Pretenţii. Decizia nr. 425/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 425/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 1083/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 425
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Grefier D. M.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe apelantul C. T. INDEPENDENȚA, intimată A. I.-G., având ca obiect, pretenții, împotriva sentinței civile nr. 7032/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, av. C. M. în substituirea av. R. M. – pentru apelant, intimata personal asistată de av. M. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 265 lei din partea apelantului, conform dispozițiilor anterioare.
Reprezentantul apelantului depune la dosar un set de înscrisuri reprezentând notificări înaintate intimatei din partea colegiului; comunică un exemplar reprezentantei intimatei care, la rândul său depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocațial și scurte note/concluzii din partea intimatei.
La întrebarea instanței reprezentanții ambelor părți arată că nu au alte cereri de formulat de care instanța ia act, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantului critică hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate redând oral motivele de apel formulate, în scris, la dosar. Solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei; cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei pune concluzii de respingere a apelului ca total neîntemeiat pentru considerentele invocate pe larg în cuprinsul întâmpinării existente la dosar, solicitând a se observa că înscrisurile depuse astăzi la dosar de reprezentantul apelantului nu au nicio legătură cu prezenta cauză; cu cheltuieli de judecată dovedite cu chitanța depusă la dosar.
INSTANȚA,
Asupra apelului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 7032/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a admis cererea formulată de reclamanta A. I.-G., împotriva pârâtului C. T. Independența;
A fost obligat pârâtul, C. T. Independența, să plătească reclamantei, A. I. G., suma de 8.700 lei reprezentând contravaloare investiții efectuate la imobilul proprietatea reclamantului.
A fost obligat pârâtul, C. T. Independența, să plătească reclamantei, A. I. G., suma de 2.943 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond reține:
Reclamanta A. I. G. a locuit în camera 207 din căminul Colegiului T. Independența fără a avea încheiat un contract de închiriere în formă scrisă, realizând anumite îmbunătățiri la imobilul în care a locuit, fapt ce rezultă din susținerile concordante ale celor două părți și din declarațiile celor patru martori audiați în cauză.
Cu toate că reclamanta a locuit în cămin fără a avea încheiat un contract de închiriere în formă scrisă, instanța reține că reclamanta a avut acordul administratorului de a locui în camera 207 și de a realiza investițiile, susținerile reclamantei în acest sens fiind confirmate prin declarațiile martorului Fărâmiță G. care a arătat că acesta a locuit în camera 207 iar în anul 2013 administratorul căminului, domnul S. G., i-a solicitat să elibereze camera pentru a se muta acolo reclamanta, iar investițiile au fost efectuate cu acordul administratorului S. G.. De asemenea, martorul D. O. a arătat că investițiile au fost realizate cu acordul administratorului S. G., martorul fiind de față când administratorul i-a spus fostului locatar să părăsească acea cameră deoarece reclamanta urmează să se mute și urmează să efectueze investiții.
Instanța nu a reținut susținerea martorului, C. G., care a arătat că el știe că nici domnul S. nu i-a dat reclamantei acordul de a efectua investiții, având în vedere că acesta nu a putut relata în calitate de martor fapte de care a luat cunoștință personal și din care să rezulte lipsa acordului administratorului S. G., martorul cunoscând doar indirect faptul învederat, ceea ce nu poate constitui o probă suficientă pentru înlăturarea susținerilor primilor doi martori.
De asemenea, martorul S. G. a declarat că reclamanta s-a mutat în cameră fără permisiunea sa și a realizat îmbunătățirile fără a avea acordul său și a aflat că reclamanta a adus îmbunătățiri la imobil ulterior efectuării acestora.
