Pretenţii. Decizia nr. 378/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 378/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 1711/285/2012
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 378/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător V. O. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul-recurent G. F. – I. domiciliat în oraș Solca, ., ., ap.3, CP_, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.3096/5.09.2012 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâtul intimat P. G. domiciliat în oraș Solca, ..6 B, CP_, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de apărător, av. P. I., lipsă fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care reprezentanta recurentului înmânează instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar pe care instanța le anulează constatând recursul legal timbrat.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătoarea recurentului solicită admiterea recursului casarea sentinței și pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată cu cheltuieli de judecată atât din primă instanță cât și din recurs.
Aceasta arată că instanța de fond a analizat culpa pârâtului doar din prisma sancțiunii contravenționale însă nu există legătură de cauzalitate între sancțiunea contravențională ce a fost aplicată reclamantului și obiectul cererii de chemare în judecată. Fapta culpabilă a acestuia constă în faptul că a chemat recurentul să își ridice materialul lemnos deși știa că pădurarul nu va veni. Sunt suficiente motive care să arate atitudinea culpabilă a pârâtului. De asemenea instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor propuși de reclamant. A mai arătat că pădurarul nu emite documente de transport decât cu acordul președintelui obștii. Mai mult, la data de 7.04.2012 s-au emis trei avize de însoțire pentru materialul lemnos.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 15.03.2012, reclamantul G. F. – I., în contradictoriu cu pârâtul P. G., a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 2500 lei reprezentând contravaloarea a 8,22 mc. material lemnos construcții, ce i-a fost confiscat la data de 5.05.2011 de Poliția Orașului S., la plata cheltuielilor ocazionate de transportul cotei de material lemnos în valoare de 500 lei și la plata de daune morale în cuantum de_ lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâtul i-a solicitat să se prezinte pentru a prelua cota de material lemnos pentru anii 2010 și 2011 din pădurea proprietatea sa, cu care este membru în Obștea de P. Solca.
La data de 5.05.2011, s-a deplasat la locul unde era depozitat lemnul, fiind însoțit de cărăuș (a transportat lemnul cu un atelaj hipo) și de încă 3 persoane care l-au ajutat.
După ce a încărcat primul transport, a solicitat pârâtului să cheme pădurarul pentru a-i elibera documentele de transport, însă pârâtul a susținut că îi va elibera documentele de proveniență și transport la ultima încărcătură.
Cu acordul acestuia, a efectuat astfel 3 transporturi. A transportat materialul lemnos la un gater din localitate, întrucât intenționa să-l transforme în scândură.
După ce a încărcat și ultimul transport, a solicitat pârâtului documentele de proveniență și transport.
Intre timp pârâtul se îmbătase și, în loc să cheme pădurarul, i-a solicitat să descarce lemnul, altfel va suna la 112.
Cum materialul lemnos încărcat completa cota ce i se cuvenea, a refuzat să descarce materialul lemnos, în speranța că pârâtul va chema pădurarul, însă pârâtul a sunat la 112, iar echipajul de poliție, sosit la fața locului, a reținut întreaga cantitate de material lemnos pe care o transportase în acea zi și a lăsa-o în custodie la societatea la care îl transportase.
I s-a pus în vedere să prezinte în zilele următoare documentele de proveniență și transport.
In acest sens l-a contactat pe pârât, însă acesta a refuzat să mai discute cu el.
Ulterior, la data de 16.12.2011, la solicitarea Ocolului Silvic Solca, a comunicat că materialul lemnos confiscat a fost înregistrat în contabilitate pe numele unui alt membru al obștii.
Această situație creată este una dintre multele abuzuri și ilegalități săvârșite din anul 2007 și până în prezent de pârât, care exercită fără drept funcția de președinte al Obștii de P. Solca.
Constatându-se deficiențe în gestiune, în anul 2009, Consiliul Obștii a decis destituirea pârâtului din funcția de președinte al obștii, însă acesta a refuzat și refuză în continuare să predea ștampila și documentele obștii, săvârșind astfel în continuare abuzuri și ilegalități de genul celei întâmplate lui.
A menționat că nici până la acest moment nu a primit cota de material lemnos cuvenită pentru anii 2010 și 2011.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1349, 1357, 1381, 1385 N. C. civ.
În întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii civile, ca neîntemeiată.
A motivat că la data de 05.05.2011, reclamantul a fost programat să se prezinte în vederea ridicării unui volum de 8.00 m.c. lemn la care avea dreptul.
