Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1311/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1311/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 2277/227/2012
Dosar nr._ -constatare nulitate absolută contract
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1311
Ședința publică din data de 21 mai 2013
Președinte: C. L.
Judecător: S. A.
Judecător: V. E. L.
Grefier: R. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta M. I., împotriva sentinței civile nr. 175 din data de 23 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, pârâți-intimați fiind J. D. și J. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta- recurentă asistată de avocat Z. G., lipsă fiind pârâții-intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei, fiind întrebat, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea completării tuturor probatoriului solicitat în cauză, cu cheltuieli de judecată. Arată că obiectul cererii dedus judecății este o acțiune în constatare care potrivit vechilor și actualelor reglementări este o acțiune imprescriptibilă, că deși a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și martori, acestea au fost respinse de către instanța de fond, că, fără să cerceteze fondul cauzei, instanța a respins acțiunea față de pârâta J. D., ca autoritate de lucru judecat, iar în dispozitivul sentinței se respinge acțiunea față de pârâtul J. G., fără a se administra probele solicitate și, a mai invocat aplicabilitatea prevederilor art.225 Cod procedură civilă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni la data de 31 iulie 2012 și înregistrată sub nr._, reclamanta M. I. i-a chemat în judecată pe pârâții J. D. și J. G., pentru constatarea nulității absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._ din data de 27 iulie 1994 încheiat la fostul notariat de Stat al Județului Suceava, pentru vicierea consimțământului prin eroare și dol și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că s-a născut în anul 1929. La data când a încheiat contractul era văduvă și fără nici un fel de sprijin moral și material.
A precizat că a avansat propunerea pârâților pentru a le da averea sa și a soțului său, care la acea vreme era internat în spital, astfel că aceștia s-au ocupat de toate formalitățile premergătoare încheierii și autentificării contractului.
A susținut că a semnat contractul, dar nu știe ce a semnat, deoarece abia știe să se semneze pe silabe. După o perioadă de timp în care pârâții nu a ajutat-o cu nimic, nu au contribuit la cheltuielile de întreținere și de înmormântare, aceștia au venit în anul 2011 să o scoată afară din casă spunând că trebuia să o dea fiului lor.
A arătat că a fost de bună credință, în sensul că a dorit să încheie cu pârâții un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager și că aceștia au folosit manopere dolosive, iar în cazul în care cunoștea și i se explica în ce constau condițiile contractului încheiat, ea nu contracta cu pârâții.
În al doilea rând, eroarea asupra convenției cade asupra substanței obiectului contractului, în sensul că ea a dorit încheierea unui contract nenumit, iar în realitate a încheiat un contract autentic translativ de proprietate.
Având în vedere că sunt îndeplinite cumulativ două condiții esențiale ale vicierii consimțământului, a solicitat admiterea acțiunii.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1207 alin. 2, art. 1215 alin 1 Cod civil.
Prin precizările ulterioare, reclamanta a arătat că temeiul juridic al acțiunii îl constituie eroarea obstacol care a căzut asupra substanței contractului, în sensul că ea a solicitat încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager, dar din cauza vârstei și a bolii nu a citit la notariat contractul, iar când pârâții au venit să vândă altor persoane, a observat că este un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică.
A arătat că din suprafața înstrăinată, 200 mp teren sunt curți și construcții, 3400 mp teren arabil, casa este construită în anul 1952, din lemn, învelită cu azbociment și are o suprafață desfășurată de 36 mp. Grajdul este construit în anul 1955 din chirpici, învelit a doua oară cu azbociment și are o suprafață desfășurată de 24 mp.
Obiectul cererii de chemare în judecată este constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, formulată în temeiul dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă, art. 940/948 din vechiul cod civil și art. 1207-1211 din noul Cod civil.
Prezenți în instanță la un termen de judecată, pârâții nu și-au precizat poziția față de cererea dedusă judecății, deoarece la acel termen de judecată instanța a dispus atașarea, spre consultare, a dosarului nr._, ce vizează acțiunea în anulare contract prin care s-a invocat aceeași eroare obstacol, formulată de reclamantă împotriva pârâtei J. D..
