Contestaţie la executare. Decizia nr. 113/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 2556/257/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 113
Ședința publică de la 13 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător V. C. D.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul L. Z., intimați L. P., L. I., E. J. T. O. N., având ca obiect, contestație la executare, împotriva sentinței civile nr.1451/2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, L. I. – fiul apelantului L. Z. – decedat, în calitate de mandatar, intimații personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depus la dosar un memoriu din partea intimaților; se înmânează un exemplar mandatarului apelantului care depune la dosar jurisprudență în materie, comunică un exemplar și intimaților; nu are alte cereri de formulat.
Intimații nu au alte probe. De altfel au formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă și note de concluzii, dar au preferat să se prezinte la termen.
Instanța, verificând mandatele de reprezentare, conform art.219 alin. 1 NCPC, constată că acestea sunt legale.
În ce privește competența materială și teritorială, față de disp. art. 131 (1) NCPC coroborat cu disp. art.95 pct. 1 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Părțile estimează durata procesului la ziua de astăzi.
Față de disp.art.238 NCPC, instanța estimează durata procesului la acest termen de judecată.
Constatând că părțile sunt legal citate și reprezentante, în baza art.327 NCPC, se trece la faza cercetării procesului.
La întrebarea instanței, părțile arată că nu au alte cereri de formulat, ori probe de administrat, de care instanța ia act, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Mandatarul apelantului critică hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate, redând oral motivele de apel formulate în scris, la dosar. Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în sensul schimbării hotărârii atacate, cu consecința admiterii contestației la executare în sensul anulării actelor de executare silită din dosarul execuțional al B. T. O.. Obiectul contestației reprezintă evacuarea contestatorului și a familiei sale din casa în care locuiesc. Invocă jurisprudența ÎCCJ mai exact decizia nr.169/2011 și decizia Trib. Sibiu, depuse astăzi la dosar, și anume faptul că această evacuarea nu se poate dispune decât în baza unei hotărâri judecătorești. Ca atare, similar tuturor proceselor de întabulare, nu se poate dispune evacuarea, ci doar această măsură extremă se poate da printr-un proces clasic prin care părțile pot invoca motivele ce pot stopa această soluție, adică un drept de retenție, etc. Solicită a fi avute în vedere răspunsul la întâmpinare și memoriile depuse în susținerea apelului.
Intimatul L. P., solicită respingerea apelului ca nefondat, să se observe că motivele de apel sunt netemeinicie și nelegale iar pe cale de consecință să fie păstrată hotărârea atacată, ca temeinică și legală. Învederează încă odată instanței că înțelege să-și mențină punctul de vedere și poziția cu privire la apelul declarat, conform celor arătate prin întâmpinare, în termen comunicată. De asemenea și prin cererea depusă la dosarul cauzei reprezentând note scrise la înțelege să își susțină toate actele, înscrisurile, hotărârile judecătorești rămase irevocabile depuse la dosar, inclusiv textele de lege pe care și-a fundamentat întâmpinarea. Consideră că cele relatate și susținute de apelant, la acest termen, sunt nefondate, solicitând a fi respinse urmând totodată a se avea în vedere faptul că actul de adjudecare este și act de proprietate și titlu executoriu, confirmă că toate astea sunt nefondate și nelegale.
Intimatul L. I. achiesează susținerilor formulate de fratele său L. P. solicitând a se observa că acest proces a început în anul 1993, apelantul nu a vrut să le plătească sultele și atunci au fost obligați să recurgă la executarea silită. Sunt sătui de faptul că sunt purtați pe drumuri de peste 20 de ani de apelant, acum reprezentat de fiul său, pur și simplu așa nu se mai poate. Au cerut doar să le fie plătite sultele. Susține în continuare sentința de la Mediaș ca fiind temeinică și legală. Solicită respingerea apelului.
În replică, mandatarul apelantului arată că în conformitate cu prevederile principiului tempus regit actum, și potrivit Decretului nr. 167/1958. orice titlu executoriu se prescrie în trei ani de zile de la data hotărârii.
