Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 287/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 287/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 879/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 287/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Judecător D. T. L.
Grefier F. O.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe apelant M. S. PRIN PRIMAR și pe intimat M. N., apel împotriva s.c. nr. 5008/2014 a Judecătoriei S., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimat av. D. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
La întrebarea instanței, reprezentanta intimatul învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în apel.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinice și legale, pentru motivele invocate prin întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
Față de actele depuse de către părți la dosarul cauzei, probele administrate și concluziile prezentate, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria S. sub nr._ din data de 22.01.2014, petentul M. S. prin Primar Klaus Werner Johannis, în contradictoriu cu intimatul M. N., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea încheierilor de respingere nr._/13.11.2013 și nr._/ 02.12.2013 emise de OCPI S.; admiterea cererii formulate de petent privind radierea din CF nr._ S. a încheierilor nr. 5925/16.06. 2003 de sub B+5 și nr._/05.12.2006 de sub B+6-7 șj înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. top 4072/l/3/18 din CF nr._ S. in favoarea Statului R. cu titlu de expropriere in baza Decretului nr. 50/1974, în sensul dispus de sentința civilă nr. 9906/16.12.2010.
Prin sentința civilă nr. 5008/2014 pronunțată de Judecătoria S. s-a respins plângerea formulată de petentul M. S. prin Primar Klaus Werner Iohannis în contradictoriu cu intimatul M. N. împotriva încheierilor de CF nr._/13.11.2013 și nr._/23.12.2013.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr._/13.11..2013 emisă de OCPI S. s-a respins cererea petentului M. S. de întabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF_ S. nr. top 4072/1/3/8, în baza sentinței civile nr. 9906/16.12.2010 pronunțată de Judecătoria S., irevocabilă, întrucât acțiunea formulată de M. S. și soluționată prin sentința nr. 9906/16.12.2010 nu a fost notată în cartea funciară spre informare, astfel că de la momentul formulării acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei S. și până la data cererii de înscriere a dreptului de proprietate în favoarea Municipiului S., au survenit modificări privind dreptul de proprietate asupra imobilului, iar hotărârile judecătorești atașate cererii de înscriere nu dispun cu privire la încheierea de întabulare nr._/18.05.2012.
De asemenea, se arată în continuare că potrivit art. 910 din NCC în vigoare la data înregistrării cererii de înscriere, hotărârea de rectificare a cărții funciare nu aduce atingere drepturilor înscrise în folosul celor care nu au fost părți în cauză, doar în cazul notării acțiunii în rectificare în cartea funciară, situație în care hotărârea de rectificare se va înscrie din oficiu și împotriva acelora care au dobândit un drept tabular după notare, care se va radia odată cu dreptul autorului lor. (filele 89, 94-106)
Pentru aceleași motive, prin încheierea de CF nr._/23.12.2013 s-a respins și cererea de reexaminare formulată de petentul M. S. împotriva încheierii nr._/22.10.2013, registratorul șef arătând că nu se contestă dreptul de proprietate dobândit de Statul Român în baza sentinței civile nr. 9906/16.12.2010 pronunțată de Judecătoria S., însă această hotărâre nu dispune cu privire la înscrierea efectuată prin încheierea nr._/2012, înscriere efectuată în baza sentinței civile nr.1923/CC/2011 (filele 84, 86 ale dosarului).
Prin sentința civilă nr. 9906/16.12.2010 pronunțată de Judecătoria S., irevocabilă prin decizia civilă nr. 81/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul S., decizia nr. 3/17.01.2013 a Curții de Apel A. I. s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 65/2003 - dosar succesoral nr. 75/2003 eliberat de notarul public N. C., prin care s-a inclus in masa succesorala a defunctei M. V. terenul identificat în CF S. 11.861 nr. top 4072/1/3/18, nulitatea încheierii de întabulare nr. 5925/16.06.2003, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 2902/04.12.2006 a imobilului cu nr. top 4072/1/3/18 din CF_ în suprafață de 299 mp autentificat de notarul public B. R. G., încheiat între Militelu V. în calitate de vânzător și M. N. și M. M. în calitate de cumpărători, nulitatea încheierii de întabulare nr. 29.182 din 05.12.2006, s-a dispus radierea din CF nr._ S. a încheierilor nr. 5925/16.06.2013 de sub B+5 și nr._/05.12.2006 de sub B+6-7, și înscrierea dreptului de proprietate asupra
imobilului cu nr. top 4072/1/3/18 din CF nr._ S. in favoarea Statului Român cu titlu de expropriere in baza Decretului nr. 50/1974.(filele 95-104)
Așa cum rezultă însă din cuprinsul CF_ S., acțiunea având ca obiect și rectificare de carte funciară, urmare a anulării actelor ce au stat la baza înscrierilor de CF, soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 9906/16.12.2010 a Judecătoriei S., nu a fost notată în cartea funciară, și astfel până la rămânerea irevocabilă a sentinței menționate, prin încheierea de întabulare nr._/18.05.2012 s-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top 4072/1/3/18 în favoarea intimatului M. N., sub B2, cu titlu de cumpărare și sistare stare de indiviziune în baza sentinței civile nr. 1923/CC/7.11.2011 pronunțată de Judecătoria S.. (fila 85)
Potrivit art. 37 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la data formulării acțiunii ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei S., soluționat prin sentința civilă nr. 9906/16.12.2010, „dacă acțiunea în rectificare a fost înscrisă în cartea funciară, hotărârea judecătorească va fi opozabilă și terțelor persoane care au dobândit dreptul după înscriere”.
