Pretenţii. Decizia nr. 171/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 9343/314/2010
Dosar nr._ - pretenții-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE NR. 171
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.01.2013
PREȘEDINTE: N. M.
JUDECĂTOR: G. D.
JUDECĂTOR: F. G.
GREFIER: T. A. C.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurentul reclamant C. D. cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la Societatea civilă de avocați B. din Suceava, .. 16, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr. 6040 din 22 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Suceava, intimat pârât fiind R. I. cu domiciliul în ., județul Suceava.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2013 susținerile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 22.01.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._, din data de 11.10.2010, reclamantul C. D. a chemat în judecată pe pârâtul R. I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să îl oblige la plata sumei totale de 150.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a afirmațiilor defăimătoare ale pârâtului cu privire la reclamant; obligarea pârâtului să înceteze actele de defăimare publică a reclamantului; obligarea pârâtului să publice pe cheltuiala sa hotărârea judecătorească pronunțată în cauză în trei cotidiene de largă circulație, timp de trei numere consecutive; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul pe parcursul unei perioade mai lungi de timp a formulat tot felul de plângeri adresate Inspectoratului Județean de Poliție, Consiliului Județean, Comisiei de cercetare a abuzurilor, corupție, Camerei Deputaților, Garda de Mediu, Parlamentului României și ANI București, prin care făcea afirmații calomnioase la adresa reclamantului.
A mai arătat că toate aceste petiții și plângeri nu au făcut altceva decât să îl pună într-o situație jenantă, să îi ocupe timpul prin deplasările la instituțiile în cauză pentru a da explicații.
Reclamantul a mai arătat că el are calitatea de primar al comunei Dărmănești, fapt ce face să aibă un program foarte ocupat, iar prin deplasările la instituțiile la care pârâtul făcea plângeri își neglija efectiv responsabilitățile și sarcinile.
A mai arătat că demnitatea în plan individual apare ca un bun al persoanei, iar în plan colectiv ca o valoare socială, constituind sub ambele aspecte o condiție indispensabilă conviețuirii sociale și o valoare demnă de protecție juridică.
În drept au fost invocate dispozițiile art.998-999 Cod civil, art.54 din Decretul nr.31/1954, art.30(6) din Constituție, art.10(2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale CEDO.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în fața instanței și a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii Clepș N. și B. M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la f. 145, 153 .
Instanța a procedat la luarea unui interogatoriu pârâtului, susținerile acesteia fiind consemnate și atașate la f.91.
Pârâtul R. I. a formulat în cauză cerere reconvențională, iar prin încheierea de ședință din data de 16 decembrie 2011 instanța a disjuns această cerere dispunând formarea unui nou dosar având ca obiect „pretenții” privind pe reclamantul R. I. și pârâtul C. D..
Prin sentința civilă nr. 6040 din 22 decembrie 2011, Judecătoria Suceava a respins cererea formulată de reclamantul C. D. în contradictoriu cu pârâtul R. I., ca neîntemeiată.
A respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, pârâtul a formulat, pe parcursul unei perioade mai lungi de timp, diferite plângeri către Inspectoratului Județean de Poliție, Consiliului Județean, Comisiei de cercetare a abuzurilor, corupție, Camerei Deputaților, Garda de Mediu, Parlamentului României și ANI București, la adresa reclamantului.
Conform art. 30 alin. 1 din Constituție, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel (inclusiv prin scris) sunt inviolabile. Conform alin. 6 al aceluiași articol, libertatea de exprimare nu poate prejudicia libertatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.
De asemenea, potrivit art. 51 alin.1 din Constituție cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor.
În conformitate cu art. 54 al.1 din Decretul Lege nr.31/1954, persoana care a suferit o atingere în dreptul său la reputație sau în orice alt drept personal nepatrimonial, va putea cere instanței judecătorești încetarea săvârșirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus arătate. Alineatul 2 al aceluiași text prevede posibilitatea celui care a suferit o atingere a unor asemenea drepturi de a cere instanței să oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de instanță, spre a ajunge la restabilirea dreptului atins.
Articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului statuează că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice.
De asemenea, art. 8 Convenția Europeană a Drepturilor Omului ocrotește viață privată a persoanei. Noțiunea de „viață privată” cuprinde, în conformitate cu jurisprudența Curții, o sferă largă de interese de natură personală, cum ar fi integritatea fizică și morală a persoanei, viața sexuală, identitatea personală, dreptul la dezvoltarea personală și dreptul de a stabili și întreține raporturi cu alte ființe umane și cu lumea exterioară.