A pregătit lemnul pentru transport și fără să fie gestionarul de față l-a încărcat și a plecat, fără ca lemnul să fie măsurat, cubat și să i se elibereze legale de către pădurarul P. D..
Organele de poliție i-au confiscat lemnul și la măsurătoarea efectuată s-a găsit volumul de 8,60 m.c.
A mai precizat pârâtul că Obștea Solca are contract de pază și administrare nr.3282 din 05.05.2004 cu Direcția silvică Suceava, reprezentată de Ocolul Silvic Solca, iar pădurarul P. D. este gestionar al masei lemnoase.
Președintele nu poate interveni în gestiune și fiecare piesă (buștean) trebuie măsurată în lungime, diametru, cubată și înscrisă în documente de însoțire de către gestionar, înainte de încărcarea lemnului în mijlocul de transport, nu după efectuarea lui, cum susține, cu rea-credință, reclamantul.
Este drept că pădurarul P. D. a lipsit în ziua de 05.05.2011, dar acest lucru nu-i dă dreptul reclamantului să încarce material lemnos și să plece în condițiile pe care le-a relatat.
Nu poate invoca nici forța majoră, deoarece putea, în lipsa pădurarului, după ce a pregătit lemnul, să se întoarcă cu atelajele, distanța fiind sub un kilometru față de intravilanul orașului Solca, iar a doua zi să-și îndrepte pretențiile asupra gestionarului lipsă, nu asupra președintelui care a fost prezent și l-a avertizat asupra consecințelor acțiunilor sale.
În vederea soluționării cauzei, s-au administrat probele cu interogatoriul pârâtului, înscrisuri și martori.
Prin sentinței civile nr.3096/5.09.2012, prima instanță a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel,prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._/9 mai 2011 încheiat de Poliția orașului Solca, reclamantul a fost sancționat contravențional pentru fapta de a transporta, la data de 4 mai 2011, cu atelaj hipo, material lemnos din pădurea Obștii Solca, fără a avea asupra sa documente de însoțire a materialului lemnos, în speță cantitatea de 8,22 m.p., actul constatator fiind desființat prin sentința civilă nr.2310/15.06.2011 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, pentru motive de nelegalitate (insuficienta descriere a faptei).
Reclamantul este membru în Obștea de P. Solca, iar pârâtul, președintele obștii - nu s-a depus hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a dispus înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor modificarea actului constitutiv în privința organelor de conducere -, calitate în virtutea căreia, la data de 4 mai 2011, a sesizat lucrătorii de poliție asupra faptului că reclamantul a ridicat și transportat lemn aparținând obștii, fără documente de proveniență și transport, anume avizul de însoțire a lemnului, ce trebuia întocmit de pădurar, care întrunește calitatea de gestionar.
Din răspunsurile date la interogatoriu de pârât, a rezultat că acesta l-a convocat pe reclamant pentru data de 4 mai 2011, în vederea predării cotei de lemn ce-i revenea în calitate de membru al Obștii, ca reprezentant al obștii are atribuția de a comunica pădurarului cota de lemn ce se cuvine unui membru, în funcție de tabelul în care sunt înscrise persoanele ce au această calitate și suprafața, iar pădurarul, care este gestionarul acestui material lemnos provenit din terenurile cu vegetație forestieră aflate în proprietatea obștii până în momentul preluării de persoana îndreptățită, este singurul îndrituit a emite documentele de transport.
În cauză, la data stabilită, reclamantul s-a prezentat cu cărăuși și mijloace de transport, însă pădurarul P. D. nu a fost de față pentru a măsura (diametrul, lungimea), în prealabil, cantitatea de lemn pe care trebuia să o primească reclamantul, a calcula cubajul și a emite avizul de însoțire, împrejurare în care pârâtul s-a opus ca reclamantul să preia și să transporte, în aceste condiții, materialul lemnos adus în rampă, ori atitudinea reclamantului și a însoțitorilor acestuia, care au încărcat și transportat lemnul până la gaterul lui Parasciuc I., care a și fost sancționat contravențional prin procesul-verbal nr._/9 mai 2011, menținut prin sentința civilă nr.2917/16.09.2011 a Judecătoriei Rădăuți, așa cum a fost modificată în recurs (doar în privința sancțiunii) l-a determinat pe pârât să sesizeze organele de poliție și silvice despre cele întâmplate, materialul lemnos reținut în vederea confiscării fiind apoi predat unui alt membru al obștii, pentru a fi descărcat de gestiune pădurarul P. D., în vederea încetării raporturilor de muncă ale acestuia cu Ocolul Silvic Solca.
