Curatelă. Decizia nr. 182/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 7466/314/2012
Dosar nr._ curatelă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 182/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător D. D.
Judecător M. T.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții P. D. și A. M., domiciliate în Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 5189 din 9 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind A. M., cu același domiciliu.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat A. L. pentru reclamanții recurenți și avocat A. P., pentru pârâtul intimat, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat A. L. pentru reclamanții recurenți a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
Avocat A. P. pentru pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 17.09.2012, sub nr._, reclamantele Atoderesei R., P. D. și A. M. au solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului A. M. prin care s îi fie interzis acestuia orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victimele.
În motivare cererii, reclamantele au arătat că au fost lovite de către pârât, acesta a stricat repartitoarele, le-a debranșat de la curentul electric și le-a interzis folosirea aragazului și a utilităților.
Au precizat reclamantele că pârâtul este foarte agresiv, verbal și fizic, cu victimele care sunt soția și fiicele sale, consumă băuturi alcoolice, ocazii în care provoacă scandaluri dese, repetate, le amenință cu moartea și le lovește. De asemenea pârâtul le interzice să folosească utilitățile, le-a debranșat de la curentul electric, a scos cu ciocanul repartitoarele din casă, astfel încât conviețuirea și traiul în comun a devenit un calvar, situația fiind îngreunată și de faptul că reclamanta P. D. este nevăzătoare.
În dovedirea cererii reclamantele au depus la dosar, în copie înscrisuri (f.7-10).
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiată martora reclamantelor H. T., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la fila 41 dosar.
La termenul din data de 08._ reclamantele și-au precizat acțiunea solicitând și obligarea pârâtului să le permită folosirea utilităților și a tuturor încăperilor locuinței, inclusiv bucătăria și toaleta. Totodată au arătat că reclamanta Atoderesei R. a decedat la data de 23 octombrie 2012, depunând în dovedirea copia certificatului de deces.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei Atoderesei R., instanța a constatat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice prevăd începerea capacității de folosință, respectiv capacitatea de a avea drepturi și obligații, la nașterea persoanei și încetarea acestei capacități la moartea persoanei, iar reflectarea în plan procesual a acestor dispoziții este cuprinsă în art. 41 C.pr.civ., potrivit cu care poate să fie parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. D. urmare, numai o persoană în viață poate fi parte în proces.
În cauză, din certificatul de deces . nr._ depus la dosar, fila 38, instanța reține că reclamanta Atoderesei R. a decedat la 23 octombrie 2012, astfel încât se apreciază că excepția lipsei capacității de folosință a acesteia este întemeiată, instanța urmând a o admite și a respinge acțiunea formulată de reclamanta Atoderesei R. ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.
Prin încheierea din 9 noiembrie 2012, Judecătoria Suceava a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei Atoderesei R..
A respins acțiunea formulată de reclamanta Atoderesei R. ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.
A respins cererea având ca obiect „ordin de protecție” formulată de reclamantele P. D. și A. M., ambele domiciliate în Suceava, ., .. A, ., în contradictoriu cu pârâtul A. M. cu același domiciliu, ca neîntemeiată.
A dispus avansarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3034/11.10.2012 din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. Art. 26 alin. 1 din același act normativ prevede că persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.
În baza acestor dispoziții legale reclamantele au solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție față de pârâtul Atoderesei M., întrucât, prin comportamentul său agresiv (fizic și verbal), consumul de băuturi alcoolice și amenințările pe care le adresează familiei, acesta generează o stare de tensiune asupra soției și a fiicelor sale, viața în comun devenind un calvar.
D. urmare, au solicitat reclamantele ca, pe calea ordinului de protecție, pârâtului să îi fie interzis orice contact pe care l-ar putea avea cu ele, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod.
Față de acestea, instanța a reținut însă că solicitarea reclamantelor, prin prisma măsurii ce se solicită a fi luată, este neîntemeiată.
