Legea 112/1995. Decizia nr. 39/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 13864/306/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 39/2015
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător G. C.
Judecător V. A.
Grefier F. O.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe recurenta B. L. în contradictoriu cu intimatul S. R. PRIN MUNICIPIUL SIBIU PRIN SERVICIUL PUBLIC PENTRU ADMINISTRAREA FONDULUI LOCATIV AFLAT ÎN PROPRIETATEA MUNICIPIULUI SIBIU, având ca obiect Legea 112/1995 Casat cu trimitere spre rejudecare, apel împotriva sentinței civile numărul 3145/2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Completul de judecată este constituit în această formulă având în vedere că judecătorul care se afla în planificarea de permanență de la termenul trecut a făcut parte și din completul a cărui hotărâre a fost desființată și trimisă spre rejudecare și a cărei cerere de abținere s-a admis, ca urmare completul se întregește cu judecătorul din planificarea de permanență din data de 4 decembrie 2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentă av. B. E., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
La întrebarea instanței, reprezentantul recurentei învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, obligarea pârâtului să vândă recurentei garajul, pentru motivele invocate în scris. Concluzionând susține că pârâtul prin întâmpinarea depusă nu se opune în principiu vânzării garajului către recurentă, ca urmare greșeala instanței de fond a fost că s-a trecut peste voința pârâtului care nu se opune vânzării. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Cu privire la recursul civil de față reține următoarele:
Prin sent. civ. nr. 3145/2013 a Jud. Sibiu a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B. L., domiciliată în Sibiu, . împotriva pârâtului S. R. prin MUNICIPIUL SIBIU prin SERVICIUL PUBLIC PENTRU ADMINISTRAREA FONDULUI LOCATIV AFLAT ÎN PROPRIETATEA MUNICIPIULUI SIBIU.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Între reclamanta B. L. și pârâtul SERVICIUL PUBLIC PENTRU ADMINISTRAREA FONDULUI LOCATIV AFLAT ÎN PROPRIETATEA MUNICIPIULUI SIBIU, s-a încheiat contractul de închiriere cu nr. 424/2009, privind imobilul garaj situat administrativ în Sibiu, ..
În data de 07.11.2011, reclamanta a solicitat, în scris, SERVICIULUI PUBLIC PENTRU ADMINISTRAREA FONDULUI LOCATIV AFLAT ÎN PROPRIETATEA MUNICIPIULUI SIBIU să-i vândă garajul ce a constituit obiectul contractului de închiriere, cererea fiind înregistrată sub nr. 3886.
Conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru a putea dobândi în proprietate locuința folosită de chiriaș, acesta trebuie să îndeplinească două condiții:
- aceea de a fi chiriaș și de a avea un contract de închiriere valabil;
- aceea de a ocupa locuința respectivă, la data intrării în vigoare a Legii (respectiv 29.01.1996).
Conform art. 6 din HG 20/1996 și art. 4 ind. 1 din HG 11/1997 ,,dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc potrivit art. 9 din lege îl au numai chiriașii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii."
Întrucât reclamanta a devenit titulară de contract abia din 10.09.2009, deci ulterior intrării în vigoare a Legii 112/1995, aceasta nu îndeplinește condițiile imperative ale art. 9 din Legea 112/1995 și ale art. 6 din HG nr. 20/17.01.1996 privind aplicarea Legii 112/1995.
În contextul celor reținute acțiunea se privește a fi neîntemeiată urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta B. L. solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului arată în esență că prin întâmpinare pârâtul a declarat că în principiu nu se opune vânzării dacă se face dovada că reclamanta îndeplinește condițiile legale. S-a mai arătat că în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile Legii nr. 112/1995 și pârâtul a arătat că vânzarea s-ar putea face numai în baza unui raport de evaluare însușit de Consiliul Local și cu respectarea Legii nr. 215/2001, a Legii nr. 215/1998, a art. 480 Cod civil, acțiunea trebuia admisă în baza acestor dispoziții legale, că instanța a trimis o adresă pârâtului prin care îi cererea să își exprime poziția față de raportul de evaluare întocmit, însă acesta nu a răspuns, situație ce echivalează cu acceptarea tacită potrivit principiului cine tace consimte.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 alin. 1 teza I, ale art. 284 alin. 1 și 287 și 288 alin. 1 și 2 Cod pr. civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe.
Prin decizia civilă nr. 327/2013, Tribunalul Sibiu a respins apelul reclamantei. Decizia respectivă a fost casată de către Curtea de apel A. I. și cauza a fost trimisă pentru rejudecare Tribunalului Sibiu, pentru a fi soluționată ca recurs de către un complet de recurs.
Recursul este neîntemeiat
Susținerea reclamantei în sensul că indiferent dacă ea a solicitat ca vânzarea garajului să se facă potrivit dispozițiilor Legii nr. 112/1995 acțiunea trebuia admisă în raport de dispozițiile pe care instanța le-ar fi apreciat ca aplicabile pentru admiterea cererii, nu poate fi acceptată. În baza principiului disponibilității aplicabil procesului civil, reclamanta este cea care a fixat cadrul acțiunii, arătând în mod expres în cererea de chemare în judecată că solicită obligarea pârâtului la vânzarea garajului în baza art. 9 alin.1 din Legea nr. 112/1995, dar, aspect foarte important, a solicitat vanzarea și la prețul legal potrivit HG 20/1996. În acest context, instanța avea obligația de a verifica admisibilitatea cererii reclamantei doar din perspectiva dispozițiilor legale invocate, care stabileau un anumit cuantum al prețului și nu de a verifica admisibilitatea acțiunii pe baza altor acte normative.
S-a mai susținut că pârâtul nu se opune admiterii acțiunii dacă sunt îndeplinite condițiile legale, dar, așa cum a arătat și instanța de fond, motivul respingerii acțiunii reclamantei constă tocmai în neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995, pentru că reclamanta nu ocupa garajul și nu avea cu privire la acesta un contract de închiriere valabil la data apariției legii.
S-a mai arătat și că tăcerea pârâtului, după comunicarea raportului de evaluare, valorează acceptare, invocându-se principiul „cine tace, consimte”. Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat. Deși uneori tăcerea celeilalte părți poate avea semnificația unui consimțământ, în prezenta cauză, în raport de împrejurările concrete, tăcerea nu poate fi considerată va valorând acceptare.
Pentru toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 312 și 3041 Cod pr. civilă, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta B. L. împotriva sentinței civile nr. 3145/2013 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.01.2015
Președinte Judecător Judecător
D. T. L. G. C. V. A.
pl.din instanță
semn.cf.art.426 al. 4 N.C.
Președinte de complet
D. T. L.
Grefier
F. O.
Red. Gh. C. 27.02.2015
Tehnored. F.O. 27.02.2015
2 ex.
j.f. M. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul SIBIU | Obligaţie de a face. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