Deși martorii propuși de reclamant au declarat că pârâtul le-a permis să plece cu primele transporturi în lipsa documentelor de transport, unul dintre martori a fost, la rândul lui, sancționat contravențional în aceeași împrejurare, declarația lui nemaiputând fi considerată imparțială, apoi declarația celui de-al doilea martor este în contradicție cu cea a martorului propus de pârât, apărările pârâtului privind lipsa de obiectivitate a acestuia pentru că l-ar fi surprins cu lemn, fără aviz de însoțire, provenit din pădurea obștii, fiind susținute de adresa din 1.06.2012, la care a primit răspuns de la Ocolul Silvic Solca – adresa nr._/25.06.2012.
Întrucât fapta pârâtului de a sesiza organele îndrituite, în virtutea calității sale de președinte al obștii, nu a fost ilicită, nu poate fi angajată o răspundere civilă delictuală, pentru că nu sunt întrunite condițiilor prevăzute de art.998, 999 cod civil din anul 1864, dispoziții aplicabile conform art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr.287/2009 privind Codul Civil, nici pentru plata contravalorii lemnului reținut, a cheltuielilor ocazionate de transportul acestuia, și nici pentru prejudiciul moral pe care l-a invocat reclamantul.
În calitate de membru al obștii, în raport cu drepturile de pădure ce i-au fost recunoscute în procedura legii fondului funciar, reclamantul este îndrituit a primi cota de lemn, în natură, potrivit statutului obștii.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul G. F. – I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare acesta a arătat că instanța de fond a reținut eronat motivele cererii de chemare în judecată și conținutul probelor administrate.
Astfel, instanța, în dorința de a disculpa un apărător al pădurii, deși unul fals, așa cum dovedesc înscrisurile de la dosar, reține doar parte din motivarea acțiunii privind atitudinea culpabilă a pârâtului, respectiv reține că nu este ilicită atitudinea acestuia de a sesiza organele îndrituite privind o faptă contravențională-aceea că ar fi transportat material lemnos fără documente de proveniență.
Recurentul arată că nu există legătură de cauzalitate între sancțiunea contravențională aplicată și obiectul cererii de chemare în judecată. Fapta culpabilă a pârâtului, așa cum arată că a dovedit, constă în aceea că l-a chemat pentru a ridica cota de material lemnos ce i se cuvenea în calitate de proprietar în cadrul Obștii Solca, deși așa cum a aflat la interogatoriul său cunoștea că pădurarul nu va veni la canton în acea zi și nu va avea cine să-i elibereze documentele de proveniență și transport, și-a permis să încarce două transporturi și să le ducă la destinație susținând că la ultimul transport va veni pădurarul și va emite documentele de proveniență pentru întreaga cantitate ce i se cuvenea.
De asemenea pârâtul cu rea credință a refuzat să solicite pădurarului să măsoare cantitatea de material lemnos și să elibereze ulterior documentele de proveniență acestea fiind eliberate pe numele prietenului pârâtului, respectiv a numitului B. T., un alt membru al Obștii.
Tot cu rea credință pârâtul, deși cunoștea că la data de 5.05.2011 cunoștea că pădurarul era plecat în alt loc și nu intenționa să treacă pe la canton, l-a chemat pentru a prelua materialul lemnos.
În speță instanța trebuia să stabilească dacă pârâtul are o atitudine cuplabilă raportat la faptul că deși cunoștea că lemnul confiscat i se cuvine, reprezentând cota legală de material lemnos de pe proprietatea sa, a solicitat pădurarului ulterior să emită documentele de proveniență și transport unei alte persoane care nu avea nicio legătură cu materialul lemnos în cauză.
A mai arătat că instanța de fond nu a analizat corespunzător probele administrate, reținând astfel că declarația martorului Parasciuc I. nu poate fi reținută neputând fi considerată imparțială în condițiile în are acest martor a fost sancționat contravențional odată cu reclamantul. Însă solicită acesta a se observa că aspectele relatate de acest martor referitoare la necesitatea acordului președintelui obștii ( pârâtului) la emiterea documentelor de proveniență de către pădurar, aspect deosebit de relevant în cauză, care reiese și din adresa nr._/25.06.2012 a Ocolului Silvic Solca, deoarece pârâtul a încercat să se disculpe susținând că pădurarul emite documentele de transport și el nu are nicio atribuție, este confirmată de declarația martorului propus de pârât care a susținut că pădurarul nu emite documentele de proveniență și transport decât cu acordul președintelui obștii.
