Pretenţii. Decizia nr. 379/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 4430/314/2012
Dosar nr._ PRETENȚII
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 379/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător V. O. D.
Judecător I. G.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-pârât B. I. domiciliat în Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr.3838/11.09.2012 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 32 SUCEAVA - REPREZ. PRIN B. M.-Suceava, ., ., parter, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentului, av. A. L. și reprezentantul legal al intimatei, dl. B. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța aduce la cunoștința părților că în urma admiterii cererii de abținere a doamnei magistrat L. A., din compunerea completului de judecată va face parte doamna judecător I. G..
Instanța constată că prin Serviciul Registratură al Tribunalului Suceava a fost depusă întâmpinare de către intimată și înmânează duplicatul acesteia reprezentantei recurentului.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av.A. L. solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare fără cheltuieli de judecată arătând că prima instanță a rămas în pronunțare de la primul termen deși pârâtul nu a avut cunoștință de judecată. La fila 5 dosar a depus sentința civilă în care s-a judecat în contradictoriu cu Asociația de Proprietari nr.32 Suceava, sentință care a fost pronunțată în aceeași zi și în care a formulat apărări, în această hotărâre regăsindu-se aceeași perioadă, motiv pentru care recurentul-pârât nu poate fi obligat să plătească de două ori.
B. M., în calitate de reprezentant legal al intimatei solicită respingerea recursului arătând că nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 6.06.2012, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 32 Suceava a chemat în judecată pe pârâtul B. I. pentru obligarea pârâtului la plata sumei de_,15 lei din care suma de 9890,24 lei reprezentând cheltuieli comune pentru perioada iunie 2009- aprilie 2012 și suma de 6788,91 lei penalități de întârziere pentru cheltuielile neachitate în perioada iunie 2009- aprilie 2012.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că pârâtul este proprietarul apartamentului situat în mun. Suceava, ., ., . și deși a folosit imobilul în litigiu în perioada iunie 2009- aprilie 2012 nu a înțeles să-și achite cheltuielile comune pe care le-a făcut în această perioadă sau a achitat o parte din cheltuieli, cu mari întârzieri, fără a achita și penalitățile de întârziere aferente, astfel că în prezent acesta figurează în evidențele asociației cu cheltuieli care totalizează suma de_,15 lei din care suma de 9890,24 lei reprezentând cheltuieli comune și suma de 6788,91 lei reprezentând penalități de întârziere.
Reclamanta a susținut de asemenea, că pârâtul nu a contestat niciodată sumele care i-au revenit conform listei de plată.
Cu privire la penalitățile de întârziere, reclamanta a arătat că pârâtul nu a înțeles să-și achite de bună voie și la termen cheltuielile comune, motiv pentru care i-au fost calculate și penalități de întârziere stabilite în procent de 0,2 % /zi de întârziere în conformitate cu dispozițiile art. 49 din Legea nr. 230/2007.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 46, art. 49, art. 50 din Legea nr. 230/2007 republicată, art.112 Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.9-49).
Deși legal citat, pârâtul B. I. nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de cererea de chemare în judecată.
Acțiunea a fost scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar având în vedere dispozițiile art. 50 al.2 din Legea nr. 230/2007.
Prin sentința civilă nr 3838/11.09.2012 prima instanță a admis cererea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 9.890,24 lei cu titlu de cheltuieli comune restante, aferente perioadei iunie 2009-aprilie 2012 și suma de 6.788,91 lei reprezentând penalități de întârziere aferente.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari prevăzute în art. 47 din același act normativ, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Potrivit art. 49 al.1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată. Penalitățile nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai pentru o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Potrivit art. 49 al.2 din același act normativ, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari afișate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.
După cum rezultă din prevederile art. 50 al.1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
După cum rezultă din listele de plată ale Asociației de P. nr. 32 Suceava de la filele 15-49 dosar, pârâtul B. I. nu a achitat cota sa de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari al cărui membru este în perioada iunie 2009- aprilie 2012 înregistrând un debit de 9890,24 lei.
