Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 12-02-2013, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 2386/227/2012
Dosar nr._ -stabilire program vizitare minor-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 52
Ședința publică din data de 12 februarie 2013
Președinte C. L.
Judecător S. A.
Grefier R. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta A. M. R., împotriva sentinței civile nr.2229 din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), pârât intimat fiind C. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâta apelantă asistată de avocat S. S. și reclamantul intimat asistat de avocat M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat S. S. depune la dosar împuternicire avocațială pentru pârâta apelantă A. M. R., taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei, timbru judiciar de 0,3 lei și adeverința nr.5/06.02.2013 emisă de . Fălticeni.
Avocat M. M. depune la dosar împuternicire avocațială pentru reclamantul intimat C. B..
Instanța admite proba cu înscrisul depus la dosar.
Apărătorii părților, fiind întrebați și având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Instanța constatând apelul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri asupra fondului cauzei.
Apărătorul apelantei a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii potrivit programului de vizitare arătat de pârâtă în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată. Arată că minorul are 4 ani, este foarte sensibil și schimbarea domiciliului de două ori pe lună este prea mult pentru acesta, devenind foarte stresant și afectându-l moral; că, minorul are amintiri negative în ceea ce-l privește pe tatăl său; că, programul propus de pârâtă este unul care vizează interesul copilului. Solicită a se avea în vedere fișa psihopedagogică depusă la fila 32 dosar fond.
Apărătorul intimatului a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Arată că programul stabilit de instanța de fond nu este împovărător nici pentru minor nici pentru pârâtă; că a probat garanțiile morale și materiale pe care reclamantul le are, în acest sens a se avea în vedere declarațiile martorilor de la fil.37 și 38 dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 09.08.2012, reclamantul C. B., a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. M. R., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea unui drept de vizitare a minorului C. F.- E. în vârstă de 3 ani, rezultat din căsătoria lor în următoarea modalitate:
- în prima și a treia săptămână din lună de vineri orele 18.00 până duminică orele 14.00 la domiciliul reclamantului.
- câte o săptămână în vacanțele de iarnă și de primăvară la domiciliul acestuia.
- o lună în vacanța de vară.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta până la data de 30.05.2012, când căsătoria lor a fost desfăcută prin acordul părților potrivit sentinței civile nr. 1040/30.05.2012, sentință prin care s-a stabilit și faptul ca locuința minorului să fie la domiciliul pârâtei, iar exercitarea autorității părintești să se facă de către ambii părinți.
Cu toate acestea, de la data pronunțării hotărârii de divorț pârâta i-a permis o singură dată să ia legătura cu minorul, în rest îi refuză acest drept fără să țină cont de faptul că între el și minor există un atașament reciproc, s-a implicat permanent în procesul de creștere și educare a acestuia, iar în vederea asigurării stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea lui, dorește să o facă în continuare chiar dacă nu locuiesc efectiv împreună.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 401 Cod civil.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu programul de vizitare propus de reclamant, apreciind că este în interesul minorului să se stabilească programul pe care îl propune ea, respectiv: luarea minorului la domiciliu reclamantului o dată pe lună, de vineri orele 20.00 și până sâmbătă orele 17.00, ulterior fiind necesar să-i facă baie și să se odihnească pentru a merge la grădiniță; la alt sfârșit de săptămână să-l viziteze la domiciliul ei sau să meargă împreună oriunde dorește reclamantul, deoarece copilul are nevoie permanentă de îngrijirea ei..
A precizat pârâta că băiatul este foarte sensibil și schimbarea domiciliului de două ori pe lună este prea mult pentru el devenind foarte stresat afectându-l moral. De asemenea, copilul are amintiri negative în ceea ce-l privește pe tatăl său astfel că nu este în interesul minorului de a petrece foarte mult timp în prezența acestuia.
A mai arătat că nu este de acord ca reclamantul să ia minorul la domiciliul său o săptămână în vacanța de iarnă și în cea de primăvară, deoarece durata acestor vacanțe este scurtă, copilul fiind înscris la grădiniță cu program prelungit și petrece mult timp acolo; că, vacanțele la această grădiniță sunt diferite de cele școlare atât ca perioadă cât și ca durată.
Nu este de acord ca minorul să fie luat o lună de zile la domiciliul reclamantului deoarece acesta este angajat la ISU Bucovina, având un program foarte încărcat, iar în timpul liber prestează munci agricole cu utilaje împreună cu tatăl său. De asemenea, în perioada verii acesta se află în plină campanie agricolă neavând timp să se îngrijească de copil nici el și nici familia sa.