Cu adresa nr._/25.06.2012 emisă de Ocolul silvic precum și cu restul înscrisurilor depuse la termenul din 5.09.2012pârâtul a încercat să dovedească că se află în relații de dușmănie cu martorii propuși de reclamant pentru că, la sesizarea lui, aceștia ar fi fost sancționați contravențional fiind depistați transportând material lemnos fără documente de proveniență și transport. Din multitudinea de înscrisuri depuse de pârât la termenul menționat niciuna nu face dovada că vreunul dintre martorii propuși de reclamant ar fi fost vreodată sancționați contravențional, cu atât mai puțin la sesizarea pârâtului.
Instanța vădit părtinitoare, pentru că pârâtul nu a putut dovedi starea de dușmănie, a înlăturat cele două declarații de martor pe considerente total false, cel puțin în ce privește declarația martorului C. ( pe baza adeverinței_/25.06.2012)
În drept recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține apărările.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurent tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 998 Cod Civil orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu.
În cauza de față s-a invocat ca temei răspunderea civilă delictuală pentru acoperirea prejudiciului constând din suma de 2500 lei reprezentând contravaloarea a 8,22 mc material lemnos, confiscat la data de 5.05.2011 de Poliția orașului Solca, material lemnos ce reprezintă cota recurentului pe anii 2010, 2011 de pe terenul proprietatea sa avut în cadrul Obștii de pădure Solca, suma de 500 lei cheltuieli ocazionate de transportul materialului lemnos și suma de_ lei daune morale pentru neplăcerile cauzate cu prilejul transportului cotei de lemn ce i se cuvenea.
Față de situația de fapt prezentată prin cererea de chemare în judecată nu se poate reține existența unui raport de cauzalitate între prejudiciu invocat și faptele invocate ca fiind săvârșite de pârât.
Recurentul arată că prejudiciu a fost produs ca urmare a faptei pârâtului de a-l chema la data de 4.05.2011 pentru a ridica materialul lemnos cuvenit în calitate de proprietar în cadrul Obștii, deși știa că pădurarul nu va veni la canton în aceea zi și de a-i permite să încarce două transporturi susținând că la ultimul transport va veni pădurarul și va emite documentele de proveniență .
Ori, recurentul, ca orice persoană cu capacitate deplină de exercițiu avea obligația a cunoaște și respecta dispozițiile legale care reglementează circulația materialului lemnos, respectiv dispozițiile art.19 alin 1 p-ct. b din Legea nr.171/2010 potrivit cărora constituie contravenție silvică transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare;
De asemenea conform art. 68 alin. 1 din Lege nr.46/2010 materialele lemnoase, indiferent de proveniența lor, se transportă numai însoțite de documente specifice de transport, din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenienței acestora iar conform art. 70 materialele lemnoase găsite în circulație fără documentele specifice de transport, cu documente specifice de transport a căror valabilitate a expirat sau care nu au înscrisă proveniența legală se confiscă de personalul prevăzut la art. 69 alin. (1) și se valorifică potrivit legii.
Cum recurentul a hotărât să efectueze transportul materialului lemnos fără avizul de însoțire, și-a asumat consecințele acestei fapte astfel încât în producerea acestora nu poate invoca propria culpă, mai ales în condițiile în care președintele Obștii nu are atribuții de consiliere juridică a membrilor obștii.
De asemenea, recurentul invocă drept faptă ilicită săvârșită de pârât refuzul acestuia de a–i elibera ulterior documentele sau de a solicita pădurarului acest lucru, documentele fiind eliberate cu rea credință unei alte persoane.
Inacțiunea constituie faptă ilicită, ori de câte ori norma legală obligă pe o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod, și această cerință nu a fost respectată.
