Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2103/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2103/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 2945/227/2011
Dosar nr._ -partaj bunuri comune-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.1027
Ședința publică din data de 13 mai 2014
Președinte C. L.
Judecători V. E. L.
S. A.
Grefier R. M.
Pe rol, pronunțarea recursului declarat de pârâtul B. Gh.A., împotriva sentinței civile nr.2103 din data de 27 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni (dosar nr._ ), reclamantă intimată fiind G. (B.) D..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 6 mai 2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 13.05.2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată la data de 19.09.2011 sub nr._, reclamanta G. (B.) D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. A., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face, să se dispună partajul bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 2000/25.10.2010 a Judecătoriei Fălticeni s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți.
In timpul căsătoriei au dobândit, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 988/20.03.1998 încheiat între părinții acesteia, suprafața de 1.085 mp. teren curți-construcții împreună cu o casă de locuit situate în localitatea Baia, jud. Suceava.
Deși prin contract este menționat că s-a achitat un preț către vânzători, în realitate a fost vorba despre o donație făcută de părinții acesteia către ea, în calitate de fiică.
A solicitat atribuirea imobilelor în lotul său, cu calcularea sultei corespunzătoare, evaluând terenul la 2.000 lei iar casa de locuit la 4.000 lei.
Legal citat, pârâtul B. Gh. A. în conformitate cu disp. art. 115 Cod pr. civilă a formulat și depus la dosar întâmpinare (f.23-26 dosar) prin care a arătat că, în principiu este de acord cu acțiunea de partaj formulată de reclamantă însă cu următoarele obiecțiuni:
Valoarea obiectului cererii de chemare în judecată indicată de către reclamantă este derizorie si nu corespunde valorii reale de piață a bunurilor care formează obiectul dosarului.
A estimat valoarea reală a terenului la suma de 20.000 lei iar valoarea construcțiilor la 100.000 lei. Prin urmare înțelege să conteste valoarea obiectului cererii de chemare în judecată așa cum a fost indicată de reclamantă.
Cum în cauză, valoarea stabilită de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată este cu mult sub valoarea reală a terenului și a construcției, iar prin această modalitate pârâtul a considerat că este privat de o cale de atac prin aplicarea dispozițiilor art. 2821 Cod pr. civilă, a solicitat numirea unui expert evaluator pentru stabilirea valorii reale a bunurilor ce formează obiectul împărțelii, în raport de care să se facă și timbrarea.
Pârâtul a susținut că masa partajabilă se compune din suprafața de 1085 mp. teren curți și construcții împreună cu o casă de locuit, situată în loc. Baia, jud. Suceava, astfel cum se recunoaște prin cererea de chemare în judecată.
Cu privire la dobândirea dreptului de proprietate în timpul căsătoriei, asupra acestor bunuri, pârâtul a precizat că în realitate, imobilul (compus din construcții și teren) a fost dobândit de părți, prin atribuirea terenului de către autoritățile locale (primăria comunei Baia) pe care, prin contribuția comună, au construit o casă în anii 1990-1993.
Pentru obținerea autorizației de construcție s-a ocupat însă socrul pârâtului G. M. care, urmărind fraudarea drepturilor viitoare ale pârâtului, a întocmit actele pe numele său. In acest sens depune cererea pentru eliberarea certificatului de urbanism din data de 08.02.1993 din care rezultă falsul făcut de fostul său socru, precum si extrasul din Registrul Agricol al comunei Baia din care rezultă că încă din anul 1993 pârâtul era înregistrat la cap. VIII Construcții cu această casă si cu terenul aferent pentru care a plătit si impozit, așa cum reiese din acest extras, precum si din adeverința nr. 7787/04.11.2011 emisă de Primăria ..
