Cereri. Decizia nr. 147/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 147/2015
Dosar nr._ Alte cereri-Revizuire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.147
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.11.2015
PREȘEDINTE I. M.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenta R.. R. -Direcția Silvică Suceava, cu sediul în ..6,județul Suceava, împotriva deciziei civile nr.780 pronunțată la data de 28.05.2015 de Tribunalul Suceava, Secția I Civilă în dosar nr._, intimați fiind, Z. E., domiciliată în comun a M. Sulița, județul Suceava, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, cu sediul în .,nr.36, C. de fond funciar Izvoarele Sucevei, T. C., domiciliată în comuna Ulma, ., județul Suceava, M. N., domiciliată în comuna Ulma, ., nr.207, județul Suceava, C. M., domiciliată în ..45,județul T., M. A., domiciliată în comuna Brodina, ., județul Suceava, H. I. domiciliat în .,județul Suceava, H. G., domiciliat în comuna Ulma, ., județul Suceava, S. M., domiciliată în .,județul Suceava și G. V., domiciliată în .,județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile, este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța, constatând că cel puțin una din părți a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp. art.411 al.1 pct.2 Cod procedură civilă, respectiv revizuenta, reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea de revizuire adresată Tribunalului Suceava, Secția I Civilă la data de 23.07.2015 și înregistrată sub nr._, revizuenta Regia Națională a Pădurilor - R. – Direcția Silvică Suceava în contradictoriu cu intimații Z. E., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, C. de fond funciar Izvoarele Sucevei, T. C., M. N., C. M., M. A., H. I., H. G., S. M., și G. V., a solicitat revizuirea deciziei nr. 780/28.05.2015 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția I civilă în dosar nr._, din următoarele motive.
Potrivit prevederilor art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi ceruta dacă:... există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
Prin apelul formulat în cauză atât Direcția Silvică Suceava cât și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava au arătat că terenul reconstituit prin sentința apelată nu poate fi proprietatea autoarei petentei deoarece anterior naționalizării acesta a fost1 proprietate publică a Statului Român inclus în amenajamentul silvic și administrat de Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina.
În justificarea soluției de respingere a apelurilor, instanța a reținut că la data naționalizării terenul solicitat nu era proprietate publică a Statului Român deoarece acțiunea în revendicare formulată de F.B.O.R. a fost respinsă iar în considerentele și dispozitivul acesteia nu se regăsește nicăieri această mențiune, ci acesta a fost adăugată cu rea voință de către Direcția Silvică Suceava.
Consideră că această motivare a instanței este greșită deoarece în considerentele Deciziei nr. 3332/27.11.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._ * la fila 80 este menționat că Fondul istoric, persoană juridică de drept public nu a fost proprietarul ci simplul administrator al bunurilor proprietate publică a statului fie că acesta a fost Statul Austriac, Austro-Ungar sau Statul Român.
În consecință, există două hotărâri definitive potrivnice, prima (cea emisă de înalta Curte de Casație și Justiție) care stabilește definitiv și irevocabil că terenul înainte de anul 1948 a fost proprietate publică a Statului Român iar cea de-a doua (emisă de Tribunalul Suceava) care stabilește că înainte de naționalizare terenul era proprietatea unor cetățeni ai zonei.
În concluzie, din cele prezentate mai sus, rezultă că sunt date condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzute de art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.
Față de argumentele de fapt și de drept invocate, solicită admiterea cererii de revizuire, și în rejudecare, admiterea apelului, cu consecința modificării sentinței apelate în sensul, respingerii plângerii, ca nefondată.
În subsidiar, admiterea cererii de revizuire, cu consecința modificării sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii, și reconstituirea dreptului de proprietate, fără amplasament.
Intimata Z. E., a formulat întâmpinare prin care a solicitat:
Conexarea prezentului dosar la cel cu nr._, întrucât se poartă între aceleași părți, au aceeași cauză, numai că reclamanta a înțeles să le dea un temei juridic distinct, deși scopul este același.
Respingerea revizuirii ca inadmisibilă, sau, pe fond, ca nefondată, pentru următoarele motive:
Pentru a fi admisibilă, cererea de revizuire se poate promova doar pentru un număr de motive strict și limitativ prevăzute de legiuitor. Ori, așa după cum se poate observa, reclamanta nu și-a întemeiat revizuirea pe vreunul din aceste cazuri, pe care, de altfel, a și omis să le precizeze în mod expres.
Consideră că acțiunea promovată are doar rol șicanaior și bulversant, de natură a crea o stare de insecuritate juridică și a pune la îndoială hotărârile a două instanțe anterioare.
Toate apărările acesteia sunt cele susținute în dosarul inițial, atât la instanța de fond, cât și la cea din apel și respinse cu ocazia acelor judecăți.
Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în mod corect de către prima instanță, care a dat eficiență probelor administrate atât de către petentă, cât și de către intimate.
Astfel, petenta a probat cu înscrisuri faptul că autoarea sa a deținut o suprafață de pădure, chiar mai mare decât cea identificată în teren, fapt care a fost confirmat de către vecinii terenului, prin declarații date în fața primei instanțe.
Așa după cum susțin intimatele, deși afirmă că aceste terenuri ar fi fost administrate de către Fondul Bisericesc, prin aceasta nu se neagă dreptul de proprietate al autoarei petentei, ci doar faptul că acest teren ar fi fost administrat de către o altă entitate fără personalitate juridică. Din acest considerent, prima instanță a apreciat în mod just actele depuse și a nu a putut fi indusă în eroare și nu a confundat proprietarul cu administratorul.
