Revendicare imobiliară. Decizia nr. 19/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 10772/306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 19/2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător D. T. L.
Judecător V. C. D.
Grefier L. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe recurenții reclamanți I. I., I. R. și pe recurenții pârâți S. A., S. A. JR, M. E., având ca obiect – revendicare imobiliară, împotriva sentinței civile nr.2819/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Cauza s-a soluționat în compunerea completului de mai sus față de împrejurarea că d-na judecător M. Ț. membru al completului de judecată începând cu data de 1.01.2015 este în pensie, iar d-nul judecător G. C. aflat primul în lista de permanență din 8 ianuarie 2015 este în concediu medical, ca urmare s-a procedat la includerea în componența completului Recurs 2 a d-nei judecător D. T. L. conform planificării de permanență din 8 ianuarie 2015.
Cauza a fost dezbătută în recurs la data de 8.01.2015 când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor civ. de față constată că:
Prin sentința civ. nr. 2819/14.05.2014 a Judecătoriei Sibiu se respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
Admite în parte, acțiunea formulată de reclamanții I. I. și I. R. cu domiciliul în localitatea Slimnic, ., județul Sibiu împotriva pârâților S. A., S. A. jr. ambii cu domiciliul în Slimnic, . și a pârâtei M. E. cu domiciliul în localitatea Slimnic, ..
Obligă pârâții să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de_ mp pășune proprietatea reclamanților, teren identificat în CF nr. 4582 N Slimnic având nr. cad. 75 și nr. de parcelă 3713/28.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 6078 lei cu titlu de contravaloare a fânului consumat în perioada octombrie 2009 – octombrie 2012 prin pășunatul cu oile a terenului sus menționat.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 7046 cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 19.09.2012, reclamanții reclamanții I. I. și I. R. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții S. A., S. A. jr., M. E., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de_ mp pășune, proprietatea reclamanților, teren identificat în CF nr. 4582 N Slimnic, având nr. cadastral 75 și nr. de parcelă topografică 3713/28, obligarea pârâților la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea fânului în cantitate de_ kg ce l-au consumat în perioada octombrie 2009 – octombrie 2012 de pe terenul mai sus amintit prin intermediul pășunatului cu oile dar și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, se arată în esență, că reclamanții sunt proprietarii imobilului sus menționat în baza contractului de vânzare – cumpărare 2620 din 27 septembrie 2005 încheiat la BNP C. D. iar pârâții pășunează cu oile pe aproximativ 9 ha din terenul sus amintit iar încă o jumătate de hectar l-au arat în vederea cultivării cu porumb și cartofi.
În drept, art. 563, 1349, 1381, 1386 cod civil și art. 274 C..
În susținerea cererii, reclamanții au depus la dosar, în fotocopie, înscrisuri(f. 4-15).
Pârâții au formulat întâmpinare la data de 28.11.2012 (f. 30) prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și nefondată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată de către pârâți, în esență, că sunt proprietarii imobilelor terenuri încă de pe vremea antecesorilor acestora precum și că de la data dobândirii conform obiceiului au folosit în mod pașnic și netulburat ceea ce dețin în mod legal. Se arată și că, sunt titularii unui drept de proprietate prin atribuire conform Legii nr. 18/1991 tocmai ca urmare a deținerii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către antecesorii acestora, părinți, anterior colectivizării. Au invocat pârâții și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora întrucât nu au folosit niciodată pe raza comunei ceea ce nu este al lor sau al părinților acestora.
Excepția amintită a fost unită cu fondul cauzei prin încheierea de la termenul din data de 06.02.2013(f. 40, 41).
Reclamații și-au precizat acțiunea sub aspectul capătul doi de cerere la termenul de judecată din data de 16.04.2014 (f. 150) în sensul majorării pretențiilor la suma de_ lei.
