Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 58/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 58/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 58/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător C. H.
Grefier E. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei de minori și familie privind pe apelanta VILMOȘ VETUȚA și pe intimatul C. T., având ca obiect ordonanță președințială, apel împotriva sentinței civile numărul 663/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria A..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelantă av. B. L., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul apelantei depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat instanța găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței atacate ca urmare a netemeiniciei ei și rejudecând respingerea cererii de ordonanță președințială și admiterea cererii reconvențional, fără obligarea la cheltuieli de judecată.
Reprezentantul apelantei solicită instanței să se aibă în vedere toate motivele prezentate în scris în cererea de apel și în principal să se rețină două aspecte foarte importante:
În primul rând, solicită instanței să aibă în vedere etnia din care fac parte părțile, în care așa cum s-a afirmat atât de reclamant cât și de mama pârâtei, care a fost audiată ca martor în cauză, existența se câștigă prin cerșit. Este de notorietate că cerșitul se câștigă cu mai mult succes în cazul copiilor, acesta fiind interesul principal al reclamantului și al bunicilor, bunica recunoscând și în fața instanței că bunicul se află la cerșit în străinătate.
Mai mult decât atât, fiica părților a împlinit 10 ani și, potrivit obiceiului, în vreo 2-3 ani cu siguranță va fi vândută. Așa s-a întâmplat și cu pârâta și cu sora acesteia și mai târziu cu nepoata.
De altfel, reclamantul – tatăl copiilor nu i-a văzut de 6 ani, timp în care pârâta a locuit în G. împreună cu actualul său concubin și cu copii. Aceștia nu îl cunosc și cu siguranță că nu ar fi ales liber, în lipsa constrângerilor la care au fost supuși, să fie îndepărtați de mama-pârâtă .
Admiterea cererii de ordonanță președințială și încredințarea copiilor la tată este greșită . Un aspect foarte important care trebuie avut în vedere de instanță este lipsa interesului real al tatălui de a formula o astfel de acțiune, în condițiile în care recunoaște că va încredința copiii bunicilor, adică părinților mamei-pârâte. De altfel, la dosarul cauzei există o procură în acest sens, dată de tată mamei pârâtei. Astfel, deși reclamantul arată că domiciliul lui este în altă comună, și deși cea mai mare parte a timpului este plecat în Polonia – așa cum aceasta a recunoscut, reclamantul declară în mod mincinos că locuiește la părinții pârâtei, în localitatea Bârghiș. Admițând cererea de ordonanță președințială, în mod practic, instanța de fond a încredințat copii părinților pârâtei.
Singurul martor care a fost în măsură să vorbească despre cum au fost îngrijiți copii în G. este martora propusă de reclamantă, care a arătat cum pârâta și concubinul său și-au câștigat mijlocele de existență în mod cinstit, copii au fost bine îngrijiți și ca dovadă a acestuia fapt, sunt înscrisurile medicale de la dosarul cauzei cu privire la boala de care suferă copilul cel mic. Acesta suferă de o boală rară și necesită supraveghere și tratament constant. Nimeni nu este în măsură ca pârâta să se ocupe de acest copil, care nu a fost niciodată despărțit de mamă.
În ceea ce privește declarația fetiței dată în fața instanței, cu siguranță aceasta a fost constrânsă să declare în acest fel, iar instanța nu-și poate fundamenta întreaga motivare a admiterii acțiunii pe această declarație pentru că vorbim de o minoră de 10 ani, care prin prisma etniei părților a fost practic constrânsă să declare în acest fel.
Întrebat de instanță, reprezentantul apelantei, dacă copii frecventează școala, acesta arată că aceștia nu au fost primiți la școală pentru că nu s-a putut face dovada că au fost vaccinați.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.663/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria A., s-a admis cererea formulată de reclamantul-pârât reconv. C. T., împotriva pârâtei-reclamante reconv. VILMOȘ VETUȚA.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă VILMOȘ VETUȚA împotriva reclamantului-pârât reconv. C. T..
