Contestaţie la executare. Decizia nr. 353/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 700/787/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 353/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător D. R. L.
Grefier L. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe apelant S.C. N. S. S.R.L. și pe intimat DIRECȚIA G. ANTIFRAUDĂ FISCALĂ -DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 2 C., intimat D. B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU - COLECTARE CONTRIBUABILI MIJLOCII SERVICIUL executare SILITĂ, intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect contestație la executare – apel împotriva sentinței civile nr. 427/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Avrig.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta apelantei ., av. C. M., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La întrebarea instanței reprezentanta apelantei contestatoare arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta apelantei contestatoare solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare pentru motivele arătate în cererea de apel. Totodată arată că nu există dispoziție legală cu privire la verificarea unui colaborator de afaceri. Arată că nu este corect să sufere apelanta având în vedere faptul că aceasta și-a îndeplinit toate obligațiile fiscale.
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 427/2014 a Judecătoriei Sibiu s-a respins contestația la executare și cererea de suspendare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimatele în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR ANTIFRAUDA FISCALA -DIRECȚIA REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA 2 CONSTANTA , DIRECTIA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV –ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE SIBIU-COLECTARE CONTRIBUABILI MIJLOCII –SERVICIUL EXECUTARE SILITA, și ANAF BUCURESTI.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că:
În urma controlului efectuat de angajații DIRECȚIEI REGIONALE ANTIFRAUDA FISCALA 2 CONSTANTA au fost constatate obligații de plată în sarcina contestatoarei în sumă de_,54 lei, sume înscrise în procesul- verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/2014.
La data de 10.06.2014 intimata DIRECȚIA G. A FINANȚELOR ANTIFRAUDA FISCALA -DIRECȚIA REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA 2 CONSTANTA a emis decizia nr._/2014 de instituire a măsurilor asigurătorii, în baza art. 129 din OG nr. 92/2003, apreciind că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă sau risipească patrimoniul.
Motivul dispunerii măsurilor asigurătorii este, așa cum rezultă și din decizia de instituire, faptul că în urma controlului efectuat de către echipa de inspecție fiscală, în vederea clarificării situației de fapt fiscale cu privire la tranzacțiile imobiliare efectuate de contestatori, s-au stabilit creanțe față de bugetul de stat în valoare de_ lei ( TVA ) și_ lei (impozit pe profit ).
Prin contestația la executare, contestatoarea solicită anularea deciziei menționate mai sus și a măsurii asiguratorii, motivat de faptul că intimatele nu au împotriva ei o creanță certă lichidă și exigibilă.
Conform art. 129 alin. 3 C. p. fiscală măsurile asiguratorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță,iar transformarea măsurii asiguratorii în măsură executorie are loc doar la individualizarea creanței.
Potrivit art. 129 alin.4 din O.G. nr. 92/2003, măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
Scopul instituirii măsurilor asigurătorii este dat de alin.2 al aceluiași articol, care prevede că se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Contestatorii susțin că intimatele nu a făcut dovada condițiilor necesare pentru instituirea măsurilor asigurătorii, neinvocând nici un motiv de nulitate a decizie de instituire nr._/2014 si a procesului- verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/2014 .
Analizând actele dosarului, instanța apreciază că intimata a apreciat în mod corect că există pericolul ca debitorii să își ascundă sau risipească averea, având în vedere cuantumul mare al sumelor datorate bugetului de stat, precum și faptul că aceasta deține în proprietate imobile pe care le poate înstrăina până la momentul trecerii la colectarea efectivă a sumelor datorate.
Potrivit art.9 OG 92/2003 organul fiscal este îndreptățit, să aprecieze în limitele atribuțiilor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.
În cauză, prin însăși contestarea măsurilor asiguratorii contestatoarea încearcă sustragerea de la achitarea creanței datorate bugetului consolidat al statului reprezentând impozit pe profit și TVA în valoarea de_,54 lei.
Potrivit art.142 Cod procedură fiscală, executarea silita, se face mai intai asupra bunurilor mobile sau imobile care nu sunt folosite direct în activitatea care constituie principala sursă de venit a debitoarei și, abia în lipsa unor astfel de bunuri, se trece la indisponibilizarea bunurilor folosite în activitatea ce constituie sursa de venit.
In cererea aflata la fila 36 contestatoarea a indicat toate bunurile mobile si imobile ale ei cu precizarea ca toate sunt folosite in activitatea sa si constituie principala sursa de venit.
