Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 203/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 10709/306/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 203/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător D. T. L.
Grefier A. F. A.
Pe rol fiind amânarea de pronunțare a cauzei Minori și familie privind pe apelant S. E. (F. Ș. ) și pe apelant Ș. V., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial împotriva sentinței civile nr. 3108/2014 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 25.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.03.2015 și ulterior la data de 11.03.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Constată că prin sentința civilă nr. 3108/2014 a Judecătoriei Sibiu s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S. E. în contradictoriu cu pârâtul Ș. V., s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra imobilului - apartament, situat în Sibiu, ..7 A, ., jud. Sibiu, înscris în CF nr._-CI-U33, în valoare de 34.500 euro (valoare stabilită conform înțelegerii părților); s-a stabilit că părțile au avut o contribuție de: soția reclamantă în cotă de 77% iar soțul pârât de 23% la dobândirea bunului comun; s-a dispus ieșirea părților din indiviziune; s-a atribuit reclamantei S. E. în deplină proprietate și posesie bunul imobil; a fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 7.935 euro cu titlu de sultă; s-a dispus înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate exclusivă în favoarea reclamantei S. E. a apartamentului astfel dobândit; a fost obligat pârâtul la plata sumelor reprezentând cheltuieli de judecată: 2104 lei constând în taxa de timbru și 1800 lei onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta și pârâtul au fost căsătoriți, căsătoria părților fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 2593/ 9.04.2013.
Instanța a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit bunul imobil – apartament situat în Sibiu, ..7A, ., jud. Sibiu, singurul bun supus împărțelii și că valoarea de circulație a acestuia este de 34.500 euro (echivalentul a 83.500 lei) conform aprecierii părților.
În ceea ce privește cota de contribuție la dobândirea acestui bun, instanța a constatat că există o divergență din partea foștilor soți, astfel reclamanta pretinde o contribuție de 94,2% în favoarea sa la dobândirea acestuia iar pârâtul pretinde că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune .
Instanța a înlăturat susținerile pârâtului potrivit cărora ar fi primit un dar manual în cuantum de 16.000 euro de la mama sa în anul 2007, anul cumpărării apartamentului, sau anterior, întrucât aceste susțineri nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză
În privința sumelor de bani obținute de părți cu titlu de dar de nuntă, acestea într-adevăr constituie bunuri comune ale soților întrucât acestea sunt dobândite după încheierea căsătoriei, însă de asemenea nu s-a dovedit în ce fel au fost folosiți de părți, cu atât mai mult cu cât contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la o distanță de 10 ani de la încheierea căsătoriei.
Din înscrisurile depuse la dosar – stat de plată salarii și copii carnet de muncă (f. 83 și 99-114) instanța reține că de-a lungul căsătoriei ambii soți au obținut venituri din muncă, respectiv salarii relativ egale ca și cuantum.
Pe de altă parte, ambele părți fac referire în problematica provenienței banilor pentru achiziția locuinței la suma de bani încasată anterior de fosta soție, prin vânzarea apartamentului deținut în coproprietate alături de sora sa.
Instanța a apreciat că prețul achitat de 34.500 euro de către foștii soții nu a fost achitat în cuantum egal/ cote egale de către soți (câte 17.250 euro fiecare), reclamanta reușind să răstoarne prezumția de contribuție egală în dobândirea acestuia. Astfel, s-a reținut că a fost obținut în felul următor: 22.500 euro sumă provenită din vânzarea anterioară, iar diferența de 12.000 euro, banii celor doi soți, atât din economiile personale, salarii, precum și creditul contractat.
Referitor la contribuția efectivă a soției reclamante, instanța reține că aceasta se ridică la suma de aproximativ 26.500 euro, compusă din: 22.500 euro (vânzare anterioară) la care se adaugă suma de 931,25 euro economii comune, 3258 euro sume proprii provenind din conversia unui titlu emis de Autoritatea pentru restituirea proprietăților. Prin urmare, instanța a apreciat că soția deține în mod efectiv o cotă de contribuție de aproximativ 77 % la dobândirea bunului comun.
