Validare poprire. Decizia nr. 175/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 2601/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 175
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător S. R.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, intimată S.C. H. D. SRL, intimat S.C. P. C. SIB SRL, având ca obiect, validare poprire, împotriva sentinței civile nr. 4963/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. M. A. din partea intimatei S.C. P. C. SIB SRL, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar, prin faxul instituției, note scrise din partea intimatei S.C. H. D. SRL prin adm. jud. DDG Insolvency SPRL Cluj N..
La întrebarea instanței, reprezentantul intimatei arată că nu are alte cereri de formulat, de care instanța ia act, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca total nefondat și pe cale de consecință, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică pentru considerentele concretizate pe larg în cuprinsul întâmpinării existente la dosar arătând că, singurul motiv de apel este acela că AJFP Cluj consideră că din fișa analitică a debitorului intimat S.C. H. D. SRL ar rezulta atât obligațiile față de bugetul statului cât și creanța față de S.C. P. C. SIB SRL. Prima instanță în mod corect a reținut cele două elemente și anume: faptul că S.C. P. C. SIB SRL nu au contestat datoria S.C. H. D. SRL către bugetul statului, ci au contestat existența unui raport juridic între S.C. P. C. SIB SRL și S.C. H. D. SRL și în baza acestui raport juridic, existența unei creanțe certe, lichide și exigibile sau a unei creanțe viitoare. Mai mult, instanța de fond a reținut că petenta AFP Cluj a făcut dovada doar a existenței unei datorii către bugetul statului, datorie care era cauza popririi, dar nu a făcut dovada existenței acestei creanțe către S.C. P. C. SIB SRL. În concluzie, acea factură, a fișei analitice nu face dovada unei creanțe, ci dovada doar a înregistrării, conf. legii, de către S.C. H. D. SRL, ca emitent al facturii, al acestui document, ori nu se poate trece mai departe atâta timp cât au prezentat și la fond dovezi că această factură nu a fost achitată de S.C. P. C. SIB SRL, societatea a fost chiar notificată și anunțată că nu a respectat cadrul contractual în baza căruia puteau să o emită. P. actul de reziliere a contractului, mai exact procesul verbal depus la dosar, s-a constat că ceea ce cuprindea această factură făcea referiri la situații nereale. Mai mult, S.C. P. C. SIB SRL are, în baza acelui contract, dreptul de a solicita și a constata existența unei creanțe din moment ce din vina S.C. H. D. SRL, S.C. P. C. SIB SRL, ca și antreprenor general, avea dreptul de a solicita daune interese, despăgubiri, etc. De altfel există și dovada că S.C. H. D. SRL deoarece nu a îndeplinit clauzele contractuale a acceptat să suporte plata tuturor penalităților care-i vor fi facturate S.C. P. C. SIB SRL, către beneficiarul final INFIN B.. Există dovada că pentru anumite etape i-au fost deja facturate și achitate aceste penalități. Concluzia finală este aceea că, S.C. P. C. SIB SRL nu are o datorie certă, lichidă și exigibilă nici prezentă, nici viitoare; cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Constată că sub nr._ s-a înregistrat, la Judecătoria Sibiu, cererea de validare a popririi formulată de petenta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE Cluj în contradictoriu cu debitorul poprit S.C. H. D. SRL și terțul poprit S.C. P. C. SIB SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie menținută poprirea înființată la terțul poprit prin adresele nr._-_ emise în dosarul execuțional nr._ al AJFP Cluj-N. până la concurența sumei de 107.486 lei.
În motivare, petenta arăta că în fapt, debitorul poprit are obligații fiscale neachitate la bugetul consolidat al statului, in cuantum de 107.486 lei, astfel ca, și că dupa expirarea termenului de plata s-a început executarea silita împotriva acestuia. Neefectuându-se nicio plata de către debitorul poprit, in baza art. 149 din O.G. nr.92/2003, organul fiscal a înființat poprirea la terțul poprit . SRL care are o datorie fata de debitorul poprit in suma 178.218 lei, asa cum rezulta din fisa analitica a debitoarei privind „Obligații plata clienti” respectiv Balanța de verificare la 31.01.2013.
Despre existenta relațiilor comerciale intre terțul poprit si debitorul poprit, vorbește si contractul de asociere cu numărul 149/12.11. 2011.
După înființarea popririi, prin adresa nr. 204/05.12.2013, emisa de . SRL, terțul poprit a comunicat organului fiscal ca sumele pentru care a înființat poprirea nu ar fi certe, lichide si exigibile, dar si faptul ca nu ar mai exista relații comerciale intre acesta si debitorul poprit întrucât contractul de asociere ar fi fost reziliat încă din data de 02.11. 2012 si prin urmare, solicita sa se anuleze poprirea înființata. In ceea ce privește motivele de refuz ale terțului poprit consideră petenta ca acestea nu sunt motivate si dovedite.
