Grăniţuire. Decizia nr. 441/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 441/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 1335/306/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 441/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
Președinte V. C. D.
Judecător S. R.
Grefier A. F. A.
Pe rol fiind amânarea de pronunțare a cauzei civile privind pe apelant S. M. și pe intimat V. E. A., intimat C. E., intimat S. A., intimat A. M., având ca obiect grănițuire împotriva sentinței civile nr. 2869/2014 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 20.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.05.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
1.Prin sentința civilă nr. 2869/16.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a admis acțiunea principală formulată de reclamanta V. E. A., în contradictoriu cu pârâta S. M., ca întemeiată.
S-a respins acțiunea reconvențională formulată și precizată de pârâta-reclamantă reconvențională S. M., în contradictoriu cu pârâții reconvenționali V. E. A., C. E., și A. M..
S-a stabilit linia de graniță între imobilul teren proprietatea reclamantei situat în ., . și înscris în CF nr._ R. nr. top. 411/8 și imobilul teren proprietatea pârâtei S. M., situat în . b, . și înscris în CF_ R. nr. top. 411/7/1/2 și 411/7/2/2 pe aliniamentul C – B, în linie dreaptă în suprafață de 61, 87 m, evidențiată cu linie roșie în anexa 5, conform raportului de expertiză tehnică topo ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligă pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 1496 mp, reali 1485 mp, din care suprafața de 332 mp este evidențiată în anexa 6 a expertizei așa cum a fost stabilită linia de graniță, respectiv întregul imobil teren proprietatea reclamantei, înscris în CF_ R. nr. top. 411/8, ocupat abuziv de către pârâtă.
A fost obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în cuantum de 1023, 94 lei, reprezentând ½ din taxa timbru și onorariu expert.
A fost obligă pârâta la plata sumei de 488, 88 lei către stat, reprezentând ½ din taxa de timbru de care a fost scutită reclamanta prin admiterea cererii de ajutor public.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 1446 mp situat în . și înscris în CF_ .. 411/8, teren pe care l-a dobândit prin contractul de donație încheiat la data de 22.01.2013 de la mama sa, care la rândul ei l-a cumpărat de la S. A. la data de 27.09.2012. Pârâta a ocupat acest teren, terenurile nefiind în prezent îngrădite. S-a încercat soluționarea amiabilă a acestei probleme, însă pârâta a refuzat categoric eliberarea acestui teren, urmând ca prin hotărâre judecătorească să se stabilească linia de graniță dintre proprietăți și obligarea pârâtei de a lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de teren ocupată abuziv.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 555, 560, 561 NCC, art. 274 C. pr. civ.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză topo.
S-au anexat contract vânzare-cumpărare, contract donație, certificat fiscal, adeverință Primăria R., taxă timbru, delegație avocat ( f 4-11).
Acțiunea a fost legal timbrată, fiind admisă în parte cererea de ajutor public prin încheierea din 15. 03. 2013, iar taxa de timbru a fost redusă cu 50%.
Prin întâmpinare ( f 15-17), pârâta a solicitat respingerea acțiunii, iar prin cerere reconvențională a solicitat, în contradictoriu cu pârâții reconvențională V. E. A., C. M. și Schimdt A.:
- Anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 939/27. 09. 2012 încheiat între Schimdt A. și C. E. având ca obiect imobilul înscris în CF_ R. nr. top. 411/8;
- Anularea contractului de donație autentificat sub nr. 88/22. 01. 2012 încheiat între C. E. și V. E. A., având ca obiect același imobil;
- Obligarea pârâtului S. A. să încheie cu reclamanta reconvențională un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect același imobil, în caz contrar sentința ce se va pronunța să țină loc de contract autentic;
- Întabularea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu pe numele reclamantei reconvenționale, cu titlu de cumpărare bun propriu;
- Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că reclamanta reconvențională a cumpărat acest teren de la A. M. în anul 2002, achitând integral prețul, A. M. cumpărând la rândul ei acest teren de la proprietarul tabular Schimdt E., antecesoarea pârâtului Schimdt A., însă nu s-a putut perfecta actele de vânzare-cumpărare, întrucât aceasta din urmă a plecat în Germania unde a și decedat în anul 1994. De la A. M. a mai cumpărat un teren învecinat în anul 2001, iar în 2002 când a încheiat actele la notar, A. M. a dat o declarație prin care a recunoscut că a cumpărat terenul din litigiu de la Schimdt E., fără forme legale, pe care ulterior l-a vândut reclamantei-reconvenționale.
