Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 4/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 5610/306/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4/2015
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător D. T. L.
Judecător V. C. D.
Grefier L. V.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe recurent V. S. și pe intimat ., având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc împotriva sentinței civile nr.2712/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Cauza se soluționează în compunerea completului de mai sus față de împrejurarea că d-na judecător M. Ț. membru al completului de judecată începând cu data de 1.01.2015 este în pensie, iar d-nul judecător G. C. aflat primul în lista de permanență din 8 ianuarie 2015 este în concediu medical, ca urmare s-a procedat la includerea în componența completului Recurs 2 a d-nei judecător D. T. L. conform planificării de permanență din 8 ianuarie 2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în cadrul amânărilor fără discuții, a răspuns consilierul juridic L. M. din partea intimatei . Sibiu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la dosarul cauzei au fost depus Note de concluzii din partea recurentului.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul față de recursul declarat.
Reprezentanta intimatei pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere în consecință a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. Se arată că recurentul reclamant a fost angajat al societății intimate în funcția de șef agenție până la data de 8.02.2008 dată la care acestuia i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă. Decizia de desfacere a contractului de muncă a făcut obiectul dosarului nr._ înregistrat pe rolul Tribunalului G.. Față de motivele de recurs susține că a fost reintegrat și nu-i mai datorează drepturile salariale. Apreciază că recursul este nefondat. Cu privire la problema juridică dedusă judecății și anume care este data reintegrării reclamantului și care este implicit perioada pentru care acestuia i se cuvin drepturile salariale a fost soluționat în mod irevocabil anterior prin sentința civilă nr. 7827/2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul având ca obiect contestație la executare precum și prin decizia civilă nr. 452/2013 a Tribunalului Sibiu prin care s-a stabilit în mod irevocabil faptul că data reintegrării reclamantului este data de 30.01.2009, dată la care acesta avea obligația de a se prezenta la locul de muncă fără emiterea unei decizii de reintegrare în acest sens el având obligația de a se implica personal în realizarea acestei obligații. Reclamantul și-a încasat drepturile salariale cuvenite până la data de 30.01.2009, iar în dosarul de executare 4/2009 pornit de reclamant în baza deciziei civile nr. 124 pronunțată de Curtea de Apel G. s-a constatat irevocabil să societatea intimată și-a îndeplinit toate obligațiile de plată a drepturilor salariale până la data reintegrării. Somația emisă în data de 45.01.2011 în acest dosar a fost anulată precum și toate formele de executare ulterioare acestei date constatându-se că ulterior acestei date reclamantul nu mai are dreptul la plata altor drepturi salariale. De asemenea s-a dispus și întoarcerea executării silite acesta fiind obligat și să restituie societății suma de bani aferentă drepturilor salariale încasate în mod necuvenit.
În concluzie apreciază că aceste decizii respectiv decizia nr. 452 și sentința civilă nr. 7827/2011 se bucură de autoritate de lucru judecat întrucât au rezolvat această problemă juridică și anume care este data reintegrării reclamantului și în același sens s-a pronunțat și P. care a fost investit cu soluționarea plângerii formulare împotriva societății intimate pentru refuzul de a pune în executare aceste sentințe constatându-se faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei infracțiuni fiind pronunțată astfel o ordonanță de clasare în cauză. Deasemenea netemeinicia cererii de executare pentru drepturile salariale calculate ulterior datei reintegrării a fost stabilită și prin dosarul nr._ în care s-a reținut faptul că reclamantul era îndreptățit să se prezinte la locul de muncă încă de la data de 30.01.2009, dată la care a rămas irevocabilă hotărârea judecăt. de reintegrare.