Astfel, in ceea ce privește susținerea ca organul fiscal in calitate de creditor si organ de executare nu ar deține o creanța certa, lichida si exigibila, este de observat ca terțul poprit nu motivează de ce creanța fiscala se afla in aceasta situație. In opinia petentei, aceasta susținere amplifica comportamentul duplicitar al terțului poprit care nu este hotărât care este motivul clar pentru care refuza înființarea popririi: faptul ca nu ar datora sume de bani debitorului ( situație contrazisa de fisa obligațiilor de plata clienți scadenta la data de 31.01.2013 care atesta situația din balanța debitoarei, respectiv de propria sa evidenta contabila) sau, ca organul fiscal nu ar avea un titlu de creanța la baza executării silite inițiate împotriva debitorului. In opinia petentei, contestarea creanței fiscale din speța, este un drept ce aparține debitorului nostru si nu terțului poprit.
A anexat cererii atât titlurile de creanța din care rezulta obligațiile fiscale ale debitorului poprit (propriile declarații privind obligațiile de plata a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit si deciziile de calcul accesorii cu dovada comunicării acestora conform art. 44 din OG 92/2003 cu debitorul), titluri care poarta o creanța certa lichida si exigibila.
În drept s-a invocat art. 150 din OG. 92/2003.
În probațiune, au fost anexate titlurile executorii și adrese de corespondență cu debitorul și terții popriți, contractul de asociere cu numărul 149/12.11. 2011.
Debitorul . a depus întâmpinare (f.136) și arată că este de acord cu menținerea popririi.
Terțul poprit ., prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii și învederat instanței că a existat un contract de asociere cu numărul 149/12.11. 2011 între debitor și terț poprit, însă suma solicitată s-a realizat în baza unei facturi fiscale nr.21/27.08.2012 (f.141) care nu a fost acceptată la plată, deoarece cuprindea sume și situații nereale și a fost emisă prin încălcarea prevederilor contractuale care reprezintă acordul de voință al părților. Suma a fost contestată și neacceptată la plată. P. procesul-verbal din data de 02.11.2013 s-a reziliat contractul, creanța sa nefiind certă.
P. sentința civilă nr. 4963/2014 a Judecătoriei Sibiu a fost respinsă cererea de validare a popririi reținându-se următoarele:
P. adresele nr._-_ din data de 18.09.2013 (f.22-31) emise în dosarul execuțional nr._ al AJFP Cluj-N., comunicate terțului poprit la data de 26.11.2013, a înființat poprire pentru suma totală de 107.486 lei comunicând terțului poprit obligația indisponibilizării sumei de mai sus pentru debitoarea sa ..
Terțul poprit a comunicat la data de 05.12.2013 (f.5) că suma de bani datorată debitorului nu are caracter cert, lichid și exigibil.
Având în vedere că terțul poprit nu a depus nici o dovadă la dosar că a indisponibilizat drepturile bănești datorate debitoarei . până la concurența sumei de 107.486 lei, precum și faptul că după înființarea popririi debitoarea nu s-a liberat singură de obligația stabilită în sarcina sa prin titlurile executorii sau prin consemnarea, cu afectațiune specială, a întregii valori a creanței la dispoziția creditoarei, instanța va examina îndeplinirea condițiilor art.150 Cod proc. Fiscală.
Refuzul terțului poprit de a executa poprirea nu este determinat de contestarea existenței în tot sau în parte a creanței de 107.486 lei, deci a sumei de bani pe care debitoarea . o datorează AFP, ci s-a contestat existența raportului juridic în baza căruia terțul datorează debitorului suma de bani, pentru a desființa poprirea pentru lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile față de debitoarea sa.
Terțul poprit, oferind lămuriri instanței de validare, cu privire la refuzul de a executa poprirea, a infirmat existența raportului juridic pe care-l are cu debitorul său și a dovedit stingerea raportului prin rezilierea contractului de asociere și neachitarea restanțelor urmare a neîndeplinirii culpabile din partea debitoarei a obligațiilor contractuale.
Or, creditoarea AFP are poziția de având – cauză în procedura validării, cu obligația dovedirii existenței creanței certe, lichide și exigibile pe care o datorează terțul poprit debitorului său, nu și a determinării cuantumului.