După decesul lui Schimdt E., fiul său și-a întabulat terenul pe numele său cu titlu de moștenire, apoi l-a vândut lui C. E. care la rândul ei l-a donat fiicei sale, pârâta V. E. A.. Împotriva pârâtului Schimdt A. a formulat și o plângere penală pentru fals în declarații.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969-970 C. civ, art. 3 din Legea nr. 71/2011.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscisuri, martori și interogatoriu.
S-au anexat copie contract vânzare-cumpărare, declarație autentificată a lui A. M., copie plângere penală.
Acțiunea reconvențională a fost legal timbrată, fiind respinsă cererea de ajutor public prin încheierea din 24. 05. 2013.
Prin precizarea de acțiune reconvențională ( f 56, 57), reclamanta reconvențională a chemat în judecată și pe A. M., solicitând:
Obligarea pârâtului Schimdt A. să încheie contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din litigiu, apoi obligarea pârâtei A. M. să încheie cu reclamanta-reconvențională a unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la același imobil, în caz contrar, hotărârea să țină loc de contracte autentice de vânzare-cumpărare.
S-au menținut petitele 1, 2 și 4 din acțiunea reconvențională.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1295 și 966 C. civ.
Precizarea de acțiune a fost legal timbrată.
Pârâții reconvenționali nu au formulat întâmpinare față de acțiunea reconvențională.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză tehnică topo.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că imobilul situat în intravilanul localității Nou, . și înscris în CF_ R. nr. top. 411/8 în suprafață de 1446 mp a fost cumpărat de C. E. prin contract de vânzare-cumpărare autentificat de BNP C. D. E. sub nr. 939/27. 09. 2012 de la Schimdt A. ( f 5, 6) și apoi donat fiicei sale, reclamanta V. E. A. prin contractul de donație autentificat de BN B. sub nr. 88/22. 01. 2013. S. A. este moștenitorul legal, în calitate de fiu al lui S. E., decedată la data de 27. 10. 1994, din masa succesorală făcând parte imobilul descris mai sus, conform certificatului de moștenitor nr. 12/2010 eliberat de BNP C. D. E. (f 7). Pârâta S. M. a cumpărat imobilul învecinat cu imobilul reclamantei și înscris în CF 67 Nou nr. top. 411/7/1/2 și 411/7/2/2 în suprafață de 825 mp de la A. M. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP B. S. sub nr. 2113/03. 12. 2001. La data de 20. 09. 2002 pârâta reconvențională A. M. a dat o declarație autentificată ( f 19), prin care arată că a primit de la reclamanta reconvențională S. M. suma de 6 milioane ROL ca preț pentru vânzarea grădinii situate în R., ., grădină pe care a cumpărat-o FĂRĂ FORME LEGALE de la S. E..
Din răspunsul la interogatoriu luat de reclamanta reconvențională S. M. pârâtei reconvenționale A. M., rezultă că ar fi cumpărat terenul de la S. E. fără a întocmi nici un act, iar declarația autentificată a acesteia nu poate constitui o promisiune de vânzare cumpărare și un început de dovadă scrisă.
Articolul 1191 cod civil dispune ca dovada unui act juridic de o suma sau valoare mai mare de 250 lei nu se poate face decât prin act autentic sau printr-un înscris sub semnătură privata. Textul se refera la dovedirea existentei actului juridic prin care se naște, se modifica, se confirma, se recunoaște sau se stinge un drept, printre care se numără si convenția de vânzare-cumpărare, si la faptul ca nu poate fi dovedit cu martori însuși dreptul de proprietate, care este un raport juridic.
Reclamanta reconvențională s-a prevalat de acea declarație autentificată prin care A. M. a primit prețul grădinii pe care ar fi cumpărat-o fără nici un act de la Schimdt E. ca înscris constatator al vânzarii-cumpărării și, în contradicție cu norma legala citată, această declarație nu constituie un început de dovada scrisă.
Din toate probele administrate în cauza nu a rezultat ca s-a întocmit un atare act nici între A. M. și S. E. și nici între A. M. și reclamanta reconvențională S. M.. Faptul folosinței îndelungate si neconturbate de celelalte părți este insuficientă însă pentru dovedirea vânzării. Apoi, nici plata taxelor și impozitului nu conferă titlu de proprietate, iar o convenție verbală de înstrăinare nu poate servi ca temei pentru transmiterea dreptului de proprietate prin întabulare în cartea funciara. În lipsa îndeplinirii obligației de a dovedi existența antecontractului, după considerațiile de mai sus, care să ateste intenția comună a părților de a vinde si a cumpăra pe viitor imobilul, acțiunea in prestație tabulară, de perfectare a promisiunilor, nu poate fi primită, nici pe cale directă și nici pe cale subrogatorie.