În raport de sentința civilă nr. 1486 din 15 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, instanța a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat față de pârâta J. D..
Reclamanta prin apărător a solicitat respingerea excepției.
Prin sentința civilă nr.175 din 23 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni s-a respins acțiunea formulată de reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâta J. D., ca urmare a autorității de lucru judecat și s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu pârâtul J. G..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1201 Cod Civil, aplicabil în cauză conform art. 6 din Noul Cod Civil, există autoritate de lucru judecat când o a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Prin sentința civilă nr. 1486 din 15 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, rămasă irevocabilă la data de 27 martie 2012, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta M. I. împotriva pârâtei J. D..
În cauza ce formează obiectul dosarului nr._, reclamanta a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr._ din 27 iulie 1994 încheiat de fostul Notariat de Stat al Județului Suceava pe motivul existenței erorii obstacol la momentul încheierii contractului.
De observat că prin prezenta cerere, reclamanta solicită constatarea nulității absolute a aceluiași contract pe motivul existenței aceleași erori obstacol.
S-a constatat astfel că prezenta cerere formulată împotriva pârâtei J. D. a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1486 din 15 iunie 2011.
Cum o acțiune nu poate fi judecată irevocabil decât o singură dată și nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească, astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces, instanța, reținând îndeplinirea în cauză a triplei identități cerute de dispozițiile art. 1201 din vechiul Cod civil, a apreciat drept întemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu.
Cu privire la cererea formulată împotriva pârâtului J. G., din probele administrate în dosarul atașat, valorificate și în prezenta cauză, instanța a reținut că între părți a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare cu rezerva uzufructului viager nr._ din 27 iulie 1994, prin care reclamanta M. I., în calitate proprie și în calitate de mandatară a soțului său, M. F., a înstrăinat fiicei sale, J. D., căsătorită, suprafața de 3600 mp teren curte și grădină împreună cu casa de locuit și anexe gospodărești, situate în vatra satului Hârtop, ., cu prețul de 100.000 lei ROL.
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta solicită constatarea nulității absolute a contractului invocând faptul că a fost în eroare asupra naturii obiectului contractului, ea crezând că încheie în realitate un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și nu un contract de vânzare-cumpărare.
Din probele administrate nu rezultă că reclamanta s-ar fi aflat în eroare atunci când a convenit cu pârâta să-i vândă casa și suprafața de 3600 mp teren, cu atât mai mult cu cât prin contractul de vânzare-cumpărare autentic reclamanta și-a rezervat dreptul de uzufruct viager.
Prin sentința civilă sus-indicată, s-a reținut cu putere de lucru judecat, că acest contract de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager a fost încheiat în fața unui notar public competent, aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu care a verificat și atestat identitatea părților și acordul lor liber de voință asupra conținutului contractului prezentat.
În plus, susținerile referitoare la starea personală a reclamantei cu privire la faptul că nu știe să scrie și să citească au fost contrazise de declarațiile personale ale reclamantei, care prezentă personal în instanță, a menționat că își recunoaște semnătura de pe actul autentic.
Din declarațiile martorilor nu au rezultat date și indicii temeinice cu privire la cauzele de nulitate ale contractului încheiat și nici la eroarea vânzătoarei reclamante în momentul încheierii convenției, ci doar atitudinea de regret și nemulțumire a acesteia cu privire la comportamentul cumpărătorilor care nu ar fi vizitat-o de aproximativ 6 ani și nu i-ar fi prestat întreținere în toată această perioadă.