Aceasta întrucât condițiile locative ale părților, respectiv faptul că atât reclamantele cât și pârâtul locuiesc în același apartament cu trei camere din mun. Suceava, ., ., . prealabilă de evacuare a pârâtului din respectivul imobil, fac aproape imposibilă executarea unei astfel de măsuri. S-ar ajunge altfel la situația de neconceput în care gesturi firești, uzuale ( cum ar fi ieșirea pârâtului dintr-o cameră în același timp în care una dintre reclamante ar ieși dintr-o altă cameră ), lipsite de intenția de a prejudicia în vreun fel viața, integritatea fizică sau psihică a celuilalt membru al familiei, ar constitui o încălcare a ordinului de protecție și, implicit, infracțiunea de nerespectare a unei hotărâri judecătorești, conform disp. art. 32 alin. 1 din Legea nr. 217/2003.
D. în eventualitatea unei posibile partajări a locuinței comune, astfel încât membrii familiei să nu vină în contact unul cu celălalt, s-ar putea realiza o astfel de măsură. În schimb, în situația imobilului de față - apartament la . partajare și de limitare a accesului la anumite camere ale locuinței nu este posibilă.
Deosebit de aceasta, din materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că atmosfera tensionată, scandalul și manifestările agresive din familie sunt cauzate și întreținute nu doar de către pârâtul A. M. (în vârstă de peste 70 de ani) ci și de către fiicele sale, reclamantele P. D. și A. M. (în vârstă de 40, respectiv 51 de ani).
Astfel, prin declarația sa, martora H. T. E. a relatat, într-adevăr, un episod în care pârâtul a dat dovadă de un comportament agresiv față de fiicele sale, provocând scandal și căutând să le împiedice a suna la poliție, martora sugerând o posibilă afecțiune psihică a pârâtului, problemele acestuia agravându-se odată cu înaintarea în vârstă (f.41).
În schimb, din relațiile înaintate de I.P.J. Suceava – Poliția Municipiului Suceava, respectiv referatul întocmit ca urmare a sesizărilor făcute atât de pârâtul A. M. cât și de reclamantele P. D. și A. M., rezultă că neînțelegerile dintre părți au apărut în urmă cu aproximativ un an de zile, generate fiind de achitarea taxelor de întreținere a apartamentului în care locuiesc. De atunci părțile, împărțite în două tabere, nu pierd nicio clipă pentru a se jigni reciproc și a se amenința cu evacuarea din imobil (f.25-29).
Față de cele reținute, instanța a apreciat că cererea formulată de reclamantele P. D. și A. M. privind emiterea unui ordin de protecție față de pârâtul A. M. este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare.
Totodată, instanța a dispus avansarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru pârâtul A. M., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3034/11.10.2012 din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții P. D. și A. M. pentru motivul de nelegalitate prev. de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut, că toate cele trei premize sunt îndeplinite cumulativ.
Faptele tatălui lor se încadrează din punct de vedere juridic în conformitate cu art. 4 din Legea 217/2003 într-o succesiune de acte de violență psihologică – provocarea de către pârât de stări de tensiune și suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, agresivitatea lui verbală, constrângeri de a folosi bucătăria sau toaleta, de a se hrăni, de a avea curent electric, violența socială – impunerea izolării reclamantei P. D., care fiind nevăzătoare, o ține sechestrată într-o stare de spaimă permanentă, violență fizică – pârâtul agresându-le în nenumărate rânduri – inclusiv pe mama lor și chiar când era în fază terminală (ea decedând de cancer în timpul procesului).
Conviețuirea și traiul în comun a devenit un calvar și de aceea s-au adresat instanței de judecată cu cererea de emitere a unui ordin de protecție împotriva pârâtului tocmai pentru ca acesta să înțeleagă și să o respecte o hotărâre judecătorească. Nu a solicitat evacuarea pârâtului pentru că este tatăl lor și este bătrân dar nici ei nu au unde pleca – veniturile lor constând în ajutorul social și pensie de handicap nu le ajung să meargă în chirie.
