Fond funciar. Decizia nr. 1504/2013. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 1504/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 3890/86/2013

Dosar nr._ fond funciar

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1504/2013

Ședința publică de la 07 Iunie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE V. O. D.

Judecător L. A.

Judecător A. I. M.

Grefier L. A.

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-petent O. V.-com.Stulpicani, . împotriva sentinței civile nr.203/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR STULPICANI-Stulpicani, jud. Suceava, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA-Suceava, jud. Suceava și DIRECȚIA S. SUCEAVA-Suceava, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul și consilier juridic C. C. I. pentru intimata C. L. Stulpicani, lipsă fiind ceilalți intimați.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că au fost depuse concluzii scrise de către recurent însă acestea nu au fost semnate, recurentul semnând concluziile scrise în fața instanței.

Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile recurate și trimiterea spre rejudecare arătând că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată., expertul efectuând o expertiză insuficientă fiind necesar un supliment la raportul de expertiză.

Consilier juridic C. C. I. solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală arătând că petentul a solicitat diferite suprafețe de teren fără însă a arăta și întinderea acestora, nu a depus planul cadastral și nici nu a contestat hotărârea Comisiei Județene. Mai mult, din expertiza efectuată nu rezultă nicio suprafață cu vegetație forestieră.

Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată cu nr.632/237/16.03.2009 la Judecătoria Gura Humorului petentul O. V., în contradictoriu cu C. L. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Stulpicani și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava, a formulat plângere împotriva Hotărârii nr.208 din 20.02.2009 a Comisiei Județene Suceava, solicitând desființarea acestei hotărâri și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa pentru terenul în litigiu. În motivare petentul a arătat că, după apariția Legii nr.247/2005, la data de 05.09.2005 mama sa A. V., în prezent decedată, a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate după defuncții ei părinți R. S. a T. și R. I. născută M. pentru diferite suprafețe de teren agricol și teren împădurit ce au fost luate abuziv de către Primăriile ce s-au succedat de-a lungul anilor între cele două războaie mondiale și regimul de dinainte de 1989. C. L. a înaintat documentația Comisiei Județene cu propunerea de invalidare, pe motiv că în actele oficiale nu este menționarea intabulării Statului Român pe anumite suprafețe. În cărțile funciare 252, 154 la fila C sunt făcute aceste mențiuni. C. Județeană a respins cererea pe aceleași motive, invocându-se alte legi față de Legea nr.247/2005. Aceste parcele sunt cuprinse în perimetrele forestiere și de teren agricol cuprinse între Pârâul R. din satul Slătioara și șanțurile făcute de pe terenul imperiului Austro-Ungar, repere constituite în acea vreme constând din ciuhe și diguri betonate de aproximativ 4-5 m și Pârâul Milernei (Ciuhuruc) și drumul județean 371. Legea nr.247/2005 nu specifică ca în actele oficiale să fie făcută menționarea de intabulare a Statului Român pentru că în unele cazuri s-a făcut această înscriere, în unele nu s-a făcut, legea prevede revenirea hotarelor pe vechile amplasamente indiferent de caz.

Prin întâmpinarea depusă la 02.04.2009 (filele 22-23) intimata C. L. de Fond Funciar Stulpicani a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivare intimata a arătat că petentul nu a indicat suprafețele terenurilor în litigiu și nu contestă Hotărârea nr.208/20.02.2009 a Comisiei Județene, cererea de chemare în judecată având caracterul unui memoriu. Din documentația depusă la dosar nu rezultă că suprafețele de teren solicitate de către A. V. au fost trecute în proprietatea statului, ci rezultă că aceasta a deținut în liniștită posesiune, continuă și neîntreruptă, sub formă de adevărat proprietar suprafețele descrise în CF-urile depuse la dosar. La dosar nu sunt depuse planuri de situație cadastrală prin care să fie evidențiate toate suprafețele de teren solicitate, acte de proprietate și altele asemenea.

Prin cererea depusă la 09.04.2009 (fila 26) petentul O. V. a răspuns la întâmpinare, arătând că terenurile în litigiu sunt mărginite de șanțuri făcute de pe timpul Austro-Ungar, aceste parcele 19/3, 19/1 care au în componență parcelele 90/384, 75/384, 75/384, 45/192 sunt încadrate de aceste șanțuri și hotare naturale din care duc aceste șanțuri Pârâul R., Pârâul Mirlenei și drumul județean 371 marcat în planșa 11. Dosarul său nu are nici o legătură cu Legea nr.18/1991. În întâmpinarea Comisiei de Fond Funciar se menționează că nu sunt făcute mențiuni asupra intabulării Statului Român pe aceste suprafețe, iar în cărțile funciare 252, 154 fila C paragrafele 4 și 5 sunt făcute aceste mențiuni. Petentul a solicitat instanței să nu țină cont de întâmpinare, întrucât face referire la alte legi decât Legea nr.247/2005, având interese personale care marchează alte scopuri decât cele legale privind constituirea dreptului de proprietate în baza acestei legi, trăgând de timp pentru a se tăia cât mai multă pădure și a se folosi de terenuri cu fânaț. Din 2005 s-a tăiat pădurea de pe aproximativ 70 ha din . către anumiți cetățeni din satul Gemenea, iar 75/384 din . are în componență 90/384, 75/384 s-au tăiat bușteni de către Primărie în vederea de construcții de poduri și de persoane în interes personal, cu toate că pe o parte din aceste parcele petentul este intabulat după cum reiese din certificatul de corespondență în cota de ½. Petentul solicită respingerea întâmpinării și trimiterea la C. Județeană pentru constituirea proprietății spre rezolvare favorabilă a dosarului_ întrucât în CF 252, 154 fila C sunt făcute aceste menționări de intabulare a Statului Român la paragrafele 4 și 5.

Audiat în ședința publică din 24.04.2009 (fila 41) petentul O. V. a precizat că își menține plângerea împotriva Hotărârii nr.208/20.02.2009 a Comisiei Județene Suceava și solicită reconstituirea dreptului de proprietate după bunicii materni R. S. a T., decedat în 1960, și R. I. născută M., decedată în 1984; a arătat că mama sa A. V. a fost înfiată de aceștia, fiind singurul lor copil, dânsa decedând în 2006; bunicii materni ai petentului au deținut mai multe suprafețe de teren arabil și cu vegetație forestieră, identificate în plângere; în CF 252 este vorba de o suprafață de 3 ha teren arabil din care petentul deține doar 4.000 mp, în CF 193 este vorba de o suprafață de 2 ha din care petentul deține doar 39 ari, iar terenul pădure și cu vegetație forestieră este în suprafață de peste 400 ha cu care petentul este intabulat dar nu deține nimic; mai sunt parcele a căror suprafață nu o cunoaște, respectiv din CF 20 în care apare înscrisă bunica sa maternă și în CF 154; începând din 1947 până în 1964 s-au luat terenurile de mai sus din proprietatea bunicilor lui, ultima preluare s-a făcut în perioada 1964-1965 când s-a luat o suprafață de 80 ari teren fânaț și arabil de la bunica maternă, terenurile fiind date altor persoane; autoarei petentului nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenurile preluate, nici petentului nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor de fond funciar; terenurile deținute de petent nu au fost preluate la stat și provin din moștenirea lăsată de bunicii materni.