Pentru toate aceste considerente apreciază că recursul formulat este pur formal pentru că nu aduce nici o critică pertinentă soluției dată de instanța de fond și solicită respingerea acestuia ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față constată că:
Prin sentința civ. nr. 2712/09.05.2014 a Judecătoriei Sibiu s-a respins plângerea formulată de petentul V. S. împotriva intimatei S.C. A. S.R.L. Sibiu și s-a obligat petentul să plătească intimatei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond constată că prin cererea formulată la data de 22.04.2013 pe rolul Judecătoriei Sibiu, înregistrată sub nr._, petentul V. S. a formulat în contradictoriu cu intimata ., plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită împotriva intimatei până la executarea integrală a dispozițiilor cuprinse în dispozitivul titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr. 999/02.09.2008 a Tribunalului G., devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 124/R/30.01.2009 a Curții de Apel G..
În fapt, se arată în esență că, întrucât nu a fost anulat titlul executoriu ci numai anumite forme de executare se impune continuarea executării silite până când intimata va face dovada certă că s-a conformat dispozițiilor imperative al instanțelor judecătorești în sensul reintegrării efective în postul pe care l-a deținut anterior concedierii nelegale și a plății salariilor până la reintegrarea efectivă.
În drept, art. 56 din Legea nr. 188/2000.
În susținerea cererii, petentul a depus la dosar, în fotocopie, înscrisuri(f. 3-32).
Intimata a depus răspuns la plângerea petentului (f. 88-91) prin care a solicitat respingerea acesteia întrucât, în esență, prin sentința civilă nr. 7827/03.11.2011 a fost anulată somația emisă de B. C. I. în cadrul dosarului execuțional nr. 4/2009 la data de 05.01.2011 precum și formele de executare ulterioare precum și că la data de 29.03.2012 este pronunțată decizia civilă nr. 306/2012 a Tribunalului Sibiu prin care a fost respins recursul formulat de V. S. împotriva sentinței civile nr. 7827/03.11.2011. Se arată și că, refuzul executorului nu este nejustificat, deoarece are la bază decizia civilă nr. 306/29.03.2012 prin care se respinge recursul împotriva sentinței civile nr. 7827/03.11.2011.
În susținere, intimata a depus la dosar, în fotocopie, înscrisuri(f. 93-129).
A fost înaintat dosarul execuțional nr. 367/2010 al B. C. I. (f. 139-150) și dosarul execuțional nr. 4/2009 al B. C. I.(f. 151-243).
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Plângerea dedusă judecății are ca finalitate obligarea executorului de a continua executarea silită până când intimata va face dovada certă că s-a conformat dispozițiilor imperative al instanțelor judecătorești în sensul reintegrării efective în postul pe care l-a deținut anterior concedierii nelegale și a plății salariilor până la reintegrarea efectivă.
Instanța are în vedere și că, în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, astfel că, în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 188/2000(art. 56) în forma anterioară modificării acesteia ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, astfel că, plângerea petentului nu este una inadmisibilă, dispozițiile menționate statuând asupra posibilității formulării plângerii în cazul unui refuz nejustificat de întocmire a unui act.
Prin procesul verbal de constatare și refuz de continuare a executării emis la data de 12.04.2013 de către B. C. I. în dosarul execuțional nr. 4/2009 (f. 4) se reține că, la data de 09.04.2013 creditorul V. S. a revenit cu o cerere de continuare a executării în sensul de a fi reintegrat pe postul deținut anterior la . precum și la plata salariilor până la reintegrarea efectivă, deși la data de 20.02.2013 executarea silită a încetat în temeiul art. 373 indice 5 lit. a) C. în sensul că instanța de executare a constatat prin sentința civilă nr. 7827/2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, că . și-a onorat obligațiile stabilite prin titlul executoriu și a anulat somația emisă în dosarul nr. 4/2009 din data de 05.01.2011 precum și celelalte forme de executare ulterioare. Se arată în procesul verbal menționat și că, somația din 05.01.2011 privește tocmai plata salariilor cerute de creditor după încasarea sumei de_, 40 lei, respectiv la data de 04.01.2011. Se arată de către executorul judecătoresc și faptul că, refuză să continue executarea în principal din motivul invocat mai sus precum și datorită faptului că la cererea creditorului i-a restituit titlul executoriu în original cu mențiunile aferente.