Având în vedere cele de mai sus, rezultă că, contribuția soțului pârât reprezintă cota de 23 % la dobândirea bunului comun, ceea ce înseamnă în mod efectiv o contribuție de 7935 euro.
Având în vedere cota de contribuție reținută fiecărui soț la dobândirea bunului imobil si a faptului ca părțile au căzut de acord asupra modalității efective de atribuire acestuia, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra bunului în felul următor, prin atribuirea în proprietate exclusivă reclamantei a apartamentului situat în Sibiu, . valoare de 34.500 euro (valoare stabilită conform înțelegerii părților), și obligând reclamanta la plata către pârâtul Ș. V. a sumei de 7935 euro cu titlu de sultă compensatorie.
Având în vedere modalitate de ieșire din indiviziune s-a dispus înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate exclusivă în favoarea reclamantei S. E..
În privința cheltuielilor de judecată, instanța, în temeiul art. 453 alin.1 și alin.2 C.pr.civ. a obligat pârâtul la plata sumei de 2104 lei reprezentând taxa de timbru și 1800 lei onorariu avocațial, proporțional cu partea din pretenții admisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâtul.
Reclamanta a solicitat schimbarea acesteia în sensul de a se stabili că ea a avut o contribuție la dobândirea apartamentului de 30.129 euro, iar pârâtul de 4371 euro, sumă pe care trebuie să o plătească acestuia. În motivarea apelului se susține că instanța nu a efectuat un calcul corect al sumelor cu care a contribuit reclamanta la dobândirea apartamentului. Astfel, instanța a omis să scadă din valoarea apartamentului, de 34.500 euro, sumele dovedite ca fiind contribuția sa proprie, adică 3258 euro provenind din conversia unui titlu emis de ANRP, 931 euro reprezentând jumătate din economiile comune, respectiv 931 euro contribuția pârâtului.
Pârâtul a solicitat schimbarea sentinței în sensul de a se constata că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea apartamentului, cu motivarea că valoarea apartamentului este sporită de valoarea investițiilor făcute la apartament. Apoi au fost plecați la muncă în Spania, de unde s-au întors cu suma de 5500 euro, pârâtul fiind cel care a lucrat mai mult decât reclamanta. Au efectuat îmbunătățiri și renovarea apartamentului mamei reclamantei pe banii lor, ceea ce a sporit considerabil valoarea apartamentului în cauză, practic cu 10.000 euro cu care a rămas reclamanta din vânzarea apartamentului primit moștenire. De asemenea, mama sa i-a dat la cumpărarea apartamentului bun comun suma de 16.000 euro, iar din bancă a luat un credit de 6500 euro. Ca urmare, prețul apartamentului a fost achitat astfel: 10.000 euro reclamanta, 16.000 euro pârâtul de la mama lui, 6500 euro din bancă și 2000 euro ca dar de nuntă. În apartament a efectuat investiții, reclamanta mai mult din perioada căsniciei nu a lucrat, apoi a luat din casă 3800 lei și 400 euro pe care nu i-a mai adus înapoi. Depoziția martorei sora reclamantei trebuie înlăturată, fiind subiectivă.
Cele două apeluri sunt neîntemeiate.
În ce privește apelul reclamantei, reținem în primul rând că aceasta invocă erori de calcul săvârșite de instanța de fond. Potrivit art. 442 c.pr.civ. erorile decalcul dintr-o hotărâre judecătorească pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, iar potrivit art.445 c.pr.civ. îndreptarea acestei erori nu poate fi cerută pe calea apelului. Ca urmare, schimbarea sentinței pentru o eroare de calcul este inadmisibilă.
