Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1002/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1002/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1002/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 1002/2015
Ședința publică de la 10 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. H.
Judecător V. C. D.
Grefier A. F. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant G. Ș. și pe intimat S.C. L. D. EXPERIENCE SRL, intimat S.C. L. D. EXPERIENCE SRL LA AV B. D-TRU, având ca obiect rezoluțiune contract împotriva sentinței civile nr.3215/2015 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 25.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.12.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 3215/28.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și s-a respins și acțiunea civilă formulată de reclamantul G. S. în contradictoriu cu pârâta S.C. L. D. Experience S.R.L.
Instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă formulată de reclamantul G. S. în contradictoriu cu pârâta S.C. L. D. Experience SRL acesta a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare nr. SB 56/03.04.2013, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 159.837 lei cu titlu de restituire plată contract. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii s-a arătat că între părți a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. SB 56/03.04.2013 având ca obiect achiziționarea de către reclamant a unor piese de mobilier și aparatura de bucătărie de la pârâtă. Deși reclamantul și-a îndeplinit obligația de plată integrală a prețului, pârâta a început livrarea bunurilor doar din data de 17.12.2013 și nici până în prezent nu au fost livrate toate bunurile comandate. Se mai arată că toate piesele de mobilier furnizate prezintă defecte de fabricație sau transport, și nu corespund celor comandate de reclamant ca dimensiuni cât și culoare. Se mai arată că deși a comandat și plătit bunuri care trebuiau livrate cantitativ și calitativ la o anumită dată, pârâta nu și-a respectat niciuna dintre aceste obligații.
În drept au fost invocate art. 1270, 1549, 1550, art. 1554 și art. 1635 și urm. C.civ. precum și art. 1672 și 1685 C.civ., art. 453 C.pr.civ.
În probațiune s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: contract de vânzare cumpărare nr. SB 56/03.04.2013 și anexe, corespondența cu pârâta, facturi fiscale.
Pârâta a formulat întâmpinare (f.45) prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, având în vedere faptul că este prematur introdusă, iar pe fondul cauzei ca neîntemeiată, având în vedere că obligațiile contractuale au fost executate din partea pârâtei la termenele stabilite, conform proceselor verbale de predare-primire a mărfii, avizele de însoțire a mărfii precum și întâlnirile ulterioare dintre reprezentanții pârâtei și reclamant. Se arată că ulterior montajului și transferului de proprietate a produselor, reclamantul a solicitat remedierea unor defecte propunând o soluție în acest sens, respectiv o despăgubire de 1.500 euro, sumă ce i-a fost acceptată și acordată. De asemenea, se mai arată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a opera rezoluțiunea contractului, debitorul nefiind pus în întârziere, iar pârâta și-a îndeplinit obligațiile din contract.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ.
În considerentele sentinței prima instanță a reținut că la data de 03.04.2013 s-a încheiat între părți contractul de vânzare cumpărare nr. SB 56/03.04.2013 (f.59-64) având ca obiect vânzarea de către pârâtă către reclamant a ansamblului de mobilier conform schițelor ce constituie anexe, precum și transferul proprietății asupra mobilierului de la vânzător la cumpărător și preluarea acesteia de către cumpărător în condițiile art. 5, prețul vânzării fiind de 27.086 euro și 21.900 lei, iar termenul de livrare solicitat de 45 zile.
Conform facturilor de la dosar (f.73-92) reclamantul a achitat contravaloarea bunurilor conform contractului, fapt recunoscut și de pârâtă prin întâmpinare.
În perioada 05.07._13 pârâta a livrat și montat la locuința reclamantului diverse obiecte de mobilier, sanitare și aparatură de bucătărie conform avizelor de însoțire a mărfii și proceselor verbale de livrare-montaj existente la dosar (f.65-72), existând mențiuni cu privire la deficiențele constatate la livrare.