Apoi, că, este de acord ca reclamantul să ia minorul la domiciliul său în vacanța de vară pentru o perioadă de o săptămână. Solicită să se stabilească dreptul de vizitare al minorului după programul propus de ea care este în interesul acestuia.
În cauză a fost întocmit și un referat de anchetă socială de către Autoritatea Tutelară a .>
Prin sentința civilă nr.2229 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni s-a admis cererea, pârâta fiind obligată să-i permită reclamantului să aibă legături personale cu copilul său, minorul C. F. –E., născut la data de 12.03.2009, după următorul program: să-l ia pe minor la domiciliul său în prima și a treia săptămână din lună de vineri ora 1800 până duminică ora 1400; să-l ia la domiciliul său câte o săptămână în vacanța de iarnă și cea de primăvară și câte o lună în vacanța de vară, și totodată să-i plătească reclamantului suma de 10,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite, din relația lor rezultând minorul C. F.- E., născut la data de 12.03.2009.
Prin sentința civilă nr. 1040/30.05.2012 a Judecătoriei Fălticeni, căsătoria părților a fost desfăcută prin divorț, minorul F. E., fiind încredințat mamei spre creștere și educare, domiciliul acestuia fiind stabilit de asemenea la mamă.
Potrivit art. 401 Cod civil, părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta.
În speță, copilul părților locuiește doar cu pârâta, la locuința tatălui acesteia, reclamantul neavând posibilitatea de a sta mai mult timp cu copilul său și aceasta datorită faptului că mama nu-i permite acest lucru.
Astfel, martorii audiați în cauză I. P. și Bostangică V. au arătat că deși reclamantul locuiește foarte aproape de locuința pârâtei și a copilului lor, nu poate să-l ia pe acesta și la el acasă pentru a petrece mai mult timp împreună pentru că mama nu-i dă voie să iasă din curte, nu-i permite nici tatălui să vină la locuința lor, lăsându-l să vorbească doar la poartă.
Aceiași martori, dar și martorul A. C-tin au relatat faptul că tatăl are posibilitatea să-și vadă fiul doar atunci când merge la grădiniță, însă dat fiind programul școlar nici acolo nu pot sta prea mult timp împreună.
Înainte de despărțirea părților, aceștia au locuit împreună cu copilul lor în casa reclamantului, în aceeași curte cu locuința bunicilor paterni, de care copilul a fost atașat dar pe care în prezent nu i se permite să-i viziteze.
A susținut pârâta că programul de vizită propus de reclamant nu ar fi în interesul minorului stânjenindu-i activitatea pe care o are la grădiniță, programul de odihnă, de baie, ce i l-a stabilit.
Aceste susțineri nu au putut fi primite de instanță întrucât programul solicitat de reclamant nu este abuziv, nefiind de natură a crea un disconfort copilului părților lăsându-i –se posibilitatea și tatălui să locuiască de două ori pe lună cu băiatul său la sfârșit de săptămână, mai ales că această locuință nu-i este străină.
Deosebit de aceasta, prin stabilirea acestui program i se dă posibilitatea copilului să aibă relații apropiate și cu celălalt părinte, de natură a conduce la o dezvoltare armonioasă a personalității acestuia și de a crea minorului un psihic echilibrat. știut fiind faptul că acesta are dreptul de a menține legături personale nu numai cu părinții, ci și cu bunicii ori cu alte rude, între drepturile copilului înscriindu-se și acela de a crește în familie.
S-a opus apoi pârâta ca minorul să stea cu tatăl său o săptămână în vacanțele de iarnă și de primăvară și o lună în vacanța de vară susținând printre altele că programul reclamantului nu-i permite să stea atâta timp cu copilul, pentru că are serviciu, iar în timpul liber se ocupă de lucrările agricole.
Chiar dacă reclamantul lucrează la ISU Suceava, programul de lucru al acestuia nu este foarte încărcat numărul de 24 ore după care alte 72 ore este liber astfel că are posibilitatea să se îngrijească de copil, ajutat și de părinții săi, în aceeași situație fiind și pârâta care lucrează zilnic, în lipsa sa băiatul locuind doar cu bunicul matern.