INSTANȚA,
Prin sentința civilă nr. 1451/2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș, s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul L. Z., în contradictoriu cu intimații L. P. și L. I. privitor la actele de executare din dosarul execuțional nr. 416/2014 al B. T. O. N..
A obligat petentul la plata, către intimatul L. I., a sumei de 60 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
În data de 24.07.2014 numitul L. Z. a solicitat Judecătoriei Mediaș să dispună următoarele:
- suspendarea până la primul termen a executării silite pornite în cauza în dosarul
execuțional nr. 416/2014 a B. T. până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța;
- anularea și desființarea încheierii civile nr. 768/24.06.2014 prin care s-a
încuviințat executarea silită a titlului executoriu în cauză, ca fiind dată fără îndeplinirea condițiilor legale în materie;
- anularea și desființarea încheierii nr.416/16.07.2014 întocmită de executorul
judecătoresc T. de stabilire a sumei totale de plată de 3.148,33 lei, a somației în cauză din data de 17.07.2014 și a tuturor actelor de executare silită, ca fiind ilegal și abuziv întocmite;
- să se constate că a intervenit prescripția termenului de a cere încuviințarea
executării silite a titlului executoriu/procesul verbal de adjudecare al B. T. V. P.;
- să se constate inadmisibilitatea încuviințării cu executare silită a titlului
executoriu în cauză, care de fapt servește ca titlu executoriu pentru înscrierea în CF și pentru executarea și urmărirea diferitelor sulte de bani, nu și pentru evacuare.
În motivarea contestației, legal timbrată, petentul a arătat următoarele:
Prin acțiunea de succesiune declanșată de frații săi/intimații în cauză/ în anul 1992 imobilul situat în A. nr. 195 înscris în CF 287 i-a fost lui atribuit prin decizia Tribunalului M. nr. 1870/1999, iar intimaților, în compensație, alte două imobile situate administrativ tot în localitatea A., cele înscrise în CF 447 și 237. Tot aici s-a constatat că el a adus investiții proprii imobilului, aproape jumătate din valoarea totală ( 210 milioane vechi din totalul de aproximativ 484). Pe lângă aceasta a fost obligat și la plata anumitor sulte de bani către frații săi din Sibiu. Neavând posibilitatea să plătească aceste sume mari de bani, actualizate mereu de către executorul judecătoresc T. V. în dosarul execuțional nr. 205/2001, aceștia au scos ilegal imobilul la cumpărare și au valorificat imobilul la o valoare derizorie, de 8 ori sub valoarea de piață, ba chiar mai mică decât cea stabilită de instanță în anul 1999, în scopul de a fi adjudecat de frații săi în data de 25.05.2004 la sediul B. T. la o sumă de 255 milioane lei vechi, încheindu-se procesul verbal de adjudecare definitivă nr. 205/4.08.2004.
S-a mai arătat de către petentul /contestator că, încheierea nr. 768/24.06.2014 din dosarul_ este dată cu încălcarea condițiilor legale care reglementează titlurile executorii care pot fi încuviințate cu executare silită. Astfel, în dosarul execuțional 416/2014 titlul executoriu nu-l reprezintă o hotărâre judecătorească, ci un înscris, respectiv actul de adjudecare silită imobiliară. Acest înscris, care este un titlu executoriu, reprezintă, conform legii, titlu de proprietate, ține loc de contract, iar în baza lui se transferă dreptul de proprietate de la debitor la creditor. El servește la întabularea în CF, iar ca titlu executoriu al debitorului împotriva creditorului dacă acesta nu achită diferența de preț, cu care s-a cumpărat imobilul.
În cazul de față, acest titlu a fost îndeplinit în întregime, creditorii, la acea dată /frații săi/ s-au întabulat în CF pe baza acestui titlu de proprietate în data de 17.08.2004, conform încheierii de CF nr. 4153/17.08.2004, iar diferența de preț cu care au luat imobilul, sub valoarea sultelor lor, i-a fost poprită din pensie.