Așadar, DGFP a făcut dovada doar a unei legături juridice, de esența popririi, între creditor și debitor, raport generat de existenta unor datorii la bugetul de stat dar nu si intre debitor și terțul poprit, constând in raporturile civile dintre cei doi. În speță contractul între părți a fost reziliat, iar creanță a invocată nu este certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea petenta nu a dovedit existența a două creanțe, ci doar creanța Statului împotriva debitoarei ., una dintre ele fiind cauza popririi, iar cealaltă obiectul urmărit, care nu pot fi confundate.
Împotriva sentinței a declarat apel ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE Cluj solicitând schimbarea, în tot, a acesteia în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată că, terțul poprit nu-și probează susținerea cum că ar fi refuzat primirea facturilor emise de . în sensul că ar fi efectuat cuvenitele corecturi în evidența contabilă, din care rezultă altă stare de fapt decât cea pretindă de terțul poprit și anume că datorează sume de bani debitorului său. În concret, susținerile terțului poprit sunt contrazise de procesul verbal încheiat la 2.11.2012 urmare notificării de întâlnire dintre . și . în cadrul contractului de asociere nr. 149/2011 anexat întâmpinării . și din fișa analitică a debitoarei privind „obligații plată clienți”, respectiv balanța de verificare la 31.01.2013.
Instanța de fond în mod greșit a înțeles situația de fapt, reținând că balanța de verificare rezultă din obligațiile la bugetul de stat față de . și nu raporturile juridice dintre terțul poprit și debitorul poprit. Susțin acest lucru deoarece rubrica „obligații plată clienți” din fișa analitică respectiv balanța de verificare, atestă obligațiile de plată ale clienților săi așa cum le declară contribuabilii și nu obligațiile față de bugetul de stat, contrar celor reținute de instanța de fond.
Pe de altă parte, faptul că în prezent, s-ar fi reziliat contractul de asociere nr. 149/2011 dintre debitor și terțul poprit, nu poate duce la concluzia că terțul poprit nu datorează sume de bani debitorului în baza relațiilor comerciale anterioare.
Potrivit art. 789 C.p.civ., poprirea urmează a fi înființată și asupra sumelor care urmează să fie scadente în viitor, asupra creanțelor cu termen sau sub condiție, chiar dacă hotărârea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen a creanței datorate debitorului de către o terță persoană în temeiul raporturilor juridice existente, sau se va îndeplini condiția, ori vor fi încasate sumele viitoare. Față de această împrejurare, apreciază că terțul poprit are obligația de a indisponibiliza sumele datorate cu titlu de contravaloare facturii debitorului, datorie prezentată în documentele contabile la care au făcut referire.
Apelul a fost motivat în drept pe disp. art. 790 C.p.civ.
Intimata . a depus întâmpinare prin care solicita respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată pentru următoarele:
Între . și debitorul . a fost încheiat un contract de asociere nr. 149 din 12.11.201l (Anexa I), în care . a avut calitatea de lider, iar debitorul a avut calitatea de asociat.
În conformitate cu prevederile art. 1166 și art. 1949-1954 cod civil, acest contract reprezintă acordul de voință a părților, și prin acest acord fiind stabilite și întinderea și condițiile asocierii, astfel încât aceste prevederi contractuale „au putere de lege între părțile contractante” (art. 1270 NCPC).
Pe cale de consecință și creditorul AJFP Cluj, înțelegând să invoce existența unei datorii în baza acestui contract, trebuie să aibă în vedere drepturile și obligațiile asumate de către părți, mai ales cele asumate de debitorul său, neputând face abstracție de acestea.
Referitor la suma invocată, ca și datorie a intimatei, în baza contactului de asociere, arătă că nu este datorată, nici în prezent, nici în viitor, pentru următoarele motive.
Suma a fost solicitată în baza unei facturi, care nu a fost acceptată deoarece acesta factură cuprindea sume și situații nereale, și mai mult a fost emisă prin încălcarea prevederilor contractuale.
P. menținerea popririi, se ajunge ca partea, care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, să beneficieze de drepturile sale, ca și cum ar fi îndeplinit aceste obligații, iar mai mult fiind „ajutat" să beneficieze de sume care nu reprezintă în mod real contravaloarea muncii și a materialelor furnizate.
În realitate, potrivit preved. contractuale, intimata are un drept de creanță față de ..
P. contractul de asociere nr. 149/12.11.2011 și a actului adițional nr. 1 din 20.12.2011, intimata a achitat, ca și avans, sumele de 396.800 lei, respectiv de 793.600 lei.
Lucrările efectuate și constatate prin procesul verbal din data de 2.11.2013, prin care s-a reziliat contractul, nu au depășit valoarea acestor avansuri acordate.
