Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1643/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1643/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 2894/285/2010*
Dosar nr._ - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1643
Ședința publică din 18 iunie 2013
Președinte: G. D.
Judecători: I. M.
: N. M.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de către reclamanții B. V., B. M. – ambii prin mandatar C. D., împotriva sentinței civile nr. 2434 din 05 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ și de către pârâții P. A. M., P. R., L. C. și L. V. împotriva încheierii din 24.09.2012 a Judecătoriei Rădăuți, intimați fiind pârâtul L. V. M..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 11 iunie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 18 iunie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată inițial sub nr. 784/285 din 3 februarie 2010, reclamanții B. V. și B. M. i-au chemat în judecată pe pârâții L. V. M., P. A. M., P. R., solicitând instanței să-i oblige pe aceștia să le predea în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de aproximativ 200 mp teren situat în intravilanul mun. Rădăuți, ..59.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii unei suprafețe de 334 mp teren situat la locul sus-menționat, din care pârâții au ocupat abuziv aproximativ 200 mp. Reclamanții au mai solicitat și obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin ocuparea terenului.
Pârâții au depus întâmpinare (fila 39) prin care au solicitat respingerea acțiunii, susținând că fiecare din ei ocupă numai terenul pentru care sunt îndreptățiți Pârâții au solicitat (fără să motiveze în drept cererea lor) introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților L. C., L. V. și I. M.
Ca urmare a admiterii unei cereri de abținere, cauza a fost reînregistrată sub nr._ .
La termenul de judecată din 5 noiembrie 2010 reclamanții și-au restrâns capătul de cerere în daune la suma de 314 lei (cererea de la fila 51 și declarația mandatarului reclamanților de la fila 52). La același termen de judecată a fost admisă și cererea pârâților de introducere în cauză a numiților L. C., L. V. și I. M.
După administrarea de probe (s-au depus înscrisuri, s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară, s-au atașat mai multe dosare vizând procese anterioare dintre părți).
P. sentința civilă nr.1578/15.04.2011 a Judecătoriei Rădăuți acțiunea a fost respinsă.
Pin decizia civilă nr.1611/15.11.2011 a Tribunalului Suceava a fost admis recursul declarat de reclamanți, iar sentința civilă nr.1578/2011 a Judecătoriei Rădăuți a fost casată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe. În cuprinsul deciziei de recurs se statuează (cu autoritatea impusă de art.315 alin.1 C.proc.civ.) asupra a două aspecte, și anume:
1.Între părți nu există stare de indiviziune, „fiecare având dreptul de proprietate bine determinat conform propriului titlu de proprietate”, sub acest aspect fiind obligatorie respectarea deciziei nr.747/01.04.2008 a Tribunalului Suceava.
2.Se impune: „efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, prin care să fie identificate terenurile proprietatea părților în litigiu, identitatea acestora cu cele din actele constitutive ale dreptului de proprietate, stabilirea faptului dacă pârâții ocupă vreo suprafață de teren în plus și dacă aceasta aparține reclamanților”.
Cu ocazia rejudecării cauzei s-a efectuat acest supliment la raportul de expertiză.
P. sentința civilă nr. 2434 din 05.06.2012, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea reclamanților B. V. și B. M..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În municipiul Rădăuți, ..59, există o suprafață de 1.086 mp teren ocupată de construcțiile și curtea aferentă în care locuiesc trei familii. Acestora li s-a constituit dreptul de proprietate, conform Lg. Nr.18/1991, după cum urmează:
- reclamanților B. V. și B. M., pentru suprafața de 334 mp, conform titlului de proprietate27141/28.01.1998 (fila 4 – dosar nr.1838/2006);
- pârâților L. C., L. V., pentru suprafața de 418 mp, conform titlului de proprietate nr.3000/14.12.1998 (fila 21 – dosar nr.1838/2006). Acești pârâți vând terenul lor pârâtului L. V. M. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr.624/20.03.2001 de Biroul Notarului Public „Fomin S.” (fila 38 – dosar nr.1838/2006). Se impune precizarea că, în contractul de vânzare-cumpărare, este trecută numai suprafața de 381 mp;
- pârâtului I. M. (decedat în cursul judecății) și soția V., pentru suprafața de 334 mp, conform titlului de proprietate nr.2603/07.08.1997 (fila 49 – dosar nr.1838/2006). Terenul a fost vândut pârâților P. A. M. și P. R. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.2475/11.11.2008 de Biroul Notarului Public „I. Covariuc” (fila 26 – dosar nr._ )
Așadar, aparent, există trei proprietari ale căror drepturi sunt bine delimitat.