Prejudiciul moral reprezintă consecințele negative, rezultatele dăunătoare ale lezării valorilor cu conținut neeconomic ce reprezintă tot atâtea atribute ale personalității umane, definind-o. În cazul de față, este vorba de un prejudiciul moral constând în lezarea onoarei, demnității și imaginii reclamantului cauzată de faptele pârâtului.
Cât despre condițiile oferite de cadrul legislativ național pentru valorificarea atingerilor aduse valorilor nepatrimoniale, instanța reține că potrivit art.998 C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În literatura juridică s-a statuat că dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare, și că, deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată viața familială, profesională și socială.
Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii, apare, însă, necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție, i-au fost afectate și, pe cale de consecință, să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul.
Instanța a constatat că, în cauză, nu s-a probat suficient justețea celor afirmate de reclamant în susținerea pretențiilor sale, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.998 C.civ., pentru atragerea răspunderii civile delictuale .
În acest sens instanța a reținut că pârâtul a făcut diverse sesizări către IPJ cu privire la existența unor nereguli pe linia organizării și executării pazei la nivelul ./2.02.2010), cu privire la desfacerea abuzivă a unor contracte de muncă și cu privire la achiziționarea unei cantități de lemne de la . D. cu o sumă de bani achitată în avans, achiziționarea unei cantități de balast, în aceleași condiții și nejustificarea unei sume de 4 miliarde lei destinați pentru repararea Școlii Generale din satul Dărmănești (R/_ din 25.03.2009, R/_ din 14.04.2009).
În urma tuturor acestor sesizări s-au efectuat verificări iar pârâtul a fost audiat, dar a arătat, susținere reiterată în fața instanței de judecată, că nu își însușește petițiile făcute, el nefiind autorul acestor sesizări, deși este trecut numele lui, semnătura nu îi aparține (f.100).
Din referatele întocmite de către IPJ rezultă că nici unul dintre aspectele solicitate a fi verificate nu s-a confirmat, reieșind că s-au respectat dispozițiile legale (f. 97)
Așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar (f. 86) și din susținerile pârâtului, acesta a recunoscut efectuarea unei plângeri către Garda Națională de Mediu Comisariatul Județean Suceava cu privire la depozitări necontrolate de deșeuri mixte în anumite zone ale . pe pâraiele ce străbat . a reținut că în urma acestei sesizări, Garda Națională de Mediu Comisariatul Județean Suceava a realizat un control, constatând unele nereguli și impunând remedierea lor de către Primăria Dărmănești, potrivit notei cu nr. 2450/30.04.2009 (f.80)
De asemenea, pârâtul și-a însușit plângerile realizate către Parlamentul României, Comisiei de cercetare a abuzurilor și corupție, Camerei Deputaților, IPJ Suceava referitoare la achiziționarea unei mașini de gunoi de către Primăria . 2008, la executarea și montarea a 4 uși la sediul Primăriei Dărmănești, la construcția Casei multifuncționale din satul Dărmănești de către . Suceava, toate realizate, în opinia sa, cu încălcarea dispozițiilor legale incidente. (f.82, 101, 106)
Instanța a reținut că în cursul anului 2007, pârâtul, împreună cu alte persoane, au formulat plângeri penale împotriva numitului G. G. (atunci primar al . infracțiunii a abuz în serviciu, ca urmare a faptului că acesta nu a urmărit efectuarea lucrărilor de modernizare, asfaltare și balastare a unor drumuri, construirea de podețe, reparații la căminul cultural, dispensarul uman și școlile de pe raza comunei din fondurile proprii ale primăriei sau din finanțare externă. În cadrul aceluiași dosar (P/_/2007 respectiv nr. unic 705/P/2007) s-a dispus extinderea cercetărilor penale și față de alte persoane printre care și reclamantul C. D.. Acest dosar s-a finalizat prin dispunerea unei soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative, în baza art. 10 b1 C.proc.pen. inclusiv față de reclamantul din prezenta cauză. (f.110)
La sesizarea mai multor persoane s-a întocmit dosarul penal nr. 3476/P/2008 în care s-au efectuat cercetări față de numitul G. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prin încălcarea prevederilor legale referitor la concesionarea unor suprafețe de teren în zona Chilibancina de pe raza .> Aceste aspecte au fost reiterate de către pârât, prin sesizarea înregistrată la IPJ Suceava sub nr. A/47 din data de 2.09.2009, explicându-i-se că se fac, deja, cercetări sub acest aspect.
