Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 128/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 128/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 128/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător E. D.
Grefier F. O.
Pe rol se află judecarea cauzei în complet specializat de Minori și familie privind pe apelantul M. C. I. și pe intimata P. I. G., apel împotriva s.c. nr. 6090/2014 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect ordonanță președințială
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul personal și asistat de av. I. M., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentanta apelantului depune în probațiune o filmare video.
La întrebarea instanței, reprezentanta apelantului învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței în sensul stabilirii unui program de vizitare, la domiciliul tatălui, cu luarea minorei din domiciliul mamei și readucerea copilului în acest domiciliu la finele programului. Concluzionând susține că așa cum a fost pronunțată hotărârea de fond nu poate fi pusă în executare pentru motivele arătate în scris. Susține că intimata a recunoscut pe parcursul procesului că de la data plecării din Sibiu s-a stabilit în concubinaj cu un alt bărbat în . se avea în vedere reaua credință a intimatei prin indicarea unor adrese fictive din București, prin manipularea autorităților tutelare care s-au deplasat la acele adrese dar au găsit-o doar în vizită. Mai arată că tatăl este cel care s-a ocupat de sănătatea minorii, a fost cu minora la spital în Franța iar tratamentul stabilit a făcut ca starea din prezent să fie mai bună. Fără cheltuieli de judecată .
TRIBUNALUL
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la Judecătoria Sibiu sub numărul_ din 3.07.2014 reclamantul Mihutescu Cioaba I. a chemat în judecată pe pârâta P. I. G. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună stabilirea următorului program de vizitare a minorei MIHUTESCU S. M. nascuta, la data de 07.11.2012, CNP_ astfel: in perioada intre prima zi - si cea de a zecea 10 zi din fiecare luna, prin luarea minorei din domiciliul acesteia din București pe cheltuiala reclamantului, adusa in domiciliul sau si readucerea ei la expirarea termenului in domiciliul mamei, provizoriu, de urgenta, pâna la soluționarea capătului de cerere privitor la programul de vizita din dosarul nr._ inregistrat la Judecatoria Sibiu, precum și acțiunii înregistrată sub nr._ , cu executare de indata fara somație si fara trecerea vreunui termen.
Prin sentința civilă nr. 6090/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ s-a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată și precizată de reclamantul M. C. I. în contradictoriu cu pârâta P. I. G.:
S-a stabilit în favoarea reclamantului un program de vizitare a minorei M. S. M. născută la 07.11.2012, în București sector 1, CNP_ în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni - sâmbătă de la ora 16 până la ora 19, apoi în a doua și a patra săptămână a fiecărei luni - duminică de la ora 16 până la ora 19, în toate situațiile în prezența mamei, până la soluționarea definitivă a dosarelor nr._ și_ aflate pe rolul Judecătoriei Sibiu.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 120 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Minora M. S. M., născută la 07.11.2012 (fila 8), este fiica celor două părți iar prin Sentința civilă nr. 2.240/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ locuința acesteia a fost stabilită la reclamant pe cale de ordonanță președințială.
Prin Decizia civila nr. 257/30.05.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost admis apelul declarat de parata din prezentul dosar împotriva sentinței civile nr. 2240/2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul M. C. I. în contradictoriu cu pârâta P. I. - G. și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtă în contradictoriu cu reclamantul, în parte, în sensul că stabilește locuința minorei M. S.-M., n.la 7.11.2012, provizoriu, la domiciliul mamei sale, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că minora s-a născut la București, a locuit acolo împreună cu mama sa la rudele acesteia, o perioadă de timp, până la botez, apoi într-o locuință a reclamantului în cartierul Ștrand din Sibiu, până la sfârșitul anului 2013, când s-au mutat în București. În luna februarie 2014 reclamantul a luat minora de la domiciliul pârâtei din București și a adus-o la Sibiu. În data de 4.05.2014 minora a fost predată mamei în urma pronunțării Deciziei mai-sus menționată. Reclamantul arată că pârâta se opune nejustificat la menținerea unei relații firești .
Potrivit art. 996 din C.proc.civ. :(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.(2) Ordonanța este provizorie și executorie.
Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.(3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.(4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.(5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Din aceasta dispoziție legala rezulta ca pentru a fi admisa cererea de ordonanță președințială trebuie sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a urgentei luării măsurii; a caracterului temporar al măsurii luate; a neprejudecarii fondului cauzei.
In cauza de fata, instanta a apreciat ca este indeplinita conditia urgentei motivat de faptul ca minora are o varsta mică, iar împiedicarea sau imposibilitatea tatalui de a avea legaturi personale cu aceasta o perioada îndelungata de timp ar avea repercusiuni grave asupra relației lor viitoare.