Petentul a mai susținut că acest titlu executoriu /procesul verbal de adjudecare/ nu stabilește o „obligație de a face”, de evacuare a debitorului din imobil, ci doar transferă dreptul de proprietate de la o persoană la alta, fiind evacuat ilegal din casa sa în baza unui titlu executoriu care nu prevede acest lucru în conținutul, motivarea ori în dispozitivul său.
Referitor la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, petentul arăta că au trecut mai mult de 3 ani de la data adjudecării, astfel că procesul verbal de adjudecare și-a pierdut puterea executorie.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art.711 și urm NCPC, 718 și următoarele NCPC.
În susținerea contestației a depus: somația din dosarul execuțional nr. 416/2014, încheierea nr.416/2014, încheiere civilă nr.768/24.06.2014, proces verbal adjudecare a dosarului execuțional nr. 205/2001, decizia civilă nr. 1870/1999 a Tribunalului M..
Prin întâmpinare (fila 35 dos. fond) intimații L. I. și L. P. au solicitat respingerea contestației ca nefondată arătând că actul de adjudecare este titlu executoriu împotriva debitorului, tocmai în ce privește eliberarea bunului adjudecat, posesia sa.
Referitor la prescripție, intimații au arată că în materia drepturilor reale termenul de prescripție este de 10 ani și nu de 3 ani, conf. prev. art. 705 alin.1 NCPC (art.405 Vechiul Cod de Procedură Civilă).
În ce privește primul capăt de cerere, suspendarea executării silite, instanța s-a pronunțat prin încheierile din 28.07.2014 și 24. 09.2014.
Pe fondul cauzei, la data de 4.08.2004, în cadrul dosarului de executare silită 205/2001 al B. T. V., numiții L. I. și L. P., creditorii în acea speță au adjudecat definitiv imobilul situat în localitatea A. nr. 195, jud. Sibiu, înscris în CF 287 A. Dumbrăveni, nr. top 1210, 1467/1196, 1469/1198 aflat în posesia debitorului L. Z..
După un număr de peste 200 de procese civile purtate între părți, în decursul a 10 ani, la data de 24.06.2014, prin încheierea din dosarul nr._, Judecătoria Mediaș a încuviințat executarea silită prin care adjudecatarii L. I. și L. P. solicită evacuarea numitului L. Z. din imobilul în litigiu. Titlul executoriu îl reprezintă actul de adjudecare din 2004, dosarul execuțional având numărul 416/2014 al B. T. și S..
Cererea de executare silită a fost formulată la data de 6.06.2014, iar actul de adjudecare definitiv este datat 4.08.2004.
Potrivit dispozițiilor art. 705 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.
În speță, titlul executoriu, actul de adjudecare 205/4.08.2004 constă în dobândirea unui drept real, dreptul de proprietate asupra unui imobil. Exercitarea acestui drept presupune ca proprietarul, pe lângă dobândirea proprietății din punct de vedere scriptic (actul de proprietate și întabularea în cartea funciară) să dețină posesia, să uzeze netulburat de bunul său.
Fiind vorba așadar de un act în materia drepturilor reale, termenul de prescripție pentru a cere executarea silită este de10 ani și trebuie calculat de la data adjudecării definitive. În speță, termenul nu s-a împlinit până la formularea cererii de executare, astfel că apărarea contestatorului este nejustificată.
Referitor la limitele executării, impuse de conținutul concret al titlului executoriu este fără putință de tăgadă că actul de adjudecare poate fi opus debitorului sau terțului dobânditor, ori altor persoane ce nu pot invoca un drept opozabil în condițiile legii. Acest aspect reiese clar din dispozițiile art. 852 lit. i Noul Cod de procedură civilă precum și dispozițiile art. 516 pct. 8 din Vechiul Cod de procedură civilă, în vigoare la momentul adjudecării. Posesia, fiind un atribut al dreptului de proprietate, trebuie să fie exercitată de către proprietarul tabular, ori tocmai dobândirea posesiei este de esența executării silite. Așadar, nu a fost reținută susținerea petentului că prin întabularea imobilului în cartea funciară intimații au executat actul de adjudecare și nu au dreptul să obțină posesia prin evacuarea debitorului.