Neputându-se constata vreo vânzare-cumpărare a imobilului proprietatea reclamantei, de către reclamanta reconvențională sau de către A. M., anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat și a contractului de donație cu privire la acest imobil este o cerere inadmisibilă.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică topo care a identificat imobilele învecinate proprietatea reclamantei și a pârâtei S. M., expertul stabilind linia de graniță pe aliniamentul punctelor C-B, linie dreaptă cu o lungime de 61, 87 m, pârâta încălcând proprietatea reclamantei pe o suprafață de 210 mp +122 mp așa cum și-a montat un șopron și o poartă, iar în fapt ocupând întreg imobilul proprietatea reclamantei.
Față de probele administrate și pentru considerentele arătate, în baza art. 555 și 560 NCC instanța a admis acțiunea principală ca întemeiată, a respins acțiunea reconvențională ca nefondată și pe cale de consecință:
S-a stabilit linia de graniță între imobilul teren proprietatea reclamantei situat în ., . și înscris în CF nr._ R. nr. top. 411/8 și imobilul teren proprietatea pârâtei S. M., situat în . b, . și înscris în CF_ R. nr. top. 411/7/1/2 și 411/7/2/2 pe aliniamentul C – B, în linie dreaptă în suprafață de 61, 87 m, evidențiată cu linie roșie în anexa 5, conform raportului de expertiză tehnică topo ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligă pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 1496 mp, reali 1485 mp, din care suprafața de 332 mp este evidențiată în anexa 6 a expertizei așa cum a fost stabilită linia de graniță, respectiv întregul imobil teren proprietatea reclamantei, înscris în CF_ R. nr. top. 411/8, ocupat abuziv de către pârâtă.
A fost obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în cuantum de 1023, 94 lei, reprezentând ½ din taxa timbru și onorariu expert în baza art. 274 C. pr. civ., art. 560 NCC .
A fost obligă pârâta la plata sumei de 488, 88 lei către stat conform art. 18 din OUG 51/2008, reprezentând ½ din taxa de timbru de care a fost scutită reclamanta prin admiterea cererii de ajutor public, prezenta hotărâre urmând a fi comunicată, după rămânerea definitivă și irevocabilă Administrației Județene a Finanțelor Publice Sibiu.
2. Împotriva aceste sentințe a declarat recurs, calificat de instanță ca fiind apel S. M., solicitând schimbarea în tot, în sensul respingerii acțiunii formulate de V. E. A. și admiterea în tot a cererii reconvenționale; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că:
Apelanta a formulat o acțiune reconvențională pe care ulterior a precizat-o în scris,solicitând instanței anularea celor două contracte ( cel de donație și cel de vânuzare cumpărare) precum și obligarea pârâtului S. să încheie cu subsemnata contract de vânzare cumpărare în formă autentică având ca obiect terenul în litigiu. In motivarea acțiunii reconvenționale a arătat că a folosit acest teren din anul 2002, teren pe care l-a cumpărat de la numita A. M., achitând suma de 6.000.000 lei.
Inițial imobilul a aparținut proprietarei tabulare S. E., care a decedat în anul 1994. Aceasta 1-a vândut, înainte de a pleca din țară, fară forme legale, numitei A. M., care a achitat în întregime prețul convenit de comun acord între părți.
A. M., în calitatea sa de proprietară a folosit acest imobil aproximativ 10 ani, achitând pentru el toate taxele și impozitele aferente. Nu s-a reușit perfectarea actelor de vânzare în formă autentică întrucât vânzătoarea Schmitd E. a părăsit țara, stabilindu-se în Germania de unde nu s-a mai întors. La interogatoriul luat în fața instanței pârâta A. recunoaște că S. C. i-a promis că se va întoarce și se va ocupa de perfectarea în tormă autentică a contractului de vânzare cumpărare.
De la . acestui teren apelanta arată că s-a comportat ca o adevărată proprietară, folosind imobilul în mod continu, public, netulburată, achitând totodată toate taxele și impozitele aferente. A depus la dosar declarația notarială dată de A. M. prin care a arătat în mod clar că a cumpărat imobilul de la S. C., imobil „lipit „ de proprietatea sa. Față de acest aspect a arătat că nu poate fi de acod cu susținerea instanței de fond în care se arată că „ nu rezultă că s-a întocmit un act nici între A. M. și S. E. și nici între A. M. și S. M.(adică apelanta); Acest act există, iar potrivit art.1295 C.civ., proprietatea este de drept strămutată de la vânzător la cumpărător îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului și astfel simpla manifestare de voință este nu numai necesară ci și suficientă pentru ca actul juridic civil să ia naștere în mod valabil în scopul de a procduce efecte juridice.