A fost administrată proba cu înscrisuri, cea cu interogatoriul reclamanților, cea cu expertiză în specialitatea topografie în cadrul căreia a fost întocmit și depus la dosar raport de expertiză de către expertul tehnic judiciar P. G.(f. 84-91), cea cu expertiză evaluatorie în cadrul căreia a fost întocmit și depus la dosar raport de expertiză de către expertul tehnic judiciar A. G.(f. 100-127, supliment / f. 140-145), cea testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii B. P.(f. 55, 56), V. D. – I.(f. 57), S. D. (f. 59), C. S. (f. 69), Naita V. (f. 76).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit CF nr. 4582 N Slimnic(f. 8) terenul având nr. cad. 75 în suprafață de_ mp pășune și nr. de parcelă din TP 3713/28 se află în proprietatea reclamanților din cauză, acesta fiind dobândit prin cumpărarea și înscris în cartea funciară prin încheierea_/2005cf.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar P. G. terenul proprietatea reclamanților sus menționat este situat în extravilanul comunei Slimnic în locul cunoscut sub denumirea de R. M. și se identifică topografic cu ./28 din TP 93, având o formă neregulată și este dispus în pantă care scade spre sud, aceasta fiind intabulată în CF nr. 4582 N Slimnic prin încheierea_/2005cf cu titlu de cumpărare. De asemenea, același raport de expertiză concluzionează și că pe terenul în litigiu pârâții au edificat o stână, au construit un ocol pentru vite și au arat o suprafață de 3770 mp conform planșei anexă 4(f. 91).
Potrivit depoziției martorului B. P. (f. 55) pe terenul proprietatea reclamanților pășunează cu oile pârâții S. din cauză, aspect constat de martor în mod direct, dar și pe același teren se află o stână care este a pârâților, stână pe care martorul o știe ridicată pe teren de circa 4-5 ani în urmă. Din aceeași depoziție rezultă că și pârâta M. E. se gospodărește împreună cu pârâții S., fiind fata pârâtului S. A..
De asemenea, martorul V. D. – I. a arătat în depoziția acestuia faptul că pârâții au pe terenul reclamanților stână de oi, folosind terenul în litigiu de circa 5 ani de zile.
Prin urmare, coroborând depozițiile celor doi martori cu constatările raportului de expertiză întocmit în cauză în specialitatea topografie de către expertul tehnic judiciar P. G. și cu CF nr. 4582 N Slimnic se reține că reclamanții au făcut dovada că sunt proprietarii imobilul în litigiu sus menționat în acord cu dispozițiile art. 565 Cod civil (2009) dar și că pârâții dețin și folosesc fără titlu terenul reclamanților având nr. cad. 75 și înscris în CF nr. 4582 N Slimnic în suprafață de_ mp pășune, prin pășunatul acestuia cu oile, edificarea unei stâne, construirea unui ocol pentru vite și ararea suprafeței de 3770 mp conform planșei anexă 4 la raportul de expertiză sus mevnționat.
Depozițiile martorilor S. D. (f. 59), C. S. (f. 69), Naita V. (f. 76) instanța le apreciază ca fiind neconcludente în cauză din moment ce acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrare și fac referire la împrejurării circumstanțiale fără relevanță din perspectiva obiectului cauzei deduse judecății.
În acest context faptic rezultat din materialul probator al cauzei, se reține că pârâții au calitatea procesuală pasivă în cauză, excepția unită cu fondul prin încheierea de la termenul din data de 06.02.2013 urmând a fi respinsă, din moment ce reclamanții au reușit să probeze deținerea și folosirea fără titlu a terenului sus menționat de către pârâți.
Instanța are în vedere că, în conformitate cu art. 563 alin. 1 din Codul civil (2009) proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
Astfel, pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiile legale menționate se va dispune obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de_ mp pășune proprietatea reclamanților, teren identificat în CF nr. 4582 N Slimnic având nr. cad. 75 și nr. de parcelă 3713/28.