În realitate, toate cele trei titluri de proprietate au fost emise „din birou”, fără a se întocmi procese-verbale de punere în posesie sau schițe ale terenurilor, deci fără să se realizeze, în fapt, o delimitare a celor trei parcele.
Limitele materiale ale acestor drepturi nu au fost niciodată stabilite.
Acesta este și motivul pentru care niciunul din experții tehnici care le-au măsurat nu au putut să le determine. Astfel:
- expertul B. C. M. (filele 26-28, dosar nr._ ) afirmă că terenul înscris în cele trei titluri de proprietate „este posibil de partajat în natură”;
- expertul S. E., în raportul de expertiză inițial, spune: „voi propune instanței o lotizare a imobilului în suprafață totală de 1086 mp astfel încât fiecare dintre părți să dețină suprafața înscrisă în titlu”, iar în suplimentul la raport spune că: „propun instanței soluția ieșirii forțate din indiviziune”, cu motivarea că: „anterior emiterii titlurilor de proprietate nu s-au întocmit schițe cu forma și dimensiunile suprafețelor de teren înscrise în titlurile de proprietate”;
- expertul T. M. (filele 36-37) afirmă categoric, din același motiv, că titlurile de proprietate „nu au fost și nu pot fi individualizate pe teren cu limite de posesie exclusivă”.
Într-o acțiune în revendicare imobiliară, reclamanții trebuie să facă dovada încălcării limitelor materiale ale dreptului său de proprietate. Ori, cât timp aceste limite materiale nu sunt determinate, admiterea unei acțiuni în revendicare este imposibilă.
Chiar dacă instanța de judecată ar fi constatat că reclamanții dețin mai puțin teren decât sunt îndreptățiți, nu ar fi putut admite acțiunea pentru că s-ar afla într-o imposibilitate obiectivă de a determina configurația terenului ce ar urma să fie predat de pârâți.
În consecință, instanța a apreciat că se impune ca reclamanții să solicite comisiei de fond funciar competente să întocmească o schiță exactă a terenului înscris în titlul de proprietate nr.2741/28.01.1998 (schița „orientativă” de la fila 15 – verso, dosar nr._, nu are nicio valoare juridică), și abia ulterior să formuleze – dacă este cazul – o acțiune în revendicare.
În cauză a făcut și aplicarea prev. art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 2434 din 05.06.2013 a Judecătoriei Rădăuți au declarat recurs reclamanții B. V. și B. M. și pârâții P. A. M., P. R., L. C. și L. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului lor, reclamanții au arătat că, în fapt, așa cum rezulta din cuprinsul cererii de chemare în judecata, Judecătoria Radauti a fost investită cu judecarea unei acțiuni civile în revendicare, al cărui obiect îl constituie suprafața de circa 200 m.p. situată în intravilanul municipiului Radauti, cerere formulata in contradictoriu cu parații LAZURCA V. - M., P. A. - M., LAZURCA C., LAZURCA V. si I. M..
În primă instanța, Judecătoria Radauti, prin sentința civila nr.1578/15.04.2011, a respins cererea ca fiind nefondata. P. Decizia nr.1611 din 15.11.2011, Tribunalul Suceava a admis recursul, a casat sentința nr.1578/2011 pronunțata de Judecătoria Radauti, trimițând cauza Instanței de fond pentru cercetarea completa a fondului pricinii.