Din depoziția martorului M. P. (f. 105) se reține că acesta s-a ocupat de procedura de achiziție și vânzare a mobilierului către reclamant, a fost prezent la montajul mobilierului și a văzut că acesta nu prezenta deficiențe astfel încât mobilierul să fie de neîntrebuințat, prezentând însă unele deficiențe de transport sau din fabrică, reclamantul fiind prezent la toate etapele de montare a mobilierului, obiecțiunile acestuia fiind consemnate în procesul verbal de predare primire, pentru deficiențe constatate fiind sesizată firma de la București pentru a lua măsuri. Se mai reține că reclamantul a folosit aceste obiecte de mobilier, fiind în locuința sa, și că 30%-40% din produsele livrate prezentau unele deficiențe, iar unele deficiențe erau superficiale.
În răspunsul la interogatoriu (f.118) reclamantul a arătat că bunurile primite le-a folosit de la livrare și le folosește și în prezent și a primit ca despăgubire o minibibliotecă în valoare de 1500 euro pentru neconformitatea canapelei din living care a costat 7.000 euro.
Art. 1549 alin.1 din noul cod civil reglementează expressis verbis dreptul creditorului la rezoluțiunea contractului pentru cauză de neexecutarea a prestațiilor de către debitor în situația în care acesta nu a cerut executarea silită a obligațiilor contractuale. Așadar, creditorul are dreptul la rezoluțiunea contractului numai în situația în care nu solicită executarea silită a obligațiilor izvorâte din contract.
Coroborând dispozițiile art.1549 alin.1 cu cele ale art.1516 din noul Cod civil,se reține că creditorul unei obligații neexecutate are un drept de opțiune, astfel acesta poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
a) să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
b) să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea contractului sau, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
c) să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
În acest context, menționăm faptul că prin art. 1551 alin.1 teza I din noul Cod civil, se restricționează dreptul creditorului de a cere rezoluțiunea unui contract atunci când neexecutarea provenită din partea debitorului este de mică însemnătate.
Prin urmare, legiuitorul stipulează în art. 1551 alin.2 din noul Cod civil că în ipoteza în care neexecutarea este de mică însemnătate, creditorul nu are dreptul la rezoluțiune, însă va avea totuși dreptul la reducerea proporțională a prestației sale dacă, după împrejurări, acest lucru este posibil.
De asemenea, pentru admiterea acțiunii având ca obiect rezoluțiunea unui contract se cer îndeplinite următoarele condiții: una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile sale; neexecutarea să fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația iar debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere.
Cu privire la neexecutare se reține că aceasta poate fi totală atunci când debitorul nu a executat nimic din obligațiile asumate sau dacă defectele calitative ale prestației sunt atât de mari încât lipsesc prestația de orice valoare economică sau de orice interes pentru creditor, sau poate fi parțialădacă debitorul a executat o anumită cantitate din prestațiile asumate sau a executat integral aceste prestații, dar în mod defectuos, astfel încât, deși păstrează interesul creditorului, totuși valoarea lor economică este diminuată în raport cu ceea ce s-a contractat inițial. În cazul neexecutării parțiale partea din obligația neexecutată trebuie să fi fost considerată esențială la încheierea contractului.
Pentru a putea dovedi refuzul de executare a obligațiilor de către cealaltă parte contractantă este foarte importantă punerea în întârziere. Noul Cod civil, inserează în art.1521, dispoziția potrivit căreia punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului.
Art.1522 alin.1 din noul Cod civil, prevede că debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată. Dacă obligația este executată în acest termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului. Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării. Prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare suficient, ținând seama de natura obligației și de împrejurări. Dacă prin notificare nu se acordă un asemenea termen, debitorul poate să execute obligația într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notificării.
Astfel, în cauză, pârâta nu a fost pusă în întârziere prin notificare, ci prin cererea de chemare în judecată, motiv pentru care excepția inadmisibilității cererii pe motiv de prematuritate a introducerii acesteia a fost respinsă, punerea în întârziere putând opera și ca urmare a formulării cererii de chemare în judecată.
În cauză, față aspectele de fapt și de drept menționate, s-a reținut că pârâta și-a executat obligațiile contractuale cu unele deficiențe care însă sunt de mică însemnătate față de obligațiile contractuale asumate, fără a lipsi de valoare economică prestațiile efectuate de aceasta, în condițiile în care reclamantul a folosit mobilierul furnizat, numai o parte a prezentat deficiențe și a primit o despăgubire pentru deficiențele existente constând într-o minibibliotecă în valoare de 1.500 euro de la pârâtă.
