Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Sentința nr. 219/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 219/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 11629/86/2013
Dosar nr._ exequator
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 219
Ședința publică din data de 06 februarie 2014
Președinte: S. A.
Grefier: S. E. Ș.
Pe rol, soluționarea cererii având ca obiectexequatur” formulată de petenta B. D. în contradictoriu cu pârâtul P. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. M. pentru petentă, lipsă fiind aceasta din urmă și pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea petentei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și motivată, în sensul recunoașterii față de autoritățile Statului Român a hotărârii pronunțată la data de 05.09.2013 de Judecătoria Soroca, Republica M., în dosar nr.2-768/2013, definitivă la data de 07.10.2013, fiind întrunite cerințele art.51 al.2 din Legea 177/1997 și ale art.1095 Cod proc.civilă. Fără cheltuieli de judecată
Deliberând,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 02.12.2013 sub nr._, petenta B. D., în contradictoriu cu pârâtul P. I., a solicitat recunoașterea față de autoritățile române a hotărârii pronunțată la data de 05.09.2013 de Judecătoria Soroca, Republica M., în dosar nr.2-768/2013, definitivă la data de 07.10.2013, prin care numitul P. I. născut la data de 01.07.1975 a fost decăzut din drepturile părintești în privința copilului minor P. B. G., născută la data de 29.10.2006.
În dovedirea susținerilor sale, a depus la dosar înscrisuri (f.9-12).
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Petenta a solicitat recunoașterea unei hotărâri de decădere din drepturile părintești.
Astfel, prin hotărârea pronunțată la data de 05.09.2012 în dosar 2-768/13, de Judecătoria Soroca, Republica M., definitivă, numitul P. I. născut la data de 01.07.1975 a fost decăzut din drepturile părintești în privința copilului minor P. B. G., născută la data de 29.10.2006 din relația petentei cu pârâtul.
Petenta a indicat ca temei de drept al cererii sale dispozițiile Legii 177/1997, disp.art.1095 Cod proc.civilă.
Astfel, potrivit art. 1095 alin. 1,2 și 3 din Noul Cod de procedură civilă „Hotărârile
referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.094 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată;
b) instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competența să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezența pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicții;
c) există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea. Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-a fost înmânată în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii. Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine, poate fi invocat numai de către acea persoană”, iar potrivit art. 1096 din același cod „ Recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată pentru oricare dintre următoarele cazuri:
a) hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internațional privat român; această incompatibilitate se apreciază ținându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română și de gravitatea efectului astfel produs;
b) hotărârea pronunțată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obținută cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidenței legii aplicabile conform dreptului internațional privat român;
c) procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se află în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine;
d) este inconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior ei în străinătate și susceptibilă de a fi recunoscută în România;
e) instanțele române aveau competența exclusivă pentru judecarea cauzei;
f) a fost încălcat dreptul la apărare;
g) hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunțată.
Recunoașterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanța care a pronunțat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea care ar fi fost determinată de dreptul internațional privat român, afară numai dacă procesul privește starea civilă și capacitatea unui cetățean român, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române”.
În speță, sunt incidente dispozițiile art. 1095, fiind date în cauză cerințele textului sus arătat.
În acest sens, este a se reține, potrivit înscrisurilor anexate la dosar (filele 9-12), că prin hotărârea pronunțată la data de 05.09.2012 în dosar 2-768/13, de Judecătoria Soroca, Republica M., definitivă, numitul P. I. născut la data de 01.07.1975 a fost decăzut din drepturile părintești în privința copilului minor P. B. G., născută la data de 29.10.2006 din relația petentei cu pârâtul.
Tribunalul constată că în cauză, în ceea ce privește recunoașterea hotărârilor judecătorești sunt incidente și dispozițiile art. 50, 51 din Legea nr.177/2007 pentru ratificarea Tratatului între România și Republica M. privind asistența juridică în materie civilă și penală.
Astfel, după cum rezultă din dispozițiile art. 50 din Legea 177/2007, „1. Fiecare parte contractantă recunoaște și încuviințează executarea, pe teritoriul său, în condițiile prevăzute de prezentul tratat, a hotărârilor pronunțate pe teritoriul celeilalte părți contractante. 2. În sensul paragrafului 1 prin hotărâri se înțelege:
a) hotărârile în cauzele civile, patrimoniale și nepatrimoniale, pronunțate de instanțe judecătorești sau alte instituții competente;
b) hotărârile judecătorești pronunțate în cauzele penale, cu privire la obligația de despăgubire pentru daunele cauzate;
c) hotărârile judecătorești referitoare la cheltuielile de judecată;
d) hotărârile arbitrale.