Pe considerentele mai sus menționate instanța a apreciat că este în interesul minorului ca acesta să locuiască pentru perioade scurte de timp și cu tatăl său, la casa unde de altfel a stat până la despărțirea părinților săi, unde poate să dezvolte o relație armonioasă în lipsa celuilalt părinte, mai ales că între aceștia există o stare conflictuală, bucurându-se și de prezența bunicilor paterni,dar și a celuilalt verișor ce locuiește cu aceștia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta A. M. R., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței și admiterea în parte a acțiunii în sensul stabilirii dreptului de vizitare al minorului de către reclamant după programul precizat de ea în întâmpinare.
În motivele de apel depuse la fil.4-6 dosar a arătat că prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat că nu este de acord cu această modalitate de vizitare, fiind în interesul minorului următorul program:
- luarea minorului la domiciliul reclamantului o dată pe lună, de vineri orele 20.00 și până sâmbătă orele 17.00, ulterior fiind necesar să-i facă baie și să se odihnească, pentru a merge la grădiniță.
Copilul este foarte sensibil și schimbarea domiciliului de două ori pe lună este prea mult pentru el, devenind foarte stresat și afectându-l moral. De asemenea, copilul are amintiri negative în ceea ce-l privește pe tatăl său, astfel că nu este în interesul minorului de a petrece foarte mult timp în prezența acestuia. Dovada acestei susțineri a făcut-o cu declarația doamnei educatoare de la grădinița pe care copilul o frecventează și pe care instanța nu a înlăturat-o, dar nici nu a invocat-o în toată motivarea hotărârii;
- la alt sfârșit de săptămână reclamantul să viziteze minorul la domiciliul ei sau să meargă împreună oriunde dorește acesta, deoarece copilul are nevoie permanentă de îngrijirea ei.
Mai arată apelanta că nu este de acord ca reclamantul să ia minorul la domiciliul său o săptămână în vacanța de iarnă și în cea de primăvară, deoarece durata acestor vacanțe este scurtă, iar copilul, fiind înscris la grădinița cu program prelungit, petrece mult timp acolo și că, vacanțele la această grădiniță sunt diferite de cele școlare, atât ca perioadă, cât și ca durată.
A precizat că nu este de acord ca minorul să fie luat o lună de zile la domiciliul reclamantului, deoarece acesta este angajat la ISU Bucovina, având un program foarte încărcat, iar în timpul liber, vara, prestează munci agricole, cu utilaje, împreună cu tatăl său. De asemenea, în perioada verii acesta se află în plină campanie agricolă, neavând timp să se îngrijească de copil, nici el și nici familia sa; că, tatăl reclamantului muncește de dimineață până seara cu utilajele agricole, iar mama acestuia este internată la Spitalul militar Iași, fiind bolnavă, neputându-se îngriji de copil. Deși a făcut probe în acest sens, respectiv declarația tatălui ei, A. C., instanța nu a luat în considerare aceste aspecte.
Apoi, că, este de acord ca pârâtul să ia minorul la domiciliul său în vacanța de vară, pentru o perioadă de o săptămână. A depus la dosar un memoriu în care a relatat pe larg motivele pentru care a solicitat ca modalitatea de vizitare a minorului să fie cea propusă de ea, însă în motivare, instanța nu l-a luat în considerare.
Prin sentința pronunțată instanța nu a ținut seama de interesul minorului, ci doar de solicitarea reclamantului, interpretând pretenția acestuia ca o "posibilitate a copilului de a avea relații apropiate cu celălalt părinte de natură a conduce la o dezvoltare armonioasă a personalității acestuia și de a crea minorului un psihic echilibrat". Instanța a reținut pe larg declarațiile nesincere ale martorilor I. P. și Bostangică V., care au arătat în mod mincinos că ea nu ar lăsa copilul să stea în prezența reclamantului. În realitate martorii nu i-au vizitat niciodată, iar cele relatate provin din cele transmise martorilor de către reclamant.
De asemenea, instanța nu a apreciat corect declarația tatălui ei, A. C., care locuiește împreună cu ea și minorul, și care cunoaște influența negativă a reclamantului asupra minorului, faptul că solicitarea acestuia constituie doar o ambiție a sa, neurmărind în esență un interes al copilului. Acest martor a arătat că în timpul verii reclamantul este ocupat cu producția agricolă, de dimineață și până seara, împreună cu tatăl lui, iar mama sa este bolnavă fiind externată de curând din spital.
La termenul de astăzi, reclamantul intimat prezent în instanță, prin apărător, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Apelul este neîntemeiat.