Așadar, instanța de fond reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 1549 C.civ. pentru a dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare nr. SB 56/03.04.2013, întrucât nu există o neexecutare totală a obligațiilor contractuale din partea pârâtei, iar deficiențele constatate la momentul livrării-montării bunurilor nu sunt esențiale astfel încât să facă imposibilă folosirea acestora de către reclamant sau să lipsească de valoare economică prestațiile efectuate de către pârâtă.
Cu toate acestea reclamantul, putea solicita o reducere proporțională a prestației sale în condițiile art. 1551 alin. 2 N.C.civ., însă în baza principiului disponibilității părților în procesul civil prev. de art. 9 C.pr.civ., instanța nu se poate pronunța asupra unei astfel de cereri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a apelului s-a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că lipsurile sau deficiențele sunt neînsemnate și că nu sunt de natură a lipsi de valoare economică prestațiile intimatei. Bazată pe acest raționament, sentința atacată suferă de o interpretare greșită a situației de fapt și a textului de lege. Instanța a omis din acest raționament prețul achitat de reclamant pentru acel mobilier, unul extrem de mare față de media prețurilor de pe piață și în raport cu acesta trebuie să existe o prestație echivalentă ca și calitate. Prețul mai mare trebuie să fie, cel puțin teoretic, o garanție pentru o calitate superioară a produsului.
Instanța de fond a reținut greșit că pentru deficiențele arătate de reclamant s-a primit o „despăgubire” de 1500 euro, acesta privind alte produse cumpărate și care nu au făcut obiectul acțiunii.
În mod greșit s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1549 Cod civil, pentru că nu există o neexecutare totală a contractului, mobilierul comandat formând un tot și el nu poate fi analizat pe bucăți, nici măcar sub aspect funcțional. Estetica, de asemenea, privește întreg ansamblul și piesele zgâriate sau strâmbe vor strica întreg ansamblul.
În drept apelantul a invocat dispozițiile art. 1270, 1549, 1550, 1554m, 1635 și următoarele Cod civil, 1672, 1685 Cod civil, 453 și 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Cererea de apel a fost timbrată cu 2051 lei taxă judiciară de timbru, calculată conform prevederilor art. 3 cu aplicarea art. 23 alin. 1 litera b din OUG nr. 80/2013.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, intimata a arătat că apelantul a refuzat și continuă să refuze să primească bunurile înlocuite, să semneze avizul de însoțire a mărfii și procesul-verbal de recepție, având în vedere că piesele de mobilier au fost transportate la domiciliul lui, fiind aduse din Italia, încălcând astfel și prevederile art. 5.2 litera d din contract. Potrivit art. 1719 Cod civil, se prevalează de propria lui culpă pentru a dobândi sau valorifica un drept. Soluția instanței se întemeiază și pe aceea că bunurile înlocuite au fost refuzate de către apelant fără ca acesta să le examineze măcar.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că apelul este neîntemeiat și va fi respins pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză, între părți s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. SB 56/03.04.2013 prin care pârâta, în calitate de vânzător, a vândut reclamantei ansamblul de mobilier conform schițelor ce constituie anexe, prețul vânzării fiind de 27.086 euro și 21.900 lei, iar termenul de livrare de 45 zile.
Reclamantul a achitat contravaloarea bunurilor conform contractului, iar pârâtă recunoaște acest aspect prin întâmpinarea formulată.
Pârâta a livrat produsele achiziționate cu întârziere și cu o . deficiențe pe care reclamantul le-a indicat în procesele verbale de livrare și montaj. Față de executarea de către pârâtă a obligațiilor sale cu întârziere și cu nerespectarea dispozițiilor contractuale, prin acțiunea de față, reclamanta a solicitat să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare nr. SB 56/03.04.2013, precum și să fie obligată pârâta să îi restituie prețul de 159.837 lei achitat în baza contractului.