Nici într-un caz nu s-a acceptat opinia că adjudecatarul ar trebui să deschidă o nouă acțiune pentru a obține evacuarea.
Față de aceste considerente, neexistând nici un alt motiv de nulitate a executării silite, instanța a respins contestația, ca nefondată.
Ca o consecință a acestei soluții, contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, avansate de intimatul L. I. și anume deplasarea acestuia cu autoturismul din Sibiu.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel L. Z. solicitând schimbarea ei, în tot, în sensul admiterii contestației la executare cu privire la actele de executare silită din dos. 416/2014 al B. T. O. N.; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că titlul executor contestat fiind un proces-verbal de adjudecare al unui imobil intocmit in 04.08.2004, potrivit disp. legale putea face doar obiectul unei cereri de intabulare, ceea ce s-a si făcut in data de 17.08.2004. Dupa 10 ani, titularii procesului verbal de adjudecare au cerut instanței incuviintarea pentru a solicita evacuarea subsemnatului din imobilul adjudecat, instanța incuviintand ilegal aceasta evacuare.
Cu ocazia contestației la executare pe care a formulat-o, a solicitat anularea si desființarea încheierii civile nr. 768/24.06.2014 prin care s-a incuviintat întregirea procesului verbal de adjudecare cu evacuarea si anularea incheierii civile nr. 416/16.07.2014 intocmita de executorul T., referitor la cheltuielile de executare in suma de 3.148 lei, intrucat nu exista chitanțe in acest sens nici la dosarul executorului, nici la cel comunicat instanței la cerere.
Ca motive, pe fondul contestatiei, a invocat 2 aspecte esențiale: primul, referitor la procesul verbal de adjudecare de instanță, cu dispoziția evacuării, și celălalt, vizând prescripția executării titlului de proprietate – procesul verbal de adjudecare, intrucât, de la data redactării a acestuia au trecut 10 ani, ignorandu-se legea aplicabila privitor la termenul de prescripție, care trebuia sa fie legea in vigoare la data nașterii titlului, adică de 3 ani, si nu legea in vigoare dupa 10 ani avandu-se in vedere principiul „tempus regit actum” potrivit căruia interpretarea unui act juridic si a oricarui raport juridic se va face conform legii in vigoare la data cand acesta se naște, si nu dupa o lege intrata in vigoare la cativa ani.
In acest sens a avut in vedere disp. al. 2 art. 6 Noul Cod Civil, potrivit cărora: „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.", cat si ale art. 15 al. 2 din Constituția României, citez:" Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile."
Instanța de judecata a respins contestația, cu motivația ca instanța de judecata are căderea sa completeze procesul verbal de adjudecare si cu o dispoziție privind evacuarea si de asemenea, la interpretarea termenului de prescripție se au în vedere dispozițiile Noului Cod civil, care prevăd în termen de 10 ani, pana la prescrierea executării procesului verbal de adjudecare si nu 3 ani cat prevede vechiul cod.
Motivarea instanței este eronata, atat sub aspectul limitelor de executare a unui proces verbal de adjudecare, cat si cu privire la legea aplicabila atunci cand se va cerceta termenul de prescripție.