Prin sentința civilă nr. 7827/2011 a Judecătoriei Sibiu (f. 128-129) s-a dispus anularea somației emisă de B. C. I. în dosarul execuțional nr. 4/2009, la data de 05.01.2011, precum și a celorlalte forme de executare silită ulterioare, reținându-se în esență că, societatea contestatoare și-a onorat obligațiile stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 999/2008 a Tribunalului G., modificată prin decizia civilă nr. 124/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel G..
Prin decizia civilă nr. 306/2012 a Tribunalului Sibiu(f. 124-127) s-a dispus respingerea recursului formulat de către recurentul V. S. împotriva sentinței civile nr. 7827/2011 a Judecătoriei Sibiu reținându-se în esență că, în condițiile în care, recurentul a ales să nu mai continue raporturile de muncă cu intimata, cererea de executare silită a dispoziției referitoare la despăgubiri pe considerentul că intimata nu a emis o dispoziție de reintegrare în muncă, apare ca abuzivă, întrucât el avea calitatea de angajat și trebuia să se prezinte la locul de muncă imediat după ce instanța judecătorească a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă și doar dacă intimata refuza să-i permită desfășurarea muncii ar fi putut considera că există un refuz de reintegrare și să execute dispoziția ce-i stabilea despăgubirile până la momentul reintegrării.
Prin decizia civilă nr. 452/2013 a Tribunalului Sibiu (f. 130-132) a fost admis recursul declarat de . împotriva sentinței civile nr. 7460/_ a Judecătoriei Sibiu pe care a modificat-o în tot, în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul V. S. și, în consecință, a fost obligat pârâtul menționat să restituie reclamantei suma de_ lei.
În considerentele deciziei amintite în urmă se reține că instanța de fond nu mai putea să stabilească data reintegrării în muncă a pârâtului V. câtă vreme există o hotărâre judecătorească ce se bucură de puterea lucrului judecat, și anume sentința nr. 7827/2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, care a stabilit că pârâtul era îndreptățit să se prezinte la locul de muncă la data de 30.01.2009, la care a rămas irevocabilă hotărârea de reintegrare, dată considerată, astfel, ca fiind data reintegrării, anulând actele de executare silită pentru sumele calculate pentru perioada 01.02.2009 – 3.12.2010. Se mai arată în considerentele deciziei amintite în urmă și că, în mod greșit instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de întoarcere a executării silite întrucât prin sentința civilă nr. 7827/2011 s-a dispus anularea formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 4/2009 care priveau reținerea sumei de_ lei aferentă perioadei 01.02.2009 – 31.12.2010. Se menționează și că, actele de executare silită pentru suma aferentă perioadei de după 30.01.2009 au fost desființate irevocabil și, ca urmare, reclamanta este îndreptățită la restituirea sumelor încasate de pârât necuvenit în baza actelor de executare silită anulate.
Prin urmare, în acest context, în care a s-a dispus anularea somației emisă de B. C. I. în dosarul execuțional nr. 4/2009, la data de 05.01.2011, precum și a celorlalte forme de executare silită ulterioare și, respectiv, în care s-a dispus întoarcerea executării silite ca urmare a faptului că actele de executare silită pentru suma aferentă perioadei de după 30.01.2009 au fost desființate irevocabil, refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită la solicitarea petentului creditor V. S. este unul justificat, legal și temeinic.
Susținerea petentului potrivit cu care, întrucât nu a fost anulat titlul executoriu ci numai anumite forme de executare se impune continuarea executării silite până când intimata va face dovada certă că s-a conformat dispozițiilor imperative al instanțelor judecătorești în sensul reintegrării efective în postul pe care l-a deținut anterior concedierii nelegale și a plății salariilor până la reintegrarea efectivă, este una neîntemeiată față de hotărârile judecătorești sus menționate pronunțate în cadrul și cu efect direct asupra executării silite din dosarul execuțional nr. 4/2009, care statuează prin dispozitiv și considerente decizorii asupra îndeplinirii obligațiilor intimatei stabilite prin titlul executoriu sus menționat și asupra nelegalității actelor de executare silită pentru suma aferentă perioadei de după 30.01.2009.