În susținerea acțiunii sale, reclamantul a invocat art.1549 Cod civil care reglementează dreptul la rezoluțiune sau reziliere al creditorului care nu înțelege să solicite executarea silită a obligațiilor contractuale. Acest text legal prevede că, rezoluțiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci când executarea sa este divizibilă.
Pentru a opera rezoluțiunea, trebuie îndeplinite în prealabil doua condiții cumulative, respectiv debitorul să fie în întârziere și să nu existe nicio justificare pentru neexecutarea obligațiilor contractuale. În ceea ce privește rezoluțiunea judecătorească aceasta va putea fi dispusă de instanța judecătorească dacă sunt îndeplinite aceste două condiții și dacă neexecutarea este semnificativă.
Din probele administrate a rezultat atât faptul că neexecutarea pe care o invocă reclamantul nu este semnificativă, cât și faptul că acesta nu a acceptat înlăturarea deficiențelor constatate de către pârâtă.
În primul rând, în ceea ce privește executarea cu întârziere a obligațiilor se observă că între părți s-a purtat o corespondență prin care pârâta a anunțat reclamantul că va exista o întârziere în livrare, întârziere datorată producătorului mobilei care este o societate străină, ia reclamantul a acceptat să primească mobilierul peste data stabilită în contract fără a face mențiune despre aceasta în procesele verbal de predare. Din aceste date rezultă că, pentru reclamant, termenul de predare nu era unul esențial și deci nu poate atrage rezoluțiunea contractului.
În al doilea rând, în ceea ce privește defecțiunile invocate de reclamant se reține că nici acestea nu au fost esențiale și nu pot atrage sancțiunea ce a mai severă pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, anume rezoluțiunea.
Astfel, prin procesele verbale de predare și montaj, reclamantul a făcut mențiune despre deficiențele constatate care constau în zgârituri pe unele corpuri de mobilier, diferențe de culoare și erori de montaj la blatul de bucătărie. Referitor la acestea, martorul audiat de instanță (fila 105 dosar fond) care îndeplinea la acel moment funcția de director al societății pârâte, a arătat că 30-40% din produsele livrate prezentau deficiențele indicate (zgârieturi sau altă culoare) dar erau superficiale. În plus, pârâta a dorit înlocuirea produselor cu deficiențe, însă reclamantul a refuzat bunurile comandate pentru înlocuirea celor cu deficiențe susținând că și acestea aveau altă culoare decât cea comandată de el.
În acest context, în care deficiențele sunt minore, iar pârâta se declară gata să înlocuiască bunurile care au prezentat deficiențe încă de la livrare și pe care reclamantul le folosește încă din decembrie 2013 - februarie 2014, în mod corect instanța d efond a respins acțiunea pentur că deficiențele nu sunt semnificative și nu lipsesc de valoare economică prestațiile efectuate.
Reclamantul ar fi putut cere nu rezoluțiunea și restituirea integrală a prețului, ci reducerea proporțională a prestației sale sau despăgubiri în condițiile art.1551 Cod civil care prevede expres că creditorul nu are dreptul la rezoluțiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate.
Pentru toate aceste motive, în baza art.466 și 480 Cod proc.civ. se va respinge apelul și se va păstra sentința atacată.
În baza art.453 Cod proc.civ., fiind în culpă procesuală pentru promovarea unei căi de atac neîntemeiate, apelantul va fi obligat să plătească intimatei cheltuieli de judecată în apel de 2100 lei (onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant G. Ș. CNP_ dom. în Cisnădie . dom. procesual ales la Cabinet de avocat V. M. cu sediul în Sibiu . împotriva sentinței civile nr.3215/2015 a Judecătoriei Sibiu pe care o păstrează.
Obligă apelantul să plătească intimatei S.C. L. Desing Experience S.R.L. suma de 2100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2015.
Președinte, C. H. | Judecător, V. C. D. | |
Grefier, A. F. A. |
Red. V.C.D./08.02.2016
Jud. fond P. T. F.
Tehnored. A.F/08.02.2016
6 ex
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 136/2015.... | Evacuare. Decizia nr. 1049/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