3. În sensul prezentului tratat, termenul de hotărâre include și tranzacțiile judiciare.
Potrivit Art. 51 „ Hotărârile se recunosc și se execută în cazul în care sunt întrunite următoarele condiții:
a) dacă sunt definitive și susceptibile de executare potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia au fost pronunțate. În materia obligației de întreținere sunt recunoscute și hotărârile provizorii, dacă sunt executorii în statul de origine;
b) dacă nu a fost încălcată competența exclusivă a autorității părții contractante pe teritoriul căreia urmează a avea loc recunoașterea sau executarea;
c) dacă persoanei obligate prin hotărâre, care nu a participat la proces, i s-au înmânat citația și actul de sesizare a instanței în timp util și în conformitate cu legea părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată hotărârea, iar în cazul în care nu avea capacitate de exercițiu, i s-a dat posibilitatea de a fi reprezentată în proces;
d) dacă între aceleași părți, cu privire la același obiect și pentru aceleași fapte, nu s-a pronunțat în prealabil o hotărâre ori nu se află în curs de judecată o acțiune intentată anterior pe teritoriul părții contractante unde urmează să se recunoască ori să se încuviințeze executarea hotărârii;
e) dacă, în cazurile în care trebuie aplicată legea celeilalte părți contractante, din hotărârea pronunțată rezultă că această lege nu a fost aplicată. Totuși, recunoașterea nu poate fi refuzată numai pentru singurul motiv că instanța care a pronunțat hotărârea a aplicat o altă lege, în afară de situațiile în care procesul privește starea și capacitatea unei persoane, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii aplicabile;
f) dacă prin recunoașterea sau încuviințarea executării hotărârii nu se aduce atingere ordinii publice a părții contractante pe teritoriul căreia urmează să se recunoască ori să se încuviințeze executarea hotărârii.
Analizând hotărârea a cărei recunoaștere față de Statul Român se solicită, sub aspectul îndeplinirii criteriilor de recunoaștere în raport de dispozițiile art. 1095 din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că aceasta poate fi recunoscută în România, deoarece întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1095 Cod de procedură civilă și respectiv cele prev.de art.51 din Legea 177/1997, sus citate.
Astfel, reprezintă înscrisuri autentice, prin faptul că au fost eliberate de autoritatea competentă, respectiv Judecătoria Soroca, Republica M., nu există un alt înscris care să fie inconciliabil cu aceasta, nu încalcă ordinea publică de drept internațional privat român, are caracter definitiv și, în fine, nu intră în competența exclusivă a jurisdicției.
Așa fiind, având în vedere toate cele susmenționate, cum din actele și lucrările dosarului rezultă că nu există nici un motiv de refuz al recunoașterii înscrisurilor străine menționate anterior din cele reglementate de art. 1094 și 1095 Cod de procedură civilă, tribunalul va admite cererea și va dispune recunoașterea față de autoritățile Statului Român a hotărârii pronunțată la data de 05.09.2013 de Judecătoria Soroca, Republica M., în dosar nr.2-768/2013, definitivă la data de 07.10.2013, prin care pârâtul P. I. născut la data de 01.07.1975 a fost decăzut din drepturile părintești în privința copilului minor P. B. G., născută la data de 29.10.2006.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea având ca obiect „exequatur (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine)” formulată de reclamanta B. D., cnp_, cu domiciliul legal în mun.Cîmpulung Moldovenesc, ., ., jud.Suceava și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat D. M. din mun.Suceava, ., ., în contradictoriu cu pârâtul P. I., cu domiciliul în oraș Soroca, ..
Dispune recunoașterea față de autoritățile Statului Român a hotărârii pronunțată la data de 05.09.2013 de Judecătoria Soroca, Republica M., în dosar nr.2-768/2013, definitivă la data de 07.10.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul Suceava-secția civilă.
Pronunțată în ședință publică azi 06 februarie 2014.
Președinte, Grefier,
S. A. S. E. Ș.
RED.S.A.
TEHNORED.SEȘ
3 EX..- 20.03.2014
.>
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