Instanța nu a reținut nici această susținere în sensul că, reclamanta s-a mutat în cameră fără permisiunea martorului-administrator, având în vedere că la dosarul cauzei au fost depuse șapte chitanțe (f.62-65) din care a rezultat că reclamanta a achitat chiria pentru camera 207, deci nu se poate admite susținerea că administratorul nu cunoștea că reclamanta folosește acea cameră. Totodată, martorul în calitate de administrator avea chiar obligația să cunoască cine folosește fiecare cameră iar în cazul în care ar fi observat că reclamanta folosește fără drept camera 207 administratorul ar fi luat măsuri pentru remedierea situației. De asemenea se reține că martorii Fărâmiță G. și D. O. au contrazis declarația martorului S. G. arătând că acesta și-a dat acordul atât ca reclamanta să se mute în camera 207 cât și ca aceasta să efectueze investițiile.
Având în vedere și faptul că martorii C. G. și S. G. sunt angajați ai pârâtului, precum și celelalte motive expuse anterior, instanța a înlăturat declarațiile acestor doi martori în sensul că nu a existat acordul administratorului ca reclamanta să se mute în camera 207 și să efectueze investiții.
În privința investițiilor realizate, susținerile reclamantei au fost confirmate prin declarațiile martorilor Fărâmiță G. și D. O. și consemnate în cuprinsul raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză, acestea constând în montare ușă metalică de acces în locuință, demontare perete de separare a holului de camera de cărămidă, executare pereți de ghips carton pentru separare hol de cameră și hol de baie, montare uși între hol și cameră, racordarea conductei de apă și canalizare a spațiului băii la grupul sanitar comun, montare obiecte sanitare – cadă, wc cu rezervor, lavoar, montare boiler electric Ariston, montare gresie la baie, montare gresie la hol, montare faianță la baie, montare parchet la cameră, realizare de termoizolație interioară din polistiren 10 cm la peretele exterior, tencuire și zugrăvire perete exterior după realizare termosistem, gletuire și zugrăvire pereți nou realizați din gipscarton, montare tablou electric ou fără contor, renunțat la un întrerupător, montat două întrerupătoare – unul simplu și unul dublu, și montat două prize duble și o priză cu împământare, totalul valorii lucrărilor executate fiind de 15.075 lei.
De asemenea, martorii C. G. și S. G. au confirmat că au existat îmbunătățiri realizate de către reclamantă la camera nr. 207, dar nu au detaliat în ce constau aceste îmbunătățiri.
Reclamanta a invocat îmbogățirea fără justă cauză a pârâtului în ce privește îmbunătățirile aduse de aceasta imobilului.
În ce privește lege civilă aplicabilă, instanța a reținut că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.
Prin art. 6 alin. (2) Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
De asemenea, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
Cum faptul juridic generator de obligații invocat în cauză a avut loc în anul 2013, dispozițiile legale aplicabile sunt cele ale noului Cod civil.
Îmbogățirea fără justă cauză este prevăzută de art. 1.345 C.civ. și reprezintă faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
Din cele de mai sus au rezultat condițiile îmbogățirii fără justă cauză:
- mărirea unui patrimoniu:
- micșorarea unui patrimoniu, ca o consecință a măririi altuia:
- existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt în sensul că atât mărirea cât și micșorarea să fie efectul unei clauze unice.
De asemenea, pentru intentarea acțiunii în restituire, trebuie îndeplinite două condiții:
- absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia;
- absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite.
Condiția măririi unui patrimoniu este îndeplinită în cauză, pârâtul C. T. Independența mărindu-și patrimoniul cu suma reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse de reclamantă la imobilul-camera 207 din căminul aparținând Colegiului T. Independența.
Condiția micșorării unui patrimoniu este îndeplinită în cauză, reclamanta micșorându-și patrimoniul prin achitarea contravalorii îmbunătățirilor efectuate.
Condiția existenței unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt este de asemenea îndeplinită, atât mărirea patrimoniuluipârâtului cât și micșorarea patrimoniului reclamantei având o cauză unică, achitarea de către reclamantă a îmbunătățirilor aduse de aceasta la imobilul-camera 207 din căminul aparținând Colegiului T. Independența.