De asemenea, potrivit art. 24 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 republicată, „Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil” în timp ce alin. 4 al aceluiași articol prevede că” Drepturile reale imobiliare și promisiunea de a încheia un contract având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului sau un alt drept în legătură cu acesta, înscrise în baza unor acte juridice în care părțile au stipulat rezilierea sau rezoluțiunea în baza unor pacte comisorii, se radiază în baza unei: a) declarații în formă autentică a părților; b) încheieri de certificare fapte, prin care notarul public constată îndeplinirea pactului comisoriu, la solicitarea părții interesate; c) hotărâri judecătorești.”
Întrucât sentința irevocabilă în baza căreia reclamantul a solicitat înscrierea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ S. nr. top 4072/1/3/18 nu cuprinde dispoziții cu privire la încheierea nr._/18.05.2012 prin care s-a întabulat dreptul de proprietate al intimatului M. N. cu titlu de sistare de indiviziune, în baza sentinței civile nr. 1933/CC/2011 pronunțată de Judecătoria S., în mod legal, văzând dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. g din Legea 7/1996, nefiind întrunite condițiile prevăzute de textele de lege mai sus menționate, registratorul de carte funciară a respins cererea de înscriere a reclamantului.
În consecință, găsind că atât încheierea nr._/13.11.2013 cât și încheierea nr._/23.12.2013 emise de OCPI S. sunt legale și temeinice, în temeiul art. 311 alin. 3 din Legea 7/1996 s-a respins plângerea de față ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul M. S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel se arată că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece motivarea încheierii de respingere nr._ soluționată la data de 13.11.2013 și a Încheierii de Respingere nr._ / 02.12.2013 comunicată la data de 09.01.2014 de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară S. și comunicata la data de 19.11.2013 în baza art. 910 din noul cod civil nu este aplicabilă cauzei în speță pentru următoarele considerente:
O dispoziție tranzitorie foarte importantă în soluționarea plângerii formulate, este cuprinsă în art. 76 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil care prevede: ,,Dispozițiile art. 876-915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil”.
Așadar, înscrierile în cartea funciară efectuate în temeiul unor acte sau fapte juridice încheiate sau produse anterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009 vor produce efectele prevăzute de legea în vigoare la data producerii lor, chiar dacă aceste înscrieri sunt efectuate după . Codului Civil, aspect consacrat de art. 77 Cod Civil.
Așadar acțiunea civilă formulată de M. S. a fost promovată în anul 2008, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, efectele juridice ale Sentinței produc efectele prevăzute de legea în vigoare la data sesizării instanței de judecată, anul 2003 și nu a o data ulterioară.
Un alt aspect de nelegalitate al încheierii de Respingere nr._ soluționată la data de 13.11.2013 și comunicată la data de 19.11.2013 este susținerea că M. N., actualul proprietar ai imobilului nu a fost parte in cauză.
Precizăm faptul că acțiunea formulată de M. S. a fost îndreptată împotriva ambilor pârâți M. N. și M. M., după cum arată si dispozitivul Sentinței Judecătoriei S. nr. 9906/2010 irevocabilă, fiind părți în dosarul nr. 2447/ 306/2008, declarând apel și apoi recurs, având deci cunoștință de litigiul în cauză.
Așadar, M. N. a fost parte în dosarul nr._, motivarea încheierii de Respingere nr._ / 2013 în sensul că nu a fost parte în cauză este nefondată.
Un alt aspect de nelegalitate al încheierii de Respingere nr._ și a încheierii de Respingere nr._ / 02.12.2013 este dat de incidența art. 26 din Decretul Lege nr. 115/1938 si art. 26 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
Instanța de fond șl cea de apel care au administrat întreg probatoriul util, concludent și pertinent cauzei (proba cu înscrisuri și expertiza topograficii judiciara) au pronunțat o Sentința, respectiv Decizie temeinică șt legală, deoarece în conformitate cu Decretul privind expropriere, trecere în proprietatea statului si transmiterea unor imobile, autorizarea efectuării unor schimburi de imobile precum și scoaterea din producția agricolă a unor terenuri nr. 50/ 23.02.1974 (decret anexat dosarului în cauză, în copie certificată de Arhivele Naționale ale României - Serviciul arhive naționale istorice) terenul în cauză identificat cu nr, top 4072/1/3/18 din CF nr._ S. ( tabelul anexă nr. 29 din Decret cuprinzând deținătorii ale căror terenuri se expropriază la nr. crt. 11 aflându-. cu un teren situat pe . mp cu nr. top 4072/1/3/18 din CF nr. 11B61, individualizat la poziția 6 din planul de situație anexă la decretul de expropriere 50/1974).Împreună cu alte terenuri din zonă a fost expropriat în vederea construirii unei creșe/grădinițe în municipiul S., exproprierea producându-și efectele juridice si fără notarea acesteia în cartea funciară, în conformitate cu art. 26 din Decretul Lege nr. 115/1938 si art. 26 alin. 2 din Legea nr. 7/ 1996 împrejurarea că pârâții apar înscriși ca proprietari tabulari ai întregului teren expropriat fiind irelevantă deoarece potrivit dispozițiilor sus menționate, dreptul de proprietate al statului s-a dobândit prin expropriere fără înscriere în cartea funciară, fiind astfel opozabil față de terți.
