Grăniţuire. Decizia nr. 533/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 533/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 9737/306/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 533/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Judecător D. T. L.
Grefier F. O.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe apelanții G. G., N. E. și A. M. și pe intimații I. A. și I. E., apel împotriva sentinței civile nr. 6063/2014 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanții avocat T. Ș. și pentru intimați avocat B. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul apelanților depune împuternicire avocațială, dovada achitării onorariu de avocat în sumă de 1200 lei și Decizia Curții Constituționale nr. 1/1994.
Reprezentantul intimaților dovada achitării onorariu de avocat în sumă de 1800 lei .
Instanța pune în discuție calea de atac față de împrejurarea că apelantul a întitulat calea de atac recurs.
Reprezentantul apelanților susține că față de obiectul cauzei, respectiv petitul 2 care este acțiune în revendicare, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 1/1994 și valoarea obiectului acțiunii apreciază că recursul este calea de atac conform dispozițiilor art. 281 ind. 1 c. pr. civ.
Reprezentantul intimaților apreciază că apelul este calea de atac în prezenta cauză.
Instanța, în deliberare, califică calea de atac ca fiind apelul având în vedere obiectul principal, respectiv stabilirea liniei de graniță.
La întrebarea instanței, reprezentanții părților învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în apel.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, pentru motivele invocate în scris pe care le reiterează oral în fața instanței. Concluzionând solicită să se rețină faptul că din declarațiile martorilor audiați în cauză, se confirmă varianta de expertiză a expertului consultant respectiv faptul că între magazia reclamantelor, anexa, și gardul despărțitor al proprietăților exista, de jur împrejur, o distanță de aproximativ 50 cm care asigura trecerea unei persoane, în prezent, gardul și anexa fiind lipite între ele. Faptul că pârâții au intervenit în deplasarea liniei de graniță către apelante se confirmă și de faptul că Consiliul Local al Municipiului Sibiu a înțeles să amendeze pârâții, la solicitarea reclamantelor, pentru lucrările făcute fără autorizare. Solicită stabilirea graniței dintre imobile conform schiței de la anexa 3 la raportul de expertiză efectuat de expertul M. P.. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea apelului ca inadmisibil, menținerea sentinței ca temeinică și legală pentru motivele invocate prin întâmpinare. Concluzionând susține că stabilirea liniei de graniță s-a realizat în conformitate cu harta de Carte Funciară, adusă la zi de măsurători cadastrale, semnele naturale de graniță, amplasarea imobilelor construcții. Totodată arată faptul că situația faptică preexistentă nu înseamnă și faptul că linia de graniță era cea corectă, soluția neputând fi decât una tehnică. Având în vedere expertizele dispuse de instanță, ambele lucrări prezintă o linie de graniță identică în ceea ce privește linia de gard construită, și rețin un aspect determinant respectiv că imobilul construcție nu este amplasat pe linia de graniță dintre cele două proprietăți, el este amplasat în întregime în interiorul proprietății intimaților. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 6063/2014 a Judecătoriei Sibiu s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele G. G., N. E., A. M. în contradictoriu cu pârâții I. A. ȘI I. D. E., și în consecință, a stabilit linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamantelor înscris în CF_ Sibiu cu nr. top 4099/16 și imobilul proprietatea pârâților înscris în CF_ Sibiu nr. top 4069/17, pe aliniamentul determinat de punctele A-B-C, conform schiței anexă – planșa 6 (și planșele 7, 8) la raportul de expertiză efectuat în cauză de experții B. C. V., Meșu Veronie și F. I. D. care face parte integrantă din sentință; s-a constatat că gardul – zid din beton, dintre cele două proprietăți este în totalitate construit pe terenul pârâților, înscris în CF în CF_ Sibiu nr. top 4069/17; s-a constatat că pârâții ocupă din terenul reclamantelor o suprafață de 2,85 mp, respectiv zona cuprinsă între punctele A și B (între linia de graniță propusă și casa reclamantelor – planșa 6), conform raportului de expertiză efectuat în cauză de B. C. V., Meșu Veronie și F. I. D.; au fost obligați pârâții să lase reclamantelor, în deplină proprietate și posesie, suprafața de 2,85 mp, evidențiată de punctele A-B în anexa 6-8 la raportul de expertiză efectuat în cauză de cei trei experți, s-a admis în parte capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată și dispune ca pârâții să plătească reclamantelor suma de 2815 lei (15 lei reprezentând taxă de timbru, 500 lei onorariu avocațial și 2300 lei onorariu experți).