În rejudecare, instanța de fond a dispus efectuarea suplimentului de expertiza, iar pe fond ne-a respins acțiunea pe motive străine probelor administrate in cauza, încălcând sau desconsiderând in mod vădit dispozițiile legale care reglementează modul de soluționare a acțiunii civile.
Astfel, instanța a reținut că, îin cauza, aparent, exista trei proprietari al căror drepturi sunt delimitate.
În realitate, toate cele trei titluri de proprietate au fost emise « din birou", fara a se întocmi procese verbale de punere in posesie sau schite ale terenurilor, deci fara sa se realizeze, in fapt, o delimitare a celor trei parcele. Limitele acestor drepturi nu au fost niciodată stabilite.
Astfel, art.563, pct.l din Codul Civil prevede ca « Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care il deține fara drept. Ei are, de asemenea, dreptul la despăgubiri,daca este cazul.
Pct.3. Dreptul de proprietate dobândit cu buna credința, in condițiile legii, este pe deplin recunoscut. »
Dispozițiile art. 563, sunt imperative, iar cand legiuitorul a stabilit ca « dreptul de proprietate dobândit cu buna credința in condițiile legii, este pe deplin recunoscut, » a avut in vedere si instanțele de judecata, indiferent de nivelul acestora, pe principiul constituțional, potrivit căruia dreptul de proprietate este sfanț si inviolabil, iar in România nimeni nu este mai presus decât legea .
Ceea ce vreau să arate în mod deosebit este faptul ca, din momentul dobândirii dreptului de proprietate de buna credința, respectiv din data de 28.01.1998, data la care li s-a emis titlul de proprietate nr.2741, in mâinile lor se aflau cele trei elemente de titluri de proprietate, respectiv: 1. POSESIA; 2. FOLOSINȚA; 3. DISPOZIȚIA.
Astfel, expertul T., a afirmat categoric, din același motiv, ca titlurile de proprietate nu au fost si nu pot fi individualizate pe teren cu limitele de posesie exclusiva. Fals și neadevărat.
In realitate, expertul T., a executat o expertiza tehnica la care nu este prezent si reclamanții, favorizând in acest fel parații, favorizând cu încălcarea celor mai elementare norme de respectare a dreptului de proprietate.
Expertul B. C. M., a afirmat ca terenul înscris in cele trei titluri de proprietate este posibil de partajat in natura.
Astfel, la instanța de fond, municipiul Radauti, a dispus întreaga documentație care a stat la baza emiterii celor trei titluri, iar împotriva sentinței civile nr.3996 din data de 17 octombrie 2007, pronunțata de Judecătoria Radauti in dosarul_, municipiul Radauti - prin primar, a formulat recurs, admis de Tribunalul Suceava, sentința civila nr.747 din 01.04.2008, retinandu-se in esența ca pentru suprafața de 1086 m.p. s-au emis titlurile de proprietate atat de des amintite, facandu-se si punerea in posesie efectiva a proprietarilor.
Pe de alta parte, judecătorul a susținut ca ., reclamanții trebuie sa faca dovada limitelor materiale ale dreptului sau de proprietate, lucru corect spus de judecător, dar tendențios folosit, întrucât din probele depuse la dosar am dovedit din plin acest lucru. Astfel, in soluționarea recursurilor introduse de municipiul Radauti - prin primar si de parați, Instanța a reținut ca pârtilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate si i s-a eliberat titlul de proprietate tocmai pentru partea materiala din teren care corespunde dreptului lor.
F. de aceasta situație, consideră ca limitele dreptului de proprietate au fost stabilite cu aceasta ocazie, potrivit principiului căruia limitele dreptului de proprietate fac parte integranta din materialitatea sa. adică fac parte din întreg.