De asemenea potrivit punctului 4 din concluziile raportului de expertiză judiciară, omologat de instanța de judecată se arată că imobilul în litigiu ocupă o suprafață de aproximativ 280 mp din partea carosabilă si trotuarul străzii . mp din incinta Grădiniței nr. 40 ., suprafețe care potrivit Legii nr. 213 / 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, art. 4 și anexa nr. III la lege aparțin domeniului public al municipiului S..
Astfel, prin dovada faptului că bunul imobil a fost expropriat și a faptului că imobilul face parte din domeniul public al municipiului S. (așa cum reiese din raportul de expertiză topografică judiciară efectuat în cauză) este răsturnată prezumția relativă de existență a dreptului înscris în cartea funciară în favoarea fostului proprietar.
În conformitate cu dispozițiile art. 136 alin. 4 din Constituția României și art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 actele juridice încheiate cu încălcarea referitoare la regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.
Ca atare, sub sancțiunea nulității absolute prescrisa faptelor de nesocotire a ordinii publice un asemenea bun fiind inalienabil, imprescriptibil si insesizabil potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998 nu poate fi sustras domeniului public si incorporat proprietății private.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul apreciază ca nefondat apelul formulat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 80 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: ,,Cererile de înscriere, precum și acțiunile în justiție, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de data introducerii lor, vor fi soluționate potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului sau, după caz, la data săvârșirii ori producerii faptului juridic generator al dreptului supus înscrierii, cu respectarea normelor procedurale în vigoare în momentul introducerii lor”.
Prin urmare în mod corect instanța de fond a reținut prevederile legii nr. 7/1996.
Astfel potrivit art. 37 alin. 2 din Legea nr.7/1996 în forma în vigoare la data formulării acțiunii ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei S.: ,,dacă acțiunea în rectificare a fost înscrisă în cartea funciară, hotărârea judecătorească va fi opozabilă și terțelor persoane care au dobândit dreptul după înscriere”.
Intimatul M. N. este proprietar tabular al imobilului conform încheierii de întabulare nr._/18.05.2012 în baza sentinței civile nr. 1933/CC/2011 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ rămasă irevocabilă la data de 19.01.2012.
Potrivit art. 24 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 republicată, „Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil” în timp ce alin. 4 al aceluiași articol prevede că” Drepturile reale imobiliare și promisiunea de a încheia un contract având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului sau un alt drept în legătură cu acesta, înscrise în baza unor acte juridice în care părțile au stipulat rezilierea sau rezoluțiunea în baza unor pacte comisorii, se radiază în baza unei: a) declarații în formă autentică a părților; b) încheieri de certificare fapte, prin care notarul public constată îndeplinirea pactului comisoriu, la solicitarea părții interesate; c) hotărâri judecătorești.”
Având în vedere că hotărârile judecătorești în baza cărora reclamantul a solicitat înscrierea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ S. nr. top 4072/1/3/18 nu cuprind dispoziții cu privire la încheierea nr._/18.05.2012 prin care s-a întabulat dreptul de proprietate al intimatului M. N. cu titlu de sistare de indiviziune, în baza sentinței civile nr. 1933/CC/2011 pronunțată de Judecătoria S. Tribunalul constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege menționate pentru admiterea cererii de înscriere a petentului.
În consecință, având în vedere lipsa de diligență a petentului, ca urmare a faptului ca nu a fost notată în cartea funciara spre informare, acțiunea înregistrată la Judecătoria S. în dosar nr._ și având în vedere ca între momentul formulării acțiunii și cel al depunerii cererii de înscriere au survenit modificări cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului, soluția pronunțata de OCPI S. și menținută de instanța de fond este legală și temeinică.
Față de aceste considerente Tribunalul în baza art. 480 NCPC va respinge apelul ca nefondat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul M. S. împotriva sentinței civile nr. 5008/2014 a Judecătoriei S., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7.04.2015
Președinte, E. D. | Judecător, D. T. L. | |
Grefier, F. O. |
Red. Tehnored.E.D.29.04.2015
Jud. Fond: A. L.
| ← Radiere ipoteca. Sentința nr. 680/2015. Tribunalul SIBIU | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 266/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