Întotdeauna titlul executoriu se va executa in limitele dispozițiilor cuprinse in acesta. Procesul verbal de adjudecare sub aspect juridic, cuprinde aceleași elemente ca si un contract autentic de vanzare-cumparare. Ambele înscrisuri dau dreptul titularului sau sa ceara intabularea bunului imobil adjudect prin procesul verbal de adjudecare, sau bunul sau imobil cumpărat prin contract autentic de vanzare-cumparare. Pentru a nu se face confuzii privitor la evacuare in baza procesului verbal de adjudecare sau a contractelor autentice de vanzare-cumparare sau a unor hotărâri judecătorești care nu cuprind dispoziția evacuării, legiuitorul a prevăzut in art 887 al. 2 c.p.c. ca evacuarea dintr-un imobil, chiar daca exista o sentință judecătorească, se va putea face doar daca aceasta cuprinde si "obligația de evacuare a imobilul"". per a contrario, daca in cazul unei hotărâri judecătorești prin care se atribuie un imobil, evacuarea se va face doar daca in hotărâre este cuprinsa obligația de evacuare, cu atat mai mult evacuarea nu se poate face printr-un simplu proces verbal de adjudecare, care, nici pe departe nu are puterea juridica a unei hot. judecătorești, care va filtra întreg probatoriul de la dosar si chiar daca se va face dovada ca reclamantul este proprietar, se va analiza daca exista si temei juridic pentru evacuare, fiind intrunite toate condițiile prevăzute de lege.
Procesul verbal de adjudecare, la fel ca un contract autentic notarial de vanzare – cumparare, dă dreptul persoanei interesate sa ceara intabularea imobilului menționat pe numele persoanei titulare.
Se impune aceasta cenzura a instanței cu privire la depunerea extrasului CF intrucat nici acesta nu este suficient pt. evacuare. Ori în procesul civil de evacuare instanța verifică daca proprietarul CF nu a garantat cu imobilul anumite creante ale paratului, daca nu are contract de inchiriere cu acesta, daca nu exista un precontract de vanzare-cumparare, etc, situații de natura a bara evacuarea paratului din imobil, acesta invocând un drept de retentie in baza garanțiilor create de proprietar si care vor fi descoperite de instanța fíe prin datele înscrise la CF, fíe prin alte inscrisuri depuse de parat la dosar. Prin urmare, a încuviința completarea unui proces verbal de adjudecare cu evacuare, printr-o încheiere judecătorească, fara citarea părților, si care nu cercetează fondul, constituie o aventură juridică si este împotriva dispozițiilor exprese ale Legii, care prevăd, că evacuarea se va face numai pe baza de hotărâre judecătorească care cuprinde in dispozitiv in mod expres "dispoziția evacuării”.
Asupra prescripției executării procesului verbal de adjudecare, instanța considera ca se aplica legea noua, ceea ce incalca atat dispozițiile Vechiului cod civil cât și dispozițiile Constituției, si principiul tempus resit actum. Efectele procesului verbal de adjudecare sunt sub incidența legii sub care a luat naștere - vechea reglementare - motiv pentru care a solicitat admiterea excepției prescriptiei dreptului de a se cere incuviintarea cu executare silita a acestuia, deoarece trecând 3 ani procesul verbal si-a pierdut puterea executorie. Instanța de fond a confundat acest lucru cu cei 10 ani, timp in care procesul verbal de adjudecare se putea înscrie in CF, intabularea fiind o operațiune, iar incuviintarea cu executare silita, cu totul alta.
În drept, au mai fost invocate disp. art. 717, 470, 476 – 480, 453 NCPC.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
În întâmpinare s-a arătat că actul de adjudecare incheiat la data de 04.08.2004 in dos. ex, nr. 205/2001 a executorului judecătoresc T. V. P. reprezintă titlul de proprietate si titlu executoriu in favoarea adjudecatorului împotriva debitorului care are posesia imobilului,iar subsemnații creditori avem calitatea de adjudecatori in baza disp.art.516 Cod pr. civ. in vigoare la data respectiva. Totodată in conformitate cu art.632 al. l c.p.civ. executarea silita se poate face numai in temeiul unui titlu executoriu,iar potrivit disp.art.632 al.2 Cod pr. civ. constituie titlu executoriu, hotărârile judecătorești executorii, hotărârile definitive precum si orice alte hotărâri sau orice înscrisuri care pot fi puse in executare.