Prin urmare, reclamanta nu a făcut dovada certă a existenței unei cauze de eroare anterioară sau concomitentă momentului încheierii contractului asupra obiectului convenției și ale drepturilor și obligațiilor asumate de către părți, iar neînțelegerile intervenite ulterior înțelegerii între părți, deși ar putea reprezenta cauze de ingratitudine față de reclamantă, nu au efecte juridice asupra validității contractului autentic de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în data de 19 februarie 2013, reclamanta M. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs depuse la fil.3-4 dosar a arătat că:
- instanța de fond a purces la judecarea cauzei în baza unei excepții de procedură, respectiv aceea a autorității lucrului judecat;
- în speță, chiar dacă a mai fost promovată o acțiune de către reclamantă, acea cerere având un alt obiect, respectiv anularea contractului de vânzare cumpărare între reclamantă și pârâți, respectiv J. G. și D., consideră că în cauză nu există triplă identitate de părți, obiect, cauză, chiar dacă părțile sunt aceleași, obiectul cererii dedus judecății, este o acțiune în constatare, care potrivit vechilor reglementări și actualelor este o acțiune imprescriptibilă;
- a solicit admiterea probei cu înscrisuri și martori, cerere care i-a fost respinsă de instanță, pe motiv că în cauza cu nr._ a Judecătoriei Fălticeni s-au administrat probe suficiente, ori probele administrate în dosarul cu nr._ nu au nici o legătură cu cauza de față;
- fără să se cerceteze fondul cauzei, instanța de fond a respins acțiunea față de J. D., ca autoritate de lucru judecat, iar în dispozitivul hotărârii s-a hotărât respingerea acțiunii față de J. G., fără a se administra probele solicitate, fără a se pune în discuție probatoriul față de acțiunea principală;
- a mai invocat aplicarea prevederilor art. 225 din Codul de procedură civilă, deoarece nici unul dintre pârâți nu s-au prezentat niciodată la vreun termen de judecată, nu au formulat întâmpinări, apărări, încât tăcerea lor pe durata ciclului procesual, echivalează cu achiesarea lor la pretențiile lor.
Față de cele invocate, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în vederea administrării probatoriului solicitat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Deși au fost legal citați, pârâții-intimați J. D. și J. G. nu s-au prezentat în instanță și nu au depus la dosar întâmpinare pentru a-și exprima poziția cu privire la recursul declarat în cauză.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, a actelor și a lucrărilor dosarului, a considerentelor hotărârii atacate și a dispozițiilor art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din data de 27 iulie 1994 la fostul Notariat de Stat Județean Suceava, reclamanta-recurentă M. I. și soțul ei, M. F. i-au vândut pârâtei-intimate J. D. suprafața de 3600 mp teren curte și grădină, cu casă de locuit și anexe gospodărești, situate în vatra satului Hârtop, . la un preț de_ lei, vânzătorii rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.
În data de 21 martie 2011, reclamanta M. I. a promovat o acțiune în anularea contractului autentificat sub nr._ din data de 27 iulie 1994 la fostul Notariat de Stat Județean Suceava, invocând eroarea asupra naturii actului juridic încheiat între părți, ca viciu de consimțământ, reclamanta arătând faptul că intenția ei a fost să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, neprimind în schimbul pământului și a imobilelor specificat prețul stipulat în contract, înțelegerea lor fiind ca pârâții să îi acorde îngrijire și întreținere.
În motivarea cererii de chemare în judecată ce făcea obiectul acelui dosar, reclamanta a arătat că nu știe să scrie și să citească, a învățat doar să semneze iar la încheierea actului la notar a semnat acel act ce nu corespunea realității și voinței sale și a soțului său.
Prin sentința civilă nr. 1486 din data de 15 iunie 2011 a Judecătoriei Fălticeni( dosar nr._ ), acțiunea a fost respinsă ca nefondată, cu argumentul că prin contractul menționat, pârâta-intimată nu și-a asumat nici o obligație cu privire la întreținerea vânzătoarei reclamante drept contravaloare sau completare a prețului convenit și plătit între părți iar susținerile reclamantei cu privire la eroarea asupra obiectului și conținutului contractului încheiat nu sunt întemeiate.
Instanța a reținut faptul că contractul menționat a fost încheiat în fața unui notar public competent aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu care a verificat și a atestat identitatea părților și acordul lor liber de voință asupra conținutului contractului prezentat iar susținerile referitoare la starea personală a reclamantei care nu ar ști să scrie și să citească au fost contrazise de declarațiile personale ale reclamantei prezentă personal în instanță care a menționat că își recunoaște semnătura de pe contract.
Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat în cauză prin Decizia nr. 643 din data de 27 martie 2012 a Tribunalului Suceava.
În cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, pentru vicierea consimțământului său ca urmare a erorii asupra substanței obiectului contractului și pentru dol, invocând aceleași împrejurări de fapt și de drept ca și în cererea de chemare în judecată anterioară și anume faptul că la încheierea contractului, ea a avut reprezentarea faptului că încheie un contract de întreținere și că a semnat contractul, fără să știe conținutul acestuia, deoarece nu știe să scrie și să citească.
După cum rezultă din prevederile art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Pentru a reține incidența autorității de lucru judecat, trebuie întrunite cumulativ 3 condiții esențiale: identitate de obiect, identitate de cauză și identitate de părți între cele două acțiuni. În plus, una din cele două acțiuni trebuie să fi fost soluționată anterior cel puțin în mod definitiv printr-o hotărâre judecătorească.
Or, prin sentința civilă nr. 1486 din data de 15 iunie 2011 a Judecătoriei Fălticeni( dosar nr._ ), opozabilă reclamantei-recurente, a fost tranșată în mod definitiv și irevocabil chestiunea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager încheiat între reclamanta-recurentă și pârâta-intimată J. D., pentru eroare asupra naturii contractului iar dezlegarea dată prin această sentință chestiunii de drept litigioase se impune în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește acțiunea îndreptată împotriva pârâtei-intimate J. D..
Motivul de recurs referitor la faptul că între cele două acțiuni nu există identitate de obiect, nu este întemeiat, având în vedere că în cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni și în cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, s-a solicitat, în esență, același lucru, și anume, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din data de 27 iulie 1994 la fostul Notariat de Stat Județean Suceava pentru eroarea vânzătoarei asupra naturii actului juridic pe care îl încheie, invocându-se aceleași temeiuri de fapt iar faptul că în cererea de chemare în judecată anterioară s-a solicitat anularea contractului iar în prezenta cauză, constatarea nulității absolute a aceluiași contract, nu schimbă obiectul acțiunii, care este identic.
În plus, după cum rezultă din prevederile art. 1200 pct. 4 Cod civil, sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat.
Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate. Cum potrivit art. 1200 pct. 4, cu referire la art.1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional în primul litigiu dintre părți este opus părților din acel litigiu, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea reclamantei-reclamante într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat, astfel încât motivul de recurs referitor la faptul că reclamanta-recurentă a solicitat aplicarea art. 225 din Codul de procedură civilă, deoarece nici unul dintre părți nu s-a prezentat vreodată la un termen de judecată, nu au formulat întâmpinări, apărări, astfel încât tăcerea lor pe durata ciclului procesual, echivalează cu achiesarea lor la pretențiile reclamantei, este neîntemeiat, reclamanta-recurentă neavând posibilitatea de produce dovezi contrarii în prezenta cauză pentru a răsturna puterea de lucru judecat a primei hotărâri judecătorești cu privire la aceeși chestiune de drept litigioasă și același raport juridic.
În ceea ce privește acțiunea îndreptată împotriva pârâtului-intimat J. G., tribunalul reține că acesta nu este parte contractantă în actul juridic a cărui nulitate se solicită, astfel încât nu este titular al drepturilor și obligațiilor asumate prin acest contract, dat fiind principiul relativității efectelor contractului, fiind terț față de acest contract, astfel încât administrarea de probe în prezenta cauză cu privire la existența sau inexistența cauzelor de nulitate invocate de reclamantă la încheierea acestui contract în care pârâtul nu este parte, era inutilă, motivele de recurs invocate cu privire la acest aspect fiind neîntemeiate.
Nefiind incident cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, invocat prin cererea de recurs, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta M. I., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 175 din data de 23 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, pârâți-intimați fiind J. D. și J. G., domiciliați în municipiul Fălticeni, . A, jud.Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 21 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. R. M.
Red.V.E.L.
Jud.P. M.
Tehnored.R.M.
2 ex.13.06.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1643/2013. Tribunalul SUCEAVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
