Contestaţie la executare. Decizia nr. 1302/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1302/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 309/314/2013
Dosar nr._ -contestație la executare-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1302
Ședința publică din data de 21 mai 2013
Președinte C. L.
Judecători S. A.
V. E. L.
Grefier R. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata A. M., împotriva sentinței civile nr. 1125 din data de 26 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, contestator intimat fiind Orașul S. prin primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimata recurentă și consilier juridic B. C. pentru contestatoarea intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că prin serviciul registratură recurenta A. M. a depus la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei, timbru judiciar de 0,3 lei și o . înscrisuri.
Recurenta depune la dosar adresa nr.133/P/2013 din 13.05.2013 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Consilier juridic B. C. depune la dosar delegație de reprezentare pentru intimata Orașul S. prin primar, și întâmpinare în 2 exemplare, din care unul este înmânat recurentei.
Părțile prezente, fiind întrebate, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Intimata recurentă a solicitat a solicitat admiterea recursului în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, conform celor arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 15.01.2013 sub nr._, contestatorul Orașul S., reprezentată prin Primar L. I., a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. M., desființarea popririi dispuse în dosarul de executare nr.139/E/2010 al Executorului Judecătoresc C. Sarmis.
În motivare, contestatorul a arătat că intimata A. M. a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare a deciziei nr.243/2009 a Tribunalului Suceava, precizând că intimata, în mod nejustificat a refuzat punerea în aplicare a deciziei menționate, depunând la dosar, în aceste sens, adresele și procesele-verbale încheiate cu ocazia demersurilor făcute pentru punerea în posesie a intimatei cu suprafața de teren descrisă în decizia Tribunalului Suceava.
A mai precizat contestatoarea și faptul că punerea în posesie trebuie efectuată doar de către Comisia locală de fond funciar, executorul judecătoresc neavând nici un atribut în acest sens.
În ceea ce privește daunele cominatorii stabilite prin decizia civilă menționată, contestatoarea a arătat că această decizie nu poate fi pusă în executare, invocând în acest sens și decizia nr. XX/2005 pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii.
În drept, cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 399-401 Cod de procedură civilă.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Orașului S. – reprezentat prin Primar, excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 1102/03.03.2011 a Judecătoriei Suceava, precum și excepția tardivității, raportat la faptul că toate actele de executare datează din anul 2009.
Prin sentința civilă nr.1125 din 26 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii contestației la executare, excepție invocată de intimată prin întâmpinare, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a Orașului S. – reprezentată prin Primar, excepție invocată de intimată prin întâmpinare, s-a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, excepție invocată de intimată prin întâmpinare, s-a admis contestația la executare și s-a desființat poprirea dispusă prin adresa nr.139/09.01.2013, în dosarul de executare nr.139/E/2010 al Biroului Individual executor Judecătoresc C. Sarmis.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut următoarele:
Astfel, conform art. 401 alin.1, lit. b) Cod procedură civilă, contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi, iar dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit.
În cauză, instanța a constatat că prin adresa nr. 139E din data de 09.01.2013, B. C. Sarmis a dispus înființarea unei popriri asupra tuturor sumelor pe care debitorul Primarul Orașului S. – Președintele Comisiei Orășenești, le are de primit de la terțul poprit Orașul S., cu titlu de indemnizație.
Această dispoziție de înființare a popririi a fost comunicată către contestator, în calitate de terț poprit, la data de 10.01.2013, or contestatorul a depus la instanță contestația la executare la data de 15.01.2013.
Față de acestea, instanța a constatat că cererea contestatorului prin care solicită desființarea popririi dispuse prin adresa nr. 139 din 09.01.2013 a fost depusă în termenul de 15 zile prevăzut de lege, astfel încât a respins ca neîntemeiată excepția tardivității invocate de intimată.
Calitatea procesuală activă presupune o identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecății.
Cu privire la subiectele contestației la executare, instanța a constatat că ea poate fi exercitată, în primul rând, de părțile direct interesate, în procedura de executare – debitorul urmărit și creditorul urmăritor, iar în cadrul executării prin poprire și de către terțul poprit, devenit parte în procedura de executare.
Raportat la aceste aspecte, instanța a constatat că Orașul S., în calitatea sa de terț poprit, are calitate procesuală activă de a promova o contestație la executare cu privire la poprirea înființată.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de către intimată prin întâmpinare, raportat la sentința civilă nr. 1102/2011 a Judecătoriei Suceava și la decizia nr. 878/2011 a Tribunalului Suceava, instanța a constatat, față de obiectul prezentei contestații la executare, respectiv desființarea popririi înființate prin adresa nr. 139 din 09.01.2013, că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât hotărârile enunțate de intimată nu puteau avea în anul 2011 ca obiect înființarea popririi din 2013.
