Contestaţie la executare. Decizia nr. 317/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 317/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 317/2015
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Judecător D. S. C.
Judecător A. E. B.
Grefier F. O.
Pe rol fiind judecarea apelului civil privind pe recurentul M. C. și pe intimat S.C. P. C. FILIALA BOCSA SRL, având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr. 4286 din 24.08.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent avocat S. V., lipsă fiind intimata S.C. P. C. FILIALA BOCSA SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către, după care;
Reprezentanta recurentului depune împuternicire avocațială
La întrebarea instanței, reprezentanta recurentului învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele invocate în scris. Concluzionând susține că taxa judiciară de timbru datorată a fost achitată încă din data de 13.08.2015, anterior termenului de judecată din data de 24.08.2015, așa cum s-a dovedit ulterior. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4286/2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._, instanța a anulat ca netimbrată contestația formulată de contestatorul M. C. împotriva intimatei . Bocsa SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contestația înregistrată sub nr._ la Judecătoria Sibiu contestatorul M. C. a solicitat ca în contradictoriu cu intimata S.C. P. Cranprep Filiala B. SRL, să se constate perimată executarea silită ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 212/2011 aflat pe rolul B. C. I. și să se dispună desființarea executării silite ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 212/2011 aflat pe rolul B. C. I., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat, în esență, că s-a început executarea silită în dosarul execuțional 212/2011 al B. C. I., în temeiul titlului executoriu reprezentat de B.O. . CRDZ3AK nr._ din 3.02.2011.
În dosarul de executare, mai sus arătat, la data de 23.09.2011 a fost emisă somația prin care i s-a pus în vedere contestatorului să achite în termen de o zi suma de 200.059,58 lei, iar în situația neîndeplinirii acestei obligații de plată urmează să se treacă la executarea silită a imobilului situat în Sibiu, . în CF_ Sibiu, nr. top 6200/14/2
Ultimul act de executare efectuat în cadrul dosarului de executare silită a fost în 8.10.2012, astfel că s-a invocat excepția perimării.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 989 C.p.c. și excepția netimbrării contestației la executare.
Intimata S.C. P. C. Reșița Filiala B. SRL a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată invocându-se excepția autorității de lucru judecat, excepția tardivității formulării contestației.
Instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 33(1) din O.U.G. 80/2013 potrivit cărora „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat cu excepțiile prevăzute de lege.
(2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C.p.c., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței…”
De asemenea, a reținut că potrivit art. 34 (2) N.C.p.c. „Dacă la momentul înregistrării cererii au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere, acțiunea va fi anulată în parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu au fosta achitată taxa judiciară de timbru”.
Prin rezoluția din 22.07.2015 instanța de fond a dispus citarea contestatorului cu mențiunea să achite 1000 lei taxă timbru sub sancțiunea anulării contestației.
Cum, la dosar s-a depus o cerere de către contestator prin care s-a solicitat judecarea pricinii și în lipsa părților și cum nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru aferentă contestației de 1000 lei conform art. 10 din OUG 80/2013, instanța de fond a dispus anularea contestației ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și motivat a declarat recurs contestatorul M. C. solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac a arătat că prin acțiunea formulată a solicitat constatarea perimării executării silite din cadrul dosarului execuțional nr. 212/2011, apreciind, astfel că se află în prezența unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, motiv pentru care calea de atac incidentă este recursul și nu apelul.
Apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. raportat la art. 304 ind. 1, în sensul că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul unei greșeli, având în vedere că urmare citației din data de 22.07.2015, s-a conformat obligației de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei, depunând dovada achitării la data de 13.08.2015, anterior termenului de judecată din data de 24.08.2015, astfel că la termenul de judecată, taxa de timbru era achitată.
În drept a invocat art. 304 pct. 9 C.proc.civ. raportat la art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
Intimatul C. P. C. Reșița Filiala B. SRL a formulat întâmpinare (f. 10) prin care a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată, apreciind sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
În motivarea în fapt a arătat că apelantul contestator și-a exercitat drepturile contrar bunei credințe, abuzul de drept manifestându-se sub forma promovării unei contestații la executare nefondată, pe care deși nu o timbrează, formulează calea de atac împotriva sentinței, pentru a o pune în dificultate pe partea adversă. Se mai arată că apelantul nu face dovada susținerilor sale referitoare la plata taxei judiciare de timbru și chiar dacă ar fi reale nu ar justifica netemeinicia și nelegalitatea hotărârii întrucât taxele se plătesc anticipat iar neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii. Și în ipoteza în care contestatorul ar fi depus la dosar la data de 13.08.2015 taxa de timbru aferentă, acesta nu s-a conformat dispozițiilor legale imperative care prevăd că partea are obligația de a transmite instanței dovada achitării taxei în termen de 10 zile de la primirea comunicării instanței.