Ca atare, actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20.03.1998 autentificat sub nr. 988/20.04.1998 de BNP L. C.” nu reprezintă decât o recunoaștere a situației de fapt reale, că el si fosta sa soție erau proprietarii acestui imobil, manoperele dolosive ale fostului socru efectuate în frauda drepturilor pârâtului, determinând de altfel si afectarea relațiilor de căsătorie ale părților, în perioada 1996-1998, a aflat că fostul socru a obținut autorizația de construcție pe numele său. In anul 1998 s-a împăcat cu părinții reclamantei si au căzut de acord să încheie contractul de vânzare-cumpărare.
Ca dovadă a faptului că fostul lui socru a comis neregularitățile cu privire la situația juridică a acestui imobil a precizat:
- autorizația de construire nr. 4/15.02.1993 este eliberată de Primăria . G. M. pentru o construcție pe un teren pe care nu avea nici un drept de proprietate ( în realitate terenul fusese atribuit în anul 1990 de către Primăria . pentru tinerii căsătoriți însă este în imposibilitatea de a proba acest fapt întrucât înscrisurile doveditoare au rămas in posesia fostei soții, iar autoritățile locale refuză eliberarea unor asemenea înscrisuri pentru a acoperi faptul de natură penală comis de fostul său socru în complicitate cu reprezentanți ai autorităților locale).
- Adeverința de proprietate nr. 1699 cu privire la acest teren a fost emisă pe numele lui G. M. exact la aceeași dată la care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 988, respectiv 20 martie 1998.
- Certificatul de urbanism nr. 18/08.02.1993 atașat de către reclamantă este într-o flagrantă neconcordanță cu cererea pentru eliberarea acestui certificat din data de 08.02.1993 din care rezultă că titular al acestei cereri era pârâtul.
Cu privire la cotele ce li se cuvin părților, pârâtul a considerat că el are o contribuție de 70% având în vedere următoarele aspecte:
Construcția a fost ridicată și ulterior (2005) renovată de el, fiind lucrător în construcții, împreună cu alți constructori, respectiv: P. D., C. D. și B. C., pe care i-a propus ca martori.
A precizat că materialul de construcție ( respectiv lemnul, construcția fiind realizată din lemn) a provenit de la o casă cumpărată de părinții lui din loc. F., acest aspect fiind cunoscut de martorul S. S.. Toate materialele de construcție au fost achitate de către el, cu banii câștigați atât din țară cât și din străinătate.
A menționat că a obținut venituri mai mari din activitatea sa în construcții, desfășurată atât în țară cât și în străinătate (Cehia), unde de altfel lucrează din anul 1998, aspect pe care-l poate dovedi cu martori iar fosta sa soție a fost casnică.
Referitor la lotizare, pârâtul a solicitat ca imobilul în integralitatea lui să-i fie atribuit lui, obligându-se să pună la dispoziția reclamantei, sulta corespunzătoare.
Prin notele de ședință depuse la fila 36 dosar, pârâtul a precizat că întâmpinarea prin care a invocat o cotă de contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune are și caracterul unei cereri reconvenționale.
Prin sentința civilă nr.2103 din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni s-a admis cererea, s-a admis în parte cererea reconvențională, s-a constatat că reclamanta G. D. are o cotă de contribuție de 50% iar pârâtul B. A. de 50% la bunurilor comune, s-au omologat rapoartele de expertiză tehnică întocmite de expert S. I. și P. V., s-a dispus lichidarea stării de devălmășie, s-a atribuit în lotul pârâtului următoarele bunuri:suprafața de 1.085 mp teren intravilan situat în . locuit, fântâna, fundația din beton și elevația, pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei suma de 72.867,32 lei sultă, s-au compensat cheltuielile de judecată, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtului suma de 1.326,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată, iar pârâtul a fost obligat la plata către stat a sumei de 440 lei reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamanta.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 988/20.03.1998 încheiat la BNP L. C. din Fălticeni, părinții reclamantei i-au vândut (de fapt a fost o donație deoarece nu s-a achitat nici un preț) suprafața de 1.085 mp. teren curți-construcții împreună cu o casă de locuit situate în localitatea Baia, jud. Suceava, învecinate cu: drum, C. C-tin, capete ogoare, F. I..