Instanța constata ca raportat la obiectul de activitate al contestatoarei - transport rutier de mărfuri – in mod corect masurile asiguratorii au fost luate doar asupra terenului si construcțiilor, astfel incat i s-a permis acesteia sa-si continue activitatea de transport . Daca nu ar fi fost asa, intimata ar fi luat masurile asiguratorii asupra autovehiculelor care ii sunt necesare contestatoarei pentru desfasurarea activitatii de transport, in speta mijloacele de efectuare a transportului.
Împotriva sentinței a declarat în termen apel contestatoarea . care a solicitat schimbarea sentinței și admiterea contestației la executare.
Apelanta a invocat nelegalitatea sentinței arătând că:
-decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/10.06.2014 nu este motivată neindicându-se existența pericolului de risipire a patrimoniului;
-pericolul sustragerii de la executare nu există deoarece își desfășoară activitatea chiar în imobilele sechestrate;
-creanța pentru care s-a instituit sechestrul de 1.246.762 lei este o sumă estimativă și nu i s-a comunicat vreo decizie care să stabilească creanța certă.
Ca atare, se arată că s-au încălcat prevederile art. 129 alin. 5 Cod procedură fiscală iar instanța de fond a respins nejustificat solicitarea de efectuare a unei expertize contabile care să lămurească existența vinovăției apelantei și prejudiciul estimat.
În drept s-au invocat prevederile art. 466, 470, 476 C..
Intimatele AJFP Sibiu și ANAF prin întâmpinare au solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul în limita motivelor invocate instanța l-a găsit nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/10.06.2014 a ANAF – Direcția G. Antifraudă Fiscală – 2 Cosntanța s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului C1 și C2 pentru suma de 1.870.143,54 lei.
S-a încheiat și procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/20.06.2014.
Măsurile asigurătorii s-au instituit deoarece contestatoarea apelantă N. S. SRL a beneficiat de circuitul economic fictiv coordonat de C. G. A. pentru care s-a estimat un prejudiciu total adus bugetului de stat de 20.000.000 lei.
În ceea ce privește motivul de apel vizând necertitudinea creanței pentru care s-a instituit măsura asigurătorie acesta este neîntemeiat.
Conform art. 129 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, ca atare fondat instanța de fond nu a administrat proba expertizei contabile.
Nu se poate reține motivul de apel vizând nemotivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii aceasta deoarece din chiar cuprinsul acesteia rezultă că organul fiscal și-a motivat măsura prin faptul că în perioada 2011 – 2013 apelanta contestatoare a desfășurat tranzacții comerciale cu societăți care au un comportament fiscal specific firmelor de tip „fantomă”, respectiv cu ., . și Dumrot Business SRL.
Astfel apelanta și-a înregistrat în evidența contabilă facturi de la societăți comerciale care nu funcționau la sediul declarat, nu figura cu angajați astfel că prin înregistrarea tranzacțiilor nereale în evidența contabilă s-a produs diminuarea profitului impozabil și a TVA-ului de la plata bugetului general consolidat.
Pericolul înstrăinării patrimoniului de către apelantă a fost justificat de către organul fiscal prin cuantumul mare al sumelor estimate ca obligații de plată la bugetul de stat, iar sarcina probei în dovedirea neînstrăinării patrimoniului revenea apelantei conform art. 1169 Cod civil.
Se poate reține de către instanța de apel că în speță apelanta pentru a se preveni instituirea unor măsuri asigurătorii dar și pentru a se putea înstrăina patrimoniul nu a întabulat imobilele sale pentru care s-a instituit sechestrul asigurător, în acest sens existând la dosarul de la fond doar procesul verbal de recepție finalizare lucrări din 2012 (fila 18,19).
Ca atare, fondat instanța de fond a menținut măsurile asigurătorii, pericolul ca debitorul să se sustragă sau să înregistreze datorii estimate la 1.246.762 lei iar dezechilibrul din patrimoniul contestatoarei apelante conduce la existența stării de insolvabilitate motiv pentru care în baza art. 480 NCpc coroborat cu art. 129 din O.G. nr. 92/2003 se va respinge apelul declarat de . și se va păstra ca legală sentința civilă nr. 427/2014 a Judecătoriei Avrig.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta . împotriva Sentinței civile nr. 427/2014 a Judecătoriei Avrig pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2015.
Președinte, Judecător,
M. D. D. R. L.
Grefier,
L. A.
RED.D.R.L.
Tehnored. L.A.
J.F.N. P. V.
5 ex./07.05.2015
| ← Evacuare. Decizia nr. 276/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 345/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