Prin cererea depusă la 04.05.2009 (fila 44) petentul O. V. și-a completat susținerile din 24.04.2009, arătând că în vara anului 2005 Primăria Stulpicani a vândut lui N. G. a lui C., în baza procesului-verbal 2971 la data de 27.04.2004 fiind aprobat prin hotărârea Consiliului Local Stulpicani, suprafața de 3.000 mp formând o parcelă cadastrală cu nr.322/33, alcătuită din divizarea a două parcele 21/1 din CF 281 Slătioara și 322/3 din CF 182 Slătioara. Aceste două parcele se află în cu totul altă locație decât . 21/1 din CF 281 se află în locul numit Dealu Grosului. . rubrica 4 a CF 182 este făcută mențiunea intrat la 17.02.1995 Reg 605. În baza planului de situație din 09.02.1995 se notează că .-a divizat în . . ultima parcelă s-a construit un magazin mixt cu bufet, . CF 358. Distanța dintre aceste două parcele este de peste 3 km. La punerea în posesie a parcelei 322/33 la care au participat primarul și doi angajați ai primăriei s-au băgat în . l-au pus în posesie pe N. G. a lui C. cu 3.000 mp în baza actului de vânzare, luându-i mamei petentului 3.000 mp din .. La acțiunile făcute în instanță de mama petentului în anul 2005 și continuate de petent după decesul ei instanțele de judecată au făcut o eroare enormă dându-i susnumitului câștig de cauză, întrucât această parcelă nu poate fi constituită în teren. În contractul de vânzare este menționată o locație a terenului vândut . satul Stulpicani și nicidecum . satul Slătioara. Pe acest teren ce i-a fost luat abuziv mamei sale în perioada 1928-1964 a fost depozit de bușteni, iar patronul acestui depozit a fost bunicul său S. a lui T. R., care a cumpărat această suprafață de teren. Luându-i-se această suprafață de teren, petentului i s-a închis calea de acces la drumul public, iar recolta de fân de pe aproximativ 10 ari trebuie să o care în spate întrucât este o porțiune de teren în pantă și nu are cum intra cu căruța.

Prin cererea depusă la 19.06.2009 (fila 57) petentul O. V. a arătat că Ocolul Silvic Stulpicani a marcat și tăiat mai mulți arbori din . o parte din materia lemnoasă, petentul solicitând instanței să dispună Ocolului Silvic Stulpicani să oprească orice activități în perimetrul Pârâul R., Pârâul Milenei (Ciuhuruc), zona Poiana cu scai, întrucât terenurile urmează a fi retrocedate. Referitor la intenția unor persoane de a construi pe aceste terenuri și de a înstrăina o parte din terenuri, aceste locuri sunt marcate pe planșa nr.11, fiind învecinate cu pădurea, DJ 371, face parte din CF 252 . vecini actuali pe M. V. D. și O. V., U. D., iar CF 193 cu parcelele 6/2, 6/6, 6/7, 6/8 se învecinează cu R. A., D. A., O. V.. Pe planșa nr.11 sunt marcate cu două pătrățele hașurate acolo fiind ridicat un schelet pentru casă. Petentul a sesizat despre acestea Primăria Stulpicani, primind adresa nr.4042/12.09.2008. Petentul a solicitat instanței să trimită o adresă Primăriei Stulpicani pentru sistarea în continuare a lucrărilor pe aceste parcele și oprirea de înstrăinare a acestor imobile.

Prin întâmpinarea depusă la 19.06.2009 (fila 66) intimata C. L. de Fond Funciar Stulpicani a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A arătat că petentul solicită reconstituirea dreptului de proprietate preluate abuziv de către primărie, dar fără a fi specificate suprafețele acestor loturi. În speță nu se contestă Hotărârea nr.208/20.02.2009 a Comisiei Județene, cererea de chemare în judecată având caracterul unui memoriu. Din documentația depusă la dosar nu rezultă faptul că suprafețele de teren solicitate de petent după defuncta A. V. au fost trecute în proprietatea statului, ci rezultă faptul că aceasta a deținut în liniștită posesiune, continuă și neîntreruptă, sub formă de adevărat proprietar suprafețele înscrise în CF-urile depuse la dosar, chiar și petentul figurând ca proprietar în cele două extrase CF depuse la dosar. Nu sunt depuse planuri de situație cadastrală vizate de OCPI Suceava, de președintele Comisiei Locale de Fond Funciar Stulpicani, de șeful Ocolului Silvic Stulpicani, nici procesele-verbale de stabilire a vecinătăților, prin care să fie evidențiate toate suprafețele de teren solicitate, actele de proprietate și altele asemenea.

Prin cererea depusă la 24.06.2009 (fila 69) petentul O. V. a solicitat instanței să nu ia în considerare întâmpinarea Comisiei Locale, întrucât a solicitat constituirea dreptului de proprietate după bunicii săi R. S. a T. și R. I. născută M., nu după mama lui A. V.. Susținerile petentului sunt întemeiate, fiind dovedită intabularea Statului Român. Petentul a solicitat instanței să dispună radierea intabulării Statului Român și să dispună intabularea proprietarului de drept tabular, în actele oficiale pe părțile care se cuvin conform Legii nr.247/2005. Petentul a solicitat instanței să dispună punerea în posesie de către personalul juridic de specialitate a acestor părți ce revin proprietarului de drept tabular, pe vechile amplasamente (acestea fiind reperele de pe timpul Austro-Ungariei).

Prin memoriul depus la 10.09.2009 (fila 77) petentul O. V. a arătat că au fost tăiați și marcați mai mulți arbori din terenurile ce fac obiectul prezentei acțiuni.