In categoria înscrisurilor care constituie titlu executoriu enumerate in textul arătat mai sus intra si actele de adjudecare conform disp.art.516 al.8 Cod pr. civ. in vigoare la momentul respectiv.
Rezulta așadar, cu privire la limitele executării impuse de conținutul concret al titlului executoriu, ca actul de adjudecare poate fi opus debitorului L. Z. sau oricăror alte persoane care nu pot invoca un drept opozabil in condițiile legii,aspect care reiese clar si din disp. art. 852 lit. i Noul Cod de procedura civila precum si disp.art.516 pct.8 Vechiul Cod de procedură civila in vigoare la momentul respectiv. Asa cum a stabilit si instanța de fond in mod legal si corect posesia fiind un atribut al dreptului de proprietate trebuie sa fie exercitata de proprietarul tabular ori tocmai dobândirea posesiei este de esența executării silite contestata de L. Zosîm in dosarul de fata. Așadar nu poate fi reținuta nici apărarea apelantului L. Z. in dosarul de fata precum ca evacuarea dintr-un imobil se poate face numai in baza unei hotărâri judecătorești daca dispozitivul acesteia cuprinde si obligația de evacuare. Mai mult, nu poate fi reținuta nici susținerea acestuia ca prin intabularea imobilului in cartea funciara intimații ar fi executat actul de adjudecare si nu mai aveau dreptul sa obțină posesia prin evacuarea apelantului din imobilul in discutie, situatie in care este nefondata si de neacceptat si opinia contestatorului ca intimații in calitate de adjudecatori ai imobilului, ar trebui sa deschidă o noua acțiune pentru a obține evacuarea.
Referitor la prescripția invocata de L. Z. in motivele de apel, intimații au formulat cerere de executare silita la data de 06.06.2014, iar actul de adjudecare definitiv este datat 4.08.2004. Potrivit disp.art.705 al. l Noul Cod procedură civilă in cazul titlurilor emise in materia drepturilor reale termenul prescripției este de 10 ani si nu de 3 ani asa cum susține apelantul, astfel ca si aceasta opinie este nefondata urmează ca instanța sa o respingă ca atare.
Intimații arată ca exista la dosarul cauzei extrasul de carte funciara in discuție prin care au dovedit ca s-au intabulat in cartea funciara nr. 287 A. Dumbrăveni top 1210; 1467/1196, 1469/1198, inscris pe care l-a avut in vedere si Judecătoria Mediaș atunci cand a pronunțat inch. civila nr. 768/24.06.2014 in dos. civ. nr._, prin care s-a dispus incuviintarea executării silite a obligației de evacuare a debitorului din imobilul situat in A. D-veni nr.195 jud.Sibiu inscris in Cf 287Alma D-veni, sens in care apar ca total neintemeiate si susținerile lui L. Z. cu privire la acest aspect.
Cat privește celelalte aspecte sesizate de L. Z. in apel, sunt simple speculații si afirmații nefondate care nu au nici o legătura cu obiectul dosarului de fata, apelantul neavând nici o dovada in susținerea acestor afirmații solicitând respingerea lor.
Apelantul nu a mai formulat răspuns la întâmpinare.
Ambele părți au redactat concluzii scrise.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi fondat pentru considerentele ce urmează:
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt și textele legale incidente, dar a dat, în parte, o interpretare greșită prev. art. 705 alin. 1 NCPC.
Potrivit acestui text „dreptul de a obține executarea silită se prescrie în 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani”. Cum actul de adjudecare ce stă la baza cererii de evacuare este emis la 4.08.2004, instanța de fond a concluzionat că creditorii sunt în termen să ceară evacuarea debitorului, L. Z., din imobilul adjudecat.