Instanța a constatat că atât în cazul evidențiat mai sus, cât și în cazul altor petiții depuse la dosar este vorba despre alte persoane decât reclamantul C. D., majoritatea privind activitatea desfășurată de numitul G. G. (de exemplu: ds. nr. 3333/P/2009 privind pe B. M. și J. G., ds. nr. 462/P/2010 privind pe Romanicu L., ds. nr. 1680/P/2009 privind pe G. G. F. 111)
Din toate sesizările doar cea care a făcut obiectul dosarului nr. 462/P/2010 privește și pe reclamantul C. D., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu și a fost soluționată printr-o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit.a Cproc.pen. (f.144)
De asemenea, reclamația pârâtului înregistră sub nr. R/_/17.02.2010, în care erau sesizate aspecte referitoare la modul de atribuire a unor terenuri pe raza . dispozițiilor legale în materie și în legătură cu licitațiile organizate de Primăria Dărmănești, a făcut obiectul unor verificări din partea IPJ Suceava, concluzionându-se că cele reclamante nu se confirmă (f. 116)
Prin urmare, față de cele reliefate mai sus, instanța nu a putut reține în sarcina pârâtului săvârșirea, cu vinovăție, a unei fapte ilicite de natură a cauza reclamantului vreun prejudiciu.
Susținerile martorului Clepș N. (f.145) în sensul că sesizările și plângerile pârâtului l-au afectat psihic pe reclamant ca urmare a faptului că a fost acuzat pe nedrept și că i-a fost afectată imaginea, oamenii de rând crezând plângerile făcute, nu pot fi avute în vedere, fiind făcute pro causa, în contextul în care chiar el recunoaște că nu știe ce conțin acele sesizări. Cât despre afirmațiile calomnioase ale pârâtului acestea au constat în ”îți voi face plângere și sesizări și te voi pune la punct” și au fost spuse în cadrul ședințelor de consiliu local ce s-au desfășurat în cursul anului curent și anului trecut. Tot martorul Clepș N. a declarat că nu a fost de față la vreo situație conflictuală între părți care să se fi desfășurat în afara cadrului ședințelor de consiliu.
De altfel și martorul B. M. (f.153) a evidențiat că de fiecare dată când are loc o ședință de consiliu local cele două părți se ceartă. În depoziția sa martorul a mai arătat că nu cunoaște nimic despre plângerile și denunțurile făcute de pârât la adresa reclamantului menționând că „lumea din . schimbat opinia despre primar ca urmare a afirmațiilor pârâtului.
Nu în ultimul rând, trebuie subliniat că pârâtul a recunoscut, prin interogatoriul luat în fața instanței (f.91), împrejurarea că a sesizat mai multe instituții abilitate în privința activității desfășurate de către reclamant. Însă, pârâtul a precizat, chiar în cuprinsul acestor sesizări, că solicită a se efectua verificări de către cei îndreptățiți cu privire la aspectele evidențiate și că nu înțelege să acuze direct pe nimeni, ci să indice pe cei care ar putea fi responsabili.
De precizat că dreptul fundamental al reclamantului la protejarea onoarei și reputației sale nu poate fi analizat decât prin punerea sa în balanță cu dreptul pârâtului la liberă exprimare.
Art. 10 al. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care în conformitate cu art. 11 al.2 din Constituția României, face parte din dreptul intern, prevede că, exercițiul libertății de exprimare, ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi supus unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, dacă constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru protecția moralei, reputației sau drepturilor altuia.
În aplicarea acestui text de lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în jurisprudența proprie că aria restricțiilor aduse de un stat libertății de exprimare este determinată de îndeplinirea a trei condiții cumulative: restricția să fie prevăzută de lege, să urmărească cel puțin unul din scopurile legitime prevăzute de textul convenției și să fie necesară într-o societate democratică pentru atingerea acelui scop.