Prin întâmpinarea depusă la 27.10.2009 (filele 97-100) intimata Direcția S. Suceava a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivare a arătat că s-a depus plângere de către mama petentului, în prezent decedată, împotriva Hotărârii 208/2009 a Comisiei Județene, în condițiile când nu s-a indicat vechiul amplasament într-un amenajament silvic identificat printr-o unitate sau mai multe unități amenajistice și cu precizarea unității de producție din care acestea fac parte, pentru a se putea stabili dacă se circumscriu perimetrului retrocedabil constituit la nivelul Ocolului Silvic Stulpicani în conformitate cu prevederile art.24 alin.5 din Legea nr.1/2000, respectiv dacă pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată. De esența reconstituirii dreptului de proprietate este stabilirea vechiului amplasament conform art.24 alin.1 din Legea nr.1/2000 așa cum a fost modificată succesiv inclusiv prin Legea nr.247/2005. În condițiile în care amplasamentul nu este indicat în acțiune, iar petentul indică vecinătățile Pârâul R., Pârâul Mirlenei și DJ 177B, instanța este ținută să dispună administrarea oricărui probatoriu, inclusiv expertiza pentru identificarea amplasamentului real, prin suprapunerea hărților cadastrale cu cele amenajistice. Perimetrul delimitat natural corespunde amenajistic u.a.2 până la u.a. 13 din U.P. VIII Slătioare și se află în administrarea O.S. Stulpicani. Fostele proprietăți ale lui A. V. sunt evidențiate prin extrasele Cf ca fiind pf 19/1 din CF 252, pf 106, 19/3 din CF 154, pf 46/1, 253/2, 254/1, 252, 136, 254/6, 253/12 din CF 20. Operațiunea tehnică de suprapunere ar evidenția fără echivoc dacă există vreo corespondență între amplasamentul solicitat generic pentru reconstituire (deoarece nici nu cunoaște ce suprafață revendică) și parcelele a cărei proprietară a fost autoarea petentului, întrucât din evidențele deținute de Direcția S. Suceava rezultă că: moștenitorii numitei I. a lui S. R., printre care se numără și mama petentului A. V., au deținut și dețin în proprietate parcelele mai sus enunțate; în perimetrul indicat de către petent s-a reconstituit deja o suprafață de 12,6 ha în favoarea Obștei Gemenea, Comunei Stulpicani și unor persoane fizice; diferența de 246,8 ha, nereconstituită încă, este revendicată prin acțiuni în justiție de către Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, Obștea Gemenea și . unui amplasament probat de către petent ca fiind proprietatea autoarei sale, nu se poate face nici aplicarea art.24 alin.4 privind exercitarea atributelor de punere la dispoziție de către unitățile silvice. Structurile silvice au obligația de a pune la dispoziție comisiilor locale suprafețele de teren reconstituite în condițiile prev. de alin.1-2 ale art.24 și numai în perimetrele delimitate în conformitate cu art.24 alin.5 din aceeași Lege nr.1/2000 ca fiind retrocedabile, fiind interzisă afectarea proprietății publice a statului, proprietate ce include toate terenurile cu vegetație forestieră ce s-au aflat în administrarea fostului F.B.O.R.B.. Orice pretenții la reconstituire, invocate de către petent fără stabilirea vechiului amplasament, nu pot fi admise de către instanță deoarece s-ar frânge prevederea imperativă a art.24 alin.1 din Legea nr.1/2000 și în egală măsură s-ar contraveni Deciziei nr.652/28.04.2009 a Curții Constituționale. Atâta timp cât s-a făcut dovada că suprafața de pădure liberă din perimetrul indicat de către petent prin delimitări naturale, era la nivelul anilor 1934-1952 și este și în amenajament silvic, ca proprietate a statului, respectiv aflată în administrarea Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina până în anul 1949, aceasta nu putea aparține unei persoane fizice, deoarece pentru această categorie de proprietari Codul Silvic adoptat în anul 1910 și abrogat în anul 1962 prevedea doar existența unui Regulament de exploatare. C. Județeană de Fond Funciar Suceava, așa cum rezultă din documentația aflată la dosarul cauzei, a sesizat deasemeni și a reținut în mod corect că există neconcordanțe majore între solicitarea petentului sub aspectul amplasamentului și înscrisurile existente care dovedesc că parcelele funciare ale autoarei numitei A. V. nu au fost preluate niciodată în proprietatea statului, ci au fost și sunt deținute în posesia continuă și netulburată de către aceasta sau descendenții săi. Practic se solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren din fond forestier proprietate a statului de către o persoană ce nu are calitate de proprietar deposedat sau moștenitor al acestuia, deoarece apare ca fiind contrar naturii ca numita A. V. să fie totuna cu fostul Fond Bisericesc Ortodox Român din Bucovina sau să aibă ca autor fondul în cauză. Suprafața cu vegetație forestieră indicată de către petent și care nu a făcut obiectul reconstituirii nu este retrocedabilă, deoarece nu a fost preluată de la persoane fizice, iar în spiritul întregii legislații de până în prezent în materie de fond funciar, statul nu face împroprietăriri, fiind în afara perimetrului destinat reconstituirilor și delimitat ca atare în temeiul prevederilor art.24 alin.5 din Legea nr.1/2000. Mai mult, potrivit prevederilor imperative ale art.34 alin.1 din Legea nr.46/2008 (codul silvic în vigoare) terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia.

Prin cererea depusă la 05.11.2009 (filele 103-104) petentul O. V. a solicitat instanței să nu ia în considerare întâmpinarea depusă de Direcția S. Suceava, întrucât este tardiv depusă. Petentul a arătat că Direcția S. Suceava și Primăria Stulpicani fac front comun pentru a nu i se recunoaște drepturile, hărțuindu-l și producându-i un stres insuportabil care duce la degradarea sa psihică, morală și fizică, motiv pentru care are pretenție la despăgubiri morale de 50.000 euro. După depunerea celor două întâmpinări Primăria și-a atins scopul, întrucât pe terenul în litigiu s-au construit 4 imobile cu autorizație de construcție, dar numai legal nu au fost făcute întrucât parcelele pe care au fost făcute aceste construcții nu sunt divizate nici pe planșa 11 și nici în CF 193 și CF 252 și au ca proprietar de drept tabular pe O. V., M. F., S. Alexandroi E.. Când o să i se retrocedeze aceste terenuri, tot ce s-a construit în anii 2008-2009 să fie demolat, iar terenurile să fie predate așa cum au fost până în 2008. Biserica Română Ortodoxă a susținut în instanță mai multe acțiuni de revendicare a unor terenuri cu vegetație forestieră, precizând că nu pot face dovada proprietății întrucât ele au fost date de către regele C. I în administrație formându-se Fondul Bisericesc. De altfel Direcția S. nu poate face dovada proprietății tabulare, întrucât nu posedă un asemenea act, pentru că după naționalizarea din 1947-1948 ei au primit aceste terenuri tot spre administrare formându-se ulterior Fondul Silvic Forestier, primindu-l de la Statul Român după ce au fost luate de la proprietar de drept tabular. Petentul solicită de la Statul Român aceste terenuri în baza actelor de moștenire de la bunicii săi R. S. și R. I. după cărțile funciare și planșele 10, 11, 15 care coincid cu numerele de parcele înscrise în cărțile funciare 252, 154, 193, 20. Odată cu naționalizarea terenurilor s-au înființat de către Oficiul de cadastru parcele noi și cărți funciare noi și s-a purces la trecerea pe planșe și hărți a parcelelor nou înființate. Astfel . CF 281 este menționată în cu totul altă locație decât pe planșa 11. Este în locația numită Dealu Grosului și are destinație de izlaz și nu teren cu vegetație forestieră. Din întâmpinare rezultă că mama sa a deținut în totalitate părțile pe care le solicită petentul. Din certificatul de moștenitor rezultă că mama sa a folosit 4.030 mp din . CF 252, 3.900 mp din parcelele 6/2, 6/6, 6/7, 6/8 din CF 193, iar din CF 20 10.000 mp din parcelele 136, 252, 254/6. Mai sunt aceste parcele și pe ce a fost și este intabulat Statul Român. Când s-au făcut confiscări de la Primărie nu s-a ținut cont nici de planul de situație din 1957, acest plan fiind scindat în mai multe rânduri, și în 2004 acesta a fost scindat și i s-au luat 3.000 mp închizându-i accesul la drumul public, iar recolta de fân trebuie să o care cu spatele. Primăria nu avea voie să înstrăineze aceste terenuri. Petentul pretinde despăgubiri, ce să i se acorde din 2005. Petentul solicită radierea intabulării Statului Român și intabularea proprietarului de drept tabular și punerea în posesie după vechile amplasamente, conform Legii nr.247/2005.