Termenul de prescripție de 3 ani rămâne un termen general, el urmărind a se aplica și în cazul cererii de evacuare, în temeiul actului de adjudecare atunci când bunul imobil este deținut de debitor și deci, evacuarea în temeiul acestui act este admisibilă, iar termenul de prescripție de 10 ani vizează exclusiv cererea de înscriere a dreptului dobândit prin licitație publică.
Drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară atunci când ele provin, între altele, din vânzarea silită (textul era la fel și sub imperiul Legii nr. 7/1996 și a art. 887 C. civil), dar titularul dreptului nu va putea dispune de el decât după efectuarea înscrierii.
Prin urmare, termenul de prescripție special de 10 ani vizează doar executarea silită a titlurilor în materia drepturilor reale, cererile personale, cum este și cea având ca obiect evacuarea, se prescriu din punct de vedere al executării, în termen de 3 ani.
Pe cale de consecință, se impune constatarea prescrierii dreptului de a cere evacuarea debitorului, pe calea executării silite, în temeiul actului de adjudecare din anul 2014, cu consecința anulării formelor de executare.
Nu pot fi primite celelalte critici ale apelantului vizând faptul că actul de adjudecare nu ar fi titlu executoriu împotriva debitorului, care deține bunul și că ar fi nevoie de un alt act executoriu în acest sens pentru a sta ca și temei al cererii de executare. Dispozițiile art. 852 lit. i sunt clare în acest sens.
Nu se impune nici anularea sau desființarea încheierii civile nr. 768/24.06.2014, prin care s-a încuviințat executarea, în procedura necontencioasă ce vizează încuviințarea executării silite, judecătorul nefiind în drept să verifice aspecte legate de prescripție, așa încât din această perspectivă sentința primei instanțe este corectă.
Ca urmare a celor deja menționate, se va admite și cererea de anulare a încheierii nr. 416/16.07.2014 dată de executorul judecătoresc T. O. N., de stabilire a cheltuielilor de executare, precum și anularea a celorlalte acte întocmite ulterior de executor, în condițiile în care s-a reținut a fi prescris dreptul de a cere executarea silită a actului de adjudecare în privința evacuării debitorului.
Nefiind în culpă procesuală, în temeiul disp. art. 451 NCPC, se va înlătura și obligația contestatorului de plată a cheltuielilor de judecată de la fond.
Reținând, însă, culpa procesuală a intimaților, în apel, tribunalul îi va obliga, în temeiul disp. art. 451 NCPC, la plata, în părți egale, a sumei de 44 lei cheltuieli de judecată în apel, către apelant, reprezentând cheltuieli de transport.
În temeiul disp. art. 45 din OUG nr. 80/2013, se va dispune restituirea, către apelant, a sumei de 27,50 lei taxă judiciară de timbru achitată în apel, ca urmare a admiterii apelului și a contestației la executare.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de contestatorul L. Z., împotriva sentinței civile nr.1451/15.10.2014, pronunțată de Judecătoria Mediaș, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul L. Z. în contradictoriu cu intimații: L. P. și L. I. și în consecință:
Anulează încheierea nr.416/16.07.2014, dată de executorul judecătoresc T. O. N. în dos. execuțional nr.416/2014, precum și celelalte acte de executare ulterior întocmite în acest dosar execuțional.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Înlătură obligația contestatorului la plata, către intimatul L. I. a sumei de 60 lei cheltuieli de judecată, la fond.
Obligă intimații L. P. și L. I., în părți egale, la plata către apelant a sumei de 44 lei cheltuieli de judecată parțiale, în apel.
Dispune restituirea, către apelant, a taxei de timbru în cuantum de 27,5 lei, achitată cu chitanța MMDFL_ PJ din 7.01.2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2015.
Președinte, Judecător,Grefier,
S. R. V. D. D. M.
red.VD/10.4.2015
tehn.red.DM/4.5.2015
ex.5; j. fond L. Alchidin
Jud. Mediaș
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul SIBIU | Validare poprire. Decizia nr. 122/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