Intimatul mai arată că în speță sunt îndeplinite elementele abuzului de drept procesual prevăzute de actuala reglementare, respectiv cel de natură subiectivă, constând în exercitarea dreptului cu rea credință în scopul de a-l șicana pe adversar, și cel de natură obiectivă, exprimat în deturnarea dreptului de la finalitatea social economică pentru care a fost recunoscut și garantat juridicește titularului său. Invocă și dispozițiile art.15 din Constituție și art. 1353 C.civ. și arată că jurisprudența a calificat abuzul de drept ca fiind o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, în speță acțiunea contestatorului fiind promovată printr-un abuz de drept procesual. În aceste condiții apreciază că se impune sancționarea contestatorului prin refuzul concursului forței de constrângere a statului, iar pe de altă parte prin obligarea acestuia la daune interese și cu amendă judiciară conform art. 12 C.proc.civ.
În drept a invocat dispozițiile C.proc.civ. și ale C.civ.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, raportat la probele administrate, tribunalul constată că recursul de față este fondat pentru următoarele:
În mod eronat prima instanță a anulat cererea de chemare în judecată pentru lipsa timbrajului.
Din actele dosarului de fond rezultă că apelantul constatator a depus la data de 13.08.2015, prin registratura instanței, chitanța nr._/12.08.2015 privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei pentru soluționarea cererii ce face obiectul dosarului nr._, număr ce a fost indicat în cuprinsul adresei de depunere a taxei. După cum rezultă din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 15.09.2015 de grefierul arhivar al Judecătoriei Sibiu, dovada achitării taxei de timbru, deși a primit viza judecătorului pentru a fi depusă la dosarul cauzei, nu a fost cusută pentru termenul din 24.08.2015, ci a fost găsită între documentele pregătite pentru dosarele cu termen de judecată din 24.09.2015.
Faptul că această dovadă nu a fost atașată dosarului pentru a fi luată în considerare de instanță, nu poate fi imputat contestatorului care și-a îndeplinit până la termenul de judecată obligațiile puse în sarcina sa. Tocmai de aceea, Tribunalul apreciază că în speță nu sunt întrunite elementele abuzului de drept procesual susținut de intimat, întrucât soluția pronunțată nu poate fi justificată de atitudinea procesuală adoptată de parte, care s-a conformat obligațiilor impuse de instanță, iar în lipsa culpei, sancțiunea anulării prevăzută de dispozițiile art. 197 C.proc.civ. nu poate fi primită.
Este adevărat că potrivit acestor dispoziții dovada achitării taxei de atașează cererii de chemare în judecată. Însă, aceste dispoziții trebuie interpretate prin coroborare cu prevederile art. 33 al. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 potrivit cărora, în cazul în care cererea nu este timbrată, instanța are obligația de a-i pune în vedere reclamantului obligația de a achita taxa aferentă și numai în caz de neconformare intervine sancțiunea anulării. Or, în speță, contestatorul și-a îndeplinit obligația, dar dintr-o eroare a instanței, dovada achitării taxei nu a ajuns la dosarul cauzei până la momentul pronunțării, condiții în care se impune admiterea căii de atac.
Întrucât prima instanță a soluționat litigiul fără a cerceta fondul cauzei, împrejurare ce atrage aplicarea prevederilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, în temeiul art. art.3041, 312 alin.1 și 5 Cod de procedură civilă, Tribunalul va admite ca fondat recursul declarat și va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, urmând ca în rejudecare, instanța de fond să administreze toate probele ce se impun în vederea soluționării cauzei și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de contestatorul M. C. împotriva sentinței civile nr. 4286/24.08.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2015.
Președinte Judecător Judecător
E. D. D. S. C. B. A. E.
Grefier
F. O.
Red. Tehnored. B.A.E.
05.01.2016 / 2 ex.
j.f. M. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 207/2015. Tribunalul SIBIU | Obligaţie de a face. Decizia nr. 339/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
