da posibilitatea reprezentantului apelantei să se prezinte.
Instanța apreciază necesară lăsarea cauzei la a doua strigare a se da posibilitatea reprezentantului apelantei să se prezinte.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul apelantei, d-l av. V. F. și reprezentantul intimatului, av. G. D. C., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul intimatului depune la dosar înscrisuri, respectiv copia unor adrese emise de Consiliul Local al Mun. Sibiu- Serviciul Public de Asistență Socială și copia încheierii pronunțate la data de 22.09.2014 cu privire la îndreptarea erorii materiale strecurate în antetul sentinței civile. Comunică o copie a înscrisurilor și reprezentantului apelantei. Învederează faptul că apelanta s-a opus monitorizării relațiilor personale.
La întrebarea instanței reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului . Învederează faptul că susține motivele de apel cu excepția motivului prevăzut de încheierea de îndreptare a erorii materiale. Se arată că de la momentul încredințării și până în prezent nu au intervenit schimbări în statutul copilului care să determine reglementarea situației domiciliului. Învederează faptul că excepția lipsei de interes nu a fost soluționată de către instanța de fond. Precizează faptul că există o deteriorare a relațiilor dintre tată și copil și chiar personal s-a implicat pentru refacerea legăturii, dar copilul refuză orice legătură cu tatăl. Se arată că minorul a primit cadoul de sărbători de la tatăl său și s-a bucurat de cadoul primit. Solicită să fie un program într-un mediu controlat care să ducă la o reapropiere a copilului față de tată iar modalitatea stabilită de către instanța de fond nu corespunde interesului copilului. Totodată arată că este greu de stabilit dacă copilul este manipulat de mamă.
Solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate., fără cheltuieli de judecată. Învederează faptul că în mod brutal copilul este manipulat de către mamă. Se arată că mama lucrează la o companie farmaceutică și de multe ori a lăsat copilul singur. Totodată precizează faptul că partea adversă are o poziție ambiguă și nu a propus un alt program de vizitare.
Reprezentantul intimatului arată că chiar dacă sentința de la instanța de fond este executorie, intimatul nu a beneficiat de programul de vizitare tocmai pentru a nu periclita starea copilului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2226/2014 a Judecătoriei Sibiu s-a admis acțiunea reclamantului V. D. în contradictoriu cu pârâta F. M..
S-a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minorul B. I. ns. 11.04.2004 să fie exercitată de ambii părinți.
S-a stabilit ca locuința minorului să fie la domiciliul mamei.
S-a stabilit în favoarea reclamantului un program de vizitare al minorului cu luarea acestuia la domiciliul tatălui în prima și a treia săptămână din lună de vineri ora 16 până duminica ora 18; 7 zile în perioada 20.12.- 17.12. în anii pari, 7 zile în perioada sărbătorilor de Paști în anii impari; 30 zile în perioada 20 iunie – 20 iulie în anii pari și 30 zile în perioada 1.08.-31.08 în anii impari.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că:
Partile au fost sot si sotie, casatoria fiind desfacuta prin sentința civila nr. 353/2008 pronuntata de Judecătoriei Sibiu, iar minorul V. B. I. nascut la 11 aprilie 2004 fost incredintat paratei spre creștere si educare. Reclamantul arată că dorește păstrarea legăturii cu minora, dar întâmpină greutăți din partea paratei .
Art. 46 din L 71/2011 prevede că hotărârile privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor, divorțați înainte de . Codului Civil, pot fi modificate potrivit art. 403.
În conformitate cu prevederile art. 397 Noul cod civil instanța va decide ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată în comun de ambii părinți, fiind în interesul superior al minorului ca ambii părinții să-și asume responsabilitățile creșterii și educării acestuia .
În temeiul art. 400 al. 2 Noul Cod civil,, instanța va stabili locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic, respectiv, la mama .
Potrivit art. 401 Noul Cod civil părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul,deși nu mai exercită drepturile părintești,are totuși dreptul de a avea legături personale cu acesta ,precum și dreptul de a veghea asupra creșterii,educării și învățăturii, bineînțeles dacă prin aceasta nu este periclitată aducerea la îndeplinire a acestor măsuri .
Potrivit dispozițiilor art.17 din Legea nr.272/2004: “copilul are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu părinții, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-si cunoaște rudele si de a întreține relații personale cu acestea, precum si cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, in măsura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior. Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decât in cazurile in care instanța decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica,psihică,intelectuală sau morala a copilului.”Parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul nu poate fi exclus de la exercitiul drepturilor parintesti,unul dintre parinti exercitand singur drepturile parintesti numai daca celalalt parinte este mort, decazut din drepturile parintesti, pus sub interdictie sau in imposibilitate de a-si manifesta vointa.In speta, dreptul reclamanului de a avea legaturi personale cu copilul sau nu poate fi negat,fiind necesar sa-l poata vedea Conform art.17 alin.3 din Legea nr.272/2004, exercitiul dreptului reclamantului de a intretine relatiile personale cu copilul nu poate fi limitat decit daca au fost demonstrate convingator existenta unor motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica,mentala,spirituala ,morala sau sociala a copilului.