Cu privire la condițiile cerute pentru intentarea acțiunii în restituire, instanța a reținut că este îndeplinită, în cauză condiția absenței unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia.
Astfel, asupra acestui aspect pârâtul a invocat incidența art. 1.823 C.civ. arătând că reclamanta a efectuat îmbunătățirile fără a avea acordul acestuia, și art. 1.346 C.civ. arătând că lucrările au fost realizate în interesul personal și exclusiv și pe riscul reclamantei.
Instanța nu a admis primul argument invocat de pârât având în vedere că, așa cum rezultă și din considerentele anterioare, din declarațiile martorilor Fărâmiță G. și D. O. rezultă că reclamanta a avut acordul administratorului căminului, domnul S. G., pentru a efectua îmbunătățirile la imobilul în cauză.
În privința celui de-al doilea argument, instanța a constatat că lucrările nu au fost realizate în interesul personal și exclusiv, ori pe riscul reclamantei.
Astfel, reclamanta, titulară a unui contract de închiriere încheiat în formă nescrisă dar a cărui existență rezultă cu certitudine din faptul că aceasta a folosit imobilul cu acordul administratorului și a plătit chiria conform chitanțelor depuse la dosar, a efectuat reparații capitale la imobilul închiriat cu acordul prealabil al locatorului-proprietar dat prin intermediul administratorului S. G., astfel că în temeiul art.1.823 alin. (1) C.civ. acesta poate fi obligat la plata contravalorii investițiilor.
În consecință, instanța a constatat că în cauză nu există nici o cauză legitimă a măririi patrimoniului pârâtului în detrimentul reclamantei.
Cu privire la condiția privind absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite, instanța a constatat că reclamanta nu putea uza de acțiunea în restituire întemeiată pe plata nedatorată, având în vedere că în cauză nu este îndeplinită condiția ca plata să fie făcută din eroare. Reclamantul nu putea uza de acțiunea în restituire întemeiată pe gestiunea intereselor altuia, având în vedere că în cauză nu este îndeplinită condiția ca geratul să nu aibă cunoștință de operația pe care gerantul o săvârșește în interesul său. De asemenea, reclamantul nu putea uza nici de acțiunea în restituire întemeiată pe răspunderea contractuală, între reclamantul S. R. C. și pârâta S.C. Universal Edil S.A. nefiind încheiat un contract în baza căruia reclamantul să fi plătit onorariul de executor.
Instanța a constatat că în cauză este îndeplinită și condiția ce derivă din subsidiaritatea acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, reclamanta neputând uza de un alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite.
În consecință, a admis cererea și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 8.700 lei reprezentând contravaloare investiții efectuate la imobilul proprietatea reclamantului.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate, instanța a reținut că, potrivit art. 453 C.proc.civ. (1) Partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea părții care a câștigat, sa îi plătească acesteia cheltuieli de judecata.
Având în vedere soluția de admitere a cererii principale, în temeiul art. 453 C.proc.civ. instanța a obligat pârâtul C. T. Independența să plătească reclamantei A. I. G. suma de 2.943 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru (530 lei f.5), onorariu avocat (600 lei f.29), și onorariu expert (1.813 lei f.78, 121).
Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat apel, în termen, motivat și legal timbrat, solicitând admiterea lui, schimbarea în tot a hotărârii cu consecința respingerii acțiunii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Din motivarea apelului se reține că hotărârea apelată este netemeinică întrucât înlăturarea depozițiilor martorilor propuși de apelantă, pe motiv că sunt angajații acesteia, este o soluție greșită atâta timp cât aceștia, se arată în continuare, cunoșteau adevărul.
Apelanta arată că martorii propuși de reclamantă au fost și ei persoane care au ocupat ani în șir, ilicit camere din căminul instituției, fiind evacuați în anul 2013 – 2014, motiv pentru care depoziția acestora putea fi înlăturată de instanță.