Prin concluziile depuse la 26.11.2009 (filele 112-113) petentul O. V. a reiterat susținerile anterioare.

Au fost depuse la dosar copii după: hotărârea atacată, certificate de moștenitor, încheieri de intabulare, adrese, nota de propuneri a Comisiei Locale, certificat de corespondență, extrase CF, act de vindere-cumpărare din 1928, un act în limba germană (fila 32), act notarial de donațiune din 1949, procură notarială pentru altă cauză, contract de vânzare-cumpărare, planșe cadastrale, proces-verbal din 03.09.2008, acte de stare civilă.

Prin sentința civilă nr.1573 din 27.11.2009 a Judecătoriei Gura Humorului a fost respinsă plângerea și a fost menținută Hotărârea nr.208(20.02.2009 a Comisiei Județene Suceava.

Prin decizia nr.777 din 17.05.2010 a Tribunalului Suceava – secția civilă s-a casat sentința sus-menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare.

Cauza a fost reînregistrată cu nr.1420/237/18.06.2010 la Judecătoria Gura Humorului. Având în vedere că cererea de abținere formulată de doamna judecător S. E. a fost admisă, acest dosar a fost închis și cauza a fost reînregistrată cu nr.1464/237/24.06.2010 la Judecătoria Gura Humorului, fiind cauza ce se judecă în prezent.

În mai multe ședințe publice instanța a pus în vedere petentului să depună în scris precizare la acțiune prin care să-și clarifice obiectul dedus judecății prin identificarea inclusiv cadastrală a terenului în litigiu, pe vechiul amplasament, să depună extras de carte funciară, planul de situație al vechiului amplasament și planul de situație cu vecinătățile (Încheierea fila 15).

Prin cererea depusă la 14.10.2010 (fila 16) și la 18.10.2010 (fila 17) petentul O. V. a formulat completări privitor la confiscarea unor terenuri de către regimul trecut după 1947 30 decembrie folosindu-se de rubrica 4 respectiv 5 în care este menționată intabularea Statului Român a CF 252, 154 respectiv parcelele 19/1, 19/3, 106 clădiri: în perioada de după 1948, după ce a fost intabulat Statul Român, Primăriile care s-au succedat au luat abuziv scindând parcelele 10/1 după cum urmează: în mandatul primarului M. E. al comunei Slătioara i-a fost luat lui S. R. a lui T. aproximativ 20 ari din această parcelă și a fost dat vecinului M. T.; în mandatul primarului M. … al comunei Gemenea a fost luat abuziv aproximativ 8 prăjini din . dat lui M. I. a D.; în mandatul primarului M. A. al comunei Gemenea perioada 1961-1965 i-a fost luată bunicii I. a lui S. R. aproximativ 80 de ari din . date lui M. I.; în vara anului 2005 Primăria Stulpicani a luat abuziv 30 de ari din . a fost depozitul de butucu în care S. a lui T. R. a fost patron până în 1958; între cele două războaie mondiale în mandatul primarului M. G. i-a fost luat abuziv bunicului său din parcelele 6/6, 6/7, 6/8 o suprafață de aproximativ 1,5 ha și date lui N. I., acesta împărțindu-l fetelor sale ca zestre, Netea F. intabulându-se în București. Terenul împădurit i-a fost luat bunicului său după 30.12.1947 și folosit de Ocolul Silvic Stulpicani. Parcelele înscrise în CF 252 19/1, CF 154 106 clădiri 19/3, CF 193 6/2, 6/8 au în componența lor pe lângă terenul agricol și teren cu pădure.

Prin cererea depusă la 03.11.2010 (fila 29) petentul O. V. a precizat că întâmpină greutăți în obținerea documentației cadastrale și solicită radierea intabulării Statului Român cu drept de ipotecă din cărțile funciare 252, 154 din pagina C rubricile 4 și 5, pentru că a dus la scindarea parcelelor de către primăriile ce s-au succedat de-a lungul vremii; această radiere să se facă prin completarea unei noi rubrici a cărților funciare 252, 154 în fila C. Petentul solicită instanței să dispună intabularea moștenitorilor pe 1/2 din . are în componență părțile cumpărate 75/384 și 90/384 pe jumătățile acestor părți este intabulat Statul Român. Solicită instanței să dispună alcătuirea titlului de proprietate pe parcelele înscrise în cele 4 cărți funciare 252, 154, 193 și 20. Ocolul Silvic Stulpicani folosește pădurea din cauza intabulării Statului Român cu drept de ipotecă.

Prin cererea depusă la 29.11.2010 (filele 35-36) petentul O. V. a precizat că a depus planșe cadastrale și extrase de carte funciară. Aceste parcele care sunt înscrise în CF 252, 154, 193 și 20 vin din alte cărți funciare CF 3 – Cf 252 și 154 CF 139 – 193 a parcelelor 1, 19, 19/1, 19/2, 19/3 și 106 din CF 3, a parcelelor 6/2, 6/2, 6/4, 6/5, 6/6, 6/7, 6/8 CF 139. Aceste parcele au un istoric de peste 150 de ani, sunt înscrise în cărți funciare și nu se poate ca istoricul lor să nu fie identificat în plan parcelar. Intabularea Statului Român este în CF 252 și 154, conform extraselor CF. Mama sa a folosit doar o parte din aceste terenuri după cum reiese din certificatul de moștenitor de la fila 27, iar o . parcele nu a folosit nici un mp (parcele 19/3, 106, 6/4, 6/5, 6/2, 135) și altele de către mama sa ci doar de bunici. Primăriile au confiscat de la bunicul său S. a lui T. R. teren agricol, deși acesta era intabulat, intabulându-se Statul Român. În anul 2004 Primăria Stulpicani a vândut teren, deși era parte din . în anul 1985 după defuncta I. R.. Petentul solicită anularea Deciziei 208 elaborată de Prefectul S. A. P., întrucât este nefondată, întrucât este intabulat Statul Român și conform legilor apărute după 1990 trebuie reconstituit dreptul de proprietate pe vechile amplasamente. Petentul a solicitat instanței să ceară Oficiului de Carte Funciară Gura Humorului să comunice primii proprietari a parcelelor înscrise în CF 3 parcele funciare 1, 19, 19/1, 19/2, 19/3, 106 și apoi trecute în CF 252 . CF 154 . 106, a parcelelor 6/2, 6/2, 6/4, 6/5, 6/6, 6/7, 6/8 în CF 139 și apoi trecute în CF 193 parcelele 6/2, 6/6, 6/7, 6/8 a CF 20 primi proprietari a parcelelor 46/1 desprinsă din ., 254/1, 252, 136 clădiri cu casa nr.105 menționată în procesul-verbal de intabulare a mamei sale în 1985 depus la fila 12. După obținerea primilor proprietari să comunice Arhivelor Statului din Suceava în vederea obținerii planșelor cu suprafețele parcelelor menționate mai sus. După aceasta să dispună revenirea hotarelor fiecărei parcele în parte pe vechile amplasamente. Întrucât din cauza intabulării Statului Român în CF 252 și 154 cu drept de ipotecă s-au folosit și Ocolul Silvic Stulpicani și Primăriile ce s-au succedat, solicită instanței să anuleze această rubrică, pentru că o intabulare nu poate fi anulată decât de decizia unei instanțe judecătorești.