Referitor la cererea reconvențională prin care se solicită o cotă de 70% din valoarea masei de partajat, instanța a constatat că din probele administrate în cauză nu s-a dovedit o cotă de contribuție cu mult mai mare pentru pârât decât cea stabilită de jurisprudență, martorii audiați nefiind în măsură să confirme cele susținute de pârât în cererea reconvențională sau să prezinte o situație diferită de înscrisurile depuse la dosar și necontestate de altfel de către pârât printr-o acțiune separată sau pe calea cererii reconvenționale.
La stabilirea cotelor de contribuție s-a avut în vedere că reclamanta s-a ocupat de gospodărie, aspect recunoscut prin depozițiile testimoniale și de faptul că pârâtul nu este din localitatea Baia și nu locuiește în casă, după despărțirea în fapt a părților.
Totodată, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.988/20.03.1998 la BNP L. C. din Fălticeni, părinții reclamantei le-au vândut suprafața de 1.085 mp. teren curți-construcții împreună cu o casă de locuit situate în localitatea Baia, jud. Suceava, învecinate cu: drum, C. C-tin, capete ogoare, F. I..
Susținerile pârâtului referitoare la faptul că terenul ar fi atribuit părților de către primăria Baia iar autorizația de construcție pe numele tatălui reclamantei ar fi fost eliberată în mod nelegal, sunt infirmate de mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare unde se arată că terenul a fost al tatălui reclamantei, G. M., obținut prin reconstituirea dreptului de proprietate conform adeverinței nr. 1699/20.03.1998, procesului verbal de punere în posesie din 20.03.1998, planul de amplasament din 19.03.1998 si autorizația de construcție nr. 4/15.02.1993 eliberată de Primăria comunei Baia.
In timpul căsătoriei părțile au dobândit următoarele bunuri:
- suprafața de 1.085 mp teren intravilan situat în .> - casa de locuit, fântâna,fundația din beton și elevația.
Prin urmare, în baza art. 673 ind. 5 – 10 Cod procedură civilă, raportat la art. 36 Codul familiei și având în vedere raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de către expert S. I. (f.87-95 dosar), supliment la acest raport (f.129-134) si raportul de expertiză tehnico-judiciară specialitatea construcții civile întocmit de expert P. V. (f.106-119 dosar), instanța a admite cererea având ca obiect partaj bunuri comune, și a admis în parte cererea reconvențională.
A constatat că reclamanta G. D. are o cotă de contribuție de 50% iar pârâtul B. A. de 50% la bunurilor comune.
A omologat rapoartele de expertiză tehnică întocmite de expert S. I. și P. V., dispune lichidarea stării de devălmășie.
A atribuit în lotul pârâtului următoarele bunuri:
- suprafața de 1.085 mp teren intravilan situat în .> - casa de locuit, fântâna,fundația din beton și elevația.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 72.867,32 lei sultă.
În temeiul dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 1.326,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Deosebit de acestea, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008, în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public.
Prin încheierea dată în camera de consiliu la 09.11.2011, instanța a admis cererea de acordare ajutor public judiciar formulată de reclamantă și a dispus acordarea ajutorului public judiciar în favoarea acesteia sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 180 lei.
Întrucât prin prezenta hotărâre judecătorească pârâtul a dobândit bunuri în valoare ce depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, valoare calculată conform expertizei privind stabilirea valorilor orientative ale bunurilor din circumscripția teritorială a Judecătoriei Fălticeni, instanța, în conformitate cu dispozițiile legale sus enunțate, a obligat reclamantul să restituie statului suma de 440 lei reprezentând ajutorul public de care acesta a beneficiat.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul B. Gh.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, sentința atacată a fost dată cu încălcarea disp.art.304 alin.7 și 9 Cod procedură civilă deoarece, deși prin suplimentul la raportul de expertiză în evaluarea terenului expertul S. G. stabilește că valoarea reală a terenului este mai apropiată de cea din 2002, respectiv recomandă pentru sultă calcularea valorii la 10,78 Euro/m.p., instanța totuși l-a obligat la o sultă în cuantum de 72.867,32 lei.