Dacă prima condiție se referă la existența în dreptul intern a unei dispoziții restrictive, iar cea de-a doua se referă la ideea de protecție a moralei, reputației sau drepturilor altuia, conform celei de-a treia condiții, restricția adusă libertății de exprimare trebuie să răspundă unei nevoi sociale imperioase, utile, bunei funcționări a unei societăți democratice. De asemenea, Curtea a statuat constant că aprecierea în concret a acestei necesități se realizează de la caz la caz, luându-se în considerare toate circumstanțele cauzei.
În speță, se impune analizarea încălcării limitelor drepturilor prevăzute de art. 10 și 8 din Convenția europeană prin prisma faptului că exercitarea dreptului la liberă exprimare nu trebuie să conducă la încălcarea drepturilor celorlalte persoane la onoare, demnitate și propria imagine.
De precizat că jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este constantă în a aprecia ca limitele criticii admisibile sunt mai largi în privinta unui om politic, care actionează în calitatea sa de personaj public, decât în privința unui particular, cel dintâi expunându-se, în mod inevitabil și constient, unui atent control al faptelor si gesturilor sale, atât din partea mijloacelor de informare în masa, cât și a marelui public.
În acest sens, instanța reține Hotărârea din 06.11.2007 în cauza Lepojic împotriva T., prin care CEDO a statuat că afirmațiile unei persoane nu pot fi apreciate ca fiind un atac la persoană gratuit, atunci când sunt concentrate mai degrabă pe chestiuni de interes public.
Or, este indubitabil că toate aspectele sesizate de către reclamant au vizat chestiuni de interes public referitoare la modul de cheltuire a banilor publici, la legalitatea activității desfășurate de către primărie și la buna gospodărire în cadrul comunității de care aparțin ambele părți.
Mai mult, din înscrisurile de la dosarul cauzei rezultă că cel puțin o parte din sesizările întocmite au fost întemeiate astfel încât pârâtul nu poate fi acuzat de rea-credință.
Cât despre afirmațiile făcute în cadrul sesizărilor, apreciate ca fiind calomnioase de către reclamant, este evident că acestea nu reprezintă decât convingeri personale ale pârâtului care însă nu pot fi de natură a cauza reclamantului un prejudiciu moral care să justifice reparația sa prin acordarea unei sume de bani.
Nu în ultimul rând, nu poate fi ignorat contextul în care au fost făcute afirmațiile pârâtului, respectiv existența unui conflict interinstituțional, precum și caracterul politic al acestuia- reclamantul este primarul actual al . este fost primar și în prezent consilier local al . valoare și expresiile imputate pârâtului (”desface abuziv contracte de muncă”, ”la Dărmănești legea este făcută de către primar și de cei 10 magnifici”) au vizat, în mod exclusiv, prestația primarului în calitate de persoană publică, reprezentant al partidului de guvernământ, numit pe criterii politice, și nicidecum persoana sau viața privată a reclamantului, cauza relațiilor tensionate constând în modul de exercitare a prerogativelor funcției publice.
Instanța a subliniat că dreptul la libera exprimare al pârâtului și dreptul de a adresa petiții instituțiilor abilitate a fost exercitat urmărind un interes legitim, neputând fi restricționat. În raport de interesul ocrotirii demnității și imagini unei persoane (care asumându-și o funcție politică publică și-a asumat implicit, și o ingerință mai mare în viața sa privată, incomodă, într-adevăr, dar justificată) interesul general de a se veghea cu privire la modul în care este îndeplinit mandatul acordat celor aleși din rândurile comunității și cu privire la modul în care sunt utilizate resursele și gestionate afacerile comunității locale, trebuie să prevaleze.
De aceea, apreciind că prin susținerile și reclamațiile care au făcut obiectul analizei în dosarul de față, pârâtul R. I. nu a depășit limitele acceptabile ale dreptului la liberă exprimare și că, prin aceasta, se bucura de protecția art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanța a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință, față de modul de soluționare al cererii principale, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind că nu s-a făcut dovada existenței unor asemenea cheltuieli.