Prin cererea depusă la 19.11.2010 (fila 38) petentul O. V. a solicitat instanței să solicite de la Arhivele Statului din Suceava suprafețele de teren după cum urmează: . clădiri având ca prim proprietar pe L. B. și ., 7, 8, 2, 3 având ca prim proprietar pe I. R. (tatăl lui T. R.), . ca prim proprietar pe M. G. (socrul Ioanei R. după primul soț D. a lui G. M.), parcelele 252, 253, 254 având ca proprietar pe F. lui I. a lui P. Mazerea a lui G. Oniceac, suprafețe de teren după M. M. (tatăl Ioanei R. născută M.); o parcelă se află în . cu C..

În ce privește cererile de solicitare de informații/înscrisuri de la Biroul de Carte Funciară Gura Humorului și Arhivele Statului Suceava, instanța le-a respins, având în vedere că sarcina probei revine petentului, iar acesta are dreptul de a obține înscrisurile necesare prin adresarea unei cereri în acest sens instituțiilor respective, petentul nefăcând dovada că a formulat asemenea cereri și i-au fost respinse.

Prin cererea depusă la 21.01.2011 (fila 47) petentul O. V. a arătat că din documentele obținute de dânsul rezultă că Statul Român din 1947 s-a intabulat pe o parcelă înscrisă în CF 252 la 19/1 de 51 ari și 76 mp, iar din CF 154 parcelele 19/3 și 106 clădiri cu suprafața de 8 ari respectiv 3 ari. Rezultă că aceste suprafețe sunt după confiscarea de către Statul Român a terenurilor.

Au fost depuse copii după: planșe cadastrale, certificat tabular, cerere de intabulare din 1985, traducerea unui act din limba germană din 1928, extrase CF, încheieri tabulare, certificate de moștenitor, răspunsuri de la Arhivele Naționale.

Prin Încheierea din 24.01.2011 a Judecătoriei Gura Humorului s-a dispus suspendarea judecării cauzei conform art.155/1 cod procedură civilă, până când petentul își va îndeplini obligația de clarificare a obiectului dedus judecății impusă prin Încheierea din 11.10.2010.

Prin decizia nr.1708 din 05.12.2011 a Tribunalului Suceava – secția civilă s-a admis recursul petentului, s-a casat Încheierea de suspendare și s-a trimis cauza spre continuarea judecății.

Cauza a fost repusă pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la 12.01.2012.

Prin mai multe memorii petentul O. V. și-a reietrat susținerile anterioare.

A fost efectuată o expertiză cadastrală (raport filele 68-92).

Au fost depuse la dosar copii după: extrase CF, extrase de la registrul agricol, înscrisuri de la Arhivele Naționale Suceava, Decizia nr.236/20/3 din 02.07.1920 a Judecătoriei Stulpicani,dovada decesului lui R. A. a T. decedată în 1940.

Prin concluziile scrise depuse la 07.01.2013 (filele 98-99) intimata C. L. Stulpicani a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivare intimata a arătat că legile fondului funciar prevăd necesitatea parcurgerii unei proceduri prealabile obligatorii, însă în speță petentul nu contestă Hotărârea nr.208/20.02.2009 a Comisiei Județene Suceava, plângerea având caracterul unui memoriu. Din înscrisurile depuse de petent la dosar rezultă că terenurile solicitate după A. V. nu au fost trecute în proprietatea statului, acestea fiind deținute la această dată în proprietate așa cum apar în extrasele de carte funciară depuse la dosar, unde petentul figurează în indiviziune alături de ceilalți proprietari cu anumite cote părți determinate. În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară cu un număr de 10 obiective încuviințate de instanță, privind identificarea parcelelor nr.19/1 din CF 252, nr.322/3 din CF 182, nr.21/1 din CF 281, nr.19/3, nr.106 clădiri, nr.6 din CF 58, nr.139, nr.193, nr.135 și nr.46/1 din CF 20, în configurația avută la data naționalizării 1948, cât și identificarea evoluției acestor parcele până în prezent, cu identificarea proprietarilor tabulari succesivi începând din 1948 până în prezent. Raportul de expertiză este corect întocmit, expertul răspunzând fiecărui obiectiv stabilit; expertul nu a identificat nici o suprafață de teren cu vegetație forestieră din cele solicitate ca aparținând autorului petentului, iar suprafețele de teren cu care petentul și coindivizarii săi, moștenitori după A. V., sunt proprietari tabulari, pot fi înscrise individual în cartea funciară în urma ieșirii din indiviziune pe cale amiabilă sau prin dispoziția instanței.

Prin cererea depusă la 12.01.2013 (filele 102-104) petentul O. V. și-a precizat acțiunea, în sensul a formulat plângere împotriva Hotărârii nr.208 din 20.02.2009 a Comisiei Județene Suceava. Petentul a arătat că cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate este făcută după bunicii săi R. S. a lui T. și R. I. născută M.. Mamei sale A. V. în 1947 nu i s-a confiscat nimic, ci doar în 2005 când Primăria a luat abuziv o parte din . și a dat-o altei persoane. Raportul de expertiză întocmit are unele greșeli prin care s-au omis multe înscrisuri din CF 252 și 154, de unde fac parte parcelele 19/1 și 19/3 și 106, neindicând vechile amplasamente ale acestor parcele din timpul Imperiului Austro-Ungar. Aceste terenuri au fost confiscate în 1947 de Stat, acesta beneficiind în urma exploatării terenurilor. În raportul de expertiză se menționează că P. lui P. B. deține o cotă de 72/192 din . CF 252, cotă executată silit în 1928, nefiind cumpărată în 1928 cum s-a arătat eronat în expertiză; au urmat o . tranzacții în 1938, 1939 și 1942. Din registrele agricole din 1951-1963 rezultă că în 1951 R. S. deținea lângă casă 2 ha și 19 ari în vatra satului, 0,6 ha, 0,70 ha ce fac parte din . în 1963 mai deținea 1,46 ha lângă casă și 0,6 ha și 0,64 ha în vatra satului, iar pe vale 13 ari și 26 ari, ca după intabularea din 1985 după decesul bunicii R. I. să dețină 4.030 mp lângă casă și 3.900 mp pe vale. Terenul împădurit este înscris în suprafața din 1856, conform planșelor cadastrale ale comunei Slătioara din 1856, dar această descriere nu este făcută în raportul de expertiză. Petentul solicită instanței să recunoască RGF 104/30.12.1947 menționat în CF 252 și 154, întrucât sunt înscrise conform legilor în vigoare la acea vreme și au dus la confiscarea terenurilor cu vegetație forestieră și a terenurilor împădurite din zona de munte, iar primăriile de-a lungul vremii au diminuat abuziv și terenurile agricole deținute de bunicii petentului, solicitând reîntregirea proprietății.