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamantele A. M., N. E. ȘI G. G. sunt proprietarele corpului funciar identificat cu nr. top 4099/16/C1 și 4099/16/C2 în suprafață de 965mp, dobândit prin succesiune în 2006 iar pârâții I. D. E. ȘI I. A. sunt proprietarii corpului funciar identificat cu nr. top 4099/17 în suprafață de 972 mp.
Cele două corpuri funciare sunt învecinate, așa cum rezultă atât din susținerile părților cât și din probele administrate (cercetare la fața locului, raport de expertiză tehnică).
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie efectuat în cauză de cei trei experți tehnici: B. C. V., Meșu Veronie și F. I. D. (fila 190-202), în urma măsurătorilor efectuate, suprafața de teren în mod efectiv folosită de către reclamante este de 925 mp, ceea ce înseamnă că utilizează mai puțin cu 40 mp decât suprafața tabulară. Identificarea imobilului, respectiv a suprafeței, corespunde în principiu și concluziilor primului expert desemnat în cauză, în conformitate cu măsurătorile acestuia a reieșit o suprafață de 928 mp, mai puțin cu 37 mp decât suprafața înscrisă în Cartea funciară.
Referitor la suprafața de teren folosită de către pârâți, potrivit aceluiași raport de expertiză (f.190-202), aceasta este de 955 mp și în cazul acestora rezultând o suprafață cu 17 mp mai mică decât cea tabulară. În același sens, și primul expert desemnat în cauză, R. D. a precizat că suprafața măsurată este de 944 mp (cu 28 mp mai mică decât cea înscrisă în CF.)
Instanța a reținut că în cazul ambelor proprietăți suprafața măsurată apare ca fiind mai mică decât cea înscrisă în Cartea funciară, existând neconcordanțe între dimensiunile înscrise pe planurile cadastrale vechi și măsurătorile noi efectuate.
Conform opiniei celor trei experți, urmare a comparării măsurătorilor cu datele din planurile cadastrale vechi, gardul actual care desparte cele două imobile, construit în integralitate, în mod unilateral, de către pârâți în anul 2010, este amplasat în totalitate pe terenul ce are număr top. 4099/17, respectiv aflat în proprietatea pârâților I..
Mai departe, cei trei experți, ținând cont de faptul că linia de graniță trebuie să constituie o linie dreaptă, au propus ca linie de graniță între imobilele identificate cu nr. Top 4099/16 și nr. 4099/17 segmentul determinat pe planul de situație din planșa 6 (precum și planșele 7-8), de punctele A-B-C.
Având în vedere starea de fapt mai sus reținută de către experți, aceștia au concluzionat în sensul că în prezent pârâții folosesc o suprafață de teren din proprietatea reclamantelor, de 2,85 mp, și constituie zona cuprinsă între linia de graniță propusă pe aliniamentul A-B-C și casa reclamantelor (segment A-B).
A mai reținut instanța că acțiunea în grănițuire (art 584 C.civ. vechi) - acțiune reală, este menită să apere dreptul de proprietate, fiind astfel exercitată în scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să-l urmeze hotarul despărțitor, putând fi solicitată și dispusă atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, dar și în situația existenței unor semne exterioare, dar care sunt contestate de părți, cum este cazul în speță.
Față de aceste considerente, instanța a stabilit linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamantelor înscris în CF_ Sibiu cu nr. top 4099/16 și imobilul proprietatea pârâților înscris în CF_ Sibiu nr. top 4069/17, pe aliniamentul determinat de punctele A-B-C, conform schiței anexă – planșa 6 (și planșele 7, 8) la raportul de expertiză efectuat în cauză de experții B. C. V., Meșu Veronie și F. I. D. care face parte integrantă din sentință.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare, instanța a reținut că trebuie să analizeze și să stabilească pe baza actelor de proprietate ale părților cine este proprietarul neposesor și posesorul neproprietar al terenului care face obiectului cauzei.
Față de cele arătate anterior și ținând cont de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de cei trei experți tehnici instanța, în conformitate cu prevederile art. 563 și urm. Cod Civil, a obligat pârâții să lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie, suprafața de 2,85 mp, evidențiată de punctele A-B în anexa 6-8 la raportul de expertiză efectuat în cauză de experții B. C. V., Meșu Veronie și F. I. D..