S-a stabilit locuința minorilor C. T. N., născut la data de 02.11.2007 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, CNP_, act de naștere nr. 2716/05.11.2007, certificat de naștere . nr._ eliberat de Primăria mun. Sibiu, și C. M. N., născută la data de 27.09.2004 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, act de naștere nr. 2271/30.09.2004, certificat de naștere . nr._ eliberat de Primăria mun. Sibiu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei A., la reclamantul-pârât reconv. C. T. (tată), domiciliat în com. Bîrghiș, ., jud. Sibiu, CNP_.
A fost obligată pârâta-reclamantă reconv. Vilmoș Vetuța la plata către reclamantul-pârât reconv. C. – în favoarea minorilor C. M. N. și C. T. N., a sumei de câte 150 lei lunar pentru fiecare minor, începând cu data de 21.10.2014 și până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei A..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 21.10.2014 sub nr. dosar_, reclamantul C. T., a chemat în judecată pe pârâta VILMOȘ VETUȚA, solicitând ca de urgență și în mod vremelnic, respectiv pe parcursul procesului privind custodia minorilor C. M. N., născută la data de 27.09.2004 și C. T. N., născut la data de 02.11.2007, ce formează obiectul dosarului nr._, să se stabilească locuința acestora la reclamant și să fie obligată pârâta la plata pensiei de întreținere pentru minori, raportată la salariul minim pe economie.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că pe rolul acestei instanțe există dosarul nr._, în cadrul căruia a solicitat tranșarea situației legale a minorilor rezultați din relația de concubinaj a părților.
A arătat reclamantul că minorii au fost exploatați de către pârâtă în G., personal, dar și prin diverși interpuși, l-au amenințat că o să-i ia copiii, chiar cu forța dacă va fi nevoie, și îi va duce din nou la cerșit în G., considerând că situația acestor doi copii trebuie tranșată de urgență și în mod provizoriu până la rămânerea definitivă a hotărârii din celălalt dosar.
Reclamantul și părinții pârâtei dețin condiții decente de locuit și toți pot oferi minorilor căldura unui cămin și a unui trai fără griji. De asemenea, urmează să le asigure accesul la educație prin înscrierea lor la școală.
În drept, au fost invocate prev. art. 919, 996 și urătoarele C.pr.civ.
În probațiune, a solicitat reclamantul administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori.
Atașat cererii de chemare în judecată, reclamantul a depus la dosar, în xerocopie, titluri de călătorie privind pe cei doi minori (f.4,5), cartea de identitate (f.6), procură specială (f.7,8), împuternicire avocațială (f.9), cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ (f.11-12).
S-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, conform art. 6 alin. 4 teza I din OUG nr. 80/2013 (f.10).
S-au efectuat verificări de către instanță în ce privește părțile și pe cei doi minori, conform fișelor de evidență înregistrate la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (f.15-18).
De asemenea, s-a solicitat de către instanță efectuarea anchetelor psihosociale de către Primăria Bîrghiș (f.27) la domiciliul reclamantului și al părinților pârâtei.
La primul termen de judecată acordat la data de 05.11.2014, pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, s-a procedat la audierea, sub rezerva reaudierii, a martorilor C. T. (f.28-29) și C. M. (f.30), și a fost ascultată, în camera de consiliu minora C. M. N. (f.31).
Față de neîndeplinirea procedurii de citare a pârâtei, s-a acordat termen de judecată la data de 12.11.2014, pentru când s-a dispus citarea acesteia la domiciliul din loc. Hosman, nr. 66.
La data de 11.11.2014, s-a depus la dosar de către pârâtă, întâmpinare (f.43-44) prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului, ca neîntemeiată.
A arătat pârâta că are trei copii minori, dintre care primii doi - C. M. N. și C. T. N. – rezultați dintr-o relație de concubinaj cu reclamantul. Relația cu reclamantul s-a încheiat în urmă cu 7 ani, aceasta plecând în G. împreună cu cei doi copii, și refăcându-și viața alături de actualul concubin – L. N..