A fost depusă documentația ce a stat la baza emiterii Hotărârii nr.208 din 20.02.2009 a Comisiei Județene Suceava (filele 111-176 dosar după repunerea pe rol).

Prin Încheierea din 14.01.2013 (fila 108) instanța a ridicat din oficiu excepția de inadmisibilitate în cadrul acestui proces a capetelor de cerere privind obligarea Ocolului Silvic la sistarea exploatării materialului lemnos de pe terenul în litigiu, radierea intabulării Statului Român, intabularea proprietarilor tabulari/moștenitorilor lor, precum și cea de obligare a Statului Român, a Direcției Silvice și a Primăriei Stulpicani la plata despăgubirilor. Excepția a fost adusă la cunoștința părților prin citații și a fost pusă în discuția părților.

Prin întâmpinarea depusă la 01.02.2013 (fila 110) intimata C. Județeană Suceava a solicitat admiterea excepției invocate de oficiu de inadmisibilitate în cadrul acestui proces a capetelor de cerere privind obligarea Ocolului Silvic la sistarea exploatării materialului lemnos de pe terenul în litigiu, radierea intabulării Statului Român, intabularea proprietarilor tabulari/moștenitorilor lor, precum și cea de obligare a Statului Român, a Direcției Silvice și a Primăriei Stulpicani la plata despăgubirilor. În ce privește plângerea împotriva Hotărârii nr.208 din 20.02.2009, față de răspunsurile din raportul de expertiză îndeosebi la răspunsul la obiectivul nr.10, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

La solicitarea expresă a instanței ca petentul să precizeze după ce autor solicită reconstituirea dreptului de proprietate și pentru fiecare pentru ce parcelă cu ce suprafață și categorie de folosință și din care carte funciară, prin cererea depusă la 31.01.2013 (fila 137) petentul O. V. și-a precizat acțiunea, respectiv solicită instanței să anuleze Hotărârea nr.208 din 20.02.2009 și să dispună reconstituirea dreptului de proprietate după bunicii – străbunicii săi S. R. a lui T., după V. lui L. B. II căsătorită R. născută Secman Vârvara fiind înfiată de L. B. II și a fost mama lui R. S., după R. I. născută M., beneficiari fiind O. V., M. F. născută O., Sicoiu A. E. (sora lor după recăsătoria mamei A. V.), dar de la aceasta a cumpărat petentul părțile în baza Încheierii 1710 din 30.06.2006. Petentul a solicitat ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe vechile amplasamente a parcelelor 19/1 cu figurile menționate în planul de situație din 1905 (a, b, c, d, e, f, g, i, î) în suprafață de 400 ha din CF 252; . 106 clădiri se întind tot pe suprafața de 400 ha și se află între Pîrîul Adînc și Pîrîul Mehernci și fața Dealului grosului; fig.14 care se află în zona Pădioara vecin cu Cîmpulung Moldovenesc, Arșița Caprei, zona Ciungilor în suprafață de 300 ha. Petentul solicită ca până la punerea în posesie și încheierea acestei acțiuni să sisteze Primăria Stulpicani să nu înstrăineze terenurile menționate și să interzică orice fel de construcții pe aceste terenuri, să interzică Ocolului Silvic Stulpicani tăierea de arbori din această zonă.

Prin întâmpinarea depusă la 08.02.2013 (fila 182) intimata Direcția S. Suceava a solicitat admiterea excepției invocate de oficiu de inadmisibilitate în cadrul acestui proces a capetelor de cerere privind obligarea Ocolului Silvic la sistarea exploatării materialului lemnos de pe terenul în litigiu, radierea intabulării Statului Român, intabularea proprietarilor tabulari/moștenitorilor lor, precum și cea de obligare a Statului Român, a Direcției Silvice și a Primăriei Stulpicani la plata despăgubirilor. În ce privește plângerea împotriva Hotărârii nr.208 din 20.02.2009, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, pentru motivele arătate în prima întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 203/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului prima instanță, în rejudecare a respins capetele de cerere privind obligarea Ocolului Silvic la sistarea exploatării materialului lemnos de pe terenul în litigiu, radierea intabulării Statului Român, intabularea proprietarilor tabulari/moștenitorilor lor, precum și cea de obligare a Statului Român, a Direcției Silvice și a Primăriei Stulpicani la plata despăgubirilor, ca inadmisibile.

A respins ca nefondată cererea petentului O. V., pentru anularea Hotărârii nr.208 din 20.02.2009 a Comisiei Județene Suceava și pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele.

Legile fondului funciar reglementează reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea proprietarilor sau, dacă sunt decedați, ai moștenitorilor lor pentru terenurile preluate de regimul comunist prin naționalizare, colectivizare sau în mod abuziv în perioada 1948-1989. Aceleași legi prevăd obligatoriu parcurgerea unei proceduri prealabile obligatorii, respectiv depunerea unei cereri scrise la primărie în termenul prevăzut de lege (în care să arate cine solicită reconstituirea dreptului de proprietate, pentru ce suprafață de teren și categoria de folosință cu identificarea din acte și indicarea localității și locului situării terenului, după ce proprietar deposedat, indicând dacă este cazul data decesului autorului și gradul de rudenie al moștenitorului), formarea documentației prin depunerea înscrisurilor doveditoare (acte de proprietate, extrase de carte funciară, planuri de situație, înscrisuri de la registrul agricol, acte de stare civilă, certificat de moștenitor, etc.), C. L. înaintează documentația cu propunerea sa privind soluționarea cererii către C. Județeană, iar pe baza acestei documentații aceasta din urmă pronunță o hotărâre; persoana nemulțumită are dreptul să formuleze plângere la instanță. Față de cele arătate, instanța constată că în ce privește capetele de cerere privind obligarea Ocolului Silvic la sistarea exploatării materialului lemnos de pe terenul în litigiu, radierea intabulării Statului Român, intabularea proprietarilor tabulari/moștenitorilor lor, precum și cea de obligare a Statului Român, a Direcției Silvice și a Primăriei Stulpicani la plata despăgubirilor, acestea sunt inadmisibile în prezenta cauză, nefăcând obiectul legilor de fond funciar, motiv pentru care prima instanță a admis excepția în acest sens ridicată din oficiu și a respins aceste capete de cerere.

În ce privește plângerea împotriva Hotărârii nr.208 din 20.02.2009 și reconstituirea dreptului de proprietate, prima instanță a constatat:

Prin cererea înregistrată cu nr.61 din 05.09.2005 la Primăria Comunei Stulpicani (fila 245) A. V., fiica lui S. și I., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren, neidentificată ca suprafață și categorie de folosință, situat pe raza satului Slătioarea, după defuncta (mama – nota noastră) I. lui S. R..

Conform certificatului de moștenitor nr.88 din 08.05.2008 emis de BNP L. G. Pelepco din Gura Humorului în dosar nr.95/2008 (fila 140) A. V. a decedat la 01.02.2006, având ca moștenitori pe O. V. (petentul), M. F. și S. A. E. în calitate de fii fiecare cu câte o cotă de 1/3 din masa succesorală.

Prin cererile și contestațiile formulate, petentul O. V. este singurul dintre moștenitori care a preluat și continuat procedura prealabilă pentru reconstituirea dreptului de proprietate la cererea formulată de defuncta sa mamă A. V..