În ceea ce privește capătul doi de cerere, instanța are în vedere că reclamanții au făcut dovada prin probele sus menționate că pârâții au folosit terenul reclamanților prin pășunatul cu oile în perioada octombrie 2009 – octombrie 2012 din moment ce și-au amplasat stâna și ocolul de vite pe terenul acestora în urma cu circa 5 ani de zile conform depoziției martorului B. P., martor care a arătat că a observat personal că pe terenul proprietatea reclamanților pășunează cu oile pârâții S. din cauză, sens în care văzând raportul de expertiză întocmit de către expertul tehnic judiciar A. G. în varianta inițială care concluzionează asupra sumei de 6078 lei cu titlu de contravaloare a fânului consumat în perioada octombrie 2009 – octombrie 2012 prin pășunatul cu oile a terenului sus menționat și dispozițiile art. 563 alin. 1 din Codul civil care statuează asupra dreptului la despăgubiri în favoarea proprietarilor se va dispune obligarea pârâților să plătească reclamanților suma de 6078 lei cu titlu de contravaloare a fânului consumat în perioada octombrie 2009 – octombrie 2012 prin pășunatul cu oile a terenului sus menționat.
Instanța a reținut că suma de 6078 lei stabilită de expertul tehnic judiciar A. G. în varianta inițială a raportului de expertiză este cea care reflectă prejudiciul suferit de reclamanți calculat prin raportare la terenul aflat în proprietatea acestora în contextul în care expertul la efectuarea raportului a avut în vedere terenul amintit și influența factorilor reprezentați de așezarea și de calitatea solului acestuia.
În temeiul art. 274 C. se va dispune obligarea pârâților să plătească reclamanților suma de 7046 cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa de timbru aferentă capătului 1 de cerere – 1316 lei, onorariu avocat – 3000 lei conform chitanță 273/14.04.2014, onorariu expert în specialitatea topografie – 1980 lei, taxa de timbru aferentă capătului 2 de cerere și onorariu expert în specialitatea evaluare – 750 lei, acordate în măsura găsirii drept întemeiat a capătului doi de cerere).
Împotriva hotărârii au declarat recurs atât reclamanții I. I. și I. R. cât și părții S. A. sen., S. A. jun. și M. E..
În recursul lor reclamanții I. solicită modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâților la plata sumei de 22.687 lei care reprezintă adevărata valoare a prejudiciului cauzat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare susțin că primul raport de expertiză a fost întocmit cu rea- credință deoarece obiectivul era stabilirea valorii fânului pe care pârâții l-au consumat cu pășunatul oilor pe perioada dedusă judecății, iar răspunsul care s-a dat este folosul netras, astfel că răspunsul nu corespunde obiectivului. Raportat la metoda de calcul a expertului rezultă o cantitate mai mare de fân de 46.542 kg, care înmulțită cu valoarea medie /kg. de 0,60 lei reiese că în realitate prețul fânului era de 27.685 lei, mai mare decât cel stabilit de expert prin suplimentul la raportul de expertiză agricolă întocmit în cauză. Consideră că raportul de expertiză inițial și suplimentul la raport sunt contradictorii și faptul că instanța de fond a apreciat în motivarea hotărârii că primul raport este cel mai bine fundamentat din punct de vedere științific, i-au determinat să formuleze prezentul recurs pentru a se stabili valoarea reală a fânului consumat de oile pârâților. În drept recursul nu este motivat.
Prin recursul declarat de pârâții S. și M. se solicită modificarea sentinței actate în sensul respingerii în tot a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare critică hotărârea în ce proivește aplicarea disp.noului Cod civil( în vigoare din octombrie 2011) asupra unor fapte cuprinse în intervalul octombrie 2009—octombrie 2012.
