Pretenţii. Decizia nr. 435/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 435/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 10999/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 435/2015
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător S. R.
Grefier A. F. A.
Cauza se soluționează în completul de mai sus, față de împrejurarea că d-na judecător H. C. se află în concediu medical, motiv pentru care s-a procedat la înlocuirea sa cu dna judecător R. S., care se află pe lista de permanență la data de 20 mai 2015.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant S. P. PENTRU ADMINISTRAREA FONDULUI LOCATIV AFLAT ÎN PROPRIETATEA MUNICIPIULUI SIBIU și pe intimat O. D., având ca obiect pretenții împotriva sentinției civile nr. 7403/2014 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimatul pârât curatorul special av. D. N., lipsă fiind apelantul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curatorul intimatului pârât, av. D. N., solicită să se pronunțe instanța cu privire la onorariu și depune extras de cont și copie după cartea de identitate.
Instanța, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., deschide dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Curatorul intimatului pârât, av. D. N., solicită respingerea apelului, întrucât sentința civilă 7403/2014 este temeinică și legală. În mod corect, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece petenta a avut termenul general de 3 ani pentru a solicita debitul principal, cât și debitul accesoriu respectiv penalitățile de întârziere considerând că sunt prescrise.
Pentru toate motivele invocate, curatorul intimatului pârât, av. D. N., solicită respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul curatorului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
- P. sentința civilă nr. 7403/4.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în Proprietatea Municipiului Sibiu cu sediul în Sibiu . nr. 4 jud. Sibiu în contradictoriu cu pârâtul O. D. cu ultimul dom. cunoscut în Sibiu . ., citat și prin curator special avocat D. N. cu sediul în Sibiu . ., ca prescrisă.
2. Instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă formulată de reclamantul S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului Sibiu în contradictoriu cu pârâtul O. D., citat în condițiile art. 167 alin. 3 C.pr.civ. și prin curator special av. D. N., s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 278,07 lei, reprezentând chirie restantă pentru perioada 17.02._08 și suma de 278,07 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru aceeași perioada.
În motivarea în fapt a acțiunii s-a arăta, în esență, că pârâtul a folosit în baza contractului de închiriere nr. 2066/10.07.2006 locuința proprietatea Statului Român situată în Sibiu . . data de 25.06.2008. P. sentința civ. nr. 3408/2007 a Judecătoriei Sibiu s-a dispus evacuarea pârâtului din imobil, iar la rămânerea definitivă a sentinței s-a trecut la executarea silită, astfel că la data de 25.06.2008 a fost evacuat chiriașul din imobil fiind încheiat procesul verbal de evacuare în dosarul execuțional nr. 149/2008 al B. Cârja I.. În aceste condiții, chiriașul era obligat la plata chiriei restante și a penalităților de întârziere până la data executării efective a hotărârii de evacuare respectiv până la data de 25.06.2008, însă acesta nu s-a conformat nici până în prezent în privința achitării debitului restant.
În drept, art. 25 alin. 2 din Legea nr. 114/1996.
În probațiune s-au depus la dosar în copie certificată următoarele înscrisuri: sentința civ. 5364/2008 a Judecătoriei Sibiu, referat pretenții nr. 2781/03.06.2014, proces verbal de evacuare din data de 25.06.2008, fișe debite, calcul chirie restantă și majorări de întârziere, contract de închiriere nr. 2066/10.07.2006 (f.5-11).
3.Pârâtul, legal citat, prin curator special av. D. N. C. a formulat întâmpinare (f.46), prin care a invocat pe cale de excepție prescripția dreptului material la acțiune având în vedere că dreptul material la acțiune s-a născut la data de 15.07.2008 li s-a stins după trei ani, adică la data de 15.07.2011, și respingerea acțiunii ca prescrisă.
4. În considerentele sentinței instanța de fond a reținut că pârâtul a folosit în baza contractului de închiriere nr. 2066/10.07.2006 locuința proprietatea Statului Român situată în Sibiu . . data de 25.06.2008 când a fost evacuat din imobil în baza sentinței civ. nr. 3408/2007 a Judecătoriei Sibiu, fiind încheiat procesul verbal de evacuare în dosarul execuțional nr. 149/2008 al B. Cârja I..
Potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 114/1996 „chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, până la data executării efective a hotărârii de evacuare”.
Potrivit dispozițiilor art. 248 C.pr.civ., instanța a soluționat mai întâi excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare, prescripția în cauză fiind începută sub imperiul Decretului nr. 167/1958 și reglementată de aceste dispoziții legale (ca fiind o instituție juridică de ordine publică), conform art. 6 alin. 4 C.civ. și art. 201 din Legea nr. 71/2011.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar conform art. 3 alin. 1 din decret termenul de prescripție este de 3 ani.
Dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data evacuării chiriașului din imobil respectiv la data de 25.06.2008 când a fost întocmit procesul verbal de evacuare în dosarul execuțional nr. 149/2008 al B. Cârja I., iar termenul de prescripție s-a împlinit la 25.06.2011, cererea de chemare în judecată fiind formulată de reclamant cu mult după expirarea acestui termen. Termenul de prescripție în cauză a început să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, de la momentul executării efective a hotărârii de evacuare, respectiv data întocmirii procesului verbal de evacuare în dosarul execuțional nr. 149/2008 al B. Cârja I. și nu există motive de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției care să determine curgerea unui nou termen.
P. urmare, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reclamant după expirarea termenului general de prescripție, motiv pentru care va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât, atât cu privire la debitul principal cât și cu privire la penalitățile de întârziere având în vedere că odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune pentru accesorii.
Având în vedere că împlinirea termenului de prescripție are ca efect stingerea dreptului material la acțiune neexercitat în termenul legal, acțiunea civilă formulată de reclamantul S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în Proprietatea Municipiului Sibiu în contradictoriu cu pârâtul O. D. a fost respinsă, ca fiind prescrisă.
5. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând modificarea ei și admiterea acțiunii.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța a greșit admițând excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât pârâtul a fost pus în întârziere prin formularea prezentei cereri de chemare în judecată și astfel prescripția dreptului dedus judecății nu operează.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 470 și următoarele Cod pr. civilă, ale art. 24 și 25 din Legea nr. 114/1996.
6. Intimatul nu a formulat întâmpinare.
7. Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi nefundat pentru considerentele ce urmează:
Este evident greșită afirmația apelantului în sensul că introducerea cererii de chemare în judecată a făcut ca prescripția „dreptului dedus judecății” să nu opereze.
În primul rând se cuvine a se reaminti că introducerea unei cereri de chemare în judecată are efect întreruptiv cu privire la curgerea termenului de prescripție a dreptului doar dacă este admisă printr-o hotărâre definitivă, așa încât un asemenea efect nu se poate invoca în această cauză prin referire le cererea de chemare în judecată.
Pe de altă parte, așa cum a arătat prima instanță, termenul de prescripție a dreptului material la acțiune s-a împlinit cu mulți ani înainte de momentul formulării acestei cereri de chemare în judecată, așa încât cererea nu poate întrerupe ceva ce deja s-a prescris.
Instanța de fond a reținut în mod corect atât momentul începerii curgerii termenului de prescripție, cât și perioada de timp, așa încât aceste argumente vor fi însușite și de către instanța de apel și nu vor mai fi reluate.
Pentru toate aceste considerente de fapt și în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge ca nefundat apelul declarat și va păstra ca legală și întemeiată sentința atacată
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod pr. civilă, cu raportare la 48 din OUG 80/2013, apelantul va fi obligat la plata către curatorul special a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând remunerația acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelantul S. P. pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 7403 din 4.12.2014 a Judecătoriei Sibiu pe care o păstrează .
Obligă apelantul la plata sumei de 300 lei reprezentând onorariul curatorului special D. N. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2015.
Președinte, V. C. D. | Judecător, S. R. | |
Grefier, A. F. A. |
Red. V.D
Jud. fond. P. T.
Tehnored. A.F
5 ex/16.07.2015
| ← Servitute. Decizia nr. 414/2015. Tribunalul SIBIU | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 456/2015.... → |
|---|