Odată cu înaintarea documentației către C. Județeană, C. L. Stulpicani a propus respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de A. V. și a contestației depusă de O. V., cu motivarea că în extrasele de carte funciară CF 252, p.f. 19/1, CF 154, p.f. 106, 19/3, CF 20, p.f. 46/1, 253/2, 254/1, 252, 136, 254/6, 253/12 la rubrica „Înscrieri privitoare la proprietate” autoarea A. V. apare ca proprietar de drept al parcelelor de teren solicitate; din documentația depusă nu rezultă că suprafețele de teren solicitate de A. V. au fost trecute în proprietatea statului cu sau fără titlu sau în baza unor legi speciale, autoarea a deținut în proprietate continuă și netulburată parcelele de teren înscrise în cărțile funciare menționate (fila 113).

Prin Hotărârea nr.208 din 20.02.2009 a Comisiei Județene Suceava (atacată în prezent – fila 111) s-a respins contestația formulată de O. V., prin care solicitase reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață nedeterminată de teren situată pe raza comunei Stulpicani, în calitate de moștenitor după defuncții A. V., R. S. a T. și R. I. născută M.. S-a motivat că nu se face identificarea în plan parcelar a terenului solicitat; de asemenea, conform adresei nr.8331 din 22.12.2008 a Comisiei Locale de Fond Funciar Stulpicani, din documentația depusă la dosar nu rezultă faptul că suprafețele de teren solicitate de A. V. au trecut în proprietatea statului și totodată, din documentația prezentată rezultă că aceasta a deținut în proprietate continuă și netulburată parcelele de teren înscrise în cărțile funciare depuse în extras la dosar.

Conform extraselor de carte funciară din anul 2005, . arătură (fără indicarea suprafeței) din CF nr.252 a . 150) este proprietatea tabulară a lui D. M. cu cota de 1/12 și A. V. având cota de 11/12, iar parcelele nr.106 clădire cu casă și nr.19/3 arabil (fără indicarea suprafețelor) din CF nr.154 a . 149) este proprietatea tabulară a lui D. M. cu cota de 1/12 și A. V. având cota de 11/12.

Din raportul de expertiză cadastrală efectuat în cauză (filele 68-92) rezultă că:

- . arătură din CF 252 Slătioara (fila 71) este intabulată ca fiind proprietatea lui: 1. P. lui P. B. cu cota de 72/192 = 24/64 în baza actului de cumpărare din 28.05.1928 și a încheierii nr.347/13.07.2007; 2. D. M. cu cota de 1/12 din ½ din 75/384 și ½ din ½ din 45/192 = 1/12 din 55/4 x 64 în baza actului de moștenire nr.190/45 din 13.10.1947 și a încheierii nr.104/30.12.1947; 3. O. V. cota de 1/3 (petentul), M. F. cota de 1/3, S. A. cota de 1/3, toți trei în indiviziune asupra cotei ce a aparținut defunctei A. V. (aceeași cu a Ioanei a lui S. R. născută M., adică: 75/384 + ½ din 75/384 + ½ din 45/192 + 11/12 din ½ din 75/384 și din 45/192 = 25/2 x 64 + 55/4 x 64 + 11/12 din 55 x 64 = 1865/12 x 4 x 64) în baza actului de moștenire nr.88/2008 și a încheierii nr.2670/09.05.2008.

- parcelele nr.106 clădire și nr.19/3 arătură din CF 154 Slătioara (filele 76-77) au avut succesiv următorii proprietari tabulari:

- în anul 1905 au fost intabulați T. alui I. Reczilla și Warwara alui P. B. II-a Reczilla;

- în anul 1909 proprietar tabular este S. alui Toder Reczilla;

- în 1919 proprietar tabular este A. alui S. R.;

- în 1947 se notează în baza certificatului de moștenitor din 13.10.1947 dreptul de proprietate pentru S. R. cu cota de 11/12 și D. M. cu cota de 1/12;

- în 1949 se notează în baza actului notarial de donațiune dreptul de proprietate asupra cotei de 11/12 (de la S. R.) pentru I. alui S. R. născută M., cu drept de uzufruct viager și rentă viageră pentru S. R. și cu restricția de a înstrăina și grava acest imobil cât timp va trăi S. R. (acesta a decedat în 1960 – nota noastră – fila 225);

- în 1985 se notează în baza certificatului de moștenitor nr.442/1984 asupra cotei de 11/12 (de la I. R.) dreptul de proprietate pentru A. V.;

- în 2008 se notează în baza actului de moștenire nr.88/2008 dreptul de proprietate asupra cotei de 11/12 (de la A. V.) în indiviziune pentru O. V. (petentul), M. F. și S. A. E. fiecare cu câte o cotă de 1/3.

Instanța a constatat că din probatoriul depus la dosar nu rezultă faptul că suprafețele de teren solicitate de A. V. și moștenitorul acesteia actualul petent O. V. - . arătură din CF 252 Slătioara, parcelele nr.106 clădire și nr.19/3 arătură din CF 154 Slătioara - au trecut în proprietatea statului și totodată, din documentația prezentată rezultă că aceasta a deținut în proprietate continuă și netulburată parcelele de teren înscrise în cărțile funciare depuse în extras la dosar, aspect confirmat și de expertiza cadastrală. Acest aspect este confirmat chiar de petent în precizările depuse la 31.01.2013 (fila 177).

Din probatoriu nu rezultă că vreunul din terenurile în litigiu a fost sau este pădure și că aceasta a fost naționalizată.

Nici din probatoriu și nici din raportul de expertiză nu rezultă care este suprafața parcelelor de teren în litigiu. Petentul O. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 400 ha, 400 ha și 300 ha, însă nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că vreuna din aceste au trecut în proprietatea statului în timpul regimului comunist între 1948-1989, nici că parcelele în litigiu aveau asemenea întinderi în 1948. Chiar petentul în memoriile sale și în explicațiile verbale date în instanță a arătat că o parte din suprafața totală în litigiu a trecut în proprietatea statului/altor persoane anterior anului 1948, ca urmare a executării silite pentru neplata unor debite în baza unor hotărâri judecătorești. Ori terenul preluat la stat în baza unei executări silite pentru executarea unor datorii stabilite prin hotărâri judecătorești nu face obiectul legilor fondului funciar și deci pentru acestea nu se poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate. Petentul a invocat că o parte din terenul în litigiu a fost preluat la stat în 2005, prin dezlipirea (divizarea) unei parcele din ., însă instanța constată pe de o parte că petentul nu a dovedit această susținere, iar pe de altă parte - având în vedere anul deposedării – acest teren nu face obiectul legilor fondului funciar.

În ce privește reconstituirea dreptului de proprietate după autorul defunct S. R. a lui T. (bunicul petentului) și după autoarea defunctă V. lui L. B. II căsătorită R. (străbunica petentului), instanța constată că numita A. V. (mama petentului) nu a formulat cerere la primărie pentru reconstituirea dreptului de proprietate după acești autori,, fiind inadmisibil ca petentul să ceară pentru prima dată în fața instanței reconstituirea dreptului de proprietate după acești autori, nefiind parcursă procedura prealabilă obligatorie prevăzută de legile fondului funciar.