In ceea ce priveste cea de-a doua conditie prevazuta de art. 996 C.pr.civ., si anume vremelnicia masurii, instanta a retinut ca, in speta, s-a probat existenta actiunilor principale de stabilire a programului de vizitare.
Referitor la conditia neprejudecarii fondului, instanta a retinut că dupa o cercetare sumara a fondului cauzei, instanta a constatat ca stabilirea unui program in care reclamantul sa aiba legaturi personale cu minora nu prejudeca fondul actiunii, iar stabilirea unui astfel de program este si in interesul minorei care are in acest mod posibilitatea de a-si vedea tatal .
Potrivit art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, reclamantei ii este recunoscut dreptul la respectarea vietii de familie care presupune,in mod primordial, dreptul de a mentine legaturi personale cu copilul.
Potrivit dispozitiilor art.14 din Legea nr.272/2004: ,,copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu părintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de atasament. Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in măsura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior. Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât in cazurile in care instanța decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihică, intelectuală sau morală a copilului. Părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul nu poate fi exclus de la exercițiul drepturilor părintești,unul dintre părinți exercitând singur drepturile părintești numai daca celalalt părinte este mort, decăzut din drepturile părintești, pus sub interdicție sau in imposibilitate de a-si manifesta voința.
In speta, dreptul reclamantului de a avea legaturi personale cu fetița nu poate fi negat, fiind necesar să o poata vedea.
Din dovezile administrate, precum și din cuprinsul Deciziei civile nr. 257/30.05.2014 rezultă că mama a constituit o prezentă constantă în viața minorei, aceasta s-a ocupat de creșterea și îngrijirea ei .Tatăl locuia în altă locuință, în cea mai mare partea timpului fiind plecat pentru rezolvarea afacerilor sale. Toate acestea conduc la concluzia existenței unor circumstanțe care impun prezența mamei și un program de vizitare restrâns.
Creșterea și dezvoltarea normală a copilului, sănătatea și viața lui depind în cea mai mare măsură de îngrijirile ce i se dau de către părinți, și în primul rând de mamă. Există reguli de igienă și alimentare a copilului, fapt ce denotă cunoașterea și aplicarea lor. Ori, în primii trei ani de viață, copilul necesită o atenție deosebită în ceea ce privește igiena, alimentația și chiar măsuri în cazul apariției primelor simptome de boală. Este adevărat că pârâtul deține condiții locative optime pentru a se ocupa de minor, însă acestea nu sunt suficiente în condițiile în care minora are o vârstă fragedă care reclamă o atenție deosebită. Astfel, un copil de această vârstă poate să prezinte brusc în plină stare de sănătate chiar simptome care pot să anunțe o îmbolnăvire gravă (febră, vărsături, diaree, convulsii ).
În asemenea situații este necesar să se cunoască toate aceste simptome și primele măsuri ce trebuie luate, astfel că lăsarea minorei în altă locație pe o perioada mare de timp nu ar fi indicată momentan. Împrejurarea că tatăl a acordat atenție deosebită pentru starea de sănătate a minorei este firească și lăudabilă evident, dar aceasta nu poate fi determinantă în stabilirea unui program de vizită în maniera solicitată.
Minora este la o vârsta foarte frageda . Toate acestea conduc la concluzia că este necesară limitarea pentru moment a programului de vizitare a minorului
Minora se află la o vârstă care presupune adaptare la un program zilnic, astfel că, grija de a crea copilului o stare de bunăvoie trebuie să fie permanentă, să i se provoace stări afective pozitive, ori pe moment schimbarea pentru o perioadă mai lungă a mediului în care fetița este obișnuită nu este indicată. De asemenea, lipsa mamei care îi acordă toată grija poate constitui un element de stres, fapt care ar contraveni intereselor.
Împotriva acestei sentințe a declarat reclamantul Mihutescu Cioaba I. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul stabilirii unui program de vizita, la domiciliul tatălui, cu luarea minorei din domiciliul mamei si readucerea copilului in acest domiciliu la finele programului, asa cum a solicitat prin cererea introductiva la instanță
Susține că a dovedit că la o vârstă mult mai mica, decât cea pe care minora o are în prezent, s-a ocupat singur în domiciliul său timp de 4 luni de zile de creșterea acesteia.
S-a preocupat de sănătatea ei, în mod excesiv față de nepăsarea mamei, si tratamentul stabilit a făcut ca starea din prezent sa fie mult mai buna.
Certificatul medico legal emis și care confirma existenta unei boli din naștere nu a fost răsturnata până în prezent, deși mama pârâtă, încearcă acreditarea ideii ca separația de mama ar fi provocat starea de sănătate descrisa.
Pe parcursul procesului, pentru prima data pârâta intimată recunoaște ca de la data plecării din Sibiu s-a stabilit in concubinaj cu un alt bărbat in corn Ciolpani.