Împreună cu actualul concubin, pârâta a supravegheat creșterea tuturor celor 3 copii, care nu au cunoscut alt tată decât pe acesta. S-au ocupat ca o adevărată familie de îngrijirea și educarea acestora, copiii fiind bine îngrijiți, mai ales că T. N. suferă de o boală foarte rară – Niemann Pick – necesitând atenție și îngrijire specială, și beneficiind de asistența medicală necesară.
A mai arătat pârâta că nu este adevărat că ar fi dus copiii la cerșit, aceștia au avut întotdeauna condiții decente de locuit și un mediu familial liniștit. De-a lungul acestor ani, a avut o relație de cooperare și cu reclamantul, care locuia în Polonia, acesta fiind de acord ca ea să se ocupe de copii și semnându-i de fiecare dată acte necesare pentru diferite demersuri în ceea ce privea minorii. După 6 ani, în 12.10.2014, pârâta s-a întors în țară cu minorii, pentru că părinții acesteia au asigurat-o că îi așteaptă cu brațele deschise, și au decis să rămână la aceștia. În urma unor discuții în care i s-a reproșat că nu ar fi rămas cu primul concubin – reclamantul, căruia îi fusese „promisă” conform tradiției țigănești, tatăl ei împreună cu mama și fratele i-au amenințat cu toporul că îi vor închide în pivniță dacă nu decide să îl părăsească pe actualul concubin și să se întoarcă la reclamant, care tocmai urma să vină din Polonia. Știindu-i foarte violenți, în acea noapte, a fugit la părinții concubinului ei, în satul Hosman, reușind să o ia cu ei doar pe fiica cea mică, copiii cei mari dormind cu părinții pârâtei în cameră. A doua zi a telefonat după copii și a cerut să îi aducă la pârâtă, dar nu au făcut acest lucru, ba chiar au încercat să o răpească.
A mai arătat pârâta că minorii nu locuiesc în acest moment cu reclamantul, ci cu părinții ei, mama pârâtei fiind împuternicită de reclamant pentru a reprezenta interesele minorilor și a avea grijă de aceștia în perioada când el este plecat din țară.
A apreciat pârâta că reclamantul nu are interes real și moral în promovarea prezentei acțiuni, el fiind plecat constant în Polonia, la cerșit. Consideră că acesta este și motivul pentru care tatăl dorește să îi fie încredințați minorii, acel de a-i duce la cerșit și de a profita de pe urma lor.
Pârâta consideră că nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate, mai ales în ce privește neprejudecarea fondului în analiza aparenței de drept pe care instanța o analizează în procedura de urgență pentru soluționarea unei astfel de cereri.
A solicitat pârâta administrarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul reclamantului.
În drept, a invocat prev. art. 996 C.pr.civ.
Totodată, pârâta a depus la dosar cerere reconvențională (f.45), solicitând ca, în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconv. C. T., să se dispună stabilirea temporară a domiciliului minorilor la domiciliul mamei; cu cheltuieli de judecată.
A apreciat că este evidentă starea de urgență și pericolul unei pagube iminente, copiii nu îl cunosc pe reclamant ca tată, și nici pe bunici, ei fiind plecați în G. de când erau foarte mici. În familia părinților pârâtei și a reclamantului, se obișnuiește fie trimiterea copiilor la cerșit, fie comercializarea fetelor, astfel că se teme că integritatea lor fizică, mentală și psihică este într-un grav pericol.
Pârâta-reclamantă reconv. consideră că este singura în măsură să se ocupe de creșterea și îngrijirea copiilor, având în vedere că până în acest moment a făcut acest lucru în bune condiții, asigurându-se de decența condițiilor lor de viață, mai ales că minorul în vârstă de 7 ani este bolnav – posibil diagnostic Niemann Pick – necesitând atenție și îngrijire specială. Întrucât părinții și rudele pârâtei au firi violente, s-a temut să meargă după ei.
În drept, a invocat pârâta-reclam.reconv. prev. art. 919, 996 C.pr.civ.
S-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru – 20 lei (f.82).
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, martori.