Cum valoarea maximă a bunurilor stabilită de către experți era de 122.843,84 lei, iar având în vedere cota de câte 50%, nu putea fi obligat decât la plata a maxim jumătate din această valoare. Ori 122.843,85: 2 = 61.421,92.
Din punctul lui de vedere aceasta ar fi fost sulta maximă la care ar fi putut fi obligat.
Instanța de fond nu a arătat modalitatea în care a ajuns să stabilească această sultă, mai exact nu a indicat valoarea la care a evaluat bunurile, situație care din punctul lui de vedere se încadrează în prevederile art. 304 alin. 7, respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel, cum a precizat și la instanța de fond prin cererea reconvențională, din punctul lui de vedere valoarea reală a terenului este de aprox. 25.000 lei.
Deși prin concluziile de fond a solicitat să se aibă în vedere opinia expertului, adică valoarea de (51.822 lei), în urma verificărilor făcute a rezultat că inclusiv această valoare de 51.822,85 lei este mult mai mare decât cea reală deoarece terenurile în zonă s-au tranzacționat la prețuri între 1-5 Euro/m.p.
Din acest motiv a solicitat instanței de recurs să caseze sentința recurată, iar în rejudecare să stabilească valoarea terenului la 30.000 lei deoarece aceasta este valoarea reală așa cum v-a demonstra și prin înscrisurile ce le va depune.
De altfel, inclusiv prin expertiza depusă la dosar se menționează că valoarea terenului potrivit tarifelor notariale 2012 este de_ lei.
În cazul în care instanța își va însuși susținerile lui, își arată disponibilitatea de a prelua bunurile în natură și a achita contravaloarea sultei.
În cazul în care reclamanta-intimată consideră că valoarea terenului este corect stabilită și este de acord cu evaluările făcute, solicită ca bunurile să fie atribuite în lotul acesteia cu obligarea la plata unei sulte, calculată la 50% din valoarea bunurilor.
Nu se opune ca bunurile să fie acordate reclamantei, chiar și dacă valoarea terenului va fi stabilită de instanța de recurs la maxim 30.000 lei, în situația în care aceasta își arată disponibilitatea de a le prelua.
În cazul în care intimata-rec1amantă nu dorește preluarea bunurilor, iar instanța nu va stabili valoarea de circulație a terenului la max. 30.000 lei, a solicitat să se dispună vânzarea bunurilor și împărțirea sumei conform cotelor, respectiv câte 50%.
De asemenea în mod greșit instanța de fond l-a obligat la plata sumei de 440 lei către stat, reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat rec1amanta.
Potrivit art. 502 din OUG nr. 51/2008 "În situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public" .
Ori el, recurentul, nu a beneficiat de ajutor public judiciar la fond.
Cea care a beneficiat a fost reclamanta, motiv pentru care, în mod normal aceasta trebuie obligată la restituire.
Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate iar în rejudecare în principal să se stabilească că valoarea terenului este de 30.000 lei (în subsidiar valoarea de 51.822,85 lei), a casei cea de 71.021 lei cu atribuirea bunurilor în lotul lui, cu obligarea reclamantei la plata sultei și a cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (fil.10-11), reclamanta intimată G. D., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, în ceea ce privește valoarea terenului, apreciază că în mod corect instanța de fond s-a raportat la valoarea de 74.713.64 lei, ce reprezintă valoarea de circulație a acestuia.