Având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ. coroborat cu art. 584 teza a II C.civ. vechi, instanța a admis în parte capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată și a dispus ca pârâții să plătească reclamantelor suma de 2815 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, care au solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, în sensul stabilirii liniei de graniță dintre cele două imobile pe aliniamentul determinat de punctele A-B-C conform schiței anexa 3 din raportul de expertiză efectuat de expertul P. M. și obligarea pârâților să le respecte dreptul de proprietate asupra fâșiei de teren de 10 mp și să-și mute gardul pe linia de hotar. În motivarea apelului reclamantele susțin că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile legale în materie de grănițuire și nici de probele administrate. Linia de graniță este cea stabilită de expertul consultant pentru că este susținută de probele administrate, respectiv de planșele fotografice, care confirmă existența unui spațiu de acces în partea laterală din stânga a cotețului, conform aliniamentului vechiului gard, apoi din planul de încadrare în zonă și din cel cadastral rezultă existența acestui spațiu. Martorii V. și B. au confirmat faptul că între vechiul gard și coteț există un spațiu pe unde se putea trece. Pârâții au avut o atitudine refractară, bazându-se pe concluziile celor două rapoarte de expertiză care denotă atitudinea subiectivă, părtinitoare a experților. În cadrul cercetării la fața locului reclamantele au arătat că dacă s-ar trasa o linie dreaptă în prelungirea gardului nou construit, aceasta s-ar sfârși la jumătatea porții de intrare a pârâților, fiind evident că gardul construit de aceștia se află pe terenul reclamantelor. Singura variantă corectă de stabilire a liniei de graniță este cea din lucrarea expertului consultant.
Apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Linia de graniță dintre proprietățile părților a fost stabilită corect de instanța de fond potrivit concluziilor din raportul de expertiză întocmit de trei experți. Aceasta a fost întocmită conform dispozițiilor legale, respectiv cu respectarea art. 208 c.pr.civ., pe când expertize efectuată de expertul consultant nu a fost efectuată în aceleași condiții. Chiar dacă nu a fost efectuată prin măsurători și observații comune cu experții numiți de instanță, expertul consultant trebuia să aibă în vedere pozițiile ambelor părți, nu doar pe aceea a părții în sprijinul căreia și-a exprimat opinia.
Apoi, părerea expertului solicitat de parte și încuviințat de instanță este doar consultativă, instanța putând să ia în considerare soluția propusă de acesta în măsura în care este mai lămuritoare și evident mai corectă decât cea a experților desemnați de instanță în condițiile legii.
Pe de altă parte, expertul consultant agreat de reclamante a avut o cu totul altă opinie și decât primul expert desemnat de instanță, și decât cei trei experți care au efectuat noua expertiză dispusă de instanță, iar argumentele sale pornesc doar de pe poziția reclamantelor, fără a avea în vedere și susținerile pârâților.
De asemenea, reținem că argumentele aduse de cei trei experți pentru stabilirea liniei de graniță sunt pertinente și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, experții aducând contraargumente convingătoare la susținerile expertului consultant. Ei au avut în vedere semne exterioare confirmate de ambele părți, pentru a stabili linia de graniță, cum este stâlpul de beton notat S1, pe care a fost edificat de antecesorul reclamantelor gardul de metal de la .. Țeava la care face referire expertul consultant este un punct material recunoscut doar de reclamanți, iar premisa de la care a plecat expertul consultant este una greșită.
În realitate zidul magaziei intitulate „coteț” se află chiar pe linia de graniță, pe care fusese vechiul gard de lemn, astfel încât planșeul acesteia depășește linia de graniță înspre proprietatea pârâților cu 0,20 m, motiv pentru care la construirea gardului nou din zidărie de către pârâți, pe amplasamentul vechiului gard de lemn, pentru că noul gard este mai înalt, pe porțiunea pe care acest planșeu depășește linia de graniță, a fost necesar să fie parțial demolat.
Față de toate aceste împrejurări, instanța constată că linia de graniță a fost corect stabilită de instanța de fond, care a pronunțat o sentință legală și temeinică.
În consecință, potrivit art. 296 c.pr.civ. instanța va respinge apelul și va păstra sentința atacată. Potrivit art. 274 c.pr.civ. apelantele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată dovedite de intimați în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul G. G., N. E. și A. M. împotriva sentinței civile nr. 6063/2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Obligă apelantele să plătească intimaților I. A. și I. E. suma de 1800 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2015
Președinte, E. D. | Judecător, D. T. L. | |
Grefier, F. O. |
Red. D.T.L.13.07.2015
Tehnored- F.O. 13.07.2015
7 ex./ j.f. O. M. Z.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 553/2015. Tribunalul SIBIU | Sechestru asigurător. Decizia nr. 478/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