Așa cum s-a arătat și în precizarea de acțiune, pârâtul Schmit stia de convenția mamei sale cu pârâta A. M., respectiv știa că mama sa a vândut terenul și a primit în întregime prețul pentru acesta. Pârâta A. a folosit terenul în litigiu mai mult de 10 ani,fapt cunoscut de toți pârâții reconvenționali. Pârâtul S. a încercat chiar să o șantajeze, cerându-i suma de 60.000 lei (RON) ca o condiție de a perfecta în formă autentică vânzarea.
Ulterior pârâtul S. a încheiat cu pârâta C. contractul de vânzarea fapt săvârșit în scopul de a frauda interesele reclamantei reconvenționale. Cauza este ilicită sau imorală atunci când scopul urmărit de cel care se obligă contravine dispozițiilor imperative, ordinii publice, sociale. Potrivit art. 966 Cod civilă cauza ilicită nu poate avea nici un efect. Sancțiunea care intrvine în cazul cauzei ilicite este nulitatea absolută a actului juridic. Totodată conform principriului anularii actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, solicită și anularea contractului de donație încheiat între pârâtele C. și V.. Consideră că ambele pârâte și-au asumat un risc prin dobândirea unui bun de la un "neproprietar". Motivează aceasta prin faptul că au încheiat actul fară a prelua folosința bunului, deși știau că terenul este folosit de o altă persoană, pe care o cunoștea îndeaproape, fiind vecine; toate acestea reprezintă elemente suficiente pentru a forma convingerea că pârâții reconvenționali au fost de rea credință la momentul încheierii actelor de vântare cumpărare și ulterior de donație.
3. Intimata V. E. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, modificarea sentinței atacate și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
4. Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi nefondat pentru considerentele ce urmează:
Instanța de fond a respins cererea reconvențională reținând că din probele administrate nu a rezultat întocmirea unei convenții (act) între A. M. și S. E. și nici între A. M. și reclamanta reconvențională. Instanța a mai arătat că o folosință îndelungată nu este o dovadă a vânzării, după cum și plata taxelor și impozitelor nu fac această dovadă.
Pentru că nu a fost găsită ca fiind întemeiată acțiunea în prestație tabulară, au fost respinse și cererea de anulare a contractului de vânzare cumpărare și de donație.
Apelanta admite că nu poate face dovada cu înscrisuri a acestor convenții, dar apreciază că simpla manifestare de voință este nu numai necesară, dar și suficientă pentru ca actul juridic să ia naștere în mod valabil și că, în plus, posesia și plata taxelor și impozitelor ar fi dovezi suficiente ale pretențiilor sale.
În acord cu prima instanță, și tribunalul apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada unei înțelegeri anterioare anului 1996, între S. E. și A. M. în sensul transmiterii proprietății terenului în litigiu.
Apelanta afirmă, inexact, că ar fi suficient acordul de voință, oricum nedovedit, pentru transmiterea proprietății bunului, dar trebuie observat că la acel moment erau incidente dispozițiile art. 24 din Decretul Lege 115/1938 care prevedeau necesitatea existența înscrisului translativ de proprietate pentru admiterea acțiunii în prestație tabulară.
Declarația unilaterală a numitei A. M. prin care aceasta afirmă că a primit o sumă de bani ca preț pentru terenul în cauză nu este suficientă în realizarea demersului reclamantei, A. M. nefiind proprietara tabulară a terenului.
Nici dovada posesiei terenului sau plata taxelor nu pot fi dovezi suficiente pentru o acțiune în prestație tabulară.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a respins ca nefondată cererea reconvențională.
Apelanta nu aduce critici modului de soluționare a acțiunii principale, deși solicită respingerea în tot a acesteia.
Apreciind că solicitarea depindea de modul de soluționare a cererii reconvenționale, pe care și instanța de apel a găsit-o a fi nefondată, se va păstra sentința instanței de fond și în ceea ce privește soluționarea acțiunii principale.
Pentru toate aceste considerente de fapt și în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat și va păstra sentința atacată.
Reținând culpa procesuală a apelantei, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aceasta va fi obligată la plata către intimata V. E. A. a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta S. M. împotriva sentinței civile nr. 2869/16.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o păstrează.
Obligă pe apelantă la plata către intimata V. E. A. a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2015.
Președinte, Judecător,
V. C. D. S. R.
Plecată C.O. Plecată C.O.
cf. art. 426 alin. 4 NCpc cf. art. 426 alin. 4 NCpc
Semnează Semnează
Președinte Tribunalul Sibiu Președinte Tribunalul Sibiu
C. E. G. C. E. G.
Grefier
A. F. A.
Red. V.C.D/20.07.2015
Jud. fond D. G.
Tehnored. A.F/27.07.2015
7 ex
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 413/2015. Tribunalul SIBIU | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 876/2015.... → |
|---|