La această sumă se adaugă și penalitățile în cuantum de 0,2 % pe zile de întârziere datorate de pârât în conformitate cu prevederile art. 49 al.1 din Legea nr. 230/2007 și a Hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. nr. 32 Suceava din data de 23.02.2012 (f.12) în cuantum total de 6788,91 lei după cum rezultă din tabelul de calcul al penalităților de la fila 9 dosar și din listele de plată de la filele 15-49 dosar.
Pârâtul B. I. nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotei sale de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari al cărei membru este, astfel că acțiunea reclamantei este îndreptățită.
Instanța a mai reținut că, deși legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat pentru a-și exprima poziția procesuală față de cererea de chemare în judecată a reclamantei, ceea ce echivalează cu o recunoaștere implicită a pretențiilor reclamantei.
Prin urmare, în temeiul art. 50 din Legea nr. 230/2007, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată și a dispus obligarea pârâtului să achite reclamantei suma de 9890,24 lei cu titlu de cheltuieli comune restante, aferente perioadei iunie 2009-aprilie 2012 și suma de 6.788,91 lei reprezentând penalități de întârziere aferente.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul B. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare acesta a arătat că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii și prima instanță a soluționat procesul fără cercetarea fondului,motive de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și art.312 cod procedură civilă. De asemenea acesta a arătat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă.
A mai arătat acesta că nu a avut cunoștință de existența acestui dosar, nu a primit citația, astfel încât nu s-a putut apăra în niciun fel, aflând de dosar în momentul când i-a fost comunicată hotărârea, dovadă în acest sens fiind citația emisă de la fila 52 dosar fond de care nu a știut.
De asemenea a arătat că s-a judecat cu reclamanta în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava în care s-a pronunțat sentința civilă nr.3832/11.09.2012, dosar în care a formulat apărări și în care s-a administrat proba cu expertiza contabilă, ori având în vedere că din înscrisurile anexate acțiunii introductive rezultă că în calculul debitului și penalităților intră și soldul din mai 2009 față de care s-a pronunțat instanța de judecată prin hotărârea sus-menționată înseamnă că în cauză este dată autoritatea de lucru judecat neputând fi obligat la plata aceleiași sume de două ori.
Mai mult instanța nu a avut rol activ în soluționarea cauzei, având în vedere că a admis acțiunea la primul termen de judecată, în baza unor înscrisuri care nu fac dovada adevărului absolut ori a unor creanțe certe,lichide și exigibile în sensul legii.
Legal citată, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea apărărilor aceasta a arătat că motivele de casare invocate de pârâtul recurent sunt total nefondate și în mod corect instanța a admis cererea și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 9.890,24 lei cu titlu de cheltuieli comune restante aferente perioadei iunie 2009- aprilie 2012 și a sumei de 6.788,91 lei reprezentând penalități de întârziere aferente.
Aceasta a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că pârâtul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare pentru a-și exprima poziția față de cererea de chemare în judecată.
În mod corect prima instanță a observat că soldul inițial, calculat până în luna mai 2009 inclusiv nu face obiectul prezentului dosar, ci a fost solicitat în celălalt dosar, cu nr._, în speță fiind solicitată obligarea la plată a recurentului pentru cheltuielile comune restant5e aferente perioadei iunie 2009-aprilie 2012, așa cum rezultă cu claritate din situația depusă la dosar de reclamantă.
Totodată a mai arătat intimata că instanța a dat dovadă de rol activ și de celeritate în soluționarea cauzei, respectând cu strictețe dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, stăruind prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Recursul este nefondat.
A invocat recurentul lipsa de procedură pentru termenul de judecată din 11.09.2012, arătând că nu a primit citație pentru acel termen, aflând de proces doar când i-a fost comunicată hotărârea.
Contrar susținerilor recurentului, acestuia i-a fost comunicată citația la data de 13.06.2012, procedura fiind îndeplinită prin afișare, conform dovezii de la fila 52 dosar fond, din înscris reieșind că destinatarul nu a fost găsit la domiciliu.