Susțin că în mod greșit s-a admis primul petit în revedicare apreciind că au posedat terenul proprietatea reclamanților, întrucât nici o probă administrată în cauză nu face dovada posesiei lor asupra terenului reclamanților. Consideră că amplasarea stânii și a celorlalte edificate pe terenul acestora nu este o dovada a posesiei întregului teren, ci cel mult pe 600 m.p. și în raport de această constatare să se fi dispus în consecință. Instanța a fost investită cu uzurparea terenului, ori în condițiile în care există dovada probatorie că nu se discută de teren ci de edificate nu trebuia admis petitul l deoarece reclamanații ar fi trebuit să-și precizeze acțiunea în raport de concluziile expertizei efectuată în cauză.
În ce privește admiterea în parte a pretențiilor reclamanților arată că soluția este neîntemeiată, s-au aplicat greșit dispozițiile noului Cod civil care sunt valabile pentru viitor și nu retroactivează.Susțin că despăgubirile prev. de art. 563 al.1 N.C.civ. nu pot fi confundate cu „contravaloarea fânului consumat prin pășunatul oilor”, solicitare care se regăsește în curpinsul art.1001 din vechiul C.civ. și respectiv art.1375 din noul C.civ. „răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale”. Consideră că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra unor oi, dovada pășunatului de către aceste animale, nu s-au identificat persoanele răspunzătoare potrivit legii de prejudiciile cauzate, care puteau fi fie proprietarii, fie îngrijitorii animalelor și fără a se reține nici un elemente probator în acest sens, se obligă pârâții la plata sumei de 6078 lei cu titlu de prejudiciu.Astfel, în lipsa elementelor răspunderii civile delictuale, instanța de fond a soluționat cauza prin aplicarea greșită a legii, dar și prin nerespectarea ei.
În ce privește cheltuielile de judecată acordate, arată că în mod neîntemeiat s-au admis în totalitate, în condițiile în care a fost admisă în parte acțiunea, deși trebuiau reduse proporțional cu admiterea acțiunii și anume: taxa de timbru aferentă capătului l de cerere, în parte onorariul de avocat, onorariul de expertiză, în parte taxa de timbru aferentă capătului 2 de cerere și fără plata sumei de 750 lei achitată pentru suplimentul de expertiză care nu a fost avut în vedere la pronunțarea hotărârii.
În drept invocă art. 304 pct.7-9 C.p.c.
Analizând recursurile față de motivele formulate și disp. art. 3041 C.p.c. Tribunalul constată că ambele sunt nefondate dat fiind următoarele:
Răspunzând recursului reclamanților I. se poate observa că terenul identificat prin raportul de expertiză tehnică topo ca fiind proprietatea acestora este pășune( cum dealtfel este întabulat și în CF) și nu fâneață, așa încât în mod justificat s-a luat în considerare la stabilirea prejudiciului pretins raportul inițial de expertiză tehnică agricolă, în care se precizează explicit că de pe o pășune, a cărui produs (masa verede) se exploatează direct, nu se poate calcula valoarea fânului pe care pârâții l-au conumat cu pășunatul oilor în perioada dedusă judecății, din cauză că, prin acest mod de folosință, produsul fân nu avea cum să se obțină. În consecință s-a utilizat termenul „produs masă verde” și „echivalentul energetic grâu”, în loc de produsul fân, venitul net( fructele obținute) de pe suprafața în litigiu nefiind în nici un caz viciat. Valoarea acestui venit sinonim cu folosul de tras, de care au fost lipsiți reclamanții, a fost corect determinată de expert prin luarea în considerarea a producției medii de grâu pe anii 2010-2012 comunicată de Primăria Slimnic prin adresa nr. 2849/29.08.2013 (f.118 –anexă la raportul de expertiză) și prețul grâului de 0,90 lei/kg.
Rezultatul din suplimentul la raportul de expertiză tehnică agricolă este diferit deoarece, la insistențele reclamanților s-a pornit de la o altă premisă, respectiv cantitatea medie de fân care ar fi fost obținută și prețul care s-ar fi realizat dacă l-ar fi vândut.