Or, hotărârile mai sus amintite operează cu putere de lucru judecat asupra chestiunilor litigioase invocate, în cauză, nemaiputându-se statua în mod diferit, acestea fiind în egală măsură opozabile atât intimatei cât și petentului.
Instanța, față de cele ce preced, reține plângerea formulată de petent ca fiind neîntemeiată sens în care va dispune respingerea acesteia ca atare.
În temeiul art. 274 din C. se va dispune obligarea petentului să plătească intimatei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată(onorariu avocat conform chitanță nr. 179/20.11.2013-f. 301).
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termen legal petentul V. S. solicitând casarea ei și în rejudecare să se admită plângerea așa cum a fost formulată.
În motivare susține că s-au avut în vedere în exclusivitate doar susținerile intimatei, iar probele invocate și depuse de el la dosar au fost înlăturate fără nici o motivare.
Susține că în realitate reintegrarea sa pe postul deținut anterior concedierii nelegale s-a produs abia la data de 15.10.2013 ca urmare a sentinței civile nr.9028/04.10.2013 a Judecătoriei G., însă în motivarea hotărârii nu se face nici o referire la acest aspect. Consideră că este nedrept și nelegal să nu-și poată recupera drepturile salariale cuvenite prin executare silită, care este faza finală a procesului. Invocă practica CEDO în cauza T. împotriva României.
În drept se menționează art. 448 al.6 N.c.p.c.
Prin întâmpinare intimata .. Sibiu s-a opus admiterii recursului, solicitând menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală pe considerentul că operează puterea lucrului judecat prev.de art. 166 C.p.c. raportat la hotărârile judecătorești anterioare, menționate de instanța de fond, rămase irevocabile.
Analizând recursul față de motivele formulate și disp.art.3041C.p.c., tribunalul constată că este nefondat dat fiind următoarele:
Sentința civ. nr.9028/04.10.2013 a Judecătoriei G. nu a fot avută în vedere de instanța de fond, întrucât cererea de continuare a executării a fost depusă de recurentul petent la executorul judecătoresc C. I., în dosar execuțional nr.4/2009, la data de 09.04.2013, iar procesul – verbal de constatare și refuz de continuare a executării, pe baza căruia s-a formulat plângerea ce face obiectul prezentului dosar, s-a întocmit la data de 12.04.2013, deci cu mult anterior pronunțării sentinței invocate.
De aceea instanța de fond în mod judicios s-a limitat în analizarea plângerii, la hotărârile judecătorești existente, aflate la dosarul de executare silită, până la data de 12.04.2013 când s-a emis procesul verbal de refuz menționat.
Față de hotărârile judecătorești anterioare pronunțate pe calea contestației la executare și a întoarcerii executării prin care s-a constatat că societatea debitoare și-a onorat obligațiile datorate în baza titlului pus în executare silită, este de observat că sentința civ.nr._/04.10.2013 are semnificația unui nou titlu susceptibil de executare silită, care însă nu a fost depus la dosarul de executare în vederea continuării executării.
Prin urmare în mod corect s-a dat eficiență puterii lucrului judecat prev. de art. 166 c.p.c. și nu a fost luată în considerare sentința ulterioară, care nu exista la momentul refuzului de continuare a executării, împotriva căruia s-a formulat plângerea de față.
Așa fiind, motivele de recurs se găsesc nejustificate, drept pentru care în baza art. 312 (1). c.p.c. se va respinge recursul și s e va menține sentința atacată ca temeinică și legală.
Intimata nu a justificat cu acte legale cheltuieli de judecată ocazionate în recurs, așa încât nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul V. S. împotriva sent. civ.nr.2712/9.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,Judecător,
M. B. D. T. L. V. C. D.
Pl. din instanță
semn.cf.art. 261(2) C.
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI
C. E. G.
Grefier,
L. V.
Red.M.B. 3.04.2015.
Tehnored. L.V.6.04.2015.
Ex. 2.
j.f.V. J.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 72/2015. Tribunalul SIBIU | Legea 10/2001. Sentința nr. 52/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