Comunicarea citației și a tuturor actelor de procedură în modalitatea afișării pe ușa locuinței este admisă de codul de procedură civilă, stipulându-se clar la art.92 din acest act normativ că în situația în care cel citat nu se găsește la domiciliu, nici alte persoane din familie ori cu care destinatarul locuiește, ori aceste persoane nu doresc să primească citația, aceasta se afișează pe ușa locuinței.
Întrucât mențiunile din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu privire la faptele constatate personal de către agentul procedural fac dovada deplină până la înscrierea în fals, conform art.100 alin.4 Cod procedură civilă, procedură pe care recurentul nu a urmat-o, acesta nu poate invoca lipsa de procedură pentru termenul de judecată.
Prin urmare, cum procedura prin afișare este prevăzută de lege, ținând cont că în speță a fost îndeplinită corespunzător cu respectarea art.92 alin.4 coroborat cu art.100 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă (care se referă la menționarea locului unde s-a făcut afișarea) și văzând că recurentul nu a făcut dovada existenței altor cauze obiective ce l-ar fi împiedicat să ia cunoștință de termen, criticile sale pe acest aspect sunt nefondate, prima instanță judecând cauza cu procedura completă în acord cu prevederile art.85 Cod procedură civilă, astfel că nu este dat cazul de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Faptul că litigiul în fond a parcurs doar un singur termen de judecată nu constituie o încălcare a vreunei norme de procedură întrucât codul de procedură civilă nu stabilește, ca regulă generală, un termen în care să fie soluționate pricinile.
Lipsa de rol activ a instanței nu poate fi invocată de către recurent în calea de atac față de dispozițiile art.129 alin.51 Cod procedură civilă (introdus prin Legea 202/2010) conform cărora părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, text aplicabil speței având în vedere că acțiunea a fost formulată după modificarea Codului de procedură civilă prin Legea 202/2010.
Cât privește autoritatea de lucru judecat raportat la sentința civilă nr.3832/11.09.2012 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosarul nr._, nu este dată, nefiind identitate de obiect, având în vedere că în litigiul anterior reclamantul a fost obligat la cheltuielile de întreținere și penalități aferente perioadei iunie 2006-mai 2009.
Cum perioadele vizate prin cele două litigii sunt așadar diferite, nu sunt întrunite cerințele art.1201 din Vechiul Cod Civil, astfel că nu este incident cazul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește fondul litigiului, este de observat că recurentul nu a adus critici concrete, invocând generic că prima instanță nu l-ar fi cercetat și că ar fi dat eficiență unor „înscrisuri care nu fac dovada adevărului absolut ori a unor creanțe certe, lichide și exigibile în sensul legii”.
Or, sub acest aspect, este de observat că prima instanță a avut în vedere listele de plată aferente perioadei reclamate depuse la dosarul de primă instanță, liste pe care recurentul nu le-a contestat nici pe măsură ce au fost afișate, în termenul de 10 zile de la afișare reglementat prin art. 12 pct.A lit. d din Normele Metodologice la Legea 230/2007 aprobate prin HG 1588/2007, nici în instanță, prin invocarea unor obiecții concrete și propunere de probe în acest sens în condițiile legii.
În fine, faptul că prezentul litigiu este declarat în condițiile art.3041 Cod procedură civilă nu înseamnă că instanța examinează cauza sub toate aspectele din oficiu, ci tot în limitele în care se critică, singura diferență fiind aceea că în acest caz, al recursului declarat în condițiile art.3041 Cod procedură civilă, partea nu este ținută de motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute prin art.304 Cod procedură civilă, ci poate invoca orice motiv de nemulțumire împotriva hotărârii.
Pentru toate considerentele învederate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât B. I. domiciliat în Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr.3838/11.09.2012 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 32 SUCEAVA - REPREZ. PRIN B. M.-Suceava, ., ., parter, jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. I. G. L. A.
Red V.O.D
Jud.fond L. C. Ș.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 27.02.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 378/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1504/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