Potrivit art.. 4 alin .1 din ANEXA 1 din HG996/2008, privind Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund,documentul de însoțire a materialelor lemnoase, altele decât cherestelele, este avizul de însoțire primar. Conform art .7 alin.1 emiterea documentelor prevăzute la art. 4 alin. (1) și (2) se face, după caz, de către următorii emitenți:
a) ocoalele silvice de stat pentru materialele lemnoase provenite din păduri și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național pe care le administrează sau pentru care asigură servicii silvice, după caz. Personalul împuternicit să emită documentele de proveniență și pe cele de însoțire a materialelor lemnoase se stabilește prin decizie a conducătorului Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva;
b) ocoalele silvice private, pentru materialele lemnoase provenite din pădurile proprietate privată sau publică a unităților administrativ-teritoriale și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, pe care le administrează ori pentru care asigură servicii silvice, după caz. Personalul împuternicit să emită documentele de proveniență și pe cele de însoțire a materialelor lemnoase se stabilește prin decizie a conducătorului ocolului silvic;
c) administrația piețelor, târgurilor, oboarelor, a burselor de mărfuri și altele asemenea, autorizate în condițiile prevăzute la alin. (4), în baza documentelor de însoțire a materialelor lemnoase aduse spre vânzare;
d) persoanele juridice atestate care exploatează masă lemnoasă;
e) persoanele juridice care prelucrează și/sau comercializează în condițiile legii materiale lemnoase, pentru materialele lemnoase pe care le expediază din pădure, depozite, centre de sortare și prelucrare și altele asemenea;
f) operatorii economici cu care exportatorii sau reprezentanții acestora au încheiat contracte de prestări de servicii privind depozitarea și expedierea materialelor lemnoase.
(2) Documentele de însoțire pentru materialul lemnos confiscat se emit de ocoalele silvice prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), situație în care documentul de proveniență este procesul-verbal de confiscare.
Prin urmare, conform dispozițiilor legale sus menționate președintele Obștii de pădure nu are atribuții privind eliberarea documentelor necesare pentru punerea în circulație a materialului lemnos, această atribuție revenindu-i persoanei desemnată de conducătorul ocolului silvic care administrează pădurea proprietate privată.
Astfel, corect a reținut prima instanță că președintele obștii comunică cota de lemn ce se cuvine unui membru, în funcție de tabelul în care sunt înscrise persoanele ce au această calitate și suprafața, iar pădurarul este cel care măsoară cantitatea de lemn și emite documentele de transport.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate nu sunt relevante declarațiile martorilor privind persoana competentă a emite avizul de însoțire a materialului lemnos și atitudinea pârâtului de a-i permite reclamantului să transporte acest material. Prin urmare, criticile recurentului privind modul în care instanța de fond a analizat proba testimonială, sub acest aspect nu prezintă relevanță.
În aceste condiții, corect a reținut prima instanță că reclamantul nu a dovedit existența unei fapte ilicite de natură a produce un prejudiciu în patrimoniul său, neputând fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtului.
În calitate de membru al obștii, reclamantul, în raport cu drepturile de pădure ce i-au fost recunoscute în procedura legii fondului funciar, este îndrituit a primi cota de lemn, în natură, potrivit statutului obștii și nu a pretinde de la președintele obștii contravaloarea materialului lemnos în temeiul răspunderii civile delictuale, având în vedere considerentele mai sus expuse. Confiscarea materialului lemnos nu a fost dispusă de pârât și nici nu a fost o consecință a faptei culpabile a acestuia.
Cheltuielile de transport, suportate de cel care nu a putut dovedi proveniența materialului lemnos nu pot fi imputate președintelui obștii care așa cum s-a arătat nu are atribuții privind emiterea avizului de însoțire și nici privind consilierea juridică a membrilor obștii . Aceste cheltuieli au fost produse ca urmare a faptei sale de a transporta material lemnos fără documente de proveniență.
De asemenea, reclamantul nu a dovedit existența unei fapte ilicite culpabile săvârșită de pârât de natură a antrena răspunderea civilă delictuală pentru neplăcerile suferite de reclamant cu prilejul transportului cotei de lemn . De altfel, nici prejudiciul nu a fost dovedit sub aspectul întinderii acestuia și a evidențierii în concret a prejudiciului moral suferit.
Recurentul susține că prima instanță a fost vădit părtinitoare în cursul judecății, că față de afirmațiile făcute în ședință publică a anticipat soluția instanței de fond, însă aceste aspecte puteau fi invocate prin formularea unei cereri de recuzare înainte de începerea oricărei dezbateri, conform art.29 Cod procedură civilă, condiție în care odată cu fondul putea fi atacată încheierea, dacă s-ar fi respins recuzarea. Numai în aceste condiții, ar fi putut fi invocate în recurs aspectele privind imparțialitatea judecătorului care a soluționat fondul cauzei.
Constatând că hotărârea dată de prima instanță este legală și temeinică, tribunalul în temeiul art.312 alin .1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul-recurent G. F. – I. domiciliat în oraș Solca, ., ., ap.3, CP_, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.3096/5.09.2012 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâtul intimat P. G. domiciliat în oraș Solca, ..6 B, CP_, jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. L. A. L. A.
Red L.A
Jud. fond G. P.
Tehnored.L.A.
2 ex./19.03.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 22/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 379/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