Pârâta-reclamantă reconv. Vilmoș Vetuța a depus la dosar împuternicire avocațială (f.49), și în xerocopie, certificatele de naștere ale minorilor (f.50-51), acte medicale privind pe minorul C. T. N. (f.52-60), procură specială (f.61).
În cadrul ședinței de judecată din data de 12.11.2014, s-au admis cererile formulate în probațiune de către părți (f.65).
La solicitarea instanței, s-au depus la dosar de către Primăria .), respectiv Primăria .), anchete psihosociale întocmite la domiciliile părților.
La termenul de judecată acordat la data de 20.11.2014, s-au depus la dosar, de către reclamantul-pârât reconv. acte medicale privind minorul C. T. N. (f.83-84), s-a procedat la luarea interogatoriului părților (f.84-85, 86-87), și la audierea martorilor C. M. (f.88), C. T. (f.89), M. V. (f.90-91) și C. M. (f.92-93).
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere prevederile art. 996 și următoarele C.pr.civ., instanța a reținut următoarele:
Din relația de concubinaj a celor două părți, au rezultat minorii C. T. N., născut la data de 02.11.2007 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, CNP_, în prezent în vârstă de 7 ani, și C. M. N., născută la data de 27.09.2004 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, în prezent în vârstă de 10 ani.
În luna februarie 2009 (f.84, nr. 4), părțile împreună cu minorii au plecat în G., iar în urma neînțelegerilor intervenite între ele, părțile s-au despărțit. Minorii au rămas în grija pârâtei-reclamante reconv., care după 3 luni de la despărțirea de reclamantul-pârât reconv. a început o altă relație de concubinaj cu numitul L. N. (f.84, nr. 3) – relație care există și în prezent. Pârâta-reclam.reconv. are împreună cu actualul concubin o fetiță.
Reclamantul-pârât reconv. a revenit în țară, și pentru a se întreține, acesta se deplasează în mod regulat în Polonia, unde conform susținerilor lui, face afaceri („bișniță”, f.86, nr. 7) cu diverse materiale (perdele) pe care le cumpără și le vinde pe piața din Polonia (f.32). Pârâta susține că acesta merge la cerșit în Polonia.
După despărțirea părților, pârâta-reclamantă reconv. a rămas în G. împreună cu minorii și actualul concubin. Aceștia au revenit în țară la data de 12.10.2014, când s-au dus la părinții pârâtei în loc. Bîrghiș, iar urma unor scandaluri iscate între pârâtă și concubinul acesteia, pe de o parte, și părinții pârâtei și rudele acesteia, pe de altă parte, pârâta a plecat cu concubinul ei la părinții acestuia în loc. Hosman, lăsând cei doi minori în loc. Bîrghiș, la părinți.
Pârâta-reclamantă reconv. a susținut că nu a putut lua și minorii, întrucât familia ei este foarte violentă și i-a fost teamă. Astfel cum rezultă din întreg probatoriul administrat, tensiunile dintre pârâta reclamantă reconv. și părinții acesteia, sunt generate de faptul că aceasta a refuzat să continue relația de concubinaj cu reclamantul, preferând să trăiască, tot în concubinaj, cu L. N..
Reclamantul-pârât reconv. a solicitat prin prezenta cerere a se dispune, de urgență și în mod vremelnic, respectiv pe parcursul procesului privind custodia minorilor C. M. N., născută la data de 27.09.2004 și C. T. N., născut la data de 02.11.2007, ce formează obiectul dosarului nr._, să se stabilească locuința acestora la reclamant și să fie obligată pârâta la plata pensiei de întreținere pentru minori, raportată la salariul minim pe economie. A arătat reclamantul-pârât reconv. că mama copiilor nu s-a ocupat corespunzător de minori, aceștia fiind forțați să cerșească în G., fiind neșcolarizați până în prezent, fiindu-le pusă în pericol integritatea fizică și morală.
Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă reconv. a solicitat să se dispună stabilirea temporară a domiciliului minorilor la domiciliul mamei, care s-a ocupat de creșterea și educarea lor până în prezent.
