Obligaţie de a face. Decizia nr. 6/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 2754/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6/2015
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător D. T. L.
Judecător V. C. D.
Grefier L. V.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe revizuenta S.C. F. E. DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD S.A. - SDEE SIBIU, intimați U. R., U. A. E., având ca obiect – obligație de a face, Reviz. împ. dec. nr. 461/2014 a Tribunalului Sibiu
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, consilierul juridic Mațiu P. pentru revizuentă și av. B. L. în substit. av. O. M., din partea intimaților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul nr._ a fost depusă o cerere din partea revizuentei prin care solicită strigarea cauzei după ora 11,15.
Se învederează reprezentanților părților că în prezenta că este vorba de a același recurs ca și în dosarul nr._, înregistrat eronat în două dosare, motiv pentru care se impune conexarea dosarului nr._ la prezenta cauză cu nr._ .
Reprezentantul revizuentei arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuentei solicită admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 322 ind. 2 al.l C.p.c. întrucât dispozitivul hotărârii conține dispoziții potrivnice care nu pot fi duse la îndeplinire și care contravin prevederilor art. 16 și 41 din legea energiei, Legea nr. 13/2007.
Art. 16 reglementează dreptul de uz și servitute cu titlu de gratuitate și art. 41 din lege reglementează situația juridică a terenului având conținutul cel menționat în cererea de revizuire respectiv, că terenurile pe care se situează capacitățile energetice existente la data intrării în vigoare a prezentei Legi nr. 13/2007 sunt și rămân în proprietatea statului. Capacitatea energetică în cauză asigură un serviciu de utilitate publică fiind pus în funcțiune în anul 1965. Bunurile de interes public din care face parte și capacitatea energetică în cauză sunt inalienabile potrivit art. 137 din Constituție. Arată că nu înțelege cum să achite petenta o lipsă de folosință care nu a aparținut și nu aparține intimat recurentului întrucât gardul de împrejmuire a proprietății în care a funcționat Moara Pelger ulterior Intreprinderea Județeană care avea ca activitate reparații frigorifice la care intimatul reclamant a fost acționar, ulterior cei doi acționari intrând în faliment societatea respectivă și-au împărțit acea suprafață de teren. Din nefericire suprafața de teren pe care s-a aflat și se află capacitatea energetică în cauză a revenit intimatului reclamant U. și soția acestuia. Înainte de anul 1986 așa cum rezultă și din procesul – verbal încheiat la raportul de expertiză tehnică energetică, reclamantul intimat recunoaște că până în anul 1986 gardul de împrejmuire al societății comerciale de care s-a făcut vorbire se afla după clădirea postului de transformare numit tip turn. În urma realinierii stradale s-au aliniat la celelalte proprietăți de pe . de transformare nu trebuia îngrădit. Potrivit prevederilor art. 39 și 49 din legea energiei constituie contravenție obstrucționarea accesului operatorului de distribuție la capacitățile energetice în cauză.
Pentru aceste motive apreciază că se cuvine să solicite această cerere de revizuire întrucât aceasta contravine atât legislației în domeniul energetic cât și prevederilor constituționale. Arată că în prima instanța s-a respins deși s-a făcut expertiză tehnică topo cadastrală și s-a efectuat o cercetare locală. Consideră că se încalcă prevederile legii speciale care este lega energiei întrucât capacitatea energetică în cauză, terenul respectiv a fost și rămâne proprietate publică a statului și nu a aparținut și nu aparține intimat reclamantului. Solicită admiterea cererii de revizuire și respingerea hotărârii prin care operatorul de distribuție din județul Sibiu este obligat la plata unei lipse de folosințe care în opinia sa nu se justifică. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea cererii de revizuire formulată în prezenta cauză ca fiind inadmisibilă, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.
Se solicită revizuirea deciziei Tribunalului Sibiu în temeiul art.322 al.l pct.1 C.p.c. motivat de faptul că dispozitivul deciziei atacate ar cuprinde dispoziții potrivnice care nu ar putea fi duse la îndeplinire. Ori dacă se lecturează dispozitivul deciziei atacate se observă faptul că acesta cuprinde o singură dispoziție aceea de obligare a revizuentei la plata contravalorii lipsei de folosință pentru terenul în cauză ocupat de punctul de transformare și la plata cheltuielilor de judecată, în consecință cuprinde o singură dispoziție și nu două care să se excludă una pe alta și care să fi justificat o asemenea cerere de revizuire. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile expres de lege și se impune respingerea cererii de revizuire.Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea formulată la dată de 2 iulie 2014 sub dosar nr._ revizuenta . Sud SA, SDEE Sibiu a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 461/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în temeiul dispozițiilor art. 3222 alin. 1 Cod pr. civilă.