Cel mai important aspect, îl constituie desființarea contractului de asociere, în baza dispozițiilor art. 11.1 cap. II din contract, unde se arată că, în caz de nerespectare a obligațiilor asumate prin prezentul contract de către una dintre părți, după ce aceasta a fost notificată în prealabil, și a neîndeplinirii în termen de 10 zile de la notificare a obligației asumate, contractul este desființat de îndată. Acest aspect a fost recunoscut de către . prin semnarea procesului verbal din data de 2.11.2013 (anexa IV), care a venit ca urmare și a adresei nr. 99/31.10.2013 (anexa V).
Conform prevederilor art. 8.5 „în cazul, în care asociatul întârzie în îndeplinirea obligațiilor sale contractuale, are obligația de a plăti Liderului, cu titlu de penalități, 0,35% din valoarea contractului pe zi de întârziere. Penalitățile vor putea fi deduse, la discreția Liderului, din orice sume datorate sau care devin datorate de către lider", iar conf. art. 8.6 … „în cazul în care contractul încetează din culpa asociatului … asociatul va plăti – cu titlu de daune interese – 50% din valoarea contractului, la care se adaugă și diferența dintre valoarea unui nou contract și acesta …”
În situația de față, acest contract de asociere a fost desființat din vina asociatului ., ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate prin contract, neîndeplinire care a constat în principal, în nerespectarea graficului de execuție și a termenelor de predare, astfel încât, pe cale de consecință sunt aplicabile prevederile contractuale sus amintite.
A depus întâmpinare și intimata . solicitând admiterea apelului întrucât din actele depuse la dosarul cauzei reiese, fără putință de tăgadă, faptul că între ea și terțul poprit există o legătură juridică de esența popririi. În fapt, la data de 12.11.2011 s-a încheiat contractul de asociere nr. 149 prin care intimata s-a obligat să asigure executarea lucrărilor de construcții aferente obiectivelor ce fac obiectul asocieri. în ceea ce privește acest contract, existența sa nu a fost contestată de către părți.
În ceea ce privește rezilierea contractului identificat mai sus nu se neagă aceasta. Cu toate acestea, este esențial de reținut faptul că până la rezilierea contractului de asociere, a efectuat lucrări de construcție substanțiale, lucrări care au fost recunoscute și de terțul poprit prin procesul-verbal din 02.11.2012 și care nu au fost achitate.
Rezilierea contractului de asociere nu are ca rezultat ștergerea datoriilor existente în temeiul acestuia, datorii care rămân certe, lichide și exigibile. Terțul poprit P. C. SIB S.R.L. nu a achitat, până la data formulării prezentei, contravaloarea lucrărilor de construcție executate, deși au fost emise facturi fiscale.
Este lipsit de sens ca terțul poprit să accepte lucrările efectuate conform procesului-verbal din 02.11.2012 iar apoi să refuze primirea facturilor. Un eventual refuz de primire, nedovedit în cauză. este lipsit de temei și denotă rea-credința terțului poprit.
La data de 15.01.2015, Tribunalul Specializat Cluj, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de intimata ., administrator judiciar DDG Insolvency SPRL depunând concluzii scrise prin care a solicitat admiterea apelului.
Verificând sentința atacată se constată că apelul este nefondat.
Astfel, prima instanță a reținut corect că nu s-a dovedit existența unei creanțe certe, lichide și exigibile a terțului poprit, . față de debitoarea .. Că este așa, o dovedește chiar faptul plății parțiale a facturii fiscale emise la 27.08,2012 și corespondența purtată de părți cu privire la aceasta (f. 158, 159 dos.) fiind evident că terțul poprit și debitoarea trebuie să își clarifice situația lucrărilor efectuate și a plăților datorate în temeiul contractului de asociere, pentru a se stabili, cu certitudine, cine și cât datorează.
Este adevărat că rezilierea contractului de asociere nr. 149/2011 nu are nici un efect asupra creanțelor rezultate din raporturile derulate de părți până la momentul rezilierii, însă creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă, nu poate face obiectul popririi.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 480 alin. 1 C.p.civ., apelul urmează a fi respins.
Intimata . a solicitat cheltuieli de judecată însă nu a făcut dovada efectuării și cuantumului acestora, așa încât nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, împotriva sentinței civile nr. 4963/15.09.2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.03.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. D. S. R. D. M.
red.SR/31.3.2015
tehn.red.DM/22.4.2015
ex.4; j. fond BM L.
Jud. Sibiu
| ← Fond funciar. Decizia nr. 90/2015. Tribunalul SIBIU | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 223/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