Instanța a avut în vedere condițiile speciale necesar a fi îndeplinite în procedura ordonanței președințiale, respectiv aparența dreptului, existența unor cazuri grabnice, caracterul provizoriu al măsurilor și neprejudecarea fondului.
Din acest punct de vedere, ambele cereri formulate de către părți sunt admisibile: astfel, ei sunt părinții celor doi minori C. M. N. și C. T. N., îndreptățiți să solicite instanței protejarea intereselor copiilor lor, prin stabilirea domiciliului cel mai adecvat acestora, care să le asigure condiții optime de creștere și educare, și prin îndepărtarea oricăror factori care ar putea prejudicia integritatea fizică și morală a acestora.
Totodată, măsura stabilirii domiciliului minorilor s-a solicitat de către ambele părți a fi luată în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei A., având ca obiect exercitarea autorității părintești asupra minorilor, stabilirea locuinței acestora, și plata pensiei de întreținere.
În ce privește urgența, se constată de către instanță că este vorba de situația a doi minori de 10 ani, și respectiv 7 ani, întorși de curând din G., al căror domiciliu este necesar a fi stabilit la unul dintre părinți, în vederea asigurării unei bune supravegheri, creșteri și educări, departe de orice influență negativă asupra copiilor, interesul superior al acestora urmând a fi analizat cu prioritate.
De asemenea, nu este vorba de o prejudecare a fondului, întrucât nu urmează a fi tranșată definitiv disputa judiciară în favoarea uneia dintre părți, împrejurare care va fi finalizată prin pronunțarea soluției în dosarul nr._, în urma administrării probelor necesare.
În cauză au fost luate interogatorii părților și au fost audiați martori. S-au efectuat anchete psihosociale și a fost ascultată, în camera de consiliu minora C. M. N..
În consecință, instanța a avut în vedere următoarele împrejurări, cu respectarea condițiilor speciale prevăzute de lege în procedura ordonanței președințiale:
1. În răspunsul la interogator (f.84, nr. 6), pârâta-reclamantă reconv. aratat că în perioada cât a stat în G., a încercat să ia legătura cu reclamantul, fiind necesară prelevarea de probe biologice de la acesta pentru efectuarea de analize medicale în ce îl privește pe minorul C. T. N., însă nu a reușit să ia legătura cu acesta. Cu toate acestea, în întâmpinarea depusă la dosar la fila 43, pârâta arată că în perioada cât a stat în G., a avut o relație de cooperare cu reclamantul, acesta fiind de acord ca ea să se ocupe de copii și semnându-i de fiecare dată actele necesare pentru diferite demersuri în ceea ce îi privea pe minori. La momentul despărțirii părților, reclamantul nu cunoștea faptul că minorul este bolnav (f.84, nr. 7).
2. Minorii, cât timp au locuit în G. cu pârâta, nu au frecventat cursuri școlare, nici nu au fost la grădiniță. Reclamantul depune demersuri în acest sens, copiii (în vârstă de 10 ani, respectiv 7 ani) – ambii analfabeți, urmând a fi școlarizați.
3. Conform înscrisurilor depuse la dosar de către părți, pârâta-reclamantă reconv. s-a prezentat cu minorul T. N. la instituțiile medicale specializate din G. (f.52-60), în perioada 29.10.2009 – 17.07.2012 efectuându-se o . investigații, copilul fiind verificat sub aspectul afecțiunii Niemann Pick și M.tuberculosis.
Reclamantul-pârât reconv., imediat după sosirea în țară, s-a prezentat cu minorul T. N. la organele medicale specializate din România, în vederea stabilirii unui diagnostic cert (f.83-84).