Minorul nu mai locuiește cu pârâtul de la vârsta de 4 ani, iar de la divorțul părților reclamantul a păstrat legătura cu acesta în cadrul unor întâlniri lunare, de două ori pe lună, de vineri până duminică . În ultima perioadă de timp reclamantul arată că această relație nu mai este posibilă și că întâmpină greutăți din partea pârâtei.
Instanța reține că pentru a fi posibila crearea si mentinerea legaturii afective specifice relatiei parinte-copil, parintele la care nu locuiește copilul trebuie sa beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului sau, astfel incat acesta să nu devina pur formal. Separarea intervenită între părți s-a reflectat asupra copilului, care a avut ca și consecință izolarea de tată. În prezent este nevoie de apropiere între tată și băiat, dar aceasta se poate realiza doar treptat prin comunicare, ceea ce îi va atenua sentimentul de abandonare și singurătate. In conditiile in care reclamantul prezinta suficiente garantii morale si materiale, manifesta interes pentru mentinerea relatiei cu minorul, programul solicitat de reclamant este justificat și permite o relatie reala si efectiva intre băiat si tatal sau, astfel incat sa nu fie afectat procesul de dezvoltare, proces ce presupune recunoasterea imaginii paterne si sentimentul de siguranta si autoritate conferite de prezenta paterna. Evidentul că tatăl trebuie să procedeze astfel încât să reclădească relația cu băiatul . Nu există nici un impediment pentru programul de vizitare solicitat, iar mama trebuie să înțeleagă că ,, acapararea,, doar de către ea a copilului nu este benefică . Mama trebuie să manifeste răbdare și înțelegere în această direcție .
Pentru aceste considerente va stabili în favoarea reclamantului un program de vizitare al minorului, prin luarea acestuia la domiciliul tatălui.
Împotriva sentinței a declarat în termen apel pârâta F. M. care a solicitat schimbarea hotărârii în parte sau nulitatea acesteia deoarece poartă o altă dată decât cea a pronunțării iar hotărârea constituie de fapt o încheiere.
Apelanta a invocat faptul că hotărârea nu poartă număr iar data acesteia ar fi fost 14.04.2014 și nu o constituie de fapt o hotărâre ci o încheiere astfel s-au încălcat prevederile art. 424 C..
S-a invocat nelegalitatea hotărârii/încheierii în ceea ce privește programul de vizitare a minorului deoarece chiar după pronunțarea acesteia reclamantul a încercat să o pună în practică, minorul opunându-se.
De asemenea intimatul s-a opus să-și dea acordul ca minorul să plece în G. în vacanță deși această vacanță era achitată.
În aceste condiții s/a arătat că relația dintre tată-copil nu numai că s-a că s-a reclădit ci s-a deteriorat complet.
Astfel că se apreciază că există o contradicție între motivarea instanței de fond și soluția dispusă.
Punerea în executare a hotărârii afectează grav interesele minorului respectiv stabilitatea și securitatea familiei.
În drept apelul nu a fost motivat.
Intimatul V. D. prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu există nulitate absolută ci o eventuală eroare materială.
Analizând apelul în limita motivului invocat cât și din oficiu instanța l-a găsit nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește nulitatea absolută invocată în ceea ce privește hotărârea atacată nu mai este fondată deoarece instanța de fond a îndreptat eroarea materială în ceea ce privește numărul hotărârii și data pronunțării acesteia prin încheierea din Camera de Consiliu din 22.09.2014 (f. 30 dosar apel).
În ceea ce privește al doilea motiv de apel vizând nelegalitatea programului de vizitare a minorului stabilit de către instanța de fond instanța îl va respinge ca nefondat.
Este de remarcat că programul stabilit de către instanța de fond este unul echilibrat care asigură o bună relaționare în timp între tată și minor și ocrotește interesele acestuia din urmă.
În schimb mama apelantă s-a opus și se opune și în prezent ca tatăl să reia legăturile părintești cu copilul său.
Aceasta a recunoscut la interogatoriul (f. 60 dosar fond) că tatăl apelant a luat concediu parental pentru creșterea minorului și că s-a ocupat îndeaproape de copil.
În cauză s-a făcut o legală aplicare a prevederilor art. 401 N. Cod civil și art. 17 din Legea nr. 272/2004 de către instanța de fond raportat la situația de fapt și în considerarea atitudinii exclusiviste materiale a apelantei pârâte.
Pentru toate aceste considerente în baza art. 480 NCpc se va respinge apelul declarat și se va păstra ca legală Sentința civilă nr. 2226/14.04.2014 a Judecătoriei Sibiu.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată intimatului deoarece la dezbaterea apelului nu le-a mai solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta F. M. împotriva Sentinței civile nr. 2226/14.04.2014 a Judecătoriei Sibiu pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2015.
Președinte, M. D. | Judecător, C. H. Pl. CM semnează cf. art. 426 alin. 4 NCpc Președinte M. D. | |
Grefier, L. A. |
red. M.D.20.02.2015
tehnored. L.A. 24.02.2015
4 ex./2015
J.F. M. P.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 462/2015. Tribunalul SIBIU | Ordin de protecţie. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