În motivarea cererii s-a arătat că hotărârea cuprinde dispoziții potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire conform prevederilor art. 16 și 41 din Legea nr. 13/2007, precum și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 167/2004, nr. 1066/2009, 805 și 1395/2009.
Capacitatea energetică în cauză a fost edificată în anul 1965, iar reglementarea juridică a terenului pe care se află este reglementată de art. 41 alin. 4 din Legea nr. 13/2007, care arată că aceste terenuri sunt și rămân în proprietatea publică a statului. În acest context nu se poate înțelege de ce să se plătească despăgubiri pentru lipsa de folosință a unui teren ce aparține statului.
Solicitările reclamanților recurenți din hotărârea atacată prin prezenta cerere de revizuire sunt lipsite de temei și contrare legislației în domeniul electroenergetic și a Codului civil (art. 586) aceștia având cunoștință la data dobândirii dreptului de proprietate de existența unui post trafo pe acea locație.
Față de cheltuielile de judecată se face precizarea că SDEE Sibiu a achitat c/valoarea expertizei tehnice în domeniu electronenergetic.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3222 pct. 1 Cod pr. civilă, 16 și 41 din Legea 123/2012, Deciziile Curții Constituționale amintite și Raportul tehnic de expertiză.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii și obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile unei cereri de revizuire și că această cale nu este una de control judiciar care tinde la infirmarea soluției instanței de recurs.
Analizând cererea de revizuire formulată în raport de motivele invocate, tribunalul o găsește a fi neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. 1 pct. 1 Cod pr. civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Prin decizia civilă nr. 461/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._/306/2012 s-a admis recursul declarat de reclamanții U. R. și U. A. E. împotriva sentinței civile nr.4244/2013 a Judecătoriei Sibiu pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea reclamanților U. R. și U. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. Filiala de Distribuție a Energiei Electrice Distribuție Transilvania Sud S.A. și în consecință s-a dispus obligarea pârâtei la plata c/val. lipsei de folosință a terenului ocupat de Punct de transformare nr.106-Sibiu PT 106 Sibiu pentru perioada oct.2009 – oct. 2012 în cuantum de 2333 lei conform expertizei tehnice efectuate de exp. B. E. S-a mai dispus obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei și în recurs în cuantum de 433 lei. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Din simpla lecturare a dispozițiilor cuprinse în această decizie se observă că aceasta nu cuprinde dispoziții potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire. De altfel, revizuenta își și motivează această cerere prin dispoziții potrivnice cu prevederile legale sau cu deciziile Curții Constituționale, ceea ce sugerează o greșeală de judecată, dar care nu poate fi analizată pe calea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin.1 pct. 1 Cod pr. civilă. Dacă s-ar accepta punctul de vedere al revizuentei, din perspectivă procedurală, ar însemna să se deschidă calea unui recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil. Textul art. 322 alin. 1 pct. 1 Cod pr. civilă, invocat în susținerea cererii, vizează acele situații în care dispozitivul hotărârii ar cuprinde asemenea dispoziții, care prin ele însele ar fi contradictorii și nu ar putea duce la executarea hotărârii.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor art. 326 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge cererea.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă, reținând culpa procesuală a revizuentei, instanța o va obliga pe aceasta din urmă la plata către intimați a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. F. E. Distribuție Transilvania Sud S.A., SDEE Sibiu, atât în dosar_, cât și în dos._, conexat, împotriva deciziei civ. nr. 461/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă pe revizuenta la plata către intimatul U. R. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. B. D. T. L. V. C. D.
Pl. din instanță semn.
cf.art. 261(2) C.
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI,
C. E. G.
Grefier,
L. V.
Red./tehnored.V.C.D.4.02.2015,Ex.2, j.f.M. D..
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 135/2015. Tribunalul SIBIU | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 19/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