Însă, se poate emite un ordin de protecție în sensul solicitat, interzicerea oricărui contact fizic sau verbal putându-se dispune obligarea pârâtului să urmeze un tratament psihologic și să le permită să folosească bucătăria – aragazul ca să se hrănească, să aibă curent electric sau să poată folosi toaleta când au nevoie.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că în cauză este dat motivul de nelegalitate prev. de disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă din următoarele considerente:
Astfel, față de prevederile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 respectiv art. 26 alin. 1 din același act normativ pentru a înlătura orice stare de pericol în ceea ce le privește pe reclamantele recurente, instanța ar fi trebuit să emită un ordin de protecție.
Din probatoriul administrat, respectiv înscrisurile depuse la dosar și declarațiile de martori rezultă că părțile (tată și fiice) locuiesc în același imobil, între aceștia existând situații tensionate pe fondul cărora pârâtul intimat devine agresiv atât fizic cât și moral, amenințându-le și cu moartea. De asemenea acesta interzice fiicelor sale să folosească utilitățile, inclusiv aragazul și toaleta, debranșându-le și de la curentul electric, traiul în comun devenind un calvar mai ales în situația în care reclamanta P. D. este nevăzătoare.
Susținerea instanței de fond conform căreia în lipsa unui ordin de evacuare s-ar ajunge la situația în care gesturi firești, lipsite de intenția de a prejudicia în vreun fel viața, integritatea fizică și psihică al fiicelor sale ar constitui o încălcare a ordinului de protecție nu poate fi înlăturată însă, nici nu este suficient pentru respingere, tribunalul apreciază însă că în cauză pârâtului intimat i se poate interzice orice contact cu reclamantele recurente, obligarea a le permite să folosească utilitățile și toate încăperile locuinței, inclusiv bucătăria și toaleta, prin această măsură urmărindu-se și o eventuală revizuire a comportamentului acestuia.
În ceea ce privește obligarea pârâtului de a urma consilierea psihologică/psihoterapie, precum și tratamentul specializat, se apreciază că o astfel de măsură nu se impune a fi luată, având în vedere și vârsta agresorului (70 de ani), un anumit comportament fiind specific vârstei.
De altfel, art 26 alin. 1 din lege prevede că punerea în executare a ordinului se face sub supravegherea poliției, acesta putând intra în locuința familiei și în orice anexă a acesteia cu consimțământul persoanelor protejate.
Ca atare, existența stării de pericol, a actelor de violență dovedite – verbală și fizică – precum și existența raportului de familie între agresor și victime constituie cerințele obligatorii pentru admiterea cererii de emitere a ordinului de protecție, cerințe care în cauza de față au fost îndeplinite.
Așa fiind, în baza art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul, în sensul admiterii cererii reclamantelor privind emiterea unui ordin de protecție față de reclamante, dispozițiile privind admiterea excepției lipsei capacității de folosință și a avansării din avansului avocatului din oficiu urmând a fi menținute.
De asemenea, tribunalul va dispune și avansarea sumei de 300 lei pentru avocat din oficiu din această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanții P. D. și A. M., domiciliate în Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 5189 din 9 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind A. M., cu același domiciliu.
Modifică în parte încheierea sus menționată.
Admite cererea având ca obiect "ordin de protecție" astfel cum a fost precizată
Interzice intimatului pârât A. M. orice contact cu recurentele reclamante și îl obligă să le permită acestora folosirea utilităților și a tuturor încăperilor locuinței inclusiv bucătăria și toaleta.
Menține celelalte dispoziții .
Dispune avansarea sumei de 300 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru A. P. din fondurile Ministerului Justiției în fondurile Baroului Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
pt. grefier aflat în CM semnează
prim grefier
Red. D.D./Jud. fond: B. L. M./Tehnored. P.L./ 2 ex. – 08.02.2013
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 12-02-2013,... → |
|---|