Examinând sentința prin motivele de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Astfel, Convenția privind Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția nr.44/25 din 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin Legea nr.18/1990, recunoaște copilul ca un subiect de drepturi și libertăți fundamentale și asigură faptul că toate acțiunile ce îl privesc sunt călăuzite de nevoile și interesele specifice copilului. Art.9 pct.3 din Legea nr.18/1990 consacră dreptul copilului ce a fost separat de unul dintre părinți de a întreține relații personale și contacte directe în mod regulat cu aceștia. De asemenea, potrivit art.16 alin.1 și 2 din Legea nr.272/2004: „ copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia, ca rezultat al unei măsuri judiciare, are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situațiilor când acesta contravine interesului superior al copilului”. Conform legii, exercitarea acestor drepturi poate fi limitată de instanță „ dacă există motive temeinice care pot pune în pericol dezvoltarea psihică, intelectuală, morală sau socială a copilului”. Standardele mai sus menționate sunt instrumente esențiale pentru promovarea drepturilor acelor copii afectați de separarea părinților prin proceduri judiciare.
În speță, instanța de fond a reușit să stabilească un program care să permită o relație reală și efectivă între băiat și tatăl său, astfel încât să nu fie afectat procesul de dezvoltare și maturizare a băiatului, proces ce presupune recunoașterea imaginii paterne și sentimentul de siguranță și autoritate conferite de prezența paternă.
Vizitarea copilului în prezența mamei, respectiv a apelantei nu ar permite dezvoltarea unei relații calde și apropiate între cei doi, deoarece e evident că relațiile dintre foștii soți sunt încă încordate și ostile, astfel că e greu de crezut că ar putea depăși animozitățile dintre ei, pentru a crea o atmosferă destinsă, necesară minorului.
Este a se reține apoi, că pentru a fi posibilă crearea și menținerea legăturii afective specifice relației părinte-copil, părintele căruia nu i s-a încredințat minorul trebuie să beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului său, astfel încât să nu devină pur formal.
Plecând de la aceste considerente, instanța de apel nu poate reține motivațiile și propunerile apelantei, privitoare la reducerea dreptului de vizită al minorului de către tată, o singură dată pe lună.
În condițiile în care reclamantul prezintă suficiente garanții morale și materiale, și manifestă un real interes pentru menținerea relației cu fiul său, tribunalul apreciază că programul stabilit de prima instanță este în concordanță cu dispozițiile legale privind, respectarea interesului superior al copilului.
Susținerile pârâtei apelante că minorul este foarte sensibil și schimbarea domiciliului de două ori pe lună ar fi prea stresantă, afectându-l moral, nu pot fi primite de instanța de apel, acestea nefiind probate în nici o modalitate în contextul dispozițiilor art.1169 Cod civil.
Este a se observa că înscrisurile depuse la instanța de fond, respectiv, cele două rețete medicale (fil.35), nu vin să-i confirme criticile, întrucât, astfel cum rezultă din conținutul acestora, minorul a suferit o conjunctivită, și amigdalită pultacee, boli obișnuite, specifice, de altfel, copilăriei.
Pe de altă parte, aceste afecțiuni nu îl fac în nici un fel vulnerabil pe copil, faptul că pârâta se arată îngrijorată de starea sănătății minorului, e perfect normal pentru un părinte, dar aceasta nu înseamnă, că tatăl nu poate să se îngrijească și să-i administreze el vreun tratament sau să-l ferească de factori alergeni în perioada în care el îl are în îngrijire.
Cum minorul a locuit înainte de despărțirea părinților săi, în casa reclamantului, e absolut evident că este obișnuit cu această locație, și prin urmare, motivațiile apelantei că schimbarea domiciliului i-ar produce vreun stres, afectându-l moral, sunt nefondate.
Chiar dacă reclamantul lucrează la I.S.U.Suceava, programul de lucru al acestuia e previzibil și nu încărcat, astfel încât, după cele 24 ore de lucru, are 72 ore liber, timp în care are posibilitatea să se îngrijească de copil, ajutat și de părinții săi. De altfel, în aceeași situație similară se află și pârâta, care lucrează zilnic, iar în perioada în care lipsește, minorul locuiește doar cu bunicul matern.
În contextul tuturor celor arătate, găsind că motivațiile apelantei sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta A. M. R., domiciliată în com.F. M., ..Suceava, împotriva sentinței civile nr.2229 din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), pârât intimat fiind C. B., domiciliat în com.F. M., ..Suceava.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. R. M.
Red.C.L.
Jud.P. M.
Tehnored.R.M
4 ex.28.02.2013
| ← Curatelă. Decizia nr. 182/2013. Tribunalul SUCEAVA | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 15/2013.... → |
|---|