În raportul de expertiză, la care face trimitere instanța în motivare, se arată că valoarea de circulație este cea din momentul actual, nu cea la care s-a cumpărat terenul, în anul 1998, deoarece această valoarea se stabilește la momentul în care are loc partajul bunurilor drept pentru care consideră că motivul de recurs al pârâtului recurent, în sensul că ar fi trebuit ca instanța de fond să aibă ca punct de reper valoarea din anul 2002, nu este legal.
De altfel, în acest raport, se precizează că obiectivul nr. 2, propus de către părți și aprobat de instanța de judecată, a fost ca expertul să stabilească valoarea de circulație, valoare ce a fost calculată de către expert în funcție de amplasarea terenului, utilități, criterii pozitive/negative, etc. stabilindu-se o valoare de 15,20 euro/mp.
În ceea ce privește solicitarea ca instanța de recurs să aibă în vedere suma de 30.000 lei, pe lângă faptul că această cerere nu este susținută de un probatoriu, nu este nici legală cât timp pârâtul recurent nu a înțeles să conteste raportul de expertiză și valorile stabilite prin acel raport.
Referitor la cererea prin care se solicită ca aceste bunuri să fie atribuite ei, în condițiile în care nu este de acord cu valoarea de 30.000 lei, a solicitat să se aibă în vedere faptul că pârâtul recurent a solicitat, prin întâmpinare și cerere reconvențională, ca aceste bunuri să-i fie atribuite, cerere menținută de altfel și prin motivele de recurs. Cererea acestuia, prin care solicită ca bunurile să-i fie atribuite ei sau să fie vândute, dacă nu este de acord cu anumite valori, în condițiile art. 673 ind.11l vechiul cod de proc. civ., poate fi privită ca și o cerere nouă, inadmisibilă în condițiile art. art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 Cod proc. civ.
Pentru toate acestea a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul apreciază că recursul formulat este fondat pentru considerentele următoare:
Potrivit art. 6735 alin.1 Cod procedură civilă „ Dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.”
Din interpretarea dispozițiilor sus-citate rezultă că atunci când dispune partajarea bunurilor, instanța urmărește să stabilească bunurile masei de împărțit, valoarea acestora, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună, iar mai apoi, în temeiul celor stabilite potrivit aliniatului 1, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor.
Verificând actele și lucrările pricinii, respectiv minuta sentinței civile recurate, tribunalul constată că aceasta a fost concepută cu încălcarea dispozițiilor sus-citate, fără a se indica expres în dispozitiv care este componența masei de partajat, și care este valoarea acestei mase.
Cum în lipsa acestor elemente tribunalul nu poate verifica motivele de recurs privitoare la componența masei de împărțit și la argumentele pentru care instanța de fond a atribuit în lotul pârâtului bunuri, obligându-l la plata unei sulte în favoarea reclamantei în sumă de 72.867,32 lei, cum prin urmare este în imposibilitate de a efectua controlul judiciar, reținând că partea din hotărâre care se execută este dispozitivul acesteia, din care lipsesc elementele sus-menționate, având în vedere aceste considerente, se apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile art.312 pct.5 Cod procedură civilă, astfel că va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere va soluționa partajul având în vedere cerințele imperative ale art. 673 alin.1 Cod procedură civilă, urmând a fi avute în vedere și celelalte critici aduse sentinței civile recurate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat pârâtul B. Gh.A., domiciliat în . Băișești, ., împotriva sentinței civile nr.2103 din data de 27 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni (dosar nr._ ), reclamantă intimată fiind G. (B.) D., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Z. D. D. din mun.Fălticeni, ..1, jud.Suceava.
Casează sentința civilă nr.2103 din data de 27 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni (dosar nr._ ), și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 13 mai 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. V. E. L. S. A. R. M.
Red.C.L.
Jud.C. I.
Tehnored.R.M.
2 ex.06.06.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 167/2014. Tribunalul... → |
|---|