Împotriva sentinței civile nr. 6040 din 22 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Suceava, a formulat recurs reclamantul C. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Prima instanță a interpretat în mod subiectiv afirmațiile pârâtului, considerând că nu sunt de natură a cauza reclamantului un prejudiciu moral, deși faptele imputate de către pârât intimatului au urmărit vătămarea imaginii, a reputației personale și a încrederii publice în conduita corectă a reclamantului, în calitatea sa de primar al comunei Dărmănești. Recurentul a precizat că s-au indicat foarte clar, în cuprinsul acțiunii cât și prin precizările făcute ulterior, care au fost afirmațiile calomnioase la adresa sa, formulate prin tot felul de plângeri adresate Inspectoratului Județean de Poliție, Consiliul Județean, Comisia de Cercetare a Abuzurilor, Garda de Mediu, Parlamentul României și ANI București. Chestiunile atinse de R. I., prin afirmațiile și petițiile sale, au vizat efectiv persoana reclamantului C. D. și viața sa privată, ceea ce ar fi trebuit să formeze instanței de fond convingerea că acest gen de fapte ar trebui sancționate, având în vedere că faptele imputate, prin conținutul eronat, îmbracă caracterul unor fapte ilicite prin care pârâtul a urmărit vătămarea imaginii, a reputației personale și a încrederii publice în conduita corectă a reclamantului, în calitatea sa de primar al comunei Dărămănești.
Arătând că a depus la dosarul cauzei, în dovedire, un material probator complex, iar martorii au relatat în fața instanței care este atitudinea pârâtului față de reclamant, și a susținut că instanța de fond a dat valoare probantă doar interogatoriului luat pârâtului.
Pentru considerentele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, iar în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost ea formulată.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul pârât R. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției date de prima instanță ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, arătând că nu există nici o dovadă că ar fi prejudiciat imaginea reclamantului, și că a făcut doar sesizări scrise privind Președintele Consiliului Local Și Primarul comunei, respectiv faptele comise de către recurentul reclamant în exercitarea acestor atribuții.
În drept a invocat dispozițiile art. 308 Cod procedură civilă, art.21,29,30,31,34,35 din Constituția României și art. 262 și urm. din Codul Penal, Ordonanța nr. 27/2002 și Jurisprudența C.E.D.O.
Examinând recursul, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul reține următoarele:
În mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt întrunite în cauză condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a pârâtului, prevăzute de art.998 din vechiul Cod civil, nefiind dovedită nici acțiunea ilicită a reclamantului și nici prejudiciul de imagine suferit de pârât, în condițiile în care, din depozițiile martorilor audiați în cauză, reiese că „lumea din . schimbat părerea despre primar ca urmare a afirmațiilor pârâtului.
În ceea ce privește sesizările adresate de pârât mai multor instituții abilitate, tribunalul constată că, în cuprinsul acestora, se solicită în principal efectuarea de verificări, de către cei îndreptățiți cu privire la aspectele semnalate, nefiind concepute sub forma unor acuzații directe aduse reclamantului, cu excepția sesizării ce a făcut obiectul dosarului nr. 462/P/2010, în care și reclamantul, alături de alte persoane, a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, a cărei admitere nu a fost însă confirmată.
Toate sesizările formulate de pârât vizează îndeplinirea unor atribuții specifice funcțiilor de primar sau consilier local și privesc, așadar, prestația primarului în calitate de persoană publică și nicidecum persoana sau viața privată a reclamantului, așa cum se susține în mod nejustificat în cuprinsul recursului.
Tribunalul apreciază că exercitarea, de către pârât, a drepturilor garantate de legea fundamentală a statului: dreptul la liberă exprimare și dreptul de a adresa petiții instituțiilor abilitate, nu poate fi restricționat, în condițiile în care acesta justifică un interes legitim, iar în cazul pârâtului, care ocupă în prezent funcția de consilier local al comunei Dărmănești, acest interes se confundă cu interesul obștesc ce reclamă îndeplinirea cu corectitudine a tuturor atribuțiilor specifice funcției publice.
Având în vedere că cel puțin o parte dintre sesizările înaintate de pârât au fost întemeiate, instanța de fond a reținut în mod corect că nu este dovedită reaua-credință a pârâtului, rezultând din exercitarea abuzivă a drepturilor anterior menționate.
În consecință, criticile recurentului nefiind întemeiate, conform art.312, alin. (1 ) Cod de procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant C. D. cu domiciliul procesual ales la Societatea civilă de avocați B. din Suceava, .. 16, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 6040 din 22 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Suceava, intimat pârât fiind R. I., cu domiciliul în ., jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2013
Președinte, Judecător, Judecător,
N. M. G. D. F. G.
Grefier,
T. A. C.
RED.: G.D.
Tehnored.:T.A.C.
2ex.- 04.01.2013
Judecător fond: M. L. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2202/2013. Tribunalul SUCEAVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 734/2013.... → |
|---|