Pentru motivele arătate mai sus, prima instanță a constatat că nu este întemeiat capătul de cerere privind solicitarea petentului de anulare a Hotărârii nr.208 din 20.02.2009 și reconstituirea dreptului de proprietate.

Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul, pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, a arătat că are în două cărți funciare, RGF-104 din 30 decembrie 1947, cu intabularea Statului Român cu drept de ipotecă, cărțile funciare 252 în care este înscrisă . cu parcelele 19/3 și 106 clădiri.

Ulterior ( f.10,11,12), recurentul a depus note de concluzii scrise.

Legal citată, intimata C. L. de fond funciar Stulpicani a formulat întâmpinare, în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În apărare, a arătat că din înscrisurile depuse de către acesta la dosarul cauzei rezultă că terenurile solicitate după defuncta A. V. nu au fost trecute în proprietatea statului, acestea fiind deținute la această dată în proprietate așa după cum apar în extrasele de CF depuse la dosar, unde și petentul figurează în indiviziune alături de ceilalți proprietari cu anumite cote părți determinate.

În cauză, s-a efectuat un Raport de Expertiză tehnică judiciară cu un număr de 10 obiective încuviințate de către instanță, privind identificarea parcelelor nr.19/1 din CF 252, 322/3 din CF 182,21/1 din CF 281, 19/3, 106 clădiri, 6 din CF 58, parcelele din CF nr.58,139,193,135 și pacela46/1 din CF 20, în configurația avută la data naționalizării-1948, cât și identificarea evoluției parcelelor mai sus menționate până în prezent, cu indicarea proprietarilor tabulari succesivi, începând cu anul 1948 și până în prezent.

Din analiza raportului de expertiză, s-a constatat că acesta a fost corect întocmit, expertul răspunzând la fiecare obiectiv stabilit și nu a identificat nicio suprafață de teren cu vegetație forestieră din cele solicitate ca aparținând autorului petentului, iar suprafețele de teren cu care petentul și coindivizarii lui, moștenitori după A. V., sunt proprietari tabulari, pot fi înscrise individual în Cartea Funciară în urma ieșirii din indiviziune pe cale amiabilă sau prin dispoziția instanței.

Având în vedere cele arătate până aici, conținutul raportului de expertiză cât și faptul că, petentul nu și-a dovedit cu nimic pretențiile deduse judecății, iar din probatoriul administrat în prezenta cauză, nu s-a dovedit cu nimic existența unei alte situații de fapt și de drept, care să conducă la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Deși legal citate, celelalte intimate nu s-au prezentat în fața instanței și nu au formulat întâmpinare.

Examinând recursul, ce se subsumează prevederilor art.304 pct.9 art.3041 vechiul Cod procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței recurate și a criticilor invocate, Tribunalul reține următoarele:

Prezenta cerere constituie plângerea conform art.53 alin.2 Legea 18/1991 și vizează reconstituirea dreptului de proprietate, formulată împotriva Hotărârii nr.208/2009 a Comisiei Județene de fond funciar Suceava.

Hotărârea contestată ( f.111, judecătorie) reține, în primul rând, că s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață nedeterminată de teren situată pe raza comunei Stulpicani, în calitate de moștenitor după defuncții A. V., R. S. a T. și R. I. născută M..

În speță, a fost efectuat un raport de expertiză topo cadastrală ( f.68-92, judecătorie) la care petentul nu a formulat obiecțiuni, la ultimul termen de judecată arătând expres că nu mai are alte probe de solicitat.

În baza concluziilor acestei expertize, coroborate cu întregul probatoriu, prima instanță a respins plângerea, ca nefondată, reținând cumulat mai multe impedimente la reconstituirea dreptului de proprietate: că nu s-a probat care este suprafața parcelelor de teren în litigiu, că nu rezultă că suprafețele de teren solicitate, . CF 252 Slătioara, parcelele nr.106 și 19/3 CF 154 Slătioara, au trecut în proprietatea statului, că nu reiese că vreunul din terenurile în litigiu a fost sau este pădure și că aceasta a fost naționalizată.

Oricare dintre aceste impedimente conduce la respingerea cererii de reconstituire.

În ceea ce privește lipsa dovezilor cu privire la întinderea parcelelor de teren în litigiu, care constituie primul motiv de respingere a cererii de reconstituire prin hotărârea contestată, argument însușit corect și de prima instanță, întrucât conform art.1169 Vechiul Cod Civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, se rețin următoarele: acest aspect nu a fost criticat de către recurent în memoriul de recurs. Instanța de recurs este obligată să se pronunțe în limitele motivelor de recurs, cu excepția motivelor de ordine publică, conform art.306 alin.2 Vechiul Cod de procedură civilă, ceea ce nu este cazul în speță.

Practic, în cererea de recurs s-au invocat cele două cărți funciare arătate mai sus, 252, . 154, cu parcelele 106 și 19/3, pentru care anterior, s-a arătat, la modul general, confiscarea în mod abuziv de către regimurile anterioare și apoi, intabularea Statului Român cu drept de ipotecă (nu de proprietate).

De reținut că prima instanță a recunoscut că proprietari tabulari ai acestor trei parcele sunt recurentul și membrii familiei sale. În schimb, prima instanță a arătat că nu s-a dovedit trecerea acestora în proprietatea statului, făcând referire expresă la concluziile expertizei judiciare în acest sens.

De asemenea, din situația juridică expusă de C. L. de fond funciar Stulpicani (f.113, judecătorie) și din întâmpinarea formulată în recurs, rezultă că parcelele nu au trecut în proprietatea statului și că acestea au rămas în proprietatea autorilor reclamantului și acestuia. Acestea rezultă și din expertiza topo, care îl indică pe reclamant, conform mențiunilor de carte funciară, proprietar tabular în cotă indiviză la nivelul anului 2008.

Recurentul nu a contestat în concret această situație juridică, rămânând la o critică generală, așa cum s-a arătat mai sus și nu a indicat contraprobe față de cele reținute de prima instanță.

Notele de concluzii scrise sunt tardive, față de termenul de motivare a recursului, conform art.301, 303 alin.1, 306 alin.1 Vechiul Cod de procedură civilă, și deci nu pot fi reținute.

În concluzie, în baza art.312 alin.1 Vechiul Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-petent O. V.-com.Stulpicani, . împotriva sentinței civile nr203/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR STULPICANI-Stulpicani, jud. Suceava, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA-Suceava, jud. Suceava și DIRECȚIA S. SUCEAVA-Suceava, jud. Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Iunie 2013

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

V. O. D. L. A. A. I. M. L. A.

Red A.I.M

Jud.fond P. C.

Tehnored.L.A.

2 ex./ 28.06.2013

← Pretenţii. Decizia nr. 379/2013. Tribunalul SUCEAVA		Partaj judiciar. Decizia nr. 28/2013. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Partaj judiciar. Decizia nr. 28/2013. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 1509/2013. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Hotărâre din 18-06-2013, Tribunalul SUCEAVA Partaj judiciar. Decizia nr. 319/2013. Tribunalul SUCEAVA