Reaua credință din celelalte litigii, prin indicarea unor adrese fictive din București, prin manipularea autorităților tutelare care s-au deplasat la aceste adrese fictive dar au găsit-o în vizita pe pârâtă, este o atitudine care nu poate fi acceptata ca atare in exercițiul drepturilor procesuale.
Susține că a făcut dovada, ca atâta timp cât minora a fost la el, zilnic a ținut legătura cu mama și a ținut-o la curent cu starea copilului, a chemat-o la internarea în spitalul din Sibiu unde a și venit, a chemat-o în Franța la medic să fie alături de copil însă a refuzat.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul apreciază ca nefondat apelul formulat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 996 NCPC instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Potrivit acestui text de lege pentru emiterea unei ordonanțe președințiale este necesar ca instanța să stabilească, că aparența de drept este în favoarea reclamantului, că acesta justifică un interes grabnic fie pentru păstrarea dreptului ce s-ar păgubi prin întârziere, fie pentru prevenirea unei pagube ce nu s-ar putea repara sau pentru continuarea unei executări silite.
Astfel, cererea privind ordonanța președințială trebuie sa îndeplinească atât condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii civile, cat si cerințe particulare, respectiv urgența, nerezolvarea fondului cauzei si vremelnicia măsurii ordonate.
Prin urmare instanța urmează să verifice îndeplinirea condiției urgenței luării acestei măsuri.
Criteriul după care se va călăuzi instanța de judecată în soluționarea acțiunii reclamantului este în primul rând, interesul superior al acestuia.
La determinarea acestui interes se au în vedere o . factori, printre care: posibilitatea de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copilul o poate găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, sexul copilului, starea sănătății lui, legăturile de afecțiune stabilite între copil și părinți etc.
În spiritul dispozițiilor art. 8 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit căruia „orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale … de familie”, s-a exprimat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că atunci când interesele părinților sunt în conflict, iar copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-și putea exprima ei înșiși în mod clar propriile preferințe, interesele superioare ale acestora primează și trebuie promovate (Cauza Ignaccolo-Zenide contra României).
Astfel, instanța consideră că este necesar a fi stabilită o modalitate care să permită ambilor părinți și copilului să aibă legături firești cât mai mult timp posibil, aceasta fiind în interesul superior al minorului nu interesul părinților.
Dreptul minorului de a menține legături cu ambii părinți este de altfel consacrat în art. 14 din Legea nr. 272/2004. Potrivit art. 16 alin. 1 din același act normativ, instanța luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, nu poate limita exercitarea acestui drept, decât dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Minora este la o vârstă fragedă are nevoie de dragostea și ocrotirea maternă, iar acest deziderat nu poate fi realizat decât prin stabilirea unui program de vizitare care să-i permită menținerea unui contact efectiv cu propriul copil.
Așa cum corect a reținut instanța de fond creșterea și dezvoltarea normală a copilului, sănătatea și viața lui depind în cea mai mare măsură de îngrijirile ce i se dau de către părinți, și în primul rând de mamă. Există reguli de igienă și alimentare a copilului, fapt ce denotă cunoașterea și aplicarea lor. Ori, în primii trei ani de viață, copilul necesită o atenție deosebită în ceea ce privește igiena, alimentația și chiar măsuri în cazul apariției primelor simptome de boală.
Este adevărat că pârâtul deține condiții locative optime pentru a se ocupa de minor, însă acestea nu sunt suficiente în condițiile în care minora are o vârstă fragedă care reclamă o atenție deosebită.
Prin urmare având în vedere vârsta acesteia (2 ani) problemele de sănătate ale minorei precum și distanța dintre domiciliile părinților care ar supune minora la un efort deosebit Tribunalul apreciază că programul stabilit de instanța de fond este suficient ținând cont de interesul superior al minorei.
In ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de art. 996 NCPC si anume vremelnicia măsurii, in speță, s-a probat existenta acțiunilor principale de stabilire a programului de vizitare.
Referitor la condiția neprejudecării fondului, instanța constată ca stabilirea unui program in care reclamantul sa aibă legături personale cu minora nu prejudeca fondul acțiunii, iar stabilirea unui astfel de program este si in interesul minorei care are in acest mod posibilitatea de a-si vedea tată.
Față de aceste considerente Tribunalul în baza art. 480 NCPC va respinge apelul ca nefondat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul Mihutescu Cioaba I. împotriva sentintei civile nr. 6090/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2015
Președinte Judecător
D. T. L. E. D.
Grefier
F. O.
Red. Tehnored. E.D. 12.3.2015/6 ex./j..f M. P.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 58/2015. Tribunalul SIBIU | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