În fine, apelanta arată că în mod greșit a reținut instanța că martorul S. Gh. avea obligația să cunoască cine folosește fiecare cameră din imobil, iar reclamanta nu a putut dovedi cu nimic faptul că investițiile s-au făcut cu acordul proprietarului, dat fiind faptul că nici nu avea un contract de locuțiune. Cel care avea contract pentru cam. nr. 202, se arată în continuare, a fost soțul acesteia, A. D. care a decis să se mute din cam. nr. 202 în cam. nr. 207.
În fine, apelanta arată că persoanele care au ocupat, fără drept, acele imobile inclusiv reclamanta, au fost evacuate, iar disp. art. 1823 C. civ., sunt pe deplin aplicabile,
În drept se invocă art. 1346 C. civ., 718 și 1823 C.civ., art. 205 și 470 și urm. C.p.civ.
Intimata, prin întâmpinarea depusă la f. 19 – 20 dos., solicită respingerea apelului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința atacată sub aspectul motivelor invocate și în condițiile art. 479 (1) C.p.civ., tribunalul constată ca fiind nefondat apelul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a investit instanța de fond cu o acțiune având ca obiect îmbogățirea fără justă cauză întemeiată pe disp. art. 1345 C. civ.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri, martori și concluziile expertului, instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a unei acțiuni întemeiate pe disp. art. 1345 C. civ.
În atare situație, susținerile apelantei privind netemeinicia hotărârii sub aspectul interpretării probatoriului administrat, sunt doar simple aprecieri nedovedite de altă probă pertinentă ce putea fi propusă în susținerea apelului declarat.
Faptul că instanța a înlăturat depozițiile martorilor C. Gh. și S. Gh., nu constituie motiv pentru susținerea netemeiniciei sentinței apelate întrucât instanța are posibilitatea să aprecieze depozițiile martorilor raportat la întreg probatoriul administrat și nu în ultimul rând ținând cont de statutul acestora care, în cazul de speță, sunt salariații apelantei iar martorul S. Gh. este chiar administratorul căminului unde a locuit reclamanta, astfel că depozițiile acestora, în mod corect instanța le-a apreciat ca fiind subiective.
Mai mult de atât, apelanta nu contestă investițiile făcute de reclamantă în acea cameră de cămin, investiții care profită imobilului și care au fost necesare pentru a putea fi locuită acea garsonieră. Investițiile efectuate, astfel cum rezultă și din concluziile expertului, au reprezentat reparații strict necesare pentru a se putea locui în acel imobil.
Faptul că reclamanta nu a deținut in contract de închiriere nu a fost contestat, fiind reținut și de instanța de fond, care în mod corect a constatat că reclamanta nu a locuit în acea cameră fără acordul administratorului, fiind plătită chiria aferentă pentru spațiul în litigiu.
Lipsa contractului de închiriere, ori procedura urmată de apelantă pentru evacuarea reclamantei, nu face dovada inexistenței investițiilor efectuate de reclamantă pe cheltuiala sa, fără acordul administratorului.
Pentru considerentele expuse, tribunalul constată că motivele invocate de apelantă nu au fost susținute de nici o probă, fiind în contradicție cu disp. legale incidente cazului de speță, respectiv art. 1345 C. civ. și art. 1823 (1) C. civ., motiv pentru care, în condițiile art. 480 (1) C.p.civ., apelul, astfel cum a fost formulat, va fi respins.
Conf. art. 453 C.p.civ., apelanta va fi obligată să-i plătească intimatei suma de 720 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat justificat conf. disp. art. 452 C.p.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul C. T. INDEPENDENȚA, împotriva sentinței civile nr. 7032/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o păstrează.
Obligă apelanta să plătească, intimatei, suma de 720 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2015.
Președinte, D. R. L. | Judecător, M. D. | |
Grefier, D. M. |
red.MD/27.5.2015
tehn.red.DM/4.6.2015
ex.4; j. fond C. F.
Jud. Sibiu
| ← Expropriere. Sentința nr. 874/2015. Tribunalul SIBIU | Servitute. Decizia nr. 414/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