Astfel, rezulta în mod clar limitele dreptului de proprietate cat si suprafețele ocupate de către parați, desi expertul isi depășește din nou atribuțiile si propune Instanței o noua lotizare a terenului in suprafața de 1086 m.p., având in vedere ca si reținerea Instanței de recurs a fost încălcata, potrivit căruia fiecare parte are dreptul de proprietate bine delimitat conform propriului titlu de proprietate.
Ori, in cauza, in mod eronat judecătorul a luat în considerație tocmai ce nu trebuia sa faca expertul si sa desconsidere in totalitate ce trebuia sa fa ca acesta.
În drept, au invocat dispozițiile pct.6,7,8,9, din art.304 cod proc. Civila.
În motivarea recursului lor, pârâții au arătat că, instanța de fond a respins cererea lor cu motivarea că aceasta poate fi soluționată doar în căile de atac și nu poate face obiectul reglementării prev. de art. 281 Cod procedură civilă.
Au mai precizat că, ei au făcut dovada cheltuielilor de judecată care se ridică la suma de 3.200 lei, potrivit chitanțelor depuse la dosarele judecată până în prezent.
Atât timp cât instanța de fond s-a pronunțat cu privire la cheltuieli doar în ce privește suma de 1600 lei, au considerat că a intervenit o eroare materială referitor la redactare.
Au mai precizat că, cheltuielile de judecată din toate ciclurile procesuale anterioare au fost dovedite și se ridică la suma de 3200 lei, prin urmare, instanța, respingând acțiunea, trebuia să-i oblige pe pârâți la plata cheltuielilor integrale.
Instanța de fond nu le-a cenzurat aceste cheltuieli – așa cum se susține în motivarea încheierii – drept dovadă că motivarea sentinței civile nr. 2434/5 iunie 2012 nu se referă la acest aspect.
Cum instanța nu a făcut nicio motivarea a reducerii cheltuielilor reale, ei nu au considerat că au cenzurate, ci doar s-a efectuat o greșeală de calcul.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește recursul formulat de recurenții B. V. și B. M., tribunalul reține că terenul ocupat de construcțiile și curtea aferentă aparținând celor trei familii implicate în prezentul litigiu este în suprafață de 1086 mp și este situat în mun. Rădăuți, .. 59.
Cu privire la această suprafață de teren, s-a constituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 celor trei proprietari ai construcțiilor, astfel: reclamanților B. V. și B. M. pentru suprafața de 334 mp, conform titlului de proprietate nr. 2741/28.01.1998 (fila 4 dosar nr. 1838/2006), pârâților L. C. și L. V. pentru suprafața de 418 mp, prin titlul de proprietate nr. 3000/1998 (fila 21 dosar nr. 1838/2006) (din această suprafață, 381 mp au fost vânduți ulterior pârâtului L. V. M. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 624/20.03.2001 – fila 38 dosar 1838/2006), iar pârâtului I. M. (decedat în cursul judecății) și soției acestuia V. pentru suprafața de 334 mp, conform titlului de proprietate nr. 2603/07.08.1997 (fila 49 – dosar 1838/2006). Această ultimă suprafață de teren a fost vândută ulterior pârâților P. A. M. și P. R. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2475/11.11.2008 (fila 26 – dosar nr._ ).
Având în vedere existența celor trei titluri de proprietate în care sunt înscrise suprafețe de teren individualizate pentru fiecare dintre cele trei familii beneficiare ale constituirii dreptului de proprietate, dintre care două titluri au intrat în circuitul civil, iar suprafețe înscrise în aceste acte de proprietate au făcut obiectul unor înstrăinări ulterioare, tribunalul constată că în realitate există trei proprietari de bunuri imobile material individualizate și nu doar aparent, așa cum în mod incorect a reținut instanța de fond.