De altfel, este binecunoscut faptul că Fondul Bisericesc Ortodox, fără a fi proprietar, și-a arogat dreptul de administrare, doar scriptic, asupra unor suprafețe de teren forestier și numai, care nu i-a aparținut, fiind delimitate abuziv și aleatoriu doar în amenajamentele silvice . Acesta este și motivul pentru care, ulterior, nu au mai putut face dovada cu acte a proprietății acestor terenuri și instanțele de judecată i-a respins în mod constant cererile de reconstituire a dreptului de proprietate.
Așa după cum rezultă chiar din Decizia civilă nr.l47/A/2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ , în dispozitivul acesteia se menționează fără echivoc faptul că a fost respinsă acțiunea FBOR având ca obiect revendicare imobiliară și rectificare de carte funciară, fără a se regăsi nicăieri mențiunea (adăugată cu rea voință de către intimata Direcția Silvică Suceava) cum că proprietatea ar fi fost a Statului Român. Repetăm și întărim această precizare, Decizia Curții de Apel Cluj nu spune nicăieri, în mod explicit că proprietarul anterior a fost Statul Român, ci doar că (fila 113 din decizie) FBOS a fost administratorul lor. Mai mult, această decizie consemnează că nu s-a făcut dovada nici a faptului posesiei de către pârâți a acestor terenuri, pârâții din acel dosar fiind o parte din intimații de astăzi. Deci, rezultă că, dacă nu s-a lac ut dovada posesiei, cu atât mai puțin a proprietății acestora.
Mai este de observat, în această decizie, faptul că au fost admise cereri de intervenție ale unor persoane fizice, persoane care invocau drept de proprietate asupra acelorași terenuri .Instanța nu s-a pronunțat asupra dreptului acestora, nefiind investită cu o astfel de cerere, intervenția fiind accesorie. Este totuși, evident că atât timp cât și alte persoane fizice revendică aceste terenurile care au fost doar administrate de FBOS, dreptul de proprietate al acestora a aparținut anterior unor cetățeni ai zonei.
Față de acestea, solicită respingerea cererii de revizuire, pe excepție ca inadmisibilă, ori, în subsidiar pe fond, ca nefondată.
Revizuenta a formular răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata Z. E., admiterea cererii de revizuire și în rejudecare admiterea apelului cu consecința modificării sentinței apelate în sensul respingerii plângerii petentei ca nefondată. În subsidiar admiterea cererii de revizuire și în rejudecare admiterea apelului cu consecința modificării sentinței apelate în sensul admiterii plângerii și reconstituirea dreptului de proprietate, fără amplasament.
Ceilalți intimați deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
Examinând cererea de revizuire în raport de motivele invocate,de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că nu este întemeiată,pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi ceruta dacă:... există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
Revizuirea întemeiată pe acest motiv are menirea de a sancționa încălcarea autorității de lucru judecat, astfel încât nu poate să poarte decât asupra celei de a doua hotărâri.
Nu orice diferență de argumente constituie o „contrarietate” de hotărâri fiind necesară pronunțarea unei soluții contrare în privința aceleiași situații litigioase, în două dosare judiciare.
Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este necesar ca:
-fie să nu fi fost invocată excepția de autoritate de lucru judecat în cel de al doilea dosar, sau
-deși excepția a fost invocată, instanța de judecată să fi omis să se pronunțe asupra acesteia..
În speță,niciuna din aceste situații nu este dată.
Uzând de dispozițiile art.509 al.1 pc t.8 Cod procedură civilă, revizuenta R. R. – Direcția Silvică Suceava critică în realitate soluția de respingere a apelurilor adoptată prin decizia civilă nr.780/28.05.2015 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul civil nr._, susținând că instanța a reținut că la data naționalizării terenul solicitat nu era proprietatea publică a Statului Român deoarece acțiunea în revendicare formulată de FBOR a fost respinsă, iar în considerentele și dispozitivul acesteia nu se regăsește această mențiune, ci aceasta a fost adăugată cu rea voință de către Direcția Silvică Suceava.
Consideră că această motivare a instanței este greșită deoarece în considerentele deciziei nr.3332/27.11.2014 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ *, la fila 80 este menționat că Fondul istoric, persoană juridică de drept public nu a fost proprietarul, ci simplul administrator al bunurilor proprietatea publică a statului, fie că acesta a fost Statul Austriac, Austro-Ungar sau Statul Român.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul constată, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire formulate și în consecință o va respinge ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta R.. R. -Direcția Silvică Suceava, cu sediul în ..6,județul Suceava, împotriva deciziei civile nr.780 pronunțată la data de 28.05.2015 de Tribunalul Suceava, Secția I Civilă în dosar nr._, intimați fiind, Z. E., domiciliată în comun a M. Sulița, județul Suceava, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, cu sediul în .,nr.36, C. de fond funciar Izvoarele Sucevei, T. C., domiciliată în comuna Ulma, ., județul Suceava, M. N., domiciliată în comuna Ulma, ., nr.207, județul Suceava, C. M., domiciliată în ..45,județul T., M. A., domiciliată în comuna Brodina, ., județul Suceava, H. I. domiciliat în .,județul Suceava, H. G., domiciliat în comuna Ulma, ., județul Suceava, S. M., domiciliată în comuna Ulma, .,județul Suceava și G. V., domiciliată în comuna Izvoarele Sucevei, .,județul Suceava, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2015.
Președinte Judecător Grefier
I. M. I. G. S. A.
Red.IG./Tehnored.SA/14 ex./Judecător apel C. N. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 429/2015. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1566/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