4. Potrivit declarațiilor martorilor C. M. (f.30, 88), C. T. (f.28-29, 89) și C. M. (f.93-94) minorii, cel puțin la acest moment, preferă să rămână alături de tatăl reclamant. Instanța apreciază că declarațiile acestor martori sunt parțial sincere: astfel, în ce îi privește pe C. T. și C. M. – audiați la data de 05.11.2014 și reaudiați la 20.11.2014, deși instanța în mod amănunțit a adresat întrebări martorilor, pentru a stabili situația de fapt, s-a observat că la prima audierea martorii au relatat unele aspecte, omițând să relateze împrejurări învederate cu ocazia celei de a doua audieri, cu referire la faptul că atunci când au vrut să ducă copiii la mamă, aceștia s-ar fi opus, plângând. De asemenea, martora C. M. este mama pârâtei, cu care se află însă în relații de dușmănie, urmare a faptului că pârâta nu a rămas alături de tatăl minorilor, preferând să trăiască în concubinaj cu un alt bărbat.
Declarația martorei M. V. (f.90-91) – de asemenea, nu este total sinceră. Declară că în perioada cât pârâta-reclamantă reconv. a locuit în G. unde a prestat muncă – menajeră la o persoană în vârstă, martora a avut grijă zilnic de copii timp de 3 ani înainte de revenirea lor în țară în octombrie a.c. Aceasta a declarat că minorul T. N. nu a fost niciodată internat în spital. Este greu de crezut că dacă martora ar fi locuit în permanență cu pârâta și minorii, aceasta nu ar fi avut cunoștință de faptul că minorul a fost internat în spital în perioada 10.10.2012 – 12.10.2012 (f.54).
5. Conform anchetei psihosociale întocmite la domiciliul reclamantului – care în prezent locuiește împreună cu minorii la părinții pârâtei în loc. Bîrghiș, nr. 119 (f.27,80), copiii beneficiază la acest moment de condiții decente de creștere și educare, urmând a fi înscriși la școală.
6. Instanța a avut în vedere depozițiile martorilor prin raportare la poziția minorei C. M. N. (f.31). Cu ocazia audierii acesteia, minora și-a exprimat dorința de a locui împreună cu tatăl său, și de a frecventa cursurile școlare. Prin întrebările adresate acesteia de către instanță, a rezultat faptul că nu a fost influențată de vreo persoană, fiind percepută poziția acesteia ca fiind sinceră.
Conform art. 263 alin. 1 C.civ. – orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Față de probele administrate în procedura ordonanței președințiale, instanța a apreciat că este în interesul minorilor ca până la pronunțarea soluției în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei A., domiciliul celor doi minori să fie stabilit la tatăl reclamant, în prezent acesta fiind în măsură să asigure copiilor condițiile corespunzătoare de creștere, educare și supraveghere. Starea de sănătate a minorului T. N. nu permite neglijarea acestuia, fiind necesare efectuarea de investigații medicale, stabilirea unui diagnostic cert de către organele medicale abilitate și administrarea tratamentului medicamentos necesar, demersuri făcute de către reclamant.
În consecință, instanța a admis cererea principală, și a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată în cauză dispunând stabilirea domiciliului minorilor la tată, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei A..
A stabilit, în sarcina pârâtei-reclamante reconvențional, obligația acesteia de a plăti reclamantului-pârât reconv. – în favoarea celor doi minori, suma de câte 150 lei lunar, cu titlu de contribuție de întreținere la creșterea și educarea acestora. A avut în vedere salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată – conform art. 1 alin. 2 din H.G. nr. 871/2013, pârâta-reclamantă reconv. neavând loc de muncă.
A constatat că avocații părților vor solicita plata cheltuielilor de judecată, pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe declarat apel Vilmoș Vetuța solicitând desființarea ei și, după rejudecare, respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvenționale.
În motivarea apelului s–a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că tatăl nu și-a văzut copii de 6 ani, că în aceste condiții copii doar constrânși au ales să locuiască cu el, că tatăl nu are interes în formularea acțiunii întrucât recunoaște că îi reîncredințează pe copii bunicilor materni.
S-a mai arătat că în etnia romă existența se câștigă prin cerșit și că cerșetoria are mai mult succes în cazul copiilor.
Mai mult decât atât, fiica cea mare are 10 ani și potrivit obiceiului părinților apelantei aceștia cu siguranță o vor vinde peste 2-3 ani, așa cum s-a întâmplat și cu apelanta.