Astfel, instanța nu a constatat a fi triplă identitate de părți, obiect și cauză, atâta timp cât obiectul din prezenta cauză este diferit de cel din hotărârile menționate.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că în dosarul de executare silită nr. 139/E/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc C. M.G. Sarmis s-a dispus prin adresa nr. 139 E din 09.01.2013 înființarea popririi asupra tuturor sumelor pe care debitorul Primarul Orașului S. – Președintele Comisiei Orășenești, le are de primit de la terțul poprit Orașul S., cu titlu de indemnizație.
Titlul executoriu este reprezentat de către decizia civilă nr. 243/2009 și încheierea din 05.03.2009 pronunțate de Tribunalul Suceava, prin care Primarul Orașului S. a fost obligat să pună în posesie pe intimata A. M. cu unele suprafețe de teren pe raza orașului S., sub sancțiunea aplicării de daune cominatorii de 10 lei/zi întârziere începând cu data pronunțării hotărârii (29.01.2009) și până la punerea efectivă în posesie.
Prin procesul-verbal din 08.01.2013, executorul judecătoresc C. Sarmis a calculat daunele cominatorii de 10 lei /zi până la data de 31.01.2012, conform deciziei civile nr. 243/2009 a Tribunalului Suceava, incluzând și cheltuielile de executare, suma totală fiind în cuantum de 16.056,47 lei, sumă pentru care a și fost înființată poprirea.
În ceea ce privește titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 243/2009 a Tribunalului Suceava, instanța a constatat că această decizie, în ceea ce privește daunele cominatorii, nu poate reprezenta un titlu executoriu valabil, nefiind susceptibil de executare, atâta timp cât aceste sume nu au fost mai întâi transformate de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii.
În acest sens este și decizia nr. XX/2005 a Î.C.C.J. pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat, la pct.2 că „hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibila de executare silita, la cererea creditorului, in limita daunelor-interese dovedite”.
Așa cum s-a învederat în decizia sus amintită, daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistenței debitorului la executarea silită și au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta își va îndeplini obligația asumata și cu posibilitatea ca instanța de judecată să le modifice dacă va considera necesar.
Fată de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul execută obligația, daunele cominatorii vor trebui să fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul în care debitorul refuza executarea, cuantumul lor ar trebui convertit la valoarea exacta a prejudiciului suferit prin neexecutare, o alta soluție nefiind posibilă.
Ca urmare, nici executarea silită nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert și nelichid.
În atare situație, concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea ca hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că decizia civilă nr. 243/2009 și încheierea din 05.03.2009 pronunțate de Tribunalul Suceava, în ceea ce privește daunele cominatorii de 10 lei/zi, nu poate fi pusă în executare.
Împotriva sentinței civile sus-menționate, în termen legal, a declarat recurs intimata A. M., aducându-i critici pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie; în dezvoltarea motivelor de recurs depuse la fila 3 dosar a reiterat toate cele susținute în contestație, arătând că instanța a apreciat în mod greșit legea și a ignorat efectele unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, că prima instanță ar fi putut transforma daunele cominatorii în daune compensatorii, realizând această procedură după întâmpinarea depusă.
Prin întâmpinarea de la fila 17 dosar, Orașul S. prin primar a solicitat respingerea recursului promovat de recurentă, ca nefondat.
Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Contrar susținerilor recurentei, este a se observa că prima instanță a realizat o judicioasă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.399 și urm. din codul de procedură civilă privitoare la contestația la executare.
În acest sens, întemeiat s-a reținut că, deși contestatoarea este beneficiara unei decizii definitive și irevocabile, această hotărâre nu este susceptibilă de executare silită, câtă vreme daunele cominatorii nu s-au transformat în daune compensatorii, caracterul lor fiind în prezent incert și nelichid, iar, cu privire la acest aspect a statuat și Î.C.C.J. prin decizia nr.XX/2005 pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Apărările recurentei din recurs, precum că instanța de fond, după primirea întâmpinării, trebuia ea însăși să inițieze această procedură, respectiv de transformare a daunelor cominatorii în daune compensatorii nu pot fi primite de instanța de control judiciar.
Este a se reține, în acest sens, că potrivit art.129 Cod procedură civilă, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului dedus judecății or, nici contestatorul și nici intimata nu au investit instanța cu o astfel de solicitare.
Prin urmare, aceste motivații ale recurentei se vor înlătura.
În contextul tuturor celor de mai sus, găsind că motivațiile recurentei sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata A. M., domiciliată în oraș S., ., împotriva sentinței civile nr. 1125 din data de 26 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, contestator intimat fiind Orașul S. prin primar, jud.Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 21 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. R. M.
Red.C.L.
Jud.A. A.
Tehnored.R.M.
2 ex.06.06.2013
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 98/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 2526/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