Apreciind că lucrarea inițială este una științifică, în mod întemeiat instanța de fond a reținut că cuantumul prejudiciului datorat de pârâți este în sumă de 6078 lei, chiar dacă în sentință s-a folosit expresia mai puțin riguroasă de „c/valoare a fânului”.
Prin urmare recursul reclamanților este nefondat.
În ceea ce privește recursul pârâților S. și M. se constată că posesia acestora asupra terenului proprietatea reclamanților a fost una continuă și după data intrării în vigoare a noului C. civ. la 04 octombrie 2011, drept pentru care dispozițiile acestui cod devin aplicabile conf. art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea lui în aplicare.Așadar nu se poate reține nici un viciu de legalitate a sentinței atacate.
S-a făcut dovada că recurenții pârâți au folosit terenul reclamanaților încă de circa 5 ani în urmă, prin depozițiile martorilor B. P. și V. D. care au perceput în mod direct acest fapt, văzând că pe teren pășunează oile pârâților și că există și o stână edificată de pârâți, aspecte ce se coroborează și cu cele constatate de expertul topo la fața locului, întocmindu-se în acest sens schița – anexă 4 la raportul de expertiză efectuat în cauză, edificator fiind și răspunsul de la pct.2 din concluziile expertului(f.87 și f.91 dosar fond). Fiind vorba de o posesie fără drept asupra terenului reclamanților, în mod întemeiat instanța de fond a admis petitul l din acțiune.
Dispozițiile art. 563 N.C.p.c. referitor la despăgubiri sunt generice, ele putând avea o reglementare diferită în funcție de modul în care a fost cauzată paguba. Instanța de fond nu a făcut nici o confuzie, ci doar a omis să menționeze și disp.art.1375 și art. 1377 N.C.p.c. (art.1001 din vechiul C.civ.) cu care se coroborează.
S-a făcut cu prisosință dovada privind pășunatul oilor proprietatea pârâților pe terenul reclamanților prin probele testimoniale anterior menționate și chiar prin edificarea stânii și a unui ocol îngrădit pe acest teren edificate de pârâți, dovadă insurmontabilă că aceștia au folosit terenul pentru pășunatul oilor și nu doar într-un anumit perimetru. Prin urmare dovezile sunt suficiente și nu mai erau necesare acte oficiale.
Până la proba contrarie se prezună că paza juridică aparține proprietarilor. Dacă altcineva ar fi exercitat în mod independent controlul și supravegeherea animalelor, probele în acest sens trebuiau aduse de pârâți, nu de reclamanți. Prin urmare sunt întrunite elementele răspunderii civ. delictuale, respectiv cauzarea prejudiciului prin pășunarea de către animalele reclamanților care, în calitate de proprietari, exercită paza lor juridică, așa încât soluția de obligare la despăgubiri este temenică și legală.
Cu referire la criticile privind cheltuielile de judecată se constată că sunt nefondate întrucât adunând sumele menționate ca și cuantum în sentință rezultă în total suma de 7046 lei, deci fără taxă de timbru aferenteă petitului doi și prin luarea în considerare a unui onorariu al expertului în specialitatea evaluare redus la 750 lei. Nu s-a solicitat / achitat onorariu suplimentar acestui expert pentru suplimentul la raportul de expertiză agricolă efectuat.
Vâzând că față de toate cele mai sus expuse, ambele recursuri sunt nefondate, în baza art. 312 (1) C.p.c. se vor respinge în consecință recursurile și se va menține întrocmai sentința atacată ca temenică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge atât recursul declarat de reclamanții: I. I. și I. R., cât și cel al părților S. A., S. R. și M. E., ambele împotriva sentinței civ. nr. 2819/14.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o menține.
Respinge cererile privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2015.
Președinte, Judecător,Judecător,
M. B. D. T. L. V. C. D.
Pl. din instanță
semn.cf.art. 261(2) C.
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI,
C. E. G.
Grefier,
L. V.
Red.M.B.23.04.2015.
Tehnored.L.V.23.04.2015.
Ex.2
j.f.V.J..
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 6/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