Declarațiile martorilor sunt nesincere și contradictorii. Copii au fost bine îngrijiți în G., dovadă fiind și înscrisurile medicale care atestă că apelanta s-a preocupat de starea de sănătate a copilului cel mic.
În drept au fost invocate dispozițiile art.999 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecarea prezentei cauze.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi neîntemeiat pentru considerente ce urmează:
Apelanta invocă lipsa de interes a reclamantului, dedusă din faptul că minorii vor fi, de fapt, încredințați părinților ei, și lipsa de substanță a pretențiilor reclamantului în condițiile în care de 6 ani nu i-a mai văzut pe copii.
Niciuna dintre aceste critici nu poate fi primită. Reclamantul locuiește împreună cu părinții pârâtei, în Bârghiș la nr.119, unde, conform anchetei sociale, există condiții decente pentru creșterea și educarea lor. Nu este nimic nefiresc ca reclamantul să fie ajutat de bunicii copiilor la creșterea și educarea lor.
Nici faptul că în ultimii ani minorii nu au locuit cu tatăl lor, nu poate face, de plano, de respins cererea acestuia, mai ales că este vorba despre o măsură provizorie, până la soluționarea definitivă a dosarului_, în condițiile în care interesul superior al minorilor ar reclama ca ei să fie, provizoriu, încredințați tatălui.
Probele administrate în fața primei instanțe și pe care judecătorul fondului le-a analizat în detaliu, susțin cererea reclamantului.
Apelanta vorbește ca despre o evidență în rândul etniei rome ( deși nu suntem de acord cu astfel de generalizări) a practicării cerșetoriei, a faptul că cerșetoria este mai productivă dacă se folosesc copii, lăsând să se înțeleagă că reclamantul ar intenționa să facă acest lucru cu copii, dar nu se știe dacă acest lucru nu s-a întâmplat cu copiii în G..
Fiica cea mare a părților a declarat instanței că în G. ea și fratele ei erau obligați să cerșească și că dacă nu făceau bani, erau bătuți cu un cablu.
De asemenea, C. M., audiată în cauză, a arătat că la întoarcerea în țară minorii era neîngrijiți.
Nu pot fi reținute nici criticile vizând faptul că interesul reclamantului este ca peste 2-3 ani fiica cea mare să fie vândută, întrucât măsura pe care instanța o va lua în prezenta cauză este una temporară, până la finalizarea procesului pe fond, iar afirmațiile sunt nesusținute de dovezi.
Rămâne, de asemenea, necontestat că în timpul cât au stat cu mama în G., copiii nu au fost înscriși la școală, iar argumentele mamei că acest lucru s-ar fi datorat inexistenței unor acte, nu poate fi primit.
Prin această atitudine, mama a ignorat un drept esențial al copiilor ei, la educație și învățătură, iar menținerea copiilor în această stare și pe viitor este de natură a le afecta considerabil șansele la o viață împlinită.
Apelanta a făcut dovada că s-a prezentat, la un anumit moment, la care starea de sănătate a copilului N. s-a înrăutățit, la spital în G., însă acest aspect este unul normal și este o obligație a oricărui părinte să vegheze la starea de sănătate a copilului său. Nu sunt dovezi că reclamantul ar pune în pericol starea de sănătate a copilului, iar prin stabilirea provizorie a domiciliului copiilor la tată, nu înseamnă că mama copiilor nu ar mai trebui să se preocupe și în continuare, de stare de sănătate a copiilor ei.
Nu în ultimul rând reținem că fiica părților a fost de acord să rămână să locuiască cu tatăl ei.
Pentru toate aceste considerente de fapt și în temeiul dispozițiilor art.480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat și va păstra ca legală și temeinică sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă Vilmos Vetuța împotriva sentinței civile nr.663/2014 a Judecătoriei A., pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE Judecător,
V. D. C. H.
Grefier
E. G.
Red.VD/2.02.2015
Tehn.EG/4.02.2015
Ex.6
Jud.fond.C.D.C.
| ← Pretentii. Sentința nr. 95/2015. Tribunalul SIBIU | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 128/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