De altfel, sub acest aspect, problema a fost tranșată prin decizia nr. 747/01.04.2008 a Tribunalului Suceava, care se opune cu putere de lucru judecat în prezenta cauză, în sensul că între cei trei proprietari nu există stare de indiviziune, fiecăruia constituindu-i-se dreptul de proprietate și eliberându-i-se titlu de proprietate pentru partea materială din bun care corespunde dreptului său.
Culpa comisiei locale de fond funciar, care nu a respectat întocmai procedura de eliberare a celor trei titluri de proprietate prevăzută de legea fondului funciar, în sensul că nu a întocmit procese-verbale de punere în posesie conform dispozițiilor legale și nu a indicat în mod corect vecinătățile celor trei parcele înscrise în titlurile de proprietate invocate de părți, a condus la o situație inechitabilă pentru reclamanți, care se văd în imposibilitate de a exercita toate prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului înscris în titlul nr. 2741/1998 și de a se bucura de bunul lor, în ciuda tuturor demersurilor judiciare făcute în ultimii ani, fiind astfel privați de dreptul lor de proprietate – în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
În acest context, revine instanței investite cu soluționarea acțiunii în revendicare sarcina de a determina limitele materiale ale drepturilor de proprietate individualizate ale părților, conform rapoartelor de expertiză topo întocmite în cauză.
Astfel, având în vedere suplimentul la raportul de expertiză topo întocmit de expert S. E. în dosarul de rejudecare nr. 2894/2010* (filele 19-24 dosar), tribunalul reține concluziile expertului în sensul că pârâții ocupă din suprafața de 334 mp proprietatea reclamanților după cum urmează: familia L. C. și V. ocupă suprafața de 56,75 mp, iar familia P. A. M. și P. R. ocupă suprafața de 107,10 mp.
În consecință, pârâții din prezenta cauză vor fi obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 163,85 mp ocupată fără drept, astfel cum a fost individualizată în planșa nr. 2 – „propunere de lotizare” anexă la suplimentul raportului de expertiză anterior menționat (fila 24 dosar), pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-18-19-20-21, rezultat prin adăugarea de către instanță pentru o corectă individualizare a parcelei a punctelor 18, 19, 20, 21.
Ca urmare a modificării soluției primei instanțe și a admiterii în parte a acțiunii reclamanților, în temeiul art. 274, 276 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați la plata către reclamanți în parte a cheltuielilor de judecată suportate de aceștia în celelalte cicluri procesuale – în cuantum de câte 311,30 lei fiecare familie – reprezentând taxe de timbru și onorariu expert.
Dată fiind soluția anterior menționată, tribunalul constată că recursul pârâților prin care se solicită modificarea încheierii din data de 24.09.2012 prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale referitoare la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată, a rămas fără obiect.
P. urmare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă, recursul reclamanților urmează a fi admis, iar sentința recurată va fi modificată, în sensul admiterii în parte a acțiunii în revendicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de către reclamanții B. V., B. M. – ambii prin mandatar C. D., împotriva sentinței civile nr. 2434 din 05 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ și de către pârâții P. A. M., P. R., L. C. și L. V. împotriva încheierii din 24.09.2012 a Judecătoriei Rădăuți, intimați fiind pârâtul L. V. M..
Modifică în tot sentința civilă nr. 2434/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 163,85 m.p. teren astfel cum a fost individualizat de către instanță pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-18-19-20-21 în planșa 2 - "propuneri de lotizare" anexă la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert S. E. (fila 24 dosar fond rejudecare nr._ ).
Obligă pârâții P. A. M. și P. R. la plata către reclamanți a sumei de 311,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă pârâții L. C. și L. V. la plata către reclamanți a sumei de 311,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. D. I. M. N. M. D. E. M.
Pentru judecător plecat la altă instanță
semnează președintele instanței,
Red. G.D.
Jud. B. B.
Tehnored. D.E.M.
2 ex.
11.07.2013
| ← Fond funciar. Hotărâre din 29-01-2013, Tribunalul SUCEAVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1311/2013.... → |
|---|