Pe de altă parte, modul de calcul indicat de reclamantă în apel este unul eronat. Astfel,valorile ce constituie aport propriu al reclamantei se raportează la valoarea totală a bunurilor comune, în speță, la val. de 34.500 lei, așa cum a procedat instanța de fond. Deci, contribuția proprie a reclamantei constă în suma de_ euro provenită din vânzarea unui bun propriu, suma de 3258 euro provenită tot din valorificarea unui bun propriu(titlul emis de ANRP) și suma de 931,25 euro provenind din economii comune,( totalul fiind de_,25 și nu_ cum a reținut instanța de fond), ceea ce reprezintă 77%(rotunjit de la 77,36%) din valoarea de 34.500 euro, iar contribuția pârâtului, apreciată de instanță la 23% reprezintă suma de 7935 euro, cât a stabilit instanța.
Există, într-adevăr, așa cum am arătat mai sus, în calculul instanței de fond, câteva erori, provenite din aproximarea greșită a sumelor, însă acestea pot fi îndreptate pe calea prev. de art. 442 c.pr.civ.
În ce privește apelul pârâtului, acesta conține și motive care nu au nici o legătură cu cota de contribuție sau modalitatea de partaj, astfel cum au fost invocate. Pârâtul susține că la apartament au fost efectuate investiții care i-au sporit valoarea, fără însă să spună care ar fi consecința acestui fapt raportat la cota sa de contribuție.
Apoi, susține că părțile au efectuat investiții la apartamentul mamei reclamantei, care a fost vândut, fără a pretinde ceva în legătură cu aceste investiții.
Nu s-a făcut dovada că suma de bani rămasă de la nuntă se mai afla în posesia părților la data desfacerii căsătoriei, ceea ce presupune că a fost cheltuită împreună, și nici că a fost folosită la cumpărarea apartamentului bun comun, având în vedere că de la nuntă până la cumpărarea apartamentului au trecut 10 ani.
De asemenea, nu s-a dovedit suma pe care a realizat-o pârâtul din munca desfășurată în Spania și dacă această sumă a reprezentat o contribuție proprie mai mare la cumpărarea apartamentului bun comun. Probabil pârâtul dorește să susțină că în acea perioadă de 4 luni, reclamanta nu a realizat venituri, însă s-a dovedit că pe parcursul căsniciei, de 16 ani, reclamanta a realizat venituri, iar contribuția sa proprie la dobândirea apartamentului a fost, de asemenea, dovedită.
Trebuie făcută precizarea că susținerile reclamantei au fost dovedite cu acte și martori. Susținerea pârâtului cu privire la suma de 16.000 euro, care ar fi primit-o de la mama sa nu este dovedită. Martora A. E. arată că știe de la pârât că acesta ar fi primit această sumă, și nu se coroborează cu nici o altă probă. De asemenea, pârâtul nu a dovedit că a contractat un credit de 6500 euro și că acesta ar fi fost folosit la cumpărarea apartamentului, ci reclamanta a recunoscut că părțile au contractat un credit de 5637 euro pentru a completa suma necesară cumpărării apartamentului, dar a făcut dovada că a rambursat anticipat creditul, parțial cu suma provenind din valorificarea unui bun propriu, titlul de conversie.
Față de toate aceste împrejurări, fiind îndeplinite cond. art. 670, 676, c.civ. și ale art.983 c.pr.civ., instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică.
În consecință, potrivit art. 480 c.pr.civ. instanța va respinge ambele apeluri și va păstra sentința atacată. Potrivit art. 453 al.2 c.pr.civ., având în vedere că ambele părți au efectuat cheltuieli de judecată în apel, și că ambele au pierdut procesul, nu se vor acorda cheltuieli de judecată nici uneia dintre ele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamanta S. E. și de pârâtul Ș. V. împotriva sentinței civile nr. 3108/2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 Martie 2015.
Președinte, Judecător,
V. C. D. D. T. L.
Grefier,
A. F. A.
Red. D.T.L/10.04.2015
Jud. fond O. M. Z.
tehn.A.F./10.04.2015
4 ex/2com/10.04.2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 453/2015. Tribunalul SIBIU | Pensie întreţinere. Decizia nr. 227/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